Dorinte periculoase

Bun, deci acesta este un nou proiect de-al meu pe care o sa-l fac singur. O sa fie pe baza vietii de zi cu zi a adolescentilor si, mai mult ca sigur, o sa adaug ceva fantasy, dar nu stiu inca ce. In fine, astept critici si sper sa va placa noua mea idee. :]
Inaintam plictisit, cu pasi lenti si, din cand in cand, oftam prelung. Vantul adia usor, ciufulindu-mi parul ondulat, asemanator la culoare cu cea mai intunecata noapte. Cat de plictisitoare avea sa ziua aceea. Am ajuns in fata liceului “ o cladire veche, vopsita " intr-un portocaliu tare, care se stersese in timp.
-Aleeex! Am auzit un urlet ascutit si familiar.
M-am uitat in directia de unde se auzea zgomotul si l-am vazut pe Razvan, bunul meu prieten. Eram amici la catarama de la gradinita, parca. Oricum, ne intelegeam foarte bine. Pletele roscate ii erau ciufulite si ochii verzi ma priveau la fel de zambitori ca alta data. I-am zambit, privirea fiindu-mi atrasa de adolescenta satena ce era agatata de mana lui. Nu parea sa fie in acelasi an cu noi, parand cu vreo doi ani mai mica. Mda, aceasta era iubita lui, Ioana. Ma bucura faptul ca si-a gasit, intr-un final, o prietena stabila, dar stateau mai mereu impreuna, lucru care era uneori deranjant.
-Ce avem prima ora? Am intrebat din plictiseala, incercand sa fac covnersatie.
Nu am mai fost atent la raspunsul lui Razvan fiindca, pe poarta liceului, a intrat o fata care... mi-a atras atentia. Arata bine, din toate punctele de vedere. Parul, saten deschis, spre blond, putin ondulat ii cadea liber pe spate. Peste tricoul negru, purta o camasa in patratele rosii, cu putin negru, iar blugii “ de aceeasi culoare cu tricoul “ erau rupti in genunchi. Si eu care credeam ca dragostea - ma rog, atractia - la prima vedere nu exista. Acum o simteam pe pielea mea.
-Traiesti? Sau ti-a picat cu tronc Mira? M-a intrebat roscatul, impungandu-ma cu un deget.
Imediat ce i-am auzit numele, i-am intrebat pe cei doi daca o cunosteau.
-Da, s-a mutat de la o alta scoala si a fost repartizata la clasa noastra. O cunosc de la cursurile de breakdance. Stiti, e o fire vulcanica, dar nu vorbeste niciodata despre ea sau familia ei. Iti va fi cam greu sa o cuceresti, avand in vedere ca, parca, si-a construit un zid in jurul ei, am auzit vocea subtire a Ioanei.
Oricat de greu ar fi fost sa o cuceresc, aveam sa reusesc. Niciodata nu m-am mai simtit atras de o fata intr-un asemenea mod. Am privit-o cum a trecut impasibila pe langa mine, salutand-o pe Ioana. Apoi, a luat-o pe aleea ce ducea spre intrarea in cladire. Am privit visator copacii inverziti, mai apoi luand-o la fuga spre clasa mea. Alergam rapid pe culoarele aglomerate, imbrancindu-i pe adolescentii care mai scapau cateva injuraturi. Nu mi-a pasat. Ajuns in fata clasei IV C, am intrat inauntru, cautand-o cu privirea pe Miranda. Probabil ca aveam o fata de disperat, avand in vedere ca toti colegii au inceput sa rada zgomotos. In fundul incaperii, sprijinita de dulapul unde erau asezate diferite forme geometrice, era Miranda. Picioarele m-au purtat catre ea, fara macar sa-mi fi dorit sa ma misc.
-Salut! Vad ca esti noua pe aici. Eu sunt Alex, dar tu cum te numesti? Am intrebat pe un ton degajat.
-Nu e treaba ta, a spus cu indiferenta. Apropo, tipule, frumosi pantofi. Vreau si eu sa-i vad cum isi iau talpasita de aici, a continuat.
Apoi, fara a mai spune ceva, si-a mutat privirea catre careu, loc in care se jucau fotbal cativa baieti din anii terminali. Am facut stanga imprejur si m-am indepartat de ea. Un sentiment de furie m-a cuprins, niciodata nefiind refuzat cu o asemenea nepasare. Eram uimit, dar, o parte din inima mea, era trista. In clasa a intrat Razvan, alaturi de Ioana. Cand mi-a vazut fata “ ce probabil ca nu arata prea bine“ a plecat de langa satena si a venit la mine. A intrebat imediat ce am patit, dar a gasit singur raspunsul, scutindu-ma de explicatii.
-Nu te da batut, a spus cu o voce incurajatoare.
Mda, nici nu aveam de gand, dar fata asta era... diferita. Spre bucuria mea, profesorul de istorie a intrat in clasa, discutia noastra terminandu-se. M-am trantit in ultima banca de la fereastra, privindu-l pe barbatul cu parul blond. Tinea in mana un mic dosar, citind ceva. Miranda “ chiar n-am reusit sa nu ma uit dupa ea“ statea sprijinita de pervaz, in picioare. Privea clasa, parca nestiind unde sa se aseze. Mi-am intors privirea catre profesor, adoptand un aer nepasator.
-Avem o noua colega, Miranda Dark. Deci, Miranda, ai vrea sa ne spui ceva despre tine inainte sa incepem lectia? A intrebat el zambindu-i si poftind-o in fata.
Acest lucru mi-a captat atentia, ridicandu-mi capul din caietul meu cu versuri. Nu a vrut sa ne spuna nimic despre ea, doar ca i se mai spune si Mira, ca ii place breackdanceul, muzica metal si varsta “ era cu doua luni mai mare ca mine". Profesorul a oftat, neputand sa mai scoata vreo informatie de la ea.
-Bine. Eu iti voi fi dirigintele si daca ai vreo problema, sa vi la mine. Acum du-te si aseaza-te in ultima banca de la geam, langa Alexander.
Niciodata nu mi-a placut numele cu care am fost botezat. Nu mi se potrivea deloc, era prea... pretentios. Din acel motiv, am ramas la scurtul Alex. Cu un oftat prelung, Miranda s-a urnit de langa catedra de care era sprijinita, mergand spre banca mea. Si-a trantit zgomotos geanta pe banca, luand loc. Am incercat sa nu ii dau atentie, sa ma prefac ca nu-mi pasa. Nu stiu in ce masura am reusit, dar stiam “ in mod sigur “ ca atractia mea fata de aceasta fata era uriasa. Pe tot parcursul orei, proful ne-a vorbit despre al doilea razboi mondial, eu nefiind deloc atent. Simteam putina teama si durere in atitudinea Mirandei, poate ca acesta era motivul pentru care era distanta. Chiar nu stiam, dar imi doream din tot sufletul sa aflu. Pauza a venit, bucurandu-ma de minunatul sunet al clopotelului. M-am ridicat din banca si “ in mai putin de o secunda “ Miranda era in fata clasei. Cum putea sa se miste atat de repede intr-un timp atat de scurt? Chiar in acel moment, Razvan, alaturi de Vlad, au venit la mine si roscatul mi-a facut cu ochiul. Vlad “ blondul cu ochii albastii “ ne privea, neintelegand gestul lui Razvan. M-am uitat prin clasa si am vazut cum Ioana iesea din clasa alaturi de Miranda.
-Hai afara, poate te poate ajuta Ioana, a spus roscatul impingandu-ma spre iesirea din clasa.

Mda, am avut in seara asta foarte mult timp de citit ficuri, si cum mai am timp destul am zis sa`ti las si un reply.
En fin. Poi pentru inceput pot spune ca imi place, este interesant si atractiv, plus ca este o poveste inspirata in mare parte din viata unui adolescent. Prologul a fost bun, nu m-a atras in mod special, insa a fost okey. Restul capitolului a fost cat se poate de interesant. Dupa prima fraza citita am vrut sa citesc mai mult si mai mult; eram curioasa ce va face Alex si Mira, insa cred ca ai grabit prea mult faza cu Miranda. Adica imediat a vazut-o si s-a simtit atras de ea, apoi imediat a si vorbit cu ea si au si ajuns in aceeasi banca. Dar si asa, mie mi-a placut. Descriere ai si este buna. Ai un vocabular destul de dezvolat si cuvintele sunt bine alese. Sincera sa fiu te admir pentru cum scrii si pentru ca scrii. In rest a fost totul normal. Imi place de Alexander, este tare si indraznet si nu se lasa batut... ai inteles ideea. Imi place ca scrii ingrijit, adica nu ai greseli de tastare sau exprimare, iar estetica ea buna.
Ideea este draguta, mai ales ca este inspirata din viata unui adolescent, care din nu stiu ce motiv ma duce cu gandul la tine. Este originala plus ca ai spus ca vei adauga fantasy, ceea ce este super. O sa-mi placa.
Cam asta a fost. Sa vi cat se poate de repede cu capitolul doi, caci sunt curioasa ce va face Alexander si Miranda, daca va fi ceva intre ei...
Succes!

