Traind printre umbre

[A'Svear]

HeLLo:D. Iata ca am inceput si eu un nou fic...iata capitolul intai. Acest fic a mai fost inceput o data tot de mine dar a fost sters datorita erorilor...oricum nu aveam decat un capitol deci nu am pierdut prea mult. Acum iata primul capitol si sper sa va placa. Capitolul 1 este scurt si lipsit de dialog, dar sper ca urmatoarele sa fie mai bune. Astept critici dure...stiu ca le merit...

Capitolul 1: Inceputuri promitatoare pentru un copil...(prolog)

Soare, nu vreau soare. Asta inseamna ca e dimineata si ca trebuie sa ma duc la noua mea scoala...Nu vreau, cine stie ce specimene mai gasesc si pe acolo. Mereu e aceeasi poveste, eu fata cea noua, ciudata, rockaritza, unii au zis chiar ca as face parte din nu stiu ce banda de batausi si asa mai departe. Nu ii bag in seama deloc, am prieteni, undeva acolo, in ceruri. Dar se pare ca pe pamant tot singura sunt. M-am obisnuit cu viata mea. Am fost antrenata sa traiesc asa de mica. Mai exact de la varsta de sapte ani, cand mi-am pierdut parintii. Atunci a fost prima data cand am apasat pe tragaci, ca sa imi salvez viata. Sa ma salvez pe mine, ultimele cuvinte ale tatalui meu, inainte sa moara. Vedeam cum se sting, stiam ca oamenii mor, eram invatata sa stiu ca nu pot sa depind de nimeni, dar totusi sa imi fie luati parintii chiar atat de devreme? Atunci am luat pistolul in mana si am tras, direct in cap. Ma uitam la el cu o oarecare spaima, dar nu mai avea ce sa imi faca...era mort. Politistii m-au gasit cu arma in mana, plina de sange. Cred ca dupa asta oricine ar crede ca am fost dusa la un orfelinat si la vreun psihiatru ca sa trec peste aceste traume. Adevarul este ca mi s-a propus asta dar am refuzat categoric. Nu imi suradea deloc stilul acela de viata, totusi nu puteam face nimic, nu m-a luat nimeni in seama cand am inceput sa urlu ca eu vreau sa devin ca si parintii mei, asa ca obligat fortat am ajuns pe mana unor asistenti sociali.
Am stat in locul acela infect cam o luna, cat sa imi fac reputatie de copil simatic si extrem de cuminte. Cand am castigat increderea tuturor de acolo, am fost lasata in pace. Atunci a fost momentul meu, in noapte aceea am plecat de acolo. De la trei ani parintii mei m-au antrenat in arte martiale si tot felul de alte tehnici de lupta, la cererea mea. Nu se poate spune ca eram prea feminina, pentru mine lupta era sfanta inca de la varsta cand toti copii stau si coloreaza. Am scapat rapid si m-am dus direct la baza Isis. Eram un copil extrem de curios, deci stiam toate codurile de intrare si locatiile secrete. In fine cand am ajuns acolo am mers direct la Boss, el trebuia sa ma ajute. Am resuit sa il conving, pana la urma era prietenul parintilor mei de o viata si daca ei trebuia sa ma lase in grija cuiva el era acela. Bine a fost cam dificil sa il fac sa ma accepte ca agent dar am reusit. Am spus, pentru un copil de sapte ani eram foarte matura, invatasem de mica si eram avansata atat mental cat si fizic.
Anii mei de antrenamente au trecut si la varsta de cincisprezece ani mi-am primit insigna de agent secret al organizatiei Isis. Si o data cu acea insigna au venit si primele misiuni. Multi au spus ca mostenisem talentul parintilor mei, fiindca nu am dat gres niciodata. Au fost unii din cei mai buni spioni ai Americii. Mereu pregatiti, mandri de ceea ce sunt m-au invatat sa traiesc si in cele mai grele conditii ca sa nu fiu niciodata in dificultai fara scapare. Dar oricat de adaptata eram la conditii neplacut tot ma deranja ca in fiecare an trebuia sa schimb liceul. Oricum nu era mare diferenta fiindca peste tot imi scria ciudata pe frunte. In fiecare an se gasea cate unul sa se ia de mine si ajungea batut. Dar bineinteles ca eu ramaneam copilul cuminte cu carnetul plin de zece. Nu imi facusem niciun prieten fiindca aveam doua solutii: prima, sa i dezvalui cine sunt, dar prin asta putea sa se alege cu un glonte in cap daca nu eram suficient de atenta, sau a doua varianta, sa il las cu ochii in soare si sa plec atunci cand treburile devin murdare. Asa ca, decat sa ranesc oamenii am ales sa raman singura. Oricum cine ar fi vrut sa fie prieten cu o rockeritza nebuna? Acum un lucru care l-am uitat, numele meu Cristal Turner, in varsta de saptesprezece ani, agent in organizatia Isis.
Viata mea...un inceput perfect pentru un agent secret. Dar ce inceput promitator pentru un copil...ce sa zic...

