06-06-2010, 02:23 PM
Nya is back. ^^ Va fost dor de mine ? Normal că da ! ^___________^ Ce întrebări retorice mai pun și eu. Ok, deci am revenit cu un nou fic, pe care îl fac singurică. Înainte de toate, țin să menționez că tipul prezentat în fic, nu a murit. Adică din descrierea pe care o fac la început, pare că ar fi murit, dar nu. Veți afla pe parcurs mai mult. Orice nelămurire aveți, don`t hesitate to ask. :] Sper că vă va plăcea.
[center]Pierdută printre amintiri
Capitolul unu : Prima privire.[/center]
Au trecut cinci ani de când mi-ai zâmbit ultima dată. Îmi aduc aminte şi acum acea primă privire pe care mi-ai aruncat-o. Ziua aceea cretină în care te-am cunoscut, încă este întipărită în memoria mea. Deşi tu probabil ai uitat. Ai uitat că pentru o secundă ochii noştri s-au intersectat şi tu mi-ai zâmbit în felul acela specific ţie. Ai uitat cum mâna ta a atins-o pe a mea când m-ai ajutat să mă ridic. Ai uitat că ţi-am spus că te iubesc. Dar eu n-am uitat. Nimic din ce mi-ai spus vreodată nu am uitat. Ţin minte cum te-am minţit spunându-ţi că sentimentele mele s-au dus. Şi tu m-ai crezut aşa repede. Eu, care niciodată n-am ştiut să mint bine, te-am păcălit aşa de uşor. Încă sper că poate niciodată nu ai crezut că eu nu am mai simțit nimic pentru tine. Îmi este atât de dor de privirea ta, de zâmbetul fugar ce mi-l aruncai mereu. Știu că amintirile nu vor reda totul. Știu asta . . . Dar nu te voi putea uita. Oricât aș vrea. Ai fost prima mea iubire. Și singura . . .
[center]***[/center]
Lenea ce îmi cuprinsese de ceva timp mintea și corpul, vara asta, încă nu se terminase. Clasa a 10 – a tocmai începea și eu, ca o amețită ce mă aflam, nici nu mă ridicasem din pat. Nici că mă bătea gândul să o fac. În două ore trebuia să fiu la liceu, mai aveam destul timp. Viața mea se schimbase atât de mult vara asta. Simțisem gustul alcoolului în fiecare seară, țigările le fumam ca și un copil care mănâncă bomboane. Eram schimbată. Dar totuși încă eram eu, puștoaica dulce și speriată de bombe. Am căscat ușor și m-am întins. Chiar atunci mama intră ca o vijelie în cameră. Începu să țipe la mine, spunându-mi că voi întârzia. Așa era mama mereu. O enervau diverse lucruri, și cum nu se putea descărca pe tata, își vărsa toți nervii pe mine. M-am ridicat leneșă, târșâindu-mi picioarele spre baie. Am aruncat o privire spre camera părinților, iar tata încă dormea. Norocosul de el ! Mi-am aruncat pijamalele într-un colț al băii, apoi am intrat în cabina de duș. În timp ce apa îmi învăluia corpul, am revenit la starea de moțăilă. Da, vara asta fusese, fără doar și poate, cea mai bună dintre toate verile. Îmi făcusem un pierce de toată frumusețea în buză și mersesem la cel mai bun centru de tatuaje din oraș, unde mi-am tatuat un cap de mort între omoplați. Bronzul ciocolatiu încă îmi acoperea pielea albă. Ce mai, arătam de milioane. Am ieșit din duș, înfășurându-mi corpul într-un prosop. Mi-am spălat dinții cu o meticulozitate rar întâlnită la mine, apoi mi-am pieptănat părul șaten. Ca deobicei, era încurcat și mi-a luat ceva până să-l netezesc. Mi-am pus bretonul pe partea stângă, dându-l cu puțin fixativ. Așa, acum eram gata, mai era doar faza cu îmbrăcatul. Fiind prima zi, mă puteam îmbrăca cum voiam, dar nu am exagerat. Mi-am luat niște pantaloni roșii în carouri și un tricou negru cu o inimă din care curgea sânge – cât adoram tricoul ăsta, fusese un cadou de la fostul meu prieten. Mi-am aruncat un caiet și penarul în geantă și am alergat, ușor nerăbdătoare, până pe hol. M-am încălţat cu o pereche de teneşi negri, apoi am plecat, fără ca măcar să zic un ‘ pa ’. Ochii mi se oprea din cinci în cinci secunde pe ceas. Aveam încă jumătate de oră până la ora nouă. Ajungeam eu. În timp ce mergeam, căscam ochii la vitrinele magazinelor de fiţe. Am văzut un maieu foarte drăguţ. Trebuia să îl iau, dar poate când mă întorceam. Am ajuns în faţa liceului. Nu mai eram aşa speriată ca anul trecut. Mă cunoşteau mai toţi. Am intrat pe poartă, uitându-mă în jur după nişte feţe cunoscute. Câţiva tipi de la a 12 – a mi-au făcut cu mână. Le-am zâmbit superior. Ăştia erau tipii de vara trecută, cu care ieşeam în fiecare seară. Mă îndreptam spre intrarea ce ducea în interior, când cineva sări în spatele meu. Nu ’ cineva ‘. Doar Ashley.