Saluuut, tu, Metal :3
Oky, trecand peste faptul ca nu m-ai omorat [n-ai cu ce te lauda :-P nu ai omorat pe nima'] fic-ul tau imi place.
Trebuie sa mentionez ca ador acel prolog. Este scurt dar nu stiu cum sa spun...Asa adevarat si intelept as putea spune.
Imi place mult atitudinea lui Alex [semanati]. Totusi sunt de parere ca puteai sa mai adaugi ceva descriere. Era frumos sa ne povestesti ceva mai multe sentimente.
Anyway, eu astept next-ul [hurry up]
Spor la scris si multa multa imaginatie
Zbye

So...de cand am zis ca dau un comm...dar neh... ajung debea acum...Sorry...but...mai bine mai tarziu decat niciodata
Asa...din cauza ca am venit atat de tarziu s-a spus cam tot ce se putea spune...singurul lucru pe care pot sa-l fac e sa te felicit...Chiar imi place, ai potential si cred ca esti singurul baiat de pe zup care scrie in maniera asta ficuri romance XD Chia ai talent, imi place cum scrii,cum te exprimi,ai un stil aparte care'mi place.
So...Mira e foarte tare :]] Chiar ii face concurenta lui Alex cu caracterul ei >> E o fata foarte rebela si stie cum sa-i dea unui baiat peste nas...e un personaj perfect XD Iar numele ei..Dark..lwl cine nu l-ar vrea? Adik' eu una l-as vrea ( mda...sadic...:]] ) Alex...e destul de ok..dar se pare ca ia cazut cu tronc Miranda ( apropo...iubesc numele asta XD )
Imi place prologul.... ma duce cu gandul la ceva pervers...la fel ca si titlul =]] Oricum...ai spus ca va fi si ceva fantasy pa'colo... vreau sa vad ce iese Pt. ca eu una n-am idee cum de va fi fantasy...adik' nush... mi se pare o actiune normala,cu adolescenti normali... dar las' c-o sa vad eu...
So...iti astept nextul cu mare drag
Byee * hug*

Am venit intr-un timp ireal de rapid cu continuarea.

@[Biu.] - Pai, hm...modelul sunt chiar eu. Alex are acelasi nume cu mine si am incercat sa il fac sa semene cu mine. Te mai astept p'aci!

@Zapaa - Ma bucur ca-ti place si te mai astept cu drag !

@A'Svear - Merci pentru sfaturi, pareri, laude. Ma bucur ca ti.a placut prologul si te mai astept!

@Riluri - Pervers , pervers , sadic ! Ce combinatie cul . Te mai astept dear![/b]

De ce inima iti bate atat de tare cand vezi pe cineva frumos? De ce nu poti, dand din degete, sa-ti negi sentimentele, sa se naruie? Nu stiam, dar mi-as fi dorit ca lucrurile astea sa se poata intampla. Ideea de a fi refuzat, fara cu atata nepasare, era dureroasa. Nici sa nu se uite o persoana la tine, dar sa-ti spuna un "nu" indiferent. Cum poate un om sa-si construiasca un zid atat de gros in jurul lui? Ea era o persoana invaluita in mister, nevrand sa se stie nimic despre ea, nici cele mai mici amanunte. Dar oare zidul acela se va darama vreodata sau va ramane asa pentru totdeauna?
L-am urmat pe Razvan pe culoar, ascultand saluturile prietenilor mei, dar nu le raspundeam. Pur si simplu, nu aveam chef de ei in acel moment. Pasii imi erau detasati, dar mintea imi era incetosata si inima imi batea cam tare. Toti amicii mei ma intrebau ce am patit de ma comportam atat de distant fata de ei, dar nu le-am putut raspunde. Cand am iesit in curtea scolii, lumina soarelui m-a deranjat nespus de mult la ochi. M-am strambat si am plecat capul ca sa nu mai vad soarele. Razvan mi-a dat un branci, facandu-ma sa inaintez. M-am oprit si l-am privit in ochi. Zambea foarte satisfacut.
-La ce dracu' te gandesti? Iar iti vin in minte lucruri perverse? Am intrebat ridicand din spranceana.
Mi-a pus mana pe umeri si m-a intors, cu putere, cu spatele la el. M-am uitat in jos si am vazut-o pe Miranda stand in fata mea, cu mainile Ioanei pe umerii ei.
Cei doi iubitei s-au departat de noi si am privit-o pe Miranda stanjenit.
-Tipule, tu nu sti sa renunti? Lasa-ma in pace! Intelegi sau trebuie sa-ti silabisesc?! A intrebat pe un ton extrem de nervos.
Apoi, a plecat de langa mine, cu un pas apasat. Ioana si Razvan au venit langa mine si m-au privit compatimitor. Ce ma enervau privirile lor. Uram sa fiu compatimit. Le-am ascultat tacut comentariile si sfaturile extrem de inutile. De fapt, nici nu ii ascultam. Eram pierdut in alta lume unde numai eu si Miranda eram si ne intelegeam foarte bine “ un lucru greu de crezut ". Am vazut-o pe satena stand sprijinita de un gard din fier forjat, rosu. Cand soarele se ivi bucuros dintre nori, ea s-a strambat, profund deranjata, si si-a pus ochelarii de soare la ochi. Un lucru destul de ciudat. Multor fete le placea extrem de mult soarele acesta caldut, care nu ardea.
-Haideti domnisoarelor si domnisorilor, s-a sunat ! Am putut auzi vocea groasa a gardianului.
In fiecare pauza “ ma rog, sfarsit de pauza “ ne urla acelasi lucru. Era oarecum enervant, parca ne spunea ca se fac imbarcarile in nu stiu ce tren. Toti elevii intrau pe usa scolii, oftand, cu parere de rau ca incepea o noua si plictisitoare ora. M-am strecurat printre adolescentii ce pierdeau vremea visatori pe hol si m-am indreptat catre clasa cu un pas detasat “ poate prea incet si relaxat ". Chiar in acel moment, profesoara de fizica a intrat in sala, pregatindu-se sa inchida usa dupa ea. Am luat-o la goana si, spre bucuria mea, am ajuns la timp, dar i-am dat un branci profei, care, destul de instabila pe picioare, s-a prabusit cu fundul in cosul de gunoi. Ropote de rasete au acaparat intreaga sala de curs, eu strecurandu-ma inspre banca mea, dorindu-mi din tot sufletul sa nu ma fi vazut. M-am asezat langa Miranda si “ spre marea mea uimire “ ea radea. M-am uitat uimit la ea, poate chiar socat.
-Ce ai avut cu ea? A intrebat Mira, privindu-ma nepasatoare.
-Vorbesti cu mine? In fine, e o vaca grasa si batrana. Nu pot sa o sufar, am spus aratand cu degetul spre femeia cu parul de un roscat sters.
-Copil idiot, a comentat intorcandu-si privirea spre tabla si reluandu-si atitudinea de nu “ imi pasa de nimic.“
Profa s-a uitat urat la mine, in timp ce isi aranja fusta crem. Cred ca se bucura destul de mult ca nu i-am murdarit minunata fusta. A trecut peste asta si a luat o carte de pe banca lui Tiberiu si a inceput sa o rasfoiasca. Bine, eu iar uitasem sa invat, dar speram ca o sa fie ziua mea norocoasa, ca o sa uite de existenta mea.
-Bun, optica. Alex, baiete, daca tot te crezi atat de destept incat sa intarzii la ora si sa-mi dai un branci, hai vino sa te ascult. O sa fie o problema usoara, a spus zambindu-mi.
Am oftat. Dracu' sa o ia de profa. M-am ridicat din banca si mi-am tarat picioarele pe parchet, pana la tabla. Am luat un marker rosu si am inceput sa scriu cerinta problemei. Dupa ce am citit-o si scris-o, m-am holbat la profa ca la felul paispe. Nu intelegeam nimic, dar chiar nimic. Apoi, am aruncat o privire fugitiva prin clasa. Ioana statea cu Miranda si radeau, in timp ce draga mea colega de banca scria ceva pe un caiet. Profesoara m-a trimis in banca, zicandu-mi ca ma iarta de data asta si nu-mi da un minunat patru. Nu i-am mai multumit, dar in gand o injuram de nu mai puteam. Ioana s-a asezat pe locul ei, eliberandu-l pe al meu si, cu o miscare nefiresc de rapida, Miranda a aruncat ceva langa ea. Un caiet. Dupa ce m-am asezat, am privit mai atent foile si am observat ca era caietul meu de fizica. Imi rezolvase problema atat de repede, de parca era Einstein. I-am multumit si am privit catre tabla ca sa vad cum rezolva profesoara problema.Uneori, mai aruncam priviri fugitive catre Miranda si atunci inima imi batea atat de tare. Ii priveam buzele acelea rosiatice, moi, dulci. Ce mi-as fi dorit sa le degust, sa le simt dulcele. Of, pacat ca era aproape imposibil. Dintr-o data, amandoi ne-am intins catre guma de sters aruncata in mijlocul bancii si mainile noastre s-au atins. Era atat de rece, precum un cub de gheata. Rece si palida o fata cam ciudata avand in vedere ca in orasul asta era insorit foarte des. Mi-as fi dorit sa o cuprind in brate, sa ii incalzesc trupul, dar nu puteam. Atingerea mainilor noastre nu a durat mai mult de o secunda caci, ea, impacientata, si-a tras mana “ extrem de rapid “ la piept. Zidul dintre ea si mine, cu putin timp mai inainte paru ca s-a daramat putin, dar dupa aceasta intamplare, a devenit mai puternic, nelasandu-ma sa vad ce se intampla cu adevarat in sufletul ei. Oare... care era secretul Mirandei?