[Yeppy Side]

Frumoooos ca de obicei:>:>:>
Imi imaginez ca va fi si ceva romance...speram ca ceva mai mult:D ... sa nu indraznesti sa ne lasi cu ochii in soare!!!!!! speram ca va fi si ceva supranatural cu toate ca actiunea e si asa compleza...dar am eu niste obsesi pe care nu e neaparat sa le asculti:))
With all the love in the world... Your friend:*

[ellamanu]

Sa vedem, critici.
Dialog= nu ai avut, dar fiindca povestea este la persoana I, ai dialog sa spun asa:D
Descriere si naratiune= se imbina armonios si sti cum sa te joci cu ele.
Actiune= momentan nu am ce sa comentez la acest aspect, din primul capitol, sa vad ce se vor intampla in celalalte capitole.
Cristal, ma inveti si pe mine sa ma bat:D?
Se pare ca avem un James Bond feminin, mai facut sa cred, dar imi pare rau pentru parinti ei:(
Astept nextul, spor la treaba, multa imaginatie si o stea de aur(*)

[A'Svear]

Oky Doky...am aterizat cu un nou capitol...proaspat shi cu poze, numai bun de citit shi comentat:D:D:D

Capitolul2: Si ce daca ascult rock?

Am ajuns in fata liceului...uraaa ce fericire pe capul meu. Macar un lucru e bun la locul asta, si anume ca nu trebuie sa port uniforma. Am mers la directoare dupa cum mi s-a spus sa imi iau orarul si niste indrumari prin scoala. Locul acela era un adevarat labirint, eram obisnuita sa gasesc locuri necunoscute, dar ca aceasta scoala nu a fost nici unul. In fine am descoperit biroul datorita scrisului mare de pe usa, altfel pot sa jur ca treceam pe langa el...
- Buna ziua! Mi-ati spus sa vin sa imi iau orarul si...
- Buna ziua! Deci tu esti eleva cea noua...Cristina? Nu, nu...altfel, a da Cristal Turner. In primul rand bun venit la liceul nostru, sper sa te simti bine aici.
Urmatorul moment am clipit si nu am vazut cand s-a ridicat. Cand am vazut-o venind spre mine cu bratele larg deschise am inceput sa ma cam indoiesc de sanatatea ei mentala. Si exact cum am banuit a venit sa ma imbratiseze, fusesem la destule scolii in viata mea, dar niciodata nu am fost imbratisatsa de directoare. Oricum femeia aceea avea niste problemela cap. In fine, am suportat si imbratisarile ei mieroase si m-am rugat la Dumnezeu sa imi dea orarul si sa plec o data, fiindca mai trebuie sa descopar si clasa unde voi avea prima ora.
- Uite si orarul tau,draga, succes!
-Multumesc. La revedere!
- Pa Pa draga mea!
Am scapat vie si de acolo. Niciodata nu am fost obisnuita cu atatea imbratisari si urari. Acum sa speram ca mi-a dat si o harta a scolii sau nu cred ca voi descoperi clasa inainte sa se sune de intrare. In fine mi-a pus castile in urchi si am inceput cautarile. Cu capul ingropat in harti, am dat peste cineva.
- Ummm, scuze, nu eram atenta.
- Nu-i nimic, oricum se pare ca nu sunt singurul care umbla cu castile in urechi mai mereu...apropo cine esti? Nu cred ca te-am mai vazut...
- Sunt noua, ce-i drept...Ma numesc Cristal. Tu cine esti?
Wow, prima mea tentativa sociala, nu pot sa cred. Nici nu stiam daca am spus ce trebuie. Am ridicat capul sa vad totusi cu cine vorbesc. Un baiat inalt, blond cu ochii negrii, imbracat in niste blugi albastru inchis rupti in genunchi si un tricou negru. Avea manusi negre si castile in urechi dupa cum spusese mai devreme, si imi zambea. Nimeni nu imi zambise asa frumos inainte.
- Eu sunt Ray. Incantat de cunostita...
- Da asa cred...
- Hei, ce muzica asculti? Intreaba el curios.
- Pai....rock...
- Serios? Adica tare...asa cred...
- Si ce daca ascult rock? E vreo problema? eram sigura ca o sa isi schimbe atitudinea cand o sa afle de gusturile mele in materie de muzica si cand se va uita inca o data la mine.
- Nu, adica, da nu am mai intalnit nici o fata care sa asculte genul asta de muzica...si sa arate asa...parca ai fi batausa sau asa ceva...
- Da ma rog...ma gandeam ca si tu o sa crezi asta. De fapt toata lumea o face, nici nu stiu de ce te-am bagat in seama. Oricum imi scrie ciudata in frunte...macar eu nu am mutra de persoana fraiera ca tine. Ne mai vedem!
- Stai...macar eu...
Nu a avut timp sa termine, am intors spatele si am plecat. Exact cum credeam, alt idiot care nu poate intelege ca o fata nu trebuie sa fie o tipa de aia extra-fragila, cu fustita si tocuri si asa mai departe. A avut noroc ca nu eram suficient de nervoasa sau il snopeam in bataie, oricum nu avea sanse in fata mea. Eram nervoasa, dar pe deasupra era o senzatie noua...fierbea sangele in mine si inima imi batea cu putere. In fine mi-am ingropat din nou capul in hartii sa gasesc clasa. Minute intregi de cautari si am gasit-o, miracol. Cred ca nu o sa imi mai fie greu sa gasesc vreo cladire pe nu stiu ce continent in vreo misiune daca am reusit sa imi gasesc clasa in locul asta. In fine, intru in clasa, sper eu inaintea profesorului. Gresit, se pare ca asta era cel mai punctual prof din istorie. Mi-a facut semn sa intru.
- Ei bine copii, azi avem o eleva noua, Cristal Turner. Cristal vrei sa te prezinti tu clasei?
Uram sa ma prezint si toate astea, dar ce sa fac, daca trebuie, trebuie. Am pasit sigura pe mine si m-am oprit sa vad cam ce specimene voi avea in jurul meu.
- Buna, eu sunt Cristal. Am saptesprezece ani, ador sa ascult muzica si daca va intrebati ce muzica ascult va spun de pe acum ca ascult rock. Nu sunt o persoana foarte sociabila. AIntrebari daca re cineva...raspund.
- Stii cumva sa te lupti? Am auzit o voce din spate, dar fara sa i pot vedea posesorul.
- Da...oarecum...
Deci, ma intreb care a fost mintea stralucita care a pus aceasta intrebare? Doamne cu ce am nimerit in clasa. In fine ma duc la profesor, imi iau maanualul si imi indica un loc in spate, se pare ca ultimul loc liber. Preferam sa stau singura in banca, ma rog poate o sa fie o persoana ca mine care nu e extrem de vorbareatza si reusesc sa scap cumva de ea. Imi iau cartea si ma indrept spre banca mea. Arunc ghizdanul pe banca, parca ar fi fost un mat mort si ma asez si eu, fara sa ma uit langa cine stau.
- Salut bataus-o! inceraca sa salute cred eu tipul care scornise faimoasa intrebare.
Intorc capul cu o fata nervoasa sa vad mascariciul langa care eram obligata sa stau. Cand i descopar moaca, raman impietrita...nu era nimeni altul decat...Ray. In momentul acela a revenit senzatia aceea ciudata si inima imi batea cu putere, dar si-a facut loc si nervozitatea. In fine m-am concentrat sa ma calmez si m-am asezat pe scaun. Doamne cu ce ti-am gresit atat de mult incat trebuie sa stau in banca cu el? Jur ca nu o sa ratez nici o misiune in toata viata mea de agent secret numai fa cumva sa nu mai stau langa el...