- Aimee, ce dor mi-a fost de tine ! a ţipat ea. Ai auzit că vom avea un coleg nou ? Cică e bun rău. Aşa zic proastele de la B, că ele deja l-au văzut când ieşea de la directoare din birou. Ah şi diriga deja a început să plângă şi zice că ne-am făcut mari.
A tras o gură mare de aer, apoi m-a privit zâmbitoare. Părul ei blond îi acoperea uşor faţa, dar ochii verzi încă puteau fi zăriţi. Aşa era prietena mea cea mai bună mereu : agitată. Dar tot o iubeam. Am îmbrăţişat-o uşor şi m-am lăsat trasă de ea până la etajul doi, unde se afla clasa noastră. Cum am atins clanţa ruginită, m-au năpădit mii de amintiri. Aşa fusesem şi anul trecut, exact în acelaşi loc. Ash mă zgâlţăi un pic ca să îmi revin. Am intrat, nu fără emoţie. Toţi foştii mei colegi mă priveau zâmbitori – sau ar trebui să mă exprim mai altfel : băieţii salivau şi fetele zâmbeau. Am observat şi un băiat nou. Probabil era tipul de care vorbea blonda. Jake – un tip destul de drăguţ dar foarte afemeiat – se apropie de mine trăgându-l după el pe noul coleg. Tipul arăta binişor. Avea părul şaten deschis şi îi acoperea puţin fruntea. Ochii căprui erau atipici. Mă rog, mergea cât de cât. Dar când privirile ni s-au intersectat am simțit ceva. Nu știu ce, dar a fost atât de puternic încât am lăsat ochii în pământ, simțind cum obrajii mi se încălzesc.
- Aimee, ce bine arăţi. Nu-ţi merge rău observ, spuse Jake, scoţându-mi limba. El e Nate, un nou coleg. Vă las să vă cunoaşteţi.
Mi-am dat ochii peste cap şi am sărit pe pervaz. Mi-am încrucişat picioarele şi l-am privit atentă pe Nate. Ok, arăta mai mult decât bine. Dar era ca toţi ceilalţi tipi : superficial. Cel puţin aşa credeam. Cine ar fi crezut atunci că doar peste câteva luni mă voi îndrăgosti de el ? Cine ar fi crezut că aş fi plâns după el ? Dacă cineva mi-ar fi spus asta atunci, i-aş fi râs în faţă. Mi-am sprijinit capul de geam, în timp ce şatenul mă privea, uşor jenat.
- Şi de unde îl cunoşti pe Jake ? l-am întrebat, încercând să sparg tăcerea.
- Păi suntem în aceeaşi echipă de basket, mi-a răspuns – şi mi-a plăcut glasul lui.