Heyaa>:D<

Din nou eu, prezenta sa te sacai:D.
Bine, mi-a placut la nebunie capitolul asta. Adica m-a facut sa ma simt bine si sa imi aduc aminte de profa de fizica, pe care, surprinzator, si eu o urasc. Si profa mea e grasa, doar ca nu este batrana . En fin, mi-a placut ce i-a facut Alex, asa ii trebuie. Si eu i-as face asta, dar ma sperie ca e mai mereu incruntata:)).
Poi totul a fost bine, te descurci minunat, stii cum sa folosesti figurile de stil si cum sa jonglezi cu ele, astfel incat sa ai o descriere cat mai frumoasa. Dialog ai si imi place, nu este sec. Actiunea e buna, decurge normal, e captivanta... etc.
Stii si tu ca imi place, nu?
Astept capitolul trei si sa postezi repede, ca sunt tare curioasa.

Succes la scris!

Hey hey:> Capitolul doi...si eu iar ajung destul de tarziu ( da, a doua e tarziu pentru mine :] )
Deci... mi-a placut partea aia de inceput...a fost asa...o face pe Mira sa pare si mai misterioasa. Cat despre capitol mi-a placut,imi place ca nu ai greseli de tastare, eu sincer nu prea am ochit vreo una... Alex... hm se pare ca incepe sa se indragosteasca tot mai mult de Mira
Faza cu profa de fizica a fost foarte tare...seamana cu profa mea de chimie foarte mult En fine... Mira e asa misterioasa si rece, si intelegenta ( ...Si avand in vedere ca va fi fantasy cred ca am idee ce se intampla cu Mira, asa putin ... Mda... cel putin asa crede mintea mea, asta perversa =]] Orikum...sunt curioasa sa vad daca am dreptate in privinta lui Mira Sunt aproapoe sigura...dar...ne...mai vedem noi...
Te astept cu capitolul trei sunt curioasa, ca de obicei sa vad ce se mai intampla So, dear metal pune-l mai repede
Bye and kissu

Bonjour.
Ti-am citit ficul de dimineata si cum eram pe fuga nu am putut sa-ti las atunci un comentariu, dar ti-l las acum, desi nu-mi sta in fire sa comentez sau sa las pareri pe la fan-ficuri . Lenea e prea mare, daca ma-ntelegi. Dar m-am gandit ca ar fi foarte frumos sa-ti las o parere ca sa vezi ca esti apreciat si ca nu muncesti degeaba si ma rog... gata cu psihologia ca eu vreau sa fiu avocat, nu psiholog, desi am aptitudini.
In primul rand ai toate felicitarile mele. Nu ti-am citit alte lucrari si nu stiu cum scrii pe la celelalte, dar fic-ul asta este o adevarata reusita. Totul se-mbina cum trebuie, cursul povestii este unul simplu si curat si foarte usor de digerat. Nu e ceva foarte exgerat [ ma refer la un anumit mod de expunere sau mai stiu eu ce ] ca sa-ti oboseasca ochii si creierul si sa te faca sa renunti la lectura numai din primele doua-trei fraze. Nu. Totul merge foarte usor, iar astfel informatia este mult mai bine procesata.
Greseli eu nu prea am vazut, doar ca au fost niste chestii care mi-au cam sarit in ochi. Ca de ex., la un moment dat zici ca Alex se duce in clasa a IV-a C sau ceva de genu' si mai apoi zici ca la istorie le preda cele doua razboaie mondiale, care se predau tocmai in clasa a VII-a. Unde mai pui ca fac si fizica ! Dar banuiesc ca a fost o simpla greseala de tastare.
Si mai e o faza, ultima. In povestea ta folosesti nume romanesti, dar numele de familie al Mirandei este Dark, care la ultima verificare este nume englezesc toata ziua. Mi se pare ciudat ca printre atatea nume romanesti sa apara unul englezesc. Asta daca fata nu este cumva de orgine straina si este stabilita in Romania. Alta explicatie nu gasesc. Sper sa ma lamuresti tu .
Ideea in sine este draguta. Imi place Alex, iar Miranda mi se pare un pic cam infumurata, dar imi plac genul asta de persoane. Si am o vaga banuiala in ceea ce priveste secretul Mirandei.
In al doilea rand, te rog sa mai primesti un rand de felicitari din partea mea. Esti primul baiat ( skater ) pe care l-am vazut sa scrie o poveste. Nu conteaza genul, este o poveste. Daca afla prietenii mei skateri [ eu sunt total paralela cu sportu' asta, dar ei ma considera amuleta lor norocoasa... si ma rog, nu cred ca te intereseaza ] o sa zica ca le faci de ras natia. Dar eu o sa le dau o mama de bataie pentru ca meriti toate laudele din lume pentru ceea ce faci.
Atat am avut de spus. Astept urm. capitol! Succes!

Au revoir.

hi there:D

Cu ce sa incep? N-am observat greseli majore in capitolele tale ,desi personajul tau e un pic prea sensibil,dupa parerea mea [sau asa-s toti baietii si nu ne dam noi,fetele,seama?]
Ideea nu e noua si revolutionara, dar e pusa intr-o lumina diferita, din perspectiva tipului indragostit de fata misterioasa [am eu o banuiala in privinta ei,dar nah,sa nu stric surpriza]
Imi place cum incerci sa-ti conturezi personajele, pe parcurs. Intotdeauna e mai interesant asa.
Altceva? Mai nimic, sincer.
Imi pare bine ca mai vad si baieti pe aici

Ola!

Eu, nebuna care te-a speriat cu cheful ei de vorba , incearca sa-si ceara scuzite printr-un comentariu....
Am citit si cum ti-am zis si pe mess tipa asta ai luat-o dupa mine. Cre'ca ne-am cunoscut in viata anterioara, Par saten, ochii negri, si parul ondulat....Mdaa, ciudata chestie! Si prescurtarea ei e "Mira" ca a mea:p

Anw, sunt sigura ca nu te-am vazut vreodata......Eh, dar nu conteaza asta, pe cat conteaza ficul... Eu comentez interiorul si exteriorul...Adica, totul treb' sa fie corect ca altfel:))
Titlul: E mirific! Are un aer de mister....e asa...nu stiu cum sa zic, cre'ca ai inteles tu.
Descrierea: Wow! Imi place modul tau de a descrie.....Deci bv. tie!
Dialogul : Nu e sec, ceea ce-mi place....
Cu naratiunea si cu estetica stai foarte bine. Deci Alexee ai grija ce faci capitolul urmator, oka? Si spune-i si Mirei care e secretu' Mirandei. Te roaga Bobo frumos:)

Ja ne si multa inspiratie!

@Zapa - ma bucur ca ti-a placut acest capitol si ma bucur ca profa de fizica din fic seamana partial cu a ta :]] . de fapt, a fi gras este tipicul profesorului de fizica. te mai astept !

@Riluri - poate ca banuiesti despre ce o fi Miranda, dar sigur nu vei ghici despre ce o sa se intample in continuare. te mai astept si merci de comm !