Cristal


Ray

[ellamanu]

de fapt numai buna de digerat dupa temele infernale de la scoala=))
Sa vedem ce surprize ne-a rezervat cap doi, dap :-B <):)
dialog= dialog ai si nu este sec sau pus anapoda :D si este de bine =D>
naratiune&descriere= se imbina armonios si descri foarte bine
actiune= nu este grabita si asta este bine, ca am alungat tatari de pe urmele ei:D B-)
ce sa mai zic? :-/
Astept nextul si por la scris(*)

[Irukandji]

Deci sysu, E un fic foarte fain...dar team avertizat ca te bat daca nu il mai continui :die:. Sa te vad eu ca vrei sa renunti. Ce pot sa zic....eu nu critic...doar dau sfaturi daca este nevoie....iar in cazul tau nu am ce zice decat e foarte fain si abia astept nextu >:D<. Spor la scris sysule >:D<. Vreau nextu cat de curand >:D< ( ei...stiu ce e in mintea ta... " mai termina tanti cu imbratisarile ca am inteles de la prima" >:D< ). Mai vorbim pe mess. Imbratisare >:D< :)) :P.

[A'Svear]

OKy Doky...am reveniiit cu capitol nou \:d/ acum sa vedem si parerea publicului:D

Capitolul 3: Saptamana perfecta...