Tăcerea s-a instalat iar peste noi. Tipul ori era timid, ori era plictisitor. Sau mai era și varianta că aveam pretenții prea mari de la străini. M-am îndreptat spre banca mea, unde m-am aşezat aparent calmă. Aveam atâta energie încât îmi venea să mă cocoţ pe catedră şi să dansez. Dar asta ar fi fost o idee proastă, căci nu dansez prea bine. Mi-aş rupe picioarele în doi timpi şi trei mişcări. Mi-am aruncat picioarele pe bancă, nepăsându-mi de agitații din jurul meu, care deja aruncau cu penarele în ei. Parcă încă eram clasa întâi. Lângă mine s-a așezat cu zgomot Ashley. Pufni în râs când realiză că picioarele mele stăteau pe bancă. Am scos o țigară din geantă și am tras o dată din ea, apoi i-am dat-o lui Jake. Nu aveam chef chiar acum de țigări, dar fusese doar de poftă. Diriga intră în clasă, cu ochii roșii de plâns. Avusese dreptate Ash. Mi-am dat ochii peste cap. Era prea sensibilă. Îmbrățișa clasa cu o privire, apoi se duse până la banca șatenului și îl rugă să se ridice :
- El este Nate Fair și de azi înainte vă va fi coleg. Mă bazez pe toți – aici făcu o pauză scurtă și se uită la mine – că o să îl faceți să se simtă bine și nu o să-l speriați cu comportamentul vostru . . . nu prea uman. Acestea fiind zise, scoateți o foaie și notați după mine tot ce scriu pe tablă.
Nu m-am obosit să scriu. Copiam de la Ash lista, așa că nu aveam probleme. Ce fusese acea privire de mi-o aruncase diriga ? Doar nu eram cea mai nesimțită din clasă. Sau eram ? După ce toți, mai puțin eu, au terminat de scris, profa a mai îndrugat ceva, apoi ne-a dat drumul. Când să ies din clasă, m-am lovit de spatele unui coleg. L-am înjurat, destul de nervoasă, și am încercat să mă ridic. Nu am avut timp să o fac, căci Nate deja era în fața mea, întinzându-mi mâna. Un copil exagerat de prietenos. Când degetele mele au făcut contact cu pielea lui, am tresărit. Iar acea senzație. M-a ajutat să mă ridic, apoi mi-a făcut semn cu mâna și a plecat. Ok, chestia asta chiar fusese ciudată. Oare de ce nu mi-am dat seama atunci că urma să mă îndrăgostesc de tine ? De ce nu am făcut nimic să opresc acel sentiment nimicitor ? De ce ? Încă mă întreb asta . . .
[center]Pierdută printre amintiri
Capitolul unu : Prima privire.[/center]
Au trecut cinci ani de când mi-ai zâmbit ultima dată. Îmi aduc aminte şi acum acea primă privire pe care mi-ai aruncat-o. Ziua aceea cretină în care te-am cunoscut, încă este întipărită în memoria mea. Deşi tu probabil ai uitat. Ai uitat că pentru o secundă ochii noştri s-au intersectat şi tu mi-ai zâmbit în felul acela specific ţie. Ai uitat cum mâna ta a atins-o pe a mea când m-ai ajutat să mă ridic. Ai uitat că ţi-am spus că te iubesc. Dar eu n-am uitat. Nimic din ce mi-ai spus vreodată nu am uitat. Ţin minte cum te-am minţit spunându-ţi că sentimentele mele s-au dus. Şi tu m-ai crezut aşa repede. Eu, care niciodată n-am ştiut să mint bine, te-am păcălit aşa de uşor. Încă sper că poate niciodată nu ai crezut că eu nu am mai simțit nimic pentru tine. Îmi este atât de dor de privirea ta, de zâmbetul fugar ce mi-l aruncai mereu. Știu că amintirile nu vor reda totul. Știu asta . . . Dar nu te voi putea uita. Oricât aș vrea. Ai fost prima mea iubire. Și singura . . .