@Cherie - da, tatal Mirandei este din Londra de aceea numele ei de familie este 'Dark' . Ma bucur ca iti place si te astept cu drag !

@Jigoku - poate ca nu sti tu, dar si baietii sunt sensibili cand vine vorba despre fata pe care o plac. nu suntem ca niste bucati de piatra fara suflet, sa sti . merci de comm si te mai astept p'aci!

@Sonrisas - ma bucur ca ti-a placut si multumesc pentru comentariu. te mai astept pe aici ! :]

Asa, poate o sa credeti ca acest capitol are actiunea grabita, dar nu este. Totul s-a petrecut foarte incet, dar schimbarile [ o sa le observati in capitol ] n-au fost observate de elevi. O sa lamuresc tot in chapu 4 . [/b]

Unii oameni iubesc o persoana, chiar daca nu stiu nimic despre aceasta. Poate ca arata bine si e putred inauntru sau poate ca este exact cum te-ai asteptat perfect. Uneori cand iti place de cineva, te intrebi: ce iti place la acea persoana? Te gandesti si te gandesti si, in final, nu sti decat ca o placi. Ironia sortii. Si totusi, ce de ce trebuie sa sti ce iti place? Nu este de ajuns ca o placi si ca, poate cu putin noroc, si ea te place?
Miranda “ ce nume frumos! “ tot ce imi amiteste de ea este minunat, dar, de fapt, nu prea stiu multe despre ea. Uneori simt tristetea profunda si durerea pe care o poarta, de parca ar putea sa-mi transmita sentimentele ei. Uneori zidul dintre noi dispare, dar alteori el devine si mai gros. Trebuie sa aflu ce e cu ea sau, mai bine zis, ce este ea.
Pe la sfarsitul orei, niste bubuituri puternice s-au auzit de afara. Era ca si cum un ceva era demolat. Susotelile au impanzit sala de curs, fiecare intrebandu-se ce se intampla. Am ridicat capul, incercand sa ma uit pe geam si vad ce se intampla afara. Nu am putut caci minunata mea profesoara de fizica mi-a facut observatie. Am ascultat-o si am asteptat cu nerabdare venirea pauzei. Clopotelul a sunat binevoitor, dar profesoara nu a parasit clasa si inauntru a intrat dirigintele nostru. Ne-a spus sa ne asezam in banca si cativa elevi au protestat, spunand ca avea sa treaca toata pauza si cata dreptate aveau. In ciuda tuturor comentariilor noastre, nu ne-a ascultat.
-Copii, stiti ca pe terenul de langa liceu s-au construit cateva blocuri si doua sali mari. Poate ca va intrebati de ce s-au construit chiar langa cladire, de ce este atat de mult zgomot. Nu o sa ma ascund dupa deget si o sa va spun direct: In blocurile acelea sunt apartamentele voastre. Incepand de acum, nu o sa mai locuiti alaturi de parinti sau cine stie unde prin oras. Acolo va fi caminul vostru, al tuturor. Decizia a fost aleasa de parintii vostri, neavand destul timp pentru a avea grija de voi. Cursurile de astazi vor fi suspendate pentru ca voi sa va aranjati lucrurile in camere. Toate obiectele personale au fost aduse de parintii vostri in cursul zilei de azi. Imediat o sa va spun camerele si o sa va dau cheile, a incheiat el, incepand sa scotoceasca prin servieta.
Toti eram socati si un murmur continuu se auzea prin sala. Razvan “ statea in fata mea “ s-a intors inspre mine si m-a privit oarecum panicat.
-Frate, ce ciudat! Maicamea nu mi-a zis nimic si nici tata. Acum, ca o sa stau in liceul asta toata viata, o sa ma simt ca la internat, a comentat el.
-Ma, bucura-te ca o sa stam marea majoritate a timpului impreuna si ca parintii nu o sa ne mai sacaie atata la cap. Doar nu o sa stea profii tot timpul dupa noi, nu? Am zis, increzator.
De fapt, nici mie nu imi prea convenea. Totul a fost atat de brusc. Bine, oricum nu-mi prea sufeream parintii, dar ideea de a fi prins intr-un loc mult timp nu imi prea convenea. Am oftat si m-am intors spre Miranda care statea linistita in banca, fara sa arate ca ii displacea prea mult hotararea. Cu ea vorbea Ioana, dar, oricat m-as fi straduit, n-am putut auzi conversatia. Proful a batut cu pumnul in catedra, cerandu-ne sa facem liniste. O tacere ca de mormant s-a lasat asupra intregii clase.
-Bun, deci o sa stati toti in blocul A3. La etajul sapte vor sta: Alex, Ioana, Vlad, Razvan, Tiberiu si, in ultimul apartament, Miranda. Voi puteti pleca spre noile voastre locuinte, a spus aruncand o foaie pe catedra.
M-am ridicat din banca si am vazut cum Mira a scrasnit din dinti, dar nu a cometat la decizia profesorului. Eu, Razvan, Vlad si Tiberiu am iesit din clasa la fel de agitati, urmati de cele doua fete. Nu imi placea deloc decizia aceea, dar o parte din mine era bucuroasa. Daca traiam pe langa Miranda, poate ca aveam sa o cunosc mai bine. Mi-am inlaturat toate gandurile ce duceau inspre ea si m-am canalizat pe analizarea drumului spre cele cateva blocuri. In aer era praf, dar am observat cu usurinta usa “ ce nu fusese acolo cu o pauza inainte “ ce ducea spre ele. De fapt, nu era o usa adevarata, ci o spartura in zidul ce inconjurase liceul. Ne-am strecurat pe acolo, printre bolovanii mari si am intrat intr-un loc uimitor de frumos. Pe jos, in loc de asfaltul gri era un gazon cu iarba de un verde praz si pe ea serpuia o cararuie facuta din piatra cubica. Copacii tineri aveau cateva frunze, iar florile multicolore dadeau viata acelui loc. Poate ca avea sa-mi placa acel loc, chiar daca facea parte din incinta liceului. Am ajuns rapid blocul A3. Era inalt si facut numai din sticla, cu geamuri fumurii care nu te lasau sa vezi inauntru. Usa dubla automata s-a deschis, lasandu-ne sa intram inauntru. Pe jos era o gresie lucioasa, care sclipea in lumina neoanelor. Liftul se afla drept in fata intrarii. Ne inghesuimram toti sase in lift, desi nu a fost prea greu caci era destul de incapator, si Tiberiu a apasat pe butonul pe care era inscriptionat numarul sapte. Pe tot parcursul drumului cu liftul “ nu prea lung “ toti am tacut. Eram scufundati in gandurile noastre mult prea profunde. La iesirea din el, Vlad a fost cel care a vorbit.
-Ca sa uitam putin de cele intamplate, hai sa ne vedem in vreo zece minute la mine in camera. Adica la... 704, a spus aratand spre o usa din lemn negru.
Toti am fost de acord si ne-am indreptat cu pasi grabiti spre camerele noastre. Eu stateam la 702. Am deschis usa si privelistea pe care am vazut-o m-a satisfacut. Camera nu era prea mare, dar aranjata cu bun gust. Lipit de peretele cu geamul era un pat de o persoana cu asternuturi albe si perne colorate. Pe un perete era pus un televizor, iar in stanga lui un birou pe care era asezat un calculator destul de vechi si cateva dosare pentru hartii. In fata televizorului era o canapea maro de doua persoane si in fata ei o masuta mica din nu stiu ce lemn. Apoi, era o usa ce ducea, probabil, spre baie. Am stat sa analizez prea mult privelistea caci m-am strecurat printre numeroasele cutii aruncate pe jos si m-am asezat in pat. Era moale si foarte confortabil. Acum puteam si eu sa ma gandesc linistit la cele intamplate foarte repede, desigur. I-am auzit pe parintii mei acum cateva luni, cand blocurile erau in constructie, despre o mutare, dar nu i-am bagat in seama. De ce planuisera toate lucrurile alea? Buna intrebare, dar nu aveam de unde sa gasesc raspunsul. Si profii vorbisera despre acelasi tip de mutari, dar nici pe ei nu i-am ascultat. Daca le dadeam atentie cuvintelor, atunci stiam despre subita noastra mutare in acest... campus. Poate ca data viitoare “ ce speram ca nu o sa fie “ o sa ii ascult pe oamenii care vorbesc.
-Aleeex, haide! S-a auzit vocea lui Razvan care batea in usa de lemn.
M-am ridicat de pe pat, parasind camera. Poate ca mutarea noastra o sa fie norocoasa pentru mine deoarece aveam sa stau in preajma Mirandei destul de mult timp. Daca aveam destul noroc, puteam sa daram zidul ce s-a creat intre noi doi.

