Printre demoni

[BloodyInnocence]

nu am avut timp sa citesc tot dar iti promit ca voi incerca sa ajung la zi cu aceasta poveste de-a dreptul minunata.
Cred ca ar trebui sa ii multumesti lui Gonty(oh, why my love did you have to change back? I really like Tyki:(( i was begining to love him to...) pentru ca l-am vazut ca a postat pe aici si am zis i-a sa vedem ce citeste, stiind ca el nu citeste chiar asa orice si am ramas placut surprinsa.
Imi place. Ai un mod de a scrie foarte usor de digerat fara exagerat de multe detalii si din cauza aceasta nici nu te pierzi in acele descrieri. Imi pare rau ca nu ti-am descoperit aceasta poveste mai devreme.
Dialogul este okay, poate poti sa te gandesti la niste replici mai acide, ironice, totusi sunt niste vampiri, dar cum sunt doar la inceput nu pot sa iti spun ca exact asta e greseala.
Nu te grabesti cu naratiunea...este bine, se poate si mai bine dar este bine. As fi vrut totusi capitole mai lungi, desi nu am timp sa citesc si asa, imi plac capitolele lungi.
De abia astept sa vad cum vei continua.
Ps: ai fi putut sa renunti la acele poze...nu stiu, nu pare deloc estetic sa le pui si intr-un fel limiteaza imaginatia celor care citesc. poate eu mi-as fi imaginat ca eric arata altfel.
bafta in continuare.

[Katniss]

Bună dear.
Ştiu că ţi-am spus acum ceva timp că îmi place felul tău de a scrie, dar acum că am reuşit să ajung la zi cu acest fic pot spune că ador felul tău de a scrie. Foloseşti foarte mult descrierea, iar felul în care o faci pot spune ca ma captivează, de la prima propziţie până la ultima, chiar te pricepi. La fel şi dialogul nu este sec, ci cu ajutorul lui pot spune că îi oferi dinamică ficului. Îmi place foarte mult titlul şi ador faptul că personajele sunt complexe, asta le face şi mai interesante. Greşeli nu am văzut şi oricum eram prea captivata de tot ceea ce se întâmplă. Well cam atât aştept să postezi următoarea parte. Bye, bye.
P.S. De acord cu Gonty poate ai putea să faci mai lungi capitolele.

[Miss Serenity]

Va multumesc frumos pentru critici si pareri si sper sa va placa si in continuare.

Imi cer scuze ca postez atat de tarziu... dar o sa fac tot posibilul sa postez mai des:

Enjoy:


Soarele se revarsa cu putere peste intreg tinutul de la marginea linistitului orasel Key West, Florida, acolo unde candva padurile reprezentasera una din cele mai bune optiuni atunci cand vorbeai de picnicuri sau plimbari relxante. Si poate ca in realitate nimic nu se schimbase, poate ca acel taram de vis inca se regasea undeva pierdut in adancurile padurii, numai ca tragediile ce impanzisera zona in ultimii 150 de ani trimisese totul in uitare... iar acum... acum cand natura prindea din nou viata, nimeni nu indraznea sa se apropie. In realitate, cred ca nimeni nu-si mai aducea aminte de frumusetile de mult uitate in strafundul padurii.
Poate ca acesta fusese si motivul pentru care resedinta Karron nu fusese abandonata de-a lungul atator decenii, cu toate ca nimeni nu mai stia de existenta ei. Si poate ca acesta era tot farmecul... un loc uitat, in care visul se impleteste cu moartea, in care sublimul pluteste inconjurat de spaima si teroare... un colt de rai neidentificat pe harta si totusi acolo, acolo sa adaposteasca in taina lui secretele noptii, caci numai altarul unui inger poate fi demn de vanitatea unor demoni.
Padurea parea banala la inceput... si desi te afundai nimic nu se schimba... parca mai rau iti facea, parca mai mult iti doreai sa iesi de acolo... gustul mortii putea fi receptat de toti cei care o cautau, iar groaza se intiparea chiar si in sufletul celor mai credinciosi si curajosi dintre aventurieri. Dar chiar atunci cand simteai ca nu aveai cum sa dai peste vreun loc mai infricosator si deplorant decat acela, peretii din stanca de la poalele muntelui lasau sa se intrevada mici tunele ale caror capete nimeni nu isi aducea aminte sa le fi aflat vreodata. Existau legende, povesti de mult uitate ce spuneau ca muntele facea legatura intre cele doua lumi, intre oameni si lumea de dincolo... numai ca povestile fusesera de mult soptite... iar conceptul "lumii de dincolo" nu mai reprezenta nimic clar... nimeni nu stia daca acea lumea era una buna, sau poate una rea... defapt nimeni nu mai intreba nimic, ca si cum nimic nu exista... doar gurile rele zbarcite de trecerea cruda a anilor mai vorbeau si acum de sangele ce se scurge la capatul celor trei tuneluri, de focul ce mistuie totul in zare, de fantasma idilica ce te inconjoara atunci cand treci in lumea lor si care te inapoiaza lumii tale fara cel mai de pret dar al tau: viata.
-Unde spuneai ca gasesti toate vechiturile astea?
-Poftim?
-Ryne... astea nu sunt bune nici sa le spui nepotilor tai... ii vei plictisi teribil.
Batranul surase privind-o duios pe tanara ce se departa plictisita de el. Stiuse intodeauna ca ei nu-i placeau povestile, fie ele romantice, tragice sau amuzante. Ea traia in prezent, iar trecutul trebuia sa fie lasat in uitare dupa regulile ei. Ce copil... stia mereu ca oricat s-ar chinui, niciodata nu o va face sa-l asculte macar o data. Si de ce ar face-o? Pana la urma povestile sunt pentru copii, nu pentru adolescente pregatite sa-si ia viata in maini.
Atat ca atunci cand se gandea ca va pleca, simtea un fior in suflet, simtea o gheara ce se intindea peste inima lui cu fiecare zi mai mult... iar cartile blestemate din Key West nu incetau sa-i apara in drum atunci cand dorea sa caute o poveste oarecare pentru a-si alunga temerile.
Niciodata nu fusese suspicios si nici pe ea nu incerca sa o sperie... erau povesti... stiuse mereu asta...
In realitate ii fusese impus sa creada asta daca mai dorea sa locuiasca printre semenii lui, caci peretii reci ai azilului pentru batranii cu probleme psihice nu era tocmai o alternativa. Le scrisese de mult, asa isi amintea, sau poate ca le cumparase, sau le primise? Anii intregi de sedative isi spusesera cuvantul iar memoria nu il mai ajuta nici macar cu lucruri atat de banale. Uneori avea impresia ca traise tot si ca el consemnase totul cu mare grija ca viitoare lectii de viata pentru urmasii sai. Putea sa jure ca fusese scriitor... dar oamenii il sigurau in fiecare zi ca singura lui ocupatie inainte sa-si piarda mintile fusese istoria, dar numai partea didactica. Niciodata nu scrisese nimic si erau si documente cae sa-i ateste intreaga activitate. Poate ca asta era si motivul pentru care nu cauta sa afle mai mult... stia ca simpla idee de a afla ca se inseala il va trimite sigur inapoi la balamuc.
Acum traia fericit printre cartile lui, crescand o fata despre care nu stia nimic... dar despre care afirmase intodeauna ca este fiica lui, de teama de a nu fi inchis la nebuni in momentul in care s-ar fi descoperit ca nu stie cum a ajuns in casa lui.
Si nici ea nu stia prea multe. Se obisnuise cu memoria aproape inexistenta a batranului, astfel ca nu intreba nimic... avea grija de el si radea uneori cand acesta incepea sa-i citeasca din cartile "sale".
Dar viata langa un batran senil nu era tocmai visul unei adolescente, iar ea stia ca peste 2 ani, cand avea sa fie majora, va pleca in Key West la studii si isi va indeplini visul de a fi o cantareata celebra. Simtea asta cu fiecare zi mai mult si stia ca totul avea sa se schimbe...


P.S povestea in principiu nu este impartita in capitole, dar aceasta pagina este oarecum inafara actiunii de moment a povestii, de aceea este si mai scurta si va fi reluata dupa foarte mult timp... urmatorul post va continua povestea din postul anterior... importanta acestui comentariu va fi remarcata mult mai tarziu... iar mai multe explicatii sunt inutile.

[Miss Serenity]

Continuare:


Fusese o noapte lunga si nici unul nu putuse sa doarma... fiecare avand motivele lui... Eric se intreba probabil de ce se intorsese Ash exact atunci, in timp ce Cassie se intreba probabil daca se intorsese pentru ea. Frumoasa optiune, i-ar fi placut teribil sa o testeze, doar ca instinctul ii spunea sa se tina cat mai departe de el... pacat ca unoeori instinctul nu intrece prostia, asa ca Cassie mai comise o gresala inainte de revarsatul zorilor.
Cu toate ca intamplarea cu florile ii lasase un gust amar, stia ca inca mai dispune de armele ei native... cu oarecare imbunatatiri dobandite si exersate de-a lungul anilor. Stia ca nimeni in casa asta nu dormea... la fel de bine cum stia si riscurile prostiei pe care dorea sa o faca... riscuri duble am putea spune caci cei doi barbati perfect treji _discutabil termenul in ceea ce-l privea pe Eric caci desi faptul ca era vampir ii oferea un oarecare avantaj in momentele de mahmureala, acum sigur nu avea timp sa se "recupereze"_ puteau oricand sa o linseze. Dar ii placea joaca, ii placea focul desi ea se juca cu gheata, ii placea senzatia de frica ce ii inmuiau picioarele si valul racoros al sigurantei de dupa. Si mai stia si ca Ash nu avea sa adoarma fara sa mai faca "un numar"... daca nu il cauta ea, sigur avea sa ii caute el in momentul in care plictiseala avea sa puna stapanire pe el si pe gandurile lui. Era oricum o noapte tensionata si parea destinata inca de la inceput esecuriolr... acum conta doar ale cui esecuri vor fi.
Se ridica din pat usor, aproape ca nici nu atingea podeaua si imbraca un neglijeu negru prin transparenta caruia se putea citi perfect tinuta din doua piese de nuanta rosie, menita sa aprinda interesul oricarui barbat oricat de rece ar fi fost el... la asa ceva, clar nimeni nu putea sa reziste. Isi elibera parul si il ciufului usor lasandu-l sa-i cada dezordonat pe corp. Rujul rosu era suficient, precum si genele negre... nu avea nevoie de alt machiaj, poate doar parfumul lui favorit... Chanel No. 5. Era perfect... era perfecta, era noapte, iar pericolul o facea sa fie noapte ei.
Nu mai impartea demult acelasi pat cu Eric... poate doar in noptile cand dorea sa-l sicaneze, asa ca ii era usor sa se strecoare neobservata... aiurea, de parca ea nu stia ca Eric poate simti tot... poate auzi tot... ideea era ca stia perfect ca nu-i mai pasa, ce-l putin nu in seara asta.
Ii lua o fractiune de secunda sa ajunga in dreptul camerei lui Ash, iar politetea nu era tocmai punctul ei forte asa ca primul impuls a fost acela de a intra direct. Dar mana ei se opri pe manerul usii care o ardea la propriu, facand-o sa-si retraga mana ranita. Zambi usor si isi admise greseala. Isi aducea aminte ca Ash a iubito pe ea ca "o floare"... delicata, incapabila de brutaliltati, asa ca asta trebuia sa fie pentru el... o floare, altfel el nu o va lasa niciodata sa intre in viata lui.
Batu de trei ori scurt, dar incet, asteptand o reactie din partea lui, si dupa cateva secunda observa cum culoarea manerului reveni la normal... dar nu era proasta, acum stia ce avea de facut. In loc sa intre prefera sa intrebe: se poate?
- Oricand!
Raspunsul fusese oarecum sec, dar avea in el o urma din trecut, iar asta ii dadu din nou curaj tinerei proaste ce credea ca a castigat batalia.
Deshise usa si se propti in ea, cu ambele brate sprijinindu-se oarecum descurajant de marginea usii. Il privi atent, pe sub gene, iar el o privi la fel de atent pret de cateva secunde, dupa care Cassie simti cum pozitiile sunt inversate iar in urmatoarea secunda se afla in pat, iar el inchidea elegant usa. O luase prin surprindere, stia ca era rapid si puternic... dar nu atat de puternic, aproape ca nici nu-l simtise cand o adusese in pat, iar el s epurta ca si cand nimic ciudat nu se intamplase. Pasi usor pana la marginea patului si se aseza langa ea privind-o amuzant.
- Cat de frumos... ce combinatie perfecta intre "fecioara" de atunci... si tarfa de azi. Trebuie sa te felicit draga mea, tu chiar reusesti sa uimesti... te porti precum iubita mea, inocenta, dar arati precum tarfa lui Eric... hmm... banuiesc ca la mijloc trebuia sa se instaleze o conexiune... iar tu ai realizat-o.
Ii simtea sarcasmul si stia ca trebuie sa se abtina daca voia sa mai plece in viata de acolo, dar ca de obicei, in cazul ei, prostia intrecea ratiunea, asa ca in locul tacerii salvatoare, raspunse si ea pe acelasi ton:
- Vrei sa spui iubita lui Eric...
Se simtea victorioasa si stia ca il ranise dar replica lui o lasa fara cuvinte.
- Si tarfa mea... da merge si asa. In definitiv nu prea ma intereseaza rolurile sau cine le joaca... actorii sunt aceiasi, toti ajungem in acelasi pat... cu aceeasi femeie.
O palma puternica menita sa-i mute falca din loc se apropie de obrazul lui Ash, doar ca aceasta fu oprita inainte sa-si atinga scopul.
-Iubito... crede-ma, nu ti-ai dori mai mult "rosu" pe costumul ala dragut.
Isi retrase mana si se ridica precum o vijelie din pat hotarata sa paraseasca incaperea, dar inca o data manerul usii se incapatana sa ii permita.
- Te rog... ai intrat aici ca o femeie "decenta"... relativ decenta... intelegi tu ma refer la bunele mainere... te rog, paraseste incaperea la fel, si multumeste ca inca o parasesti.
Nu mai simtea nici un fel de aroganta in vocea lui, poate doar plictiseala, asa ca se resemna si ii facu pe plac.
- Te rog... pot sa plec?
- Bineinteles...
Atat fusese nevoie ca sa auda si in urmatoarea secunda se afla in camera ei aruncand si spargand tot ceea ce i se ivea in cale... spectacol ce tinu aproape cinci minute... interval in care reusi sa devasteze intreaga incapere.
Acum putea sa doarma... iar soarele ii putea gasi pe cei trei fericiti... ca mahmureala disparuse, ca scapase cu viata si ca obiectivele erau acum clar stabilite.
Key West, dupa o noapte lunga, bine ai revenit la viata...