[center]***[/center]
Lenea ce îmi cuprinsese de ceva timp mintea și corpul, vara asta, încă nu se terminase. Clasa a 10 – a tocmai începea și eu, ca o amețită ce mă aflam, nici nu mă ridicasem din pat. Nici că mă bătea gândul să o fac. În două ore trebuia să fiu la liceu, mai aveam destul timp. Viața mea se schimbase atât de mult vara asta. Simțisem gustul alcoolului în fiecare seară, țigările le fumam ca și un copil care mănâncă bomboane. Eram schimbată. Dar totuși încă eram eu, puștoaica dulce și speriată de bombe. Am căscat ușor și m-am întins. Chiar atunci mama intră ca o vijelie în cameră. Începu să țipe la mine, spunându-mi că voi întârzia. Așa era mama mereu. O enervau diverse lucruri, și cum nu se putea descărca pe tata, își vărsa toți nervii pe mine. M-am ridicat leneșă, târșâindu-mi picioarele spre baie. Am aruncat o privire spre camera părinților, iar tata încă dormea. Norocosul de el ! Mi-am aruncat pijamalele într-un colț al băii, apoi am intrat în cabina de duș. În timp ce apa îmi învăluia corpul, am revenit la starea de moțăilă. Da, vara asta fusese, fără doar și poate, cea mai bună dintre toate verile. Îmi făcusem un pierce de toată frumusețea în buză și mersesem la cel mai bun centru de tatuaje din oraș, unde mi-am tatuat un cap de mort între omoplați. Bronzul ciocolatiu încă îmi acoperea pielea albă. Ce mai, arătam de milioane. Am ieșit din duș, înfășurându-mi corpul într-un prosop. Mi-am spălat dinții cu o meticulozitate rar întâlnită la mine, apoi mi-am pieptănat părul șaten. Ca deobicei, era încurcat și mi-a luat ceva până să-l netezesc. Mi-am pus bretonul pe partea stângă, dându-l cu puțin fixativ. Așa, acum eram gata, mai era doar faza cu îmbrăcatul. Fiind prima zi, mă puteam îmbrăca cum voiam, dar nu am exagerat. Mi-am luat niște pantaloni roșii în carouri și un tricou negru cu o inimă din care curgea sânge – cât adoram tricoul ăsta, fusese un cadou de la fostul meu prieten. Mi-am aruncat un caiet și penarul în geantă și am alergat, ușor nerăbdătoare, până pe hol. M-am încălţat cu o pereche de teneşi negri, apoi am plecat, fără ca măcar să zic un ‘ pa ’. Ochii mi se oprea din cinci în cinci secunde pe ceas. Aveam încă jumătate de oră până la ora nouă. Ajungeam eu. În timp ce mergeam, căscam ochii la vitrinele magazinelor de fiţe. Am văzut un maieu foarte drăguţ. Trebuia să îl iau, dar poate când mă întorceam. Am ajuns în faţa liceului. Nu mai eram aşa speriată ca anul trecut. Mă cunoşteau mai toţi. Am intrat pe poartă, uitându-mă în jur după nişte feţe cunoscute. Câţiva tipi de la a 12 – a mi-au făcut cu mână. Le-am zâmbit superior. Ăştia erau tipii de vara trecută, cu care ieşeam în fiecare seară. Mă îndreptam spre intrarea ce ducea în interior, când cineva sări în spatele meu. Nu ’ cineva ‘. Doar Ashley.
- Aimee, ce dor mi-a fost de tine ! a ţipat ea. Ai auzit că vom avea un coleg nou ? Cică e bun rău. Aşa zic proastele de la B, că ele deja l-au văzut când ieşea de la directoare din birou. Ah şi diriga deja a început să plângă şi zice că ne-am făcut mari.
A tras o gură mare de aer, apoi m-a privit zâmbitoare. Părul ei blond îi acoperea uşor faţa, dar ochii verzi încă puteau fi zăriţi. Aşa era prietena mea cea mai bună mereu : agitată. Dar tot o iubeam. Am îmbrăţişat-o uşor şi m-am lăsat trasă de ea până la etajul doi, unde se afla clasa noastră. Cum am atins clanţa ruginită, m-au năpădit mii de amintiri. Aşa fusesem şi anul trecut, exact în acelaşi loc. Ash mă zgâlţăi un pic ca să îmi revin. Am intrat, nu fără emoţie. Toţi foştii mei colegi mă priveau zâmbitori – sau ar trebui să mă exprim mai altfel : băieţii salivau şi fetele zâmbeau. Am observat şi un băiat nou. Probabil era tipul de care vorbea blonda. Jake – un tip destul de drăguţ dar foarte afemeiat – se apropie de mine trăgându-l după el pe noul coleg. Tipul arăta binişor. Avea părul şaten deschis şi îi acoperea puţin fruntea. Ochii căprui erau atipici. Mă rog, mergea cât de cât. Dar când privirile ni s-au intersectat am simțit ceva. Nu știu ce, dar a fost atât de puternic încât am lăsat ochii în pământ, simțind cum obrajii mi se încălzesc.