Uraaa:x deci ajung si eu prima, in sfarsit:X Asa...revenind la capitolul 3... wow nici nu ma asteptam la asa ceva... sincer...:]]
Inceputul chiar mi-a placut...a fost scris asa de bine....parca venea din inima...so mi-a placut foarte mult inceputul ( ca de obicei :]] ) Capitolul in sine a fost interesant si surprinzator... Adica am ramas asa O.o cand am citit faza cu mutatul...( mi-ar placea si mie sa se faca chestia asta...si nu inteleg de ce nu prea le-a convenit studentilor...au noroc....scapa de parinti...:]] ) Dar totusi...e ciudat ca nimeni nu stia nimic si...asa dintr-o data apare toata chestia asta cu blocurile si mutatul...*strange*
Si...cum adica schimbarile n-au fost observate de elevi? :]] Sper sa ma lamuresti cat mai repede cu capitolul patru...pentru ca io una nu pot intelege...si sunt chiar curioasa de ce se v-a intampla..
So...greseli de gramatica n-am gasit....imi place descrierea ta si imi place ca scrii cu diacritice (si chiar nu ai scapari)
Astept capitolul patru,dear metal ,ca sa ne lamuresti (cel putin pe mine...)
Kissu and hug

Bunaa>:D<

Gata cu scoala si oboseala care aproape ma darama. Azi am liber:))
Si eu care speram sa fiu prima.
Mai, stii cat imi place ficul, nu? Mda, imi place foarte mult si cum ti-am mai spus, imi place cum scrii.
Cat despre capitol, a fost bun si imi place la nebunie faza cu mutatul (vreau si eu:))). Chiar daca o parte din mine voia ca Miranda sa fie in camera cu Alex, ma bucur ca nu s`a intamplat asa. Ne tii in suspans si asta e foarte bine, pentru ca reusesti.
Cat despre, Miranda am foarte multe idei in legatura cu ce ar putea fi si ma gandeam ca imediat se va afla, adica totul va fi vizibil, dar dupa ce i`ai zis lui Riluri, am ramas adanc tulburata. Habar nu am ce se va intampla, ce va face... Pfai, sa posestezi cat mai repede ca mor de curiozitate si sunt prea tanara sa mor.
Deci astept capitol patru si tine`o tot asa.
Bye bro`!

@Riluri - Ma bucur ca ti-a placut si te mai astept !

@Zapa - Ce as vrea sa te tin in suspans, dar uite ce baiat bun sunt. Te mai astept p'aci !

Capitolul 4

Lucrurile ciudate si neasteptate se intampla cand te astepti cel mai putin. Si totusi, aveam toate indiciile necesare, deci nu trebuia sa fiu luat prin surprindere. Desi, toti cred ca stiu la ce se pot astepta de la viata, se insala. Intr-un moment de neatentie, ea ti se poate schimba radical in bine sau in rau. Si daca ea se schimba, ce mai poti face? Sa te plangi ca iti place sau sa sari de bucurie? Trebuie sa o accepti si sa realizezi ca ea face parte din tine asa cum e.
In cazul meu, a fost o schimbare in bine. Poate ca o sa-mi fie greu cu adaptarea, dar ma bucura o singura idee. Miranda.
Alaturi de Razvan, am intrat in camera in care avea sa stea Vlad. Arata exact la fel ca a mea, numai culorile asternuturilor fiind diferite. Pe jos, erau asezati toti cei invitati. Miranda statea prijinita de un perete, cu o perna in brate, vorbind cu Ioana. Se parea ca Mira asculta cu drag si atentie povestea adolescentei. Vlad ne-a salutat zambitor si ne-a poftit sa ne asezam alaturi de ei, pe jos. M-am trantit pe covor la nimereala, toti reusind sa facem un fel de cerc. Atmosfera destinsa de mai devreme s-a pierdut in spatiu, fiecare devenind putin stanjenit de linistea aceea. Langa mine, am vazut o sticla de Jack Daniels si am luat-o in mana. Cand am vrut sa o desfac si sa iau o gura, vorbele lui Tibi m-au oprit.
-Alex, sa o pastram pentru diseara. In curand trebuie sa mergem la cina.
Am oftat si am lasat sticla jos. Si totusi, ce-i cu mine de am renuntat asa de repede? Puteam sa beau daca voiam, caci Tiberiu nu e mama mea. Dar, la masa, ce aveau sa zica adultii cand or vedea un pustiulica mort beat? Macar, in cateva ore, o sa pot sa il degust in pace. Intrebarea lui Vlad m-a readus la viata:
-De ce credeti ca parintii au dorit sa ne mute aici? De ce nu am aflat nimic in atata timp? Nu trebuia sa fie batator la ochi? Vocea ii era nelinistita de parca nu ajunsesem intr-un fel de academie, ci intr-o inchisoare.
Am vrut sa-i raspund, sa-i spun teoria mea legata de acest lucru. Cand am deschis gura, pregatit sa imi spun punctul de vedere, Miranda a inceput sa vorbeasca:
-Oare tuturor parintilor le-o placea sa aiba un copil si ei, fiind plecati toata ziua de acasa, sa nu stie pe unde se vantura acesta? E mult mai sigur aici pentru noi. Cat despre ideea ca n-am aflat nimic, daca vedeai blocurile astea, iti dadeai seama ca aveam sa stam in ele. Seamana perfect cu...
-Niste blocuri de locuinte normale, am continuat eu imediat ce a facut o scurta pauza. In plus, noi nu ii ascultam pe profi. Intr-o zi, cand ma vanturam pe holurile scolii, am auzit o profa vorbind despre o mutare, dar nu credeam ca se referea la asa ceva. Daca eram atenti la detalii...
-Atunci stiam ca o sa se intample asta si nu mai eram atat de surprinsi, a terminat Miranda.
Adolescentii ne priveau ciudat pe mine si Mira. Amandoi ne holbam la ei ciudat, neintelegand motivul uimirii lor. Facusem ceva atat de spectaculos de au ramas cu fetele alea? Am schimbat o privire cu satena, amandoi total dezorientati. Observand prima nelamurirea de pe chipurile noastre, Ioana a inceput sa ne spuna:
-Voi nu observati? Va potriviti perfect! Adica, ati vazut cum v-ati completat unul altuia propozitiile. Intr-un mod atat de rapid si perfect. N-am mai vazut pe nimeni facand un asemenea lucru!
Vocea ii era entuziasmata si zambea multumita.
-Coincidenta, a spus Miranda oftand.
Din tonul ei mi-am putut da seama ca era o incercare de a-i minti pe toti cei aflati in incapere. Puteam simti ca era de acord cu Ioana in privinta intamplarii. Cine stie, poate ca nu era un cub de gheata fara sentimente. Ma bucura lucrul asta. Langa mine am observat o hartie alba pe care era scris ceva. Am ridicat-o si, atent, am citit ce scria pe ea. Ceilalti m-au privit curiosi, lucru care mi-a dovedit ca nu stiau ce era scris. Ca sa-i scutesc de o intrebare enervanta, am zis:
-Cina va incepe la ora sapte si se va termina la ora opt. Masa de dimineata de la sapte la opt si jumatate (apoi incepand orele), iar cea de pranz de la doua la trei. Apoi, elevii au timp liber, iar la zece seara este stingerea. Orele de curs sunt aceleasi.
Am oftat. La zece era stingerea? Doamne, zici ca eram copii de gradinita. Eu nici nu puteam sa ma culc la zece. Nu imi era somn deloc. Fugitiv, l-am vazut pe Vlad cum se uita la ceas, apoi sarind in picioare, anuntandu-ne ca cina incepuse deja. Toti au sarit in picioare, ca nemancatii, si au iesit fugind din camera. Cu pasi lenti, ma intreptam spre usa, stiind ca Miranda ramasese in urma.
-Stai putin! Trebuie sa vorbesc cu tine, a zis satena, ridicandu-se in picioare.

Intr-un final reusesc si eo sa iti las un comm...
Adevarul este ca ador felul in care scri. Ai un stil demential si descri foarte bine sentimentele. Parerea mea te pricepi, ai talent si asta este...bravo tie

Povestea mi se pare originala ....eu nu am intalnit-o cel putin Cu greselile de tastare nu ma omor eo sa le caut deci nu stiu daca ai. Imi place foarte mult atitudinea Mirandei...este foarte misterioasa ca sa zic asa...si Alex e asa de simpatic cum se tot gandeste la ea...Partea cu mutatul...daca mi s-ar intampla asa ceva nu stiu pe o parte as fi incantata iar pe alta...are si parti bune si parti rele....in orice caz nu incetezi sa ma mai uimesti cu cate o idee noua in fiecare capitol....Ce draguti au fost cand s-au completat reciproc :X:X:X

Cu toate ca ...ai vazut si tu ca imi place ficul am si eu o rugaminte daca se poate....vreau nextul cat mai repede!