[Miss Serenity]

Si aici este continuarea...



Soarele era de mult pe cer in momentul in care Cassie decisese sa paraseasca casa pentru a achizitiona un nou dormitor... ca doar cel de pana atunci "se demodase" subit in doar cinci minute noaptea trecuta. Eric nu se deranjase sa o intrebe ce s-a intamplat... profitase de ocazie sa iasa din casa... parca toata lumea dorea sa iasa din casa... ce ironie, chiar si Ash ar fi iesit din casa... se putea vedea asta din plictiseala de pe fata lui.... doar ca nu o facea. De ce? Inca nu se stia... pur si simplu nu o facea. Si era oarecum absurd sa-l privesti toata ziua tolanit pe canapea, butonand aiurea telecomanda LCD-ului, fara ca macar sa observe ce se desfasura in fata ochilor lui. Parea abatut... poate putin ingrijorat... sau poate era mai plictisit ca niciodata; nimeni nu ar fi putut sa spuna cu certitudine... dar clar nu era una din "zilele lui".
Intr-un fel ar fi vrut sa-i ceara parerea lui Eric in legatura cu noua mobila, dar subit... si el se evaporase. Fusese o absurditate din partea ei sa creada ca el chiar ar insoti-o la cumparaturi... probabil cautase un pretext numai bun sa iasa din casa... si pana la urma de ce l-ar fi interesat? Era camera de oaspeti... care cu timpul se transformase in camera ei, avand in vedere ca un pat, oricat de mare ar fi fost, nu mai parea suficient de incapator pentru amandoi.
- Cu ce va putem ajuta?
Vocea amabila a roscovanei din fata ei o aduse pe linia de plutire din nou.... si fara sa stea prea mult pe ganduri... cuprinsa de plictiseala din momentul in care intrase in magazin, arata spre prima mobila de dormitor care ii "cazu in fata".
- Asta... vreau sa o incarcati si sa o instalati la mine.
- Sigur nu mai doriti...
Amabilitatea si nu numai... meseria in sine... cerea ca vanzatorul sa mai prezinte si alte oferte clientului, doar ca bunul simt al fetei se lovi de glasul dur al blondei.
- Asta! Acum!
- Bineinteles domnisoara... doamna... platiti chesh sau folositi cardul?
- Cardul..
- Am inteles... va rog urmati-ma...
Si uite asa se terminase o sesiune de cumparaturi "fulger". Cine a spus ca a cumpara mobila poate dura saptamani de indecizie... probabil ca nu o cunoscuse inca pe Cassie, care isi schimba decorul in functie de "starea de spirit".
In mai putin de doua ore, camionul urias descarca in fata impunatoarei vile, a carei existente ascunse in inima padurii nu si-ar fi putut-o imagina nimeni.
Cassie dadu indicatiile necesare pentru introducerea mobilei pe usa din spate, in timp ce ea porni spre living sa-l anunte pe Ash de oaspeti...
- Te rog sa nu faci nimic suspect... sunt oameni aici.
Incerca sa gaseasca tonul potrivit... nici impunator caci asta l-ar fi infuriat, dar nici rugator caci pana la urma il anunta deja... si cred ca intr-o oarecare masura reusise caci brunetul se deranja doar sa ridice o spranceana si sa o priveasca plictisit.
Observand ca nu avea nimic de adaugat, se pregati sa plece... sa supravegheze indeaproape.
- Ok... eu plec...
Dar in momentul in care se intoarse pe calcaie Ash se afla deja in fata ei.
- Doamne... nu mai fa asta...
Si imediat realiza ca "nu asa" trebuia sa vorbeasca cu el.
- Deci... avem musafiri.
Privirea lui trada entuziasm, doar ca ea il stia prea bine si putea sa isi dea seama de unde provenea toata aceasta schimbare de atitudine.
- Ash...e o companie mare... firma stie cu cine a inchiat contractul... sunt urmariti indeaproape... orice chestie si se afla imediat intelegi chiar si tu nu?