- Aimee, ce bine arăţi. Nu-ţi merge rău observ, spuse Jake, scoţându-mi limba. El e Nate, un nou coleg. Vă las să vă cunoaşteţi.
Mi-am dat ochii peste cap şi am sărit pe pervaz. Mi-am încrucişat picioarele şi l-am privit atentă pe Nate. Ok, arăta mai mult decât bine. Dar era ca toţi ceilalţi tipi : superficial. Cel puţin aşa credeam. Cine ar fi crezut atunci că doar peste câteva luni mă voi îndrăgosti de el ? Cine ar fi crezut că aş fi plâns după el ? Dacă cineva mi-ar fi spus asta atunci, i-aş fi râs în faţă. Mi-am sprijinit capul de geam, în timp ce şatenul mă privea, uşor jenat.
- Şi de unde îl cunoşti pe Jake ? l-am întrebat, încercând să sparg tăcerea.
- Păi suntem în aceeaşi echipă de basket, mi-a răspuns – şi mi-a plăcut glasul lui.
Tăcerea s-a instalat iar peste noi. Tipul ori era timid, ori era plictisitor. Sau mai era și varianta că aveam pretenții prea mari de la străini. M-am îndreptat spre banca mea, unde m-am aşezat aparent calmă. Aveam atâta energie încât îmi venea să mă cocoţ pe catedră şi să dansez. Dar asta ar fi fost o idee proastă, căci nu dansez prea bine. Mi-aş rupe picioarele în doi timpi şi trei mişcări. Mi-am aruncat picioarele pe bancă, nepăsându-mi de agitații din jurul meu, care deja aruncau cu penarele în ei. Parcă încă eram clasa întâi. Lângă mine s-a așezat cu zgomot Ashley. Pufni în râs când realiză că picioarele mele stăteau pe bancă. Am scos o țigară din geantă și am tras o dată din ea, apoi i-am dat-o lui Jake. Nu aveam chef chiar acum de țigări, dar fusese doar de poftă. Diriga intră în clasă, cu ochii roșii de plâns. Avusese dreptate Ash. Mi-am dat ochii peste cap. Era prea sensibilă. Îmbrățișa clasa cu o privire, apoi se duse până la banca șatenului și îl rugă să se ridice :
- El este Nate Fair și de azi înainte vă va fi coleg. Mă bazez pe toți – aici făcu o pauză scurtă și se uită la mine – că o să îl faceți să se simtă bine și nu o să-l speriați cu comportamentul vostru . . . nu prea uman. Acestea fiind zise, scoateți o foaie și notați după mine tot ce scriu pe tablă.
Nu m-am obosit să scriu. Copiam de la Ash lista, așa că nu aveam probleme. Ce fusese acea privire de mi-o aruncase diriga ? Doar nu eram cea mai nesimțită din clasă. Sau eram ? După ce toți, mai puțin eu, au terminat de scris, profa a mai îndrugat ceva, apoi ne-a dat drumul. Când să ies din clasă, m-am lovit de spatele unui coleg. L-am înjurat, destul de nervoasă, și am încercat să mă ridic. Nu am avut timp să o fac, căci Nate deja era în fața mea, întinzându-mi mâna. Un copil exagerat de prietenos. Când degetele mele au făcut contact cu pielea lui, am tresărit. Iar acea senzație. M-a ajutat să mă ridic, apoi mi-a făcut semn cu mâna și a plecat. Ok, chestia asta chiar fusese ciudată. Oare de ce nu mi-am dat seama atunci că urma să mă îndrăgostesc de tine ? De ce nu am făcut nimic să opresc acel sentiment nimicitor ? De ce ? Încă mă întreb asta . . .
Intunecand intunericul,
iata
portile luminii.
iata
portile luminii.