Spor la scris si succes in continuare!

@Zapa - Mersi pentru comentariu . Te mai astept cu drag.

@Diddy. - Ma bucur ca citesti si ca iti place. Merci pentru comentariu si te mai astept.

@Black Dreams - Mersi pentru comm si ma bucur ca-ti place. Te mai astept pe aici.

Well, acest capitol nu mi se pare cine stie ce fiindca, din cauza racelii, nu am prea avut foarte multa imaginatie.

Capitolul 5

Ce te poate face sa impietresti cu respiratia taiata? Ce fiinta poate creea atat de multa emotie in trupul tau incat sa nu mai poti respira? Niciodata nu am gasit raspunsul la aceste intrebari, crezand ca asemenea lucruri nu se pot intampla. Si totusi, lucrurile care ti se par imposibile se indeplinesc. Ironia sortii, nu? Ce crezi ca este doar un vis, se adevereste, dar ce esti sigur ca o sa devina realitate nu.
Cand am auzit vocea Mirandei in spatele meu, am ramas nemiscat, de parca ceva m-a paralizat. Oare vocea ei avea acest efect?
Vocea Mirandei m-a facut sa tresar. Incet, m-am intors cu fata la ea, incercand sa par cat de cat linistit. Nu stiu cat mi-a iesit scamatoria, dar sper ca destul de mult. M-a privit destul de ciudat, apoi a lasat sa-i scape un oftat prelung. Parea destul de indecisa, parca se gandea la ceva ce o sacaia de mult timp.
-Ce vroiai sa-mi spui? Am intrebat aproape soptit, privind-o intens.
Si-a plecat privirea, privindu-si tenisii negri pe care ii purta. A facut un pas in spate, ridicand privirea. In ochii ei, odata inexpresivi, am putut observa o hotarare de fier.
-Imi pare rau ca te tot resping, dar nu putem fii prieteni, a spus Miranda.
Desi incerca sa-si pastreze timbrul vocii normal, am simtit o urma de regret in a ei voce. Parca nici ea nu dorea ce a zis. Dar de ce nu puteam fii prieteni? Nu intelegeam deloc. Uimirea ma cuprindea incetul cu incetul, ajungand sa nu mai pricep nimic din vorbele ei. Nu m-am putut abtine sa nu intreb de ce dorea asta. Nu a raspuns, doar s-a intors si a trecut pe langa mine, accidental atingandu-ne mainile. Era rece. Ce mi-as fi dorit sa o pot atinge, sa o incalzesc, dar nu puteam. De ce viata era atat de cruda?
-E periculos. Ai inteles? Nu putem fii prieteni, a repetat, disparand rapid din camera.
De ce? Prin intreaga minte mi se invartea aceeasi intrebare. Periculos? De ce o fata la liceu putea fii atat de periculoasa? Hm, si totusi, am aflat cateva lucruri cuidate despre ea. Poate ca ar trebui sa cercete putin lucrurile astea, dar mai tarziu. Acum trebuia sa ajung la masa, simtind cum nu mai puteam de foame. Maine dimineata o sa am destul timp pentru a cerceta toate aceste . . . date. Am iesit din camera, trantind usa dupa mine, incepand sa alerg spre scari. Nu am mai luat liftul fiindca aveam sa astept prea mult, incepand sa cobor pe jos cele sapte etaje. Ajungand in holul de intrare al blocului, am privit in jur. Nu aveam nici cea mai vaga idee despre locul unde ar putea fi sala de mese. Agatat de tavan, era un panouas mic pe care scria locatia unde trebuia sa ajung si arata o sageata in partea dreapta. Am oftat bucuros ca nu mai trebuia sa caut si m-am uitat in directia aceea. Era o iesire mica ce dadea pe o alee pietruita si, putin mai departe, se vedea o alta cladire, dar cu un singur etaj. Am deschis usa, pornind pe drumul meu spre masa mult dorita. Vegetatia era foarte dezvoltata. De o parte si de alta a aleei erau copaci mici de inaltime, dar foarte frumosi. Pe gazonul tuns scurt, erau plantate flori multicolore, fiecare propagand un miros frumos. Drumul meu nu a durat foarte mult, sala de mese nefiind atat de departe precum am crezut. Inauntru, toate mesele erau ocupate de elevii scolii. Erau multi si sala era plina de ei. Am vazut cativa profi, dar nu mi-am canalizat atentia asupra lor. In partea stanga a intrarii in cladire, era un bufet lung pe care erau asezate diferite farfurii si boluri. M-am indreptat intr-acolo, luand o tava pe care am asezat o farfurie alba. Ceva timp m-am invartit in jurul bufetului, nestiind ce as putea sa-mi iau caci toate bucatele aratau delicios. Intr-un final, am reusit sa-mi incropesc o salata si mi-am luat un pahar de suc de portocale. Apoi urma problema cea mai grea: unde aveam sa ma asez? Mda, toate mesele erau pline. In timp ce studiam camera atent, sperand sa gasesc un loc liber, mi-am auzit numele strigat. De la o masa, Razvan imi facea cu mana foarte energic. Agale, am pornit spre el, incercand sa nu vars lichidul portocaliu din pahar. Alaturi de Razvan, la masa se aflau toti ceilalti prieteni cu care am fost in camera lui Vlad. Miranda statea linistita privind bolul de supa inca plin. Misca prin ea o lingura, parand total plictisita. Langa ea, Ioana termina de rontait niste fursecuri, privind lung aglomeratia din sala. Ceilalti baieti stateau si discutau pe diferite teme plicticoase. M-am asezat intre Tibi si Vlad, asezand tava pe masa. Desigur, am reusit sa vars putin suc pe masa. De fapt, trebuia sa vars eu ceva ca altfel nu ma simteam in largul meu.
-Ne strangem la mine dupa masa? A intrebat Tibi in timp ce ne privea pe toti la rand.
-Nu cred ca putem astazi. E deja seara si toti par destul de obositi. Cel putin eu sunt frant si mi-ar face bine un somn lung si bine meritat. Ce ati zice de maine seara? Am propus, incercand sa-i conving pe toti.
Spre bucuria mea, toti au fost de acord. Niciunul nu parea atat de zglobiu pentru o mica petrecere. Toti au inceput sa caste, la fel si Mranda care isi sprijini capul in mana. Abia asteptam sa ajung in camera, sa fac un dus si sa ma trantesc in pat. Dar trebuia sa despachetez toate cutiutele alea afurisite si sa mai caut si chestiile alea pe internet. Deci o sa trebuiasca sa imi modific programul. Mi-am alungat gandul ce privea aranjatul camerei, zicandu-mi ca o sa para mai ordonata daca aveam sa las mai multe lucruri in cutii.
-Mergem? S-a auzit vocea Ioanei ce dorea sa ne indemne sa ne ducem in apartamente.
Toti am aprobat, dand din cap, absenti. Ne-am ridicat de pe scaunele comode, indreptandu-ne prin aglomeratia insuportabila spre usa. Odata iesiti afara, am fost bucurosi sa putem respira aer curat. Luna domnea deja pe cerul instelat, luminand putin pamantul. De o parte si de alta a aleei, erau pornite felinarele ce propagau o lumina galbuie. Pe tot parcursul drumului, am ciulit urechea, dorindu-mi sa aud discutia dintre Miranda si Ioana. Chiar daca zicea ca e periculos sa fim prieteni, nu imi pasa. Vroiam sa o cunosc mult mai bine.
-Am auzit ca dimineata o sa aduca cafea de la Starbucks pentru noi. Mi-ar placea la nebunie pentru ca ador tot ce vand ei, a spus Miranda, aparent fericita.
-Da. Si eu. Mergeam des pe acolo inainte sa avem surpriza cu mutatul aici. Intr-adevar, fac o cafea extrem de buna. Apropo, maine dimineata. . .
Nu am mai prins si restul discutiei deoarece Vlad m-a intrebat ceva legat de campus. Mama, cat l-am injurat in gand. Chiar eram curios sa aflu ce avea sa intrebe Ioana, dar, nu, s-a bagat desteptul de Vlad. Am presupus ca satena a acceptat fiindca a dat o data din cap, mai apoi zambind ciudat.
-Alex, ne vedem maine, a spus Tibi, in timp ce ieseam din lift.
Fiecare s-a indreptat spre apartamentul lui, cascand si destinzandu-si corpul. Le era somn, categoric. Am intrat si eu in camera, dar nu inainte sa-i mai arunc o privire pe furis Mirandei. Si de la spate arata extrem de bine. Apoi, am inchis usa in urma mea, trantindu-ma pe pat si adormind instantaneu gandindu-ma la o singura persoana. Miranda.