Am scapat de la scoala...OK acum la sediu. Am primit mesaj ca am o noua misiune. Oricum intai trec pe acasa sa ma schimb. Imi arunc ghiozdanul pe canapea in speranta ca se va rupe si ma duc sa imi fac un dus. Am iesit revigorata din baie si m-am indreptat spre dulap. Mi-am luat pe mine blugii negri si un tricou rosu si am plecat.
Am mers aproximativ jumatate de ora, si iata, am ajuns. M-am dus direct la Boss sa imi iau misiunea in primire. De mult nu am mai fost pe teren, poate asa o sa mai scap de gandurile legate de scoala aia tampita.
- Buna Cristal! Ai venit sa iti faci treaba?
- Constincioasa ca intodeauna Boss!Ia sa vad, ce ai pentru mine?
- Un mafiot din Germania a ucis doua persoane in timp ce isi “ achizitiona” un nou tablou. Stii ce ai de facut! Ai grija la garzi, tipul are o securitate foarte stricta. In legatura cu scoala nu iti fa griji, rezolv eu maine dimineata.
- O intrebare...trebuie sa il livrez viu sau in congelator?
- Oricum va fi condamnat la moarte, acele doua femei nu au fost singurele care au murit de mana lui. Deci cum vrei tu.
- OK, plec la noapte. Am primit tot ce am nevoie acasa da?
-Absolut tot, ai grija Cris!
- Ca intotdeauna...
Am plecat spre casa. Cand am intrat pe usa m-am dus direct la dulap. In spatele fundului fals de lemn se afla tot ce aveam nevoie. Mi-am luat costumul negru, clasic, si pistolul. Am urcat pe acoperis de unde aveam sa plec. Ajunsa in mijlocul meu de transport am primit toate datele. Se pare ca trebuia sa merg in Berlin, unde voi scapa de Norbert, dupa porecla lui. In fine nu asta ma interesa, aveam suficient timp pentru cercetari amanuntite pana sa ajung, dat fiind faptul ca eu locuiam in New York.
Orele de zbor au trecut si in cele din urma am ajuns. Mi-am luat parasuta si am sarit. Trebuie sa recunosc ca adoram sa sar cu parasuta, era unul din lucrurile care imi placeau cel mai multe la meseria mea. Am vazut casa din aer, era imposibil sa nu o observi. Mare, cu reflectoare imense, luminata. Ce mai, un castel in toata regula, si eu ma indreptam spre el. Am aterizat la o oarecare distanta de casa, sa nu cumva sa fiu observata. Boss a avut dreptate, locul e impanzit de paznici. Eeee, nu o sa fie chiar asa greu sa trec de ei, toti sunt matahale, nu ma prind ei atata timp cat stau prin copaci. Dupa cum mi-am facut planul m-am cocotat pe crengi si am inceput sa ma misc. Mai aveam putin si ajungeam la poarta, fara sa ma fi observat cineva. Am trecut pe o creanga care parea mai solida. Ce inselatorie, fiind noapte nu mi-am dat seama ca e putreda si am cazut. Mama lui de copac imputit, acum mai trebuie sa trec si de tipii astia, si se pare ca sunt cam multi. OK, sa va vad baieti cum stiti sa luptati. Cu cat sunt mai mari, cu atat cad mai tare, principiul asta se aplica si la ei. Nici nu am avut nevoie de pistol. Jumatatea de ora de impartit pumni si picioare, si gata. Acum sa ajung la tipul ala de data asta, sper, fara incidente ca cel de mai devreme.
Se pare ca nu are sisteme sofisticate de aparare, doar garzi cat se poate de multe. Paseam usor pe langa perete sa nu fiu observata. Si...am intrat. Bingo, fix unde trebuie. Deschid usor usa din fata mea. La naiba ca scartaie! Se pare ca nu voi putea sa trag fara sa ma auda sau asa ceva. In fine imi scot pistolul si trag siguranta, sa fiu gata oricand. Am pasit in interiorul camerei, si l-am vazut. Trona pe un scaun mare de piele, cu o arma in mana, foarte relexat.
- Deci tu esti Norbert? Cam tanar pentru cate ai facut...in fine oricum trebuie sa scap de tine, deci nu imi pasa de varsta.