Dar toata aceasta sporovaiala nu facea decat sa-l plictiseasca si asta clar nu era un lucru bun.
- Ma plictisesc Cassie si ma plictisesc teribil... te rog dupa ce termini de aranjat apartamentul "matrimonial" pentru tine si...pentru... tine... poti sa-i poftesti la o racoritoare in sala de la subsol... sunt convins ca o sa fie "extenuati"...e o firma importanta Cassie... merita tratament special...
- Ash te rog...
- Cassie... te rog mult, dar mult de tot sa vorbesti mai putin si sa te misti mai mult.
Era inchisa... bine nu ca ar mai fi putut sa spuna ceva caci Ash se evaporase de mult... unde? Numai el putea sti asta.
Merse sa supravegheze indeaproape totul, iar cand oamenii terminara de amenajat intregul dormitor afisa cel mai seducator zambet de care dispunea.
- Va multumesc frumos pentru tot... trebuie sa fiti obositi... permiteti-mi sa va conduc in salon sa va racoriti putin.
Barbatii erau intradevar extenuati asa ca se grabira sa accepte propunerea doar ca roscovana lua din nou cuvantul.
- Sunteti foarte amabila doamna, dar nu se cade... avem si alte comenzi de onorat astazi... trebuie sa plecam.
Parea ferma si o privea in ochi... privire ce in alte circumstante ar fi costat-o viata, dar Cassie se considera o foarte buna manipulatoare asa ca relua pe acelasi ton mieros ca si pana atunci.
- Dumneavoastra sunt convinsa ca tineti de program.. caci sunteti cu supravegherea... dar baietii sunt epuizati se vede cu ochiul liber... ce sef sunteti daca nu aveti grija de oamenii dumneavoastra.
Barbatii incepura sa-si dea coate... era limpede ca propunerea blondei ii incanta, asa ca sefa nu facu altceva decat sa-si dea consimtamantul.
- Doar cinci minute!
- Suficient... va rog urmati-ma!
Porni zambitoare catre scari si ii conduse pe cei sapte intr-o incapere mare aflata undeva la subsol... frumos amenajata si puternic luminata.
- Va rog asteptati aici... revin.
Cassie disparu in cateva secunde... nu dorea sa fie prezenta la asa ceva... nu ca nu i-ar fi placut, dar oricum Ash ar fi torturat-o si pe ea.. psihic daca nu fizic... macar asa de placere, doar ca planurile ii fura dejucate de brunetul ce avea alte "idei" cu ea.
- Te rog urmeaza-ma... o sa am nevoie de cineva sa curete totul.
- Dar ce sunt eu menajera?
- Ai putea sa fi si menajera... dar va trebui sa cauti mai mult pe site-urile de specialitate ca sa gasesti un costum adecvat si care sa-mi starneasca si interesul... caci cel de aseara a fost cam sec...
Asa ca fara alte discutii Cassie se intoarse "la bratul" lui Ash in salon pentru a lua parte la "distractie".
- Buna ziua... multumim frumos pentru ajutor...dati-mi voie sa ma prezint...
Dar cuvintele brunetului inghetara in momentul in care roscovana se ridica victorioasa de pe canapea si il fixa cu privirea.
- In sfarsit s-a terminat si sarada asta!
- Cassie... adu-mi aminte dupa ce iesim de aici sa te omor...

[Lucifer]

hello long time no see:)
am cam lasat balta cititul si din lipsa de inspiratie si scrisl in ultima vreme dar i'm back now.
am citit tot ce am pierdut si vreau sa spun cade fiecaredata raman cu un gol dupa ce termin de citit povestea ta. ai un stil foarte placut de a crea suspansul la sfarsit, iar acum in timp ce scriu mintea mea incearcasa gaseasca o continuare:))

Ash e al naibi de interesant si e personajul meu preferat din povestea ta abia astept sa dezvalui mai multe despre el si acele interesante puteri pe care le are o si era sa uit varsta lui:>

nu am ce sa iti reprosez asa ca inchei aici astept continuarea si da-mi un semn cand postezi.