buna
am trecut si eu pe aici asa de dimineata, cand am chef sa crtic oamenii, dar vad ca tu nu imi permiti sa critic, adica nu am de ce sa ma leg de viata ta, viata ta care dupa aceasta poveste care se inspira din viata ta, deci viata amara.
dar sa nu zici ca nu vreau sa zic ceva despre el, voi comenta ceva, ceva acolo. so descriere ai, si am ramas placut surprinsa sa vad ca un baiat se descurca cu descrierea (sorry pentru tine si ceilalti baieti, care au ficuri pe aici). dialogul este buna si nu e sec, si chiar ma ajuta sa caracterizez personajele indirect prin limbajul lor (sti la ce ma refer nu?). naratiunea este buna, mie una imi place. actiunea mie nu mi se pare grabita. esti bun in ceea ce faci aici, si te astept cu nextul;)
deci mie imi place mult si te astept cu nextul, cat mai repede.
bye bye pupici, si te astept cu nextul (eu pun pupici la toate comurile, asa ca nu ma crede nebuna;) )

Hello.
Am aterizat si eu pe la fic-'ul tau si sincer am ramas foarte placut surprinsa. Am ramas muta de uimire cand am aflat ca esti baiat. O.o..
Descrierea este destul de obisnuita dar uimitoare. Descrii atat de frumos. Si imi place cum incepi fiecare capitol gen o mica teorie.
Si unele descrieri atat de sentimentale spun tot adevarul.
Imi place ideea ta. Te'ai axat pe chestii care le fac adolescentii zilnic si este interesant faptul ca ficul este bazat pe gandirea unuia. Adica exprimi cam tot ce simtim in legatura cu scoala, parintii..dragostea.
Estetica, naratiunea si dialogul sunt bune.
Si ce mai e de admirat: faptul ca am observat decat vreo 2 greseli.
Mi'a placut mult prologul.
Respect tie. >.<~
Si acum. Alex ce'o sa faci cu Miranda "? .. Si care e secretul ei???
Astept next-ul:X

Kidutza Miaw si here!
Hello!
Deci....opss..fara deci ca nu am zis nimic inca .Bine ,sa incep.
Pot spune ca imi place foarte mult ficul tau ,deoarece pare inspirat din realitate datorita descrierilor tale foarte subiective si profunde.Dialogul este foarte bun ,pentru ca nu este sec si nu e pus doar asa, ca sa fie acolo.Actiunea decurge usor si incet cu pasi mici si siguri catre o reusita a unui povesti foarte bune.Bravo!Tot respectul,mai ales ca esti baiat.Ce poti sa spui?Poate este o prejudecata chestia asta cum ca baietii nu s-ar pricepe la scris, dar majoritatea habar nu au sa faca o compunere macar de nota sapte.Cel putin eu nu cunosc vreunul care sa stie sau care macar sa-si dea interesul asa cum faci tu.
Toate bune si frumoase ,dar hai sa precizam si niste critici ca viata nu e mereu roz nu?
Am o mica problema cu lungimea capitolelor.Sunt cam mici.Nu te limita doar la 40 de randuri fix.Fa capitolele cat mai complexe.Daca te obisnuiesti sa scrii cu masura o sa ai surpriza odata sa realizezi ca ai gresit ''concentratia".Adauga mai multa descriere si mai mult dialog.Actiunea las-o asa cum e ca este foarte bine pozitionata.Sa nu o grabesti.Fierbe-ne la foc mic ca pana acuma .
La descrire poti spune si mai multe despre sentimetele lui ,un pic mai detaliat ,dar sa nu dai in extrema ca ajunge sa fie plictisitor.In ceea ce priveste dialogul,incearca sa plasezi niste fraze cheie care sa ne atraga astfel incat sa faci povestirea mai picanta.
Ai grija la punctuatie.Intotdeauna se pune virugula inainte de :deoarece,pentru ca ,iar ,dar etc.Am vazut niste mici greseli de tastare,dar nu-i nimic .Orcui ii mai scapa ,deci te iert .Fii atent la repetitii ca mai apar si ele pe acolo cateodata.
Cam atat am avut de zis.Iti urez mult succces la scris si sper sa iei in considerare "sfaturile mele pretioase".
Sa aduci continuarea repede.
Ja ne!

Buna, Metal !
(Ce replica tampita) ......

So...Eu in persoana, adica....eu ...Vreau sa'ti comentez ficul. Cre'ca era si normal....da' ....
Anw, sa continuam. Am citit de la primu' pana la ultimu' si vreau sa mentionez ca'mi place. Ai destul dialog, nu e sec...Descrierea, care ma gandeam ca ar fi plecata prin Jamaica, nu este. Sta chiar bine, si deja ma faci sa ma gandesc ...sau sa dau cu presupusul.
E un pic cam wird faza cu cladirile....adica....Mai nou, nu auzim si nici nu vedem cand se construieste ceva langa noi ? Eh....poate ca au fost aduse de extraterestri, cine stie
Actiunea mi s'a parut a little bit cam grabita, dar merge tinand cont de faptul ca nenoricita aia de fata i'a spus lui Alex ca nu pot fi prieteni...Da' ......Ma cam toaca la creieri fetiscana asta, dar Alex...tipu' asta seamana destul de mult cu varu'meo....Sa nu incep sa povestesc ca ramai cu gura deschisa cand t'apuci sa citesti commul.....
Naratiunea...E buna, nu m'a lasat rece, chiar deloc. A fost very good...finalul ....
Cam atat am avut de spus, astept cu nerabdare nextu...

Ja ne

@Savarina Ali - Mersi pentru comentariu si pentru parerile tale. Te mai astept pe aici ! :]

@Miaunella - Ma bucur ca-ti revenisi din starea de soc pentru a lasa o parere. Secretul Mirandei il vei afla destul de curand . Meri pentru comentariu si te mai astept cu drag !

@Zapa - Nu, nu o sa fie imediat impreuna, ofc. Tot stau in cumpana daca o sa-i fac sa fie. Poate da, poate nu. En fin. O sa fiu racit mai des daca spui ca scriu mai bine . Te mai astept, dear !

@Kidutza Miaw - Mersi pentru comentariul tau si o sa-ti respect toatee . . sfaturile ! Te mai astept !

@Nya. - Eu pot fi numit un specimen caci, da, inainte ma indragosteam batand din palme, deci nici comportamentul personajului din fic nu mi se pare diferit. Semanam . Te mai astept p'aci !

@Mina Hiranuma - Mersi pentru parere si iti mai astept parerile despre fic !

Ca sa lamuresc odata pentru totdeauna chestia cu mutatul, am sa zic ceva. Normal ca adolescentii au observat noile cladiri cand erau in curs de construire and so on, dar s-ar fi gandit ca erau construite pentru ei? Adica, in Bucuresti sunt construite cladiri peste tot. Daca una ar fii in apropierea scolii voastre, v-ati gandi ca a fost contruita special pentru ca cei din scoala ta sa se mute acolo? De fapt, asta fuse ideea.

