[Naruto] Slalom printre sentimente

[Neris]

Hey ^^ Acesta e primul meu fic yaoi. Ideea a venit neasteptat si nu credeam ca niste mazgaleleli intamplatoare se vor lega in ceva agreabil. Am decis, sau mai bine zis s-a decis,pentru ca personajele mi s-au conturat inconstient pe foaie, sa scriu despre un cuplu mai putin cunoscut si utilizat in fanficurile romanesti, si anume SasoriDeidara. Am mai citit creatii in care ei sunt protagonisti, dar niciuna in romana. Cred ca, desi nu pot sa declar ca ar fi OTP-ul meu, merita o incercare. Astept critici si/sau propuneri cu privire la caracterul cuplului (fiind prima mea incercare de a-i contura ar putea fi deplasata/eronata etc).
Primele capitole sunt un pic cam scurte tocmai fiindca le-am scris intr-un timp redus, dintr-o inspiratie de moment. Cred totusi ca le-am incheiat la momentul potrivit pentru ca o lungire exagerata nu si-ar avea rostul. Nu m-am hotarat inca la un raiting. Astept parerea/cererea cititorilor. Eu as tinde spre ceva inocent dar, cine stie ce ma apuca pe viitor.

Disclaimer: Nu detin niciun personaj din anime-ul/ manga-ul Naruto si nu fac profit de pe urma acestor personaje.

Varsta minima:-
Gen: romanta, drama, mister
Limba: Romana
Observatii cu privire la continut: protagonistii sunt Sasori si Deidara; exista posibilitatea limbajului dur in capitolele urmatoare
Tipul de comentariu solicitat: nu doresc o critica anume dar as prefera sa-mi fie identificate si sesizate greselile de orice fel

Slalom printre sentimente
Prolog

Ai fost acolo de la inceputuri si ti-ai continuat existenta neclintita pana in ziua de azi. Sunt constient ca nu voi gasi pe nimeni mai bun ca tine iar tu iti vei continua sederea pana la sfarsit. "Unde? " ai putea intreba nedumerita, cu spranceana ta dreapta arcuita usor. "Cum unde, iubito? In inima mea!" ti-as raspunde zambind, radiind de fericire in timp ce iti sarut obrazul fin. Si tu mi-ai zambi inapoi, cald si dragastos. Dar aceasta e doar o alta iluzie, un alt vis, pe care melancolia tomnatica mi l-a implantat in minte. E o prostie sa dau vina pe un anotimp cand eu visez de-atata timp la tine. Stiu ca esti pe undeva prin lume si esti perfecta. Abia astept sa te cunosc carnal, sa pot sa te ating si in realitate. Stau cu orele, blocat, privind pe fereastra, oriunde m-as afla, la scoala sau acasa, cu gandul ca te voi zari. Inima mea iti va simti prezenta si mi te va arata, batand cu nerabdare si emotie, gata sa imi sara din piept pentru a ajunge mai repede alaturi de a ta. Chiar si fara ea stiu ca te voi recunoaste. Ai parul lung si blond, ca spicele de grau, si ochii clari, albastri. Grabeste-te! Sunt aici si te astept!



Capitolul I



Numar secundele ramase cu disperare, urmarind secundarul ceasului ieftin, de plastic, ce atarna deasupra tablei incarcate cu formule matematice, batand necondrolabil din picior. Profesorul carunt explica plictisit, cu voce egala si monotona, o problema pe care o aud vag, pe fundal. Desi batran, profesorul Jiraiya poate fi inspaimantator si la ora lui e exclus sa fac vreo miscare brusca, cu atat mai putin sa alerg de nebun spre usa; spre tine. Asa ca indur agitat asteptarea, cu fruntea incretita si maxilarul inclestat. Gatul meu s-a rasucit involuntar spre fereastra, incordat cu impacienta. O briza iti flutura parul lung, prins intr-o coada in varful capului. Sunt nebun, da, chiar sunt, daca am ajuns sa ma cuprinda gelozia pentru ca vantul te atinge. Sunt invidios fiindca nu sunt eu acela care iti mangaie ceafa alba. Eu doar stau si privesc, inclestandu-mi degetele pe marginea bancii, zdrobindu-mi ungiile de lemnul tare.

60 de secunde

Bratul meu stang, inrosit, strange cu abilitate pixurile intinse pe micul birou si le arunca neglijent in geanta de umar. De cate ori l-am ciupit ca sa ma asigur ca nu visez din nou!

Pana acum patru minute a fost o zi normala, chiar banala, dar apoi inima a inceput sa-si faca de cap. Ma uitam plictisit pe fereastra, cu capul golit de orice tip de ganduri, cand o intepatura puternica in piept m-a desteptat. Sangele mi s-a infierbantat si si-a continuat traseul normal in ritm de maraton. Substanta vitala imi pulsa in urechi. Mi-am mutat privirea, mirat de reactia propriului corp, spre alea pustie, acoperita de frunze din fata scolii. Atunci ai intrat, mergand agale, cu pasi marunti, pe poarta larg deschisa, cu paru-ti blond stralucind discret sub razele timide ale soarelui. Parca si astrului ceresc i-ar fi frica sa te atinga, inger delicat. Asa cum ti-am promis, am stiut ca esti tu, cea care mi-a fost predestinata, cea pe care o voi iubi vesnic.