Nu spunea nimic, nu misca. Atunci mi-a picat fisa, si m-am intors brusc. In timp ce ma intorceam am primit un glonte in umar, dar se pare ca tinta era capul. Tipul asta nu glumea, voia sa imi zboare creierii si nimic mai mult. Mereu cand intram pe teritoriu ostil, prima data trageam siguranta de la pistol. Bun obicei, am apasat pe tragaci in timp ce cadeam, si am nimerit in picior. M-am ridicat de jos si m-am indreptat spre el.
- Oricum o sa mori. Ori ajungi la inchisoare si esti condamnat, ori vei muri daca pierzi mult sange pana ajung sa te ia. Sau mai e o solutie… Te impusc eu acum si scapi de durere!
- Am auzit multe despre tine fetito...Nu m-ar deranja chiar atat de tare sa fiu omorat de mana ta. Esti chiar draguta!
- Si cine isi pateaza mainile cu sange, eu sau tu? Cred ca eu oricum. Desi sa te las sa mori asapa rca mi se pare prea brutal...
Am indreptat pistolul spre el. Durerea ma cuprindea si pe mine si nu stiu cat as mai fi fost in stare sa raman constienta. Iar el daca era viu, aveam sanse sa nu ma mai trezesc niciodata. Am lasat degeteul sa alunece usor pe tragaci.
- Adio!
O bubuitura puternica a zguduit locul. Ma uitam cum se imprastia sangele din corpul lui. Era bine ca pusesem gaz tranchilizant in urma mea, altfel pana acum ar fi venit din nou matahalele alea. Ce ciudat, parca ma simteam altfel. Niciodata nu am avut sentimentul asta, un fel de teama. Am mai impuscat oameni, dar niciodata nu mi-a fost teama. Totusi stiu ce e frica, dar acum e altfel. Pur si simplu ma ingrozeste un lucru, daca o sa afle? Daca nu ma va accepta? Daca o sa ma urasca? Ray, nu vreau sa ma urasca, nu vreau asta. Nu pot accepta sa nu-i vad zambetul idiot...Ce fac?! De cand ma gandesc la el? E imposibil, se pare ca durerea cauzata de rana imi strica creierul. Altfel nu imi explic, de ce m-as gandi eu la el, tocmai la el...M-am lasat usor pe perete, in timp ce auzeam pe cineva alergand pe coridor. Am luat pistolul in mana, pregatita sa trag. Cineva a dat cu usa de perte si a intrat in fuga. S-a oprit si se uita la mine.
- Cristal! Ce ai patit?
- Ce dracu crezi?! Nu e evident? Hai odata de aici si baga-l si pe asta undeva! Nu vreau sa il vad tot drumul pana acasa.
- Adica tot drumul pana la spital vrei sa zici, spuse “salvatorul meu” ingrijorat.
- Tu iti bati joc de mine? Nu am mers pana acum la spital si nici nu am de gand sa incep acum. Hai odata! Eram nervoasa, si discutia cu el, legata de spital si alte de astea nu ma ajuta de loc.
M-am uitat urat la el. Stia ca nu poate face nimic sa ma convinga asa ca s-a supus si am plecat. Pe mine inca ma durea umarul groaznic, dar aveam sa il rezolv cand ajung la avion, am acolo trusa de prim ajutor si tot ce imi era necesar. Ajunsa acolo in cele din urma, am luat alcoolul medicinal din trusa si mi-am turnat pe rana. Durea ingrozitor, dar eram obisnuita. Glontul trecuse pe partea cealalta deci tot ce mai aveam nevoie era un bandaj bun. L-am gasit si pe acela si mi-am rezolvat umarul in nici cincisprezece minute. Mereu faceam asa, cand ieseam ranita de undeva. Trebuie sa recunosc ca impuscata in umar nu am mai ajuns, dar toate au un inceput. In fine mi-am luat bluza inapoi pe mine si m-am dus in cabina. Am adormit pe scaunul meu, chiar ca eram obosita...
Dimineata… Sunt la mine in camera?! O nuuuu, azi trebuie sa merg la scoala. Imi iau repede geanta si cartile, ma imbrac in viteza si plec. Umarul inca imi facea figuri, dar se va potoli el o data si o data. Am fugit pe drum sa ajung in timp util. Si mirare nu am intarziat. Am cercetat fiecare coltisor al creierului meu, poate, poate imi voi aminti ce am prima ora. In fine am ajuns in clasa si m-am indreptat spre locul meu.
- OK, se pare ca ai venit...O sa am de ce rade inca din prima ora, spuse Ray molfaind o guma.
- Adica? Am intrebat eu complet nelamurita.
- Adica avem sport si o sa imi bat joc de tine, simapticut-o!