Capitolul 6

De ce oamenii doresc tot timpul mai mult decat ce au? De ce niciodata nu se pot multumi numai cu o particica si le trebuie tot? Chiar daca acel tot este periculos, ei tot il doresc. Vor ca lumea sa fie a lor si ei sa fie conducatorii ei. Dar daca nu ai tot ce vrei cu un anumit scop? Poate ca ai o anumita particica din acel lucru pentru ca restul este prea periculos si nu ar fi bine daca ai stii. Dar toti iti spun: Nu conteaza cum, eu trebuie sa stiu si sa am tot. Niciodata nimeni nu se intreaba de ce nu stiu si au tot? Fiecare lucru are un scop, dar ei nu-l cauta sau ei vor sa creada ca trebuie sa stie tot.
M-am trezit brusc din somnul meu total agitat. Am avut un vis ciudat, dar care era acela? Buna intrebare, dar nici eu nu stiam. Nu imi puteam aminti nimic, doar ca alergam de ceva si apoi, pur si simplu, muream. M-a infricosat visul acela caci, dupa ce s-a repetat de mii de ori in mintea mea, mi-a spus o voce groasa si dura: renunta. Oare la ce se referea? La ce puteam sa renunt ca sa nu mor? Parca era o ghicitoare dinaceea insuportabila. De fapt, uram ghicitorile si tot ce tineau de ele. Am stat intins in pat, privind tavanul, jumatate de ora. M-am gandit la tot ce visasem, dar nu am gasit raspunsul. Desi nu-mi era deloc frica de ce putea sa ma omoare, tot eram curios. Vroiam sa aflu ce era asa de periculos de trebuia sa renunt. La scoala? Da, era o posibilitate. Orele de fizica ma distrugeau total, deci imi puteau cauza si moartea. Nu am stat sa ma mai gandesc, caci am ajuns la concluzia ca nu aveam de ce. Speriat nu eram “ cum puteam sa fiu ? “ si de moarte nu-mi era frica. Totusi, puteam sa il intreb pe Tiberiu care era raspunsul la ghicitoare. Doar din acest motiv era destul de destept. M-am uitat la ceas. Era opt si ceva si mie inca imi era destul de somn. Of, si in curand incepeau orele. Nu aveam chef sa merg la masa, asa ca i-am trimis un scurt mesaj lui Tibi pe telefon:
De ce poti sa fugi, dar nu reusesti sa te ascunzi
Si, in final, ajungi sa mori?
Da-mi si mie raspunsul. Tot timpul mi-a fost repetat cuvantul "renunta". Mersi.
Am aruncat telefonul pe noptiera, oftand. Lucrurile deveneau ciudate in scoala asta. Si eu care-mi dorisem acum cateva luni sa se intample ceva ciudat, magic in viata mea. Poate ca acum aveam parte de aventura vietii si asta nu-mi displacea deloc. Am sarit din pat, ducandu-ma la dus. Aveam nevoie sa-mi relaxez putin muschii. In timp ce apa imi incalzea pielea si-mi purifica trupul, am auzit soneria de la telefon. Primisem un mesaj.Grabit, am iesit rapid de la dus, alunecand pe podeaua umeda. Era sa cad, dar n-am reusit uimitoarea performanta. Cand am iesit de pe terenul minat, numit baie, am luat telefonul in mana, citind mesajul.
De profa de matematica.
De Miranda, cred. Ea cred ca e. Vorbeste cu ea. S-a dus de la masa la sala de sport.
Copilasul asta chiar era un geniu cand isi dorea! Da, aveam sa fac asta. Trebuia sa gasesc conexiunea dintre ciudatul vis si draguta fata. Mi-am indreptat spatele, privind prin camera. Nu desfacusem cutiile de carton in care-mi erau aruncate lucrurile. Am oftat, trebuia sa-mi fac timp si pentru ele candva. Nu stiam cand, dar trebuia. M-am imbracat cu o pereche de jeansi negrii Levi's si un tricou negru cu niste modele albastre. Intr-un buzunar mi-am aruncat telefonul, iar in celalalt I-podul trebuia sa ascult si eu muzica, nu? Vijelios, am iesit din camera, trantind usa in urma mea. Spre marea mea satisfactie si bucurie, liftul mergea. Am apasat pe un buton, o luminita rosie aprinzandu-se. In scurt timp, usile argintii ale liftului s-au deschis, poftindu-ma sa intru. Nici nu stiu cate secunde a durat ca masinaria sa ajunga la parter, dar eram sigur ca foarte putine. Am iesit pe usa ce se deschidea automat, luand-o pe poteca spre cladirea scolii unde se afla si sala de sport. Imi doream cu ardoare sa ajung acolo si, parca, o mana imaginara ma impingea sa merg din ce in ce mai repede, sa ma grabesc. Nu era dorinta acuta de a o vedea pe Miranda, era cu totul altceva... ceva magic. Si totusi, ce puteam vedea acolo? Dorinta uriasa m-a facut sa grabesc pasul intr-atat de mult incat am ajuns sa alerg. Vroiam sa vad ce era acolo si toate celulele mele imi spuneau ca nu era ceva normal. Intr-un final, am ajuns in fata salii de sport; o cladire veche, vopseaua de un verde stins fiind scorojita. Erau doua cai de intrare: una principala formata dintr-o usa dubla si una secundara ce se afla in fundul salii. Incet, am deschis usa secundara “ sau cea de serviciu “ si m-am strecurat inauntru. Se auzeau pasi pe podea, dar extrem de incet, de parca persoana ar fi levitat pe jumatate. M-am uitat atent inauntru sperand sa vad ceva caci luminile erau stinse. Dupa ce ochii mi s-au obisnuit cu intunericul, am putut observa forma unui corp de femeie. Era Miranda. Ochii ii devenira rosiatici, iar dintii ii erau foarte albi si caninii lungi. Alerga foarte rapid dintr-un capat in celalalt al salii, nefacand decat o secunda. Atarnase sacul de box de una dintre grinzile subrede, dand cu pumnul si piciorul in el cu o putere mai mare decat a unul fotbalist. Spaima ma cuprindea incetul cu incetul la privirea adevaratei Miranda. Ce era? Un vampir? O creatura care bea sange pentru a-si satisface propriile nevoi? Imi era putina teama de aceasta Miranda care parea dura si inspaimantatoare. Cu inima cat un purice, am dat sa ies din sala, dar, accidental, am lovit o cutie in care erau asezate niste bate de baseball. Lemnul a facut un zgomot neplacut, facandu-ma sa tresar. Intr-o secunda, eram trantit pe podea, Miranda stand peste trupul meu. Ii puteam simti respiratia calda pe gatul meu si mi-am putut imagina cum isi va dezveli dintii, golindu-mi trupul de lichidul rosiatic. Ii puteam simti mania orbitoare, mana ei strangandu-mi cu putere incheietura. Si acum ce va urma? Avea sa ma omoare si sa deguste sangele meu? Am inchis ochii, incetand a mai gandi. Aveam sa mor si a fost in totalitate vina mea.

Asa deci si prin urmare:

Am citit fic-ul cu atentie si trebuie sa recunosc ca pentru un baiat, scrii minunat! Mda...it seems like there are some smart people out here, finally! Nu ma asteptam ca Miranda sa fie vampir, e chiar o surpriza; ai tinut totul ascuns intr-o cutie uitata de timp si cand ai lasat totul afara am ajuns sa-mi spun "e prea mult si in acelasi timp prea putin" ( trebuia sa fac si eu o figura d'asta de stil de-a mea ). Deci, ideea cum ca Miranda este un vanator de noapte chiar imi place, face ca relatia dintre ea si Alex sa para imposibila.
Ceva critici: In mare, nu prea am ce critica, ai un stil impecabil de a scrie. Just two things: ai tendinta de a grabi un pic actiunea, dar nu-i nici o problema, e chiar mai bine asa; si nu prea descrii sentimentele celor doi...dar fie, you're a boy si baietii nu prea au tendinta sa fie romantici.
Paginatie, ortografie si gramatica nici nu mai vorbim, vad ca ai mai mers cat de cat la orele de romana . Fic-ul e foarte bun, ideea e superba, mai ales faza cu mutatul. Si din cate am vazut eu, Miranda nu e deloc indiferenta in privinta lui Alex, lucru care face totul mai palpitant. A, si uite ca acum mi-am amintit de prolog; imi place cum exprimi chestiunile astea parca rupte din realitate. Se pare ca si la filozofie de descurci de minune, deci bravo!

Hai ca te-am laudat destul. Inca un lucru, daca vrei sa-mi astamperi si mie curiozitatea: Miranda are parinti? Un detaliu de genul acesta conteaza foarte mult. Paii, tot ce pot sa spun este: keep up the good work, your story it's just like...an prohibited sin (nah c-am zis-o si pe asta, sper sa nu'ntelegi gresit).

Bai ,te bat! Ce propozitie de inceput calduros mai am si eu .Fa capitolele astea mai lungi.Nu ma face sa numar nenorocitele alea de randuri....Stai asa ca io chiar ti le numar....Si ai .....fix....38 de randri(le-am numarat de 3 ori la rand ca sa fiu sigura)..ceea ce inseamna,conform regulilor ,bineinteles ,ca capitolul (scuza-mi cacofonia)este mai scurt cu 2 randuri decat ar trebuii....conform reguli 11 paragraful habar n-am cat :
Quote:11.Capitolele trebuie sa aiba minim patruzeci de randuri.
Voi sublinia cuvantul minim.
Da ,trecand peste asta,pot spune ca descrirea si actiunea sunt perfecte.Bravo!
Presupun ca o sa vina cineva in camera unde se afla cei doi,Alex si Miranda , si le va zice ceva gen "- Cine e acolo?" ,apoi fata dispare ca prin farmec ,iar el scapa ca prin minune.M-ai facut curioasa rau .
Adu next-ul rapid.
Te pup!
Bye!