35 de secunde

Esti inca acolo, nemiscata, ca o statuie de marmura blocata in timp. Oare astepti pe cineva? Poate chiar pe mine. Ai simtit si tu, nu-i asa? M-ai simtit de cand ai intrat, poate mai devreme? Ai vazut cum norii de pe cer s-au evopart si a ramas doar stralucire? Esti si tu capabila sa simti caldura aceasta incomoda dar atat de placuta ce face ravagii in stomacul meu? Avem aceleasi trairi, doar suntem suflete pereche, corect? Dar inca esti cu spatele la mine si faptul acesta ma intristeaza. Sunt dezamagit pentru ca nu pot sa iti vad fata angelica pe care sunt sigur ca o posezi. Poate esti doar confuza. Nu stii din ce directie o sa vin.

5 secunde

Am fost sigur, inca de la inceput, ca o voi simti imediat ce te voi vedea. Te iubesc, fata din vis!

Nici nu m-am obosit sa memorez momentul cand am sarit ca ars si am fugit pe scari, lasand in urma sunetele vagi ale unui scaun cazand si a unei usi trantite brutal de un perete, mascate de taraitul zgomotos al clopotelului. M-am izbit, in goana mea spre tine, de niste trupuri reci, distante. Corpul tau e cald, nu-i asa? O sa ma lasi sa ma scufund in fierbinteala ta, si-o sa ma intampi cu mangaieri afectuoase. Trupul tau va fi singurul pe care il voi lasa sa se apropie de mine, caruia ii voi permite sa ma absoarba in caldura proprie.

Scartaitul iritant al frunzelor uscate sub tenesii mei m-au anuntat ca ma apropii. Te-am vazut ca prin transa, ceata fericirii acoperindu-mi creierul. Nesesizandu-mi prezenta ai continuat sa stai tacuta, cu tot corpul intors spre strada aglomerata. Te pregatesti sa pleci? Timpul ce ma inconjoara si-a pierdut proprietatile si te privesc cum te intorci, dureros de incet, spre mine. Probabil strigatul meu extenuat ti-a atras atentia.

Pupilele mi s-au dilatat nesanatos. Buzele intredeschise din cauza socului ma ustura, implantandu-mi dorinta de a le sfarteca cu propri-mi dinti. Sangele mi-a inghetat in vene si curge cu greutate, prea incet pentru a-mi oferi o functionare normala a neuronilor. Pielea exagerat de palida imi este biciuita de vantul rece, a carui prezenta o observ abia acum. Oare inima mea a facut o greseala? Sa-mi fi jucat destinul feste?

[Erina Ozaki]

Iti las eu un comentariu. Sa stii ca e cel putin a 3-a oara cand bantui la ficul tau si am decis sami spun parerea.
Primul fic yaoi, sa vedem mai departe, nu ma pot pronunta de la primul capitol . Deci: ai descriere sa stii, imi place, descrii frumos intr-o maniera ''usoara'' lejera, dialog, pai nu e deloc, dar consider aici ca fiind in capitol 1 introductiv fara dialog, deci inteleg. Am mai intalnit maniera asta :) Totusi ceva monolog ar fi dat foarte bine cu descrierea ta si cu naratiunea reusita.. E doar o sugestie.
La final un pic de tot mi sa parut fortata actiunea, dar o fi si impresia mea.
Oricum imi place prologul si capitolul tau :* si sunt foarte curioasa ce va urma mai ales ca e si primul tau fic yaoi :->
Bafta cu next :3 si daca binevoiesti, ma anunti , te rog. :*

Denissu was here XD

[Neris]

Multumesc pentru comentariu :) si sunt char flatata ca il consideri un fic "de urmarit" in continuare. Sper ca nu l-am fortat prea tare cu trecerea de la un sentiment la altul, batandu-le cap in cap. Oricum, cred ca o sa ma revansez cu ceva actiune in al treilea care e aproape terminat. Enjoy!:)

Capitolul II

Ochi albastrii, limpezi, ma privesc incarcati de curiozitate de sub perdeaua protectiva de gene dese si blonde. Ma scruteaza rapid, intr-o incercare de a ma plasa intr-o amintire dar, ma gasesc strain si, atunci, interesul din ei creste.

-Esti baiat?am soptit cu greutate, transpunand in vorbe singurul gand ce imi acapara mintea.