Tipul ala reusea mereu sa ma enerveze. Lasa ca vede el de ce sunt eu in stare la sport. In momentul acela o durere infernala mi-a lovit umarul. Am scapat un scancet de durere, care speram eu sa nu il fi auzit nimeni. Cred ca in acea scoala totul mi se intampla pe dos, fiindca ma auzise totusi cineva, si anume Ray care se uita ingrijorat la mine...M-am ridicat prefacandu-ma ca nu am nimic, si m-am dus spre vestiar sa ma schimb. Ajunsa acolo, ma intrebam cum sa imi dau bluza jos cu chestia aia la mana. Ma duc intr-un clot mai retras si ma schimb, cu miscari lente si cu o durere infernala. In cele din urma sunt gata, imi pun hainele in dulapiorul meu si plec spre teren. Nu il las eu pe mascariciul ala sa rada de mine, vede el ce inseamna sportul. Am alergat nervoasa spre terenul de handball trecand val vartej pe langa Ray. Imi placea enorm sa joc handball, pur si simplu ma elibera, un singur lucru ma ingrozea, si anume faptul ca profu` poate va avea stralucita idee de a face echipe combinate. Si dupa cum se spune de ce ti-e frica nu scapi, asa s-a intamplat si in cazul meu...Dar fiindca totul trebuie sa fie perfect, ghiciti cu cine am picat in echipa? Ray.
Aveam viteza si ma miscam bine, dar se observa ca nu sunt ca la celelalte ore. Mai scapam cate un scancet de durere atunci cand dadeam la poarta si ma tineam de umar cam des, iar el mereu avea aceiasi privire ingrijorata, tinta pe mine. Care e problema lui, de ce il intereseaza daca traiesc sau mor. Parca eram doar o batausa pentru el. Am plecat capul si am continuat sa alerg in aparare punand capat gandurilor, dar era dificil. Sentimentul acela ciudat din nou, de caldura , sangele fierbe din nou in mine, ma uit la el, la ochii lui negrii. Vreau sa raman asa ma simt bine sa il privesc. In fine imi renincep miscarea si astept sa se termine si ora aceasta. In cele din urma s-a terminat si ora cu bine, m-am dus sa ma schimb. Mi-am luat repede hainele pe mine profitand de cateva momente in care ma mai lasase durerea aceea inforatoare. M-am indreptat obosita spre clasa. Inca patru ore e prea mult, mult prea mult! Mi-am tarat picioarele pana la banca mea unde m-am lasat lenesa pe scaun. Respiram greu si aveam privirea intetosata, dar puteam, trebuia sa rezist durerii. Deodata il vad pe Ray cum se uita ciudat la mine:
- Ce ai patit la umar? Esti toata patata...
O nuu, numai asta nu. Am intors privirea si ma uitam la bluza patata de sange. Tocmai azi avusesem stralucita idee sa port o bluza alba, Iisuse ce miscare neinspirata.
- Nimic....niste aaa, niste ketchup atat tot.
- Ketchup pe umar?
- M-am batut cu mancare, ca la 9 ani, OK?
- Daca zici tu...
Am intors capul si ma uitam la umarul meu sangerand. Mare greseala cu sportul, se pare ca mi-am deschis rana ca o proasta, si pentru ce, pentru el? Dar ma temeam sa nu cumva sa mai pierd mult sange, si asa eram buimaca de la durere. In fine a intrat profa in clasa si a inceput sa bolboroseasca ceva despre biologie si asa mai departe. Pe la jumatatea orei simt cum cineva ma inghionteste.
- Hei, esti in regula? Esti foarte palida, spuse Ray de langa mine.
- Nu am nimic. Lasa-ma in pace!
Am ridicat capul cu greu sa ma uit la el, dar totul era in ceata si corpul meu se misca greu. M-am lasat usor pe el, nemaiputand rezista durerii.
- Cristal! Ce-i cu tine? Cristal!
Am simtit mana lui pe umarul meu ranit, era atat de cald, iar eu asa rece. Ochii mi se inchideau incet - incet rezistand cu greu sa raman constienta.
- O, Doamne, asta e sange! Cris ce ai facut? Rezista pentru mine....Te rog Cristal!
Ma strangea in brate si striga cat il tineau plamanii. Cred ca mai avea putin si urma sa planga. De ce iti faci griji pentru mine Ray? O sa fiu bine, te rog stai linistit, voi fi bine…Atunci nu am mai rezistat si m-am lasat inconstienta sa preia controlul...