Incapabil sa imi articulez sau sa numesc toate emotiile ce imi incetoseaza gandirea, cuvintele nedorite rostite fara aprobarea coerenta a creierului meu nu au iesit tocmai satisfacator. Dezamagirea enorma ce ma daramase, mascata doar de confuzie a fost sesizata si de urechile lui. Exptresie neura afisata pana acum i s-a spart, transformandu-se intr-o grimasa. Strambatura acra a buzelor si sagetile trimise de ochii vizibil intunecati de furie m-au facut constient de situatie. Nu numai ca i-am spus in fata ca il confundasem cu o fata -o fata extrem de importanata- dar si felul in care am spus-o e regretabil. "E de rau." mi-am zis, impingand durerea provocata de descoperire la o parte si revenindu-mi in simtiri cand, i-am zarit muschii incordandu-i-se pe sub tricoul gri.

-Poftim? marai printre dintii inclestati, pe un ton jos, complet diferit de o voce feminina. Am inghitit in gol, ranindu-mi gatul uscat de toate sentimentele prin care am trecut in numai zece minute. Mi-am plimbat ochiii dintr-o parte in alta, neprivind nimic in particular, cautand puterea de a-mi deschide gura. Si daca as vorbi, ce as putea sa zic?

-Am vederea proasta. Am nevoie de ochelari. am declarat lamentabil, intr-un final. Poate pana la urma nu e o minciuna. Chiar am nevoie de corector pentru vedere! Cum altfel as fi putut incurca un barbat in toata firea cu o femeie? Ar fi trebuit sa observ inexistenta curbelor sau, de fapt, orice. Ce are el in comun cu o fata? Parul lung, cel mult. Dar sunt atatia cu plete. "Cum am reusit sa fac o asemenea greseala? " m-am mustrat cu frustrare, uitand complet de fericirea ce ma cuprinsese cu atat de putin timp in urma. Nu ma credeam capabil de o trecere atat de rapida de la caldura bucuriei, a regasirii, la gheata deceptiei.

Ma privi suspicios pentru cateva momente, probabil calculan mintal argumentele pro si contra explicatiei mele jalnice. Ochii i s-au imblanzit si mi s-a parut ca a inghitit minciuna. "Poate doar se preface si o s ma trezesc cu un croseu la cap." M-am incordat asteptand deznodamantul dureros, negasind dorinta de a ma apara. Dar a intarziat sa apara. Pe chipul sau aparu un zambet mic ce nu atingea in profunzime ochii, dar care mi-a fost de-ajuns. "Chiar a crezut." am ras spart, in adancul meu, de penibilitatea situatiei. "Esti cam naiv." am constat asteptand o reactie verbala.

-Scuze acceptate. zise amabil, pregatit sa uite de eveniment si s-o ia de la capat.

-Nu imi amintesc sa-mi fi cerut scuze. am remarcat sec, incruntandu-ma. In cazul meu, orgoliul e un impediment teribil cand vine vorba de o astfel de actiune. Nici celor apropiati nu prea le cer iertate, cu atat mai putin unui necunoscut. Un necunoscut pe care l-am confundat cu fata visurilor mele, dar in final,tot un strain.

-Hm, nu ai facut-o verbal, intr-adevar, dar felul in care te-ai chircit de frica a fost de-ajuns. a explicat ranzind cu superioritate.

-Sunt destul de sigur ca nu am facut nici asta. am marait iritat inapoi. Poate ca am fost surprins dar in niciun caz speriat. 'Fricos' nu e adjectivul cel mai potrivit pentru a ma caracteriza.

-Ce repede te aprinzi. rase el intorcandu-mi spatele si lasandu-ma fumegand enervat in urma. Cautand o replica pentru a riposta in zapaceala din mintea mea s-a dovedit o actiune mai greau de indeplinit decat de obicei.

-Deidara. zise de la cativa pasi distanta de locul sau initial. Mi-am ridicat ochii spre poarta in a carei directie mergea. Incurcat in gandurile mele nu am avut timp sa ii inteleg vorbele ci doar sa-i constientizez vocea.

-Huh? sunetul idiotic imi parasi buzele inainte sa-l pot retracta. S-a oprit pentru o secunda si fara sa se intoarca a repetat:

-Deidara. Numele meu e Deidara.

Am continuat sa-l privesc neincrezator, prosteste, cum iese de pe teritoriul scolii si se pierde in multime.

-Al meu e Sasori. am soptit expirand, destinzandu-ma, constient de faptul ca nu voi fi auzit.[/align]

[Erina Ozaki]

Multumesc ca mai anuntat! Ai o descriere foarte reusita , descrii sentimentele si reactiile cu profunzime. Asta chiar imi place si ma inspira sa fiu sincera.
A fost un pic obisnuit sa zic acest capitol :), nu foarte palpitant , dar descrierea ti-a ridicat un mare plus. Actiunea este lenta si ai plasat mult dialog, dar din cel plasat de tine am inteles reactiile personajelor. Astept cu nerabdare urmatorul capitol daca tu promiti ca e mai piperat :-> Mult succes ! :*


Denissu was here