[Irukandji]

Mijto capitol.............Ai avut nisete faze funny care chiar au prins bn. daca ar fi doar drama si chestii siropoase as muri de plictiseala. Capitolul e foarte fain. Ai mai avut mici scapari prin unele locuri dar capitolul a fost foarte fain. chiar am intrat in atmosfera. BV Si sunt happy ca sunt prima! URA!!!
Descrierea e ok....eu una nu vreau sa dorm :D.

Naratiunea e buna... cu mici scapari, dar e forte buna.

Actiunea e tinuta in lesa....deci mi se pare ok.

Dialogul numai sec nu se poate numi. Deci si asta imi place.

Eu una sunt nelamurita de ce tiam mai zis atatea cand totul e foarte fain. Bravo sys. Te pricepi.

[ellamanu]

Am trecut pe aci si cum tragi chiului pentru a-mi lasa mie comenturi, uite ca eu somez=))=))=))
dialog= este bine alcatuit si nu e sec :D
descriere&naratiune= se imbina armonios
actiune= nu este grabita si nu alearga tatari dupa ea si eu s-o apar =))
tare faza cu livrarea &gt;:) sunt sadica recunosc:D
Pai ce sa mai spun? "? A da *-:) astept nextul

[A'Svear]

Capitol nou \:d/...intarziat la maxim stiu....dar am fost lovita de un val de lene revoltator :eto:...acum sa vedem totusi si parerea publicului...sper sa va placa:D


Capitolul 4: Adorm gandidu-ma la tine, ma trezesc cu tine in gand...mars dracului din mintea mea

Auzeam sunete, dar totul era negru. Simteam ca ard, durere...Simteam cum imi zvacneste umarul si pulseaza durere. Dar el unde e? Unde e medicamentul meu unviersal? Ray...Unde esti? Ray...
- Ray!!!
M-am trezit tipand, rapusa in cateva secunde de durere aceea idioata din umar. Am simtit o mana rece ce imi mangaia fata.
- Sunt aici. Odihneste-te, te rog! Stai linistita...
Vocea lui era atat de calda. Dar nu puteam sa dorm, ma durea prea tare. Ma uitam in jur, intrebandu-ma unde sunt. Totul era alb, inclusiv lumina era alba. Niste bip-uri enervante mi-au atras atentia si atunci mi-a picat fisa. Eram la spital. Cine o fi avut stralucita ideee sa ma aduca aici? Uram spitalele. Am incercat sa ma ridic dar doua maini ferme mi-au interzis categoric.
- OK, stiu ca esti incapatanata, spuse Ray bland. Poate facem o intelegere, ce vrei sa iti dau ca sa te culci?
- Un sarut!
Deci, cum am putut spune asta? Nu am gandit nici macar o fractiune de secunda, am vrut sa il opresc cumva, dar nu puteam. Se apropia incet de mine. Buzele lui erau atat de dulci, savuram momentul din plin. Dupa clipele acelea superbe si-a pus capul langa al meu soptindu-mi:
- Te iubesc, prostuta mea.
M-a sarutat delicat pe frunte si si-a lasat din nou capul langa al meu. Am adormit fara voie. Sarutul lui fusese ca un sedativ puternic si nu m-am putut opune sub nici o forma somnului.
Cand m-am trezit, era noapte. El era inca acolo, rapus de oboseala, stand de paza langa mine. Ma uitam la el si ma gandeam ce sa fac. Nu aveam voie sa ma apropii , nu puteam sa il implic mai mult in viata mea, ar fi avut parte de un sfarsit rapid si tragic. Dar era greu sa incerc sa imi impun ganduri de alungare a lui din chestia asta. Poate voi reusi sa il protejez si pe el, dar cum? E imposibil. Mai ales acum de cand l-am omorat pe tipu asta, trebuia sa fiu atenta sa raman eu vie, sa mai am grija si de el e irealizabil...Eu ma gandeam la ce voi fi face cand voi fii scapata de aici, dar totusi cand urma sa fiu eliberata din locul asta infect? Ore, zile, saptamani? Nu se poate sa ma tina aici atat de mult, voi innebuni!
Au trecut trei zile in care Ray nu a plecat de langa mine mai mult de treizeci de minute. In cele din urma voi fi libera. Cand am pasit afara din locul ala am inspirat cat aer am putut. Am incercat sa imi intind mainile, dar se pare ca miscarea imi era inca imposibil. O durere infernala m-a doborat in genunchi. M-am ridicat incet si am pornit spre casa. Pe Ray il expediasem acum o ora, sub pretextul ca vine dupa mine o verisoara si mergem la nu stiu ce unchi unde sunt parintii mei si asa mai departe, abureli. Am pornit incet spre casa. Inca aveam febra cred, dar trebuia sa merg la scoala. Lipsisem mai bine de o saptamana. Acum va trebui sa imi infrunt colegii curiosi, dar poate nu s-a descoperit de unde provenea rana. M-am rugat la Dumnezeu sa nu stie nimeni de unde capatasem lovitura aia.
Dimineata, din nou dimineata. Imi iau pe mine fusta rosie, bluza neagra si cizmele negre cu catarame. Parul il leg doua codite si imi pun cruciulita mea la gat. In sfarsit imi recapatasem culorile preferate, albul din spitalul ala cretin imi stricase creierii si ochii. Mie imi placea rosu si negru, si acum imi bucuram din nou privirea cu acele nuante.
Mi-am luat ghiozdanul de jos si am plecat. Pe drumul spre scoala am injurat si am blestema faptul ca am ghiozdan pe un singur umar. In cele din urma am ajuns, dar cand sa intru in scoala, surpriza ca sunt portile incuiate. M-am dus si m-am pus pe o banca caotinuand sa injur. Cred ca am inventat un nou capitol de blesteme si insulte in nervii mei. Stateam cu capul plecat si continuam sa bolborosecs cuvinte neintelese, cand am observat ca cineva imi ia soarele pozitionandu-se in fata mea.
- Imi iei soarele, te rog sa iti misti curul din fata mea daca nu te superi.
S-a aplecat la nivelul meu, si mi-a ridicat fata cu un deget.
- Si daca nu vreau? Stii ceva cred ca tu trebuie sa imi dai niste explicatii.
Vocea imi era extrem de cunoscuta, Ray, nu imi spune ca vrei sa stii cum am ajuns impuscata ca nu stiu o minciuna suficient de buna sa te scot din chestia asta cat mai repede.
- Cum te-ai ales cu o impuscatura in umar? Intreba el cu o voce serioasa.
Deci am implorat numai intrebarea asta sa nu fie. Frumos, eu ce o sa i spun?
- Pai...Nu stiu cum sa iti spun, adica...Mai bine sa nu afli mai multe. Crede-ma e pentru binele tau sa nu stii alte amnunte!
M-am ridicat si am plecat. Nu aveam de gand sa mai stau la ore. Mi-am luat geanta pe umar si am plecat. Dar din greseala, prostie, neatentie si altele am pus-o pe umarul meu fermecat. Abea mi-am stapanit un urlet, transformandu-l intr-un scancet dureros. Am cazut in genunchi, tinandu-ma de umar. A venit langa mine, m-a ridicat cu grija, mi-a luat ghiozdanul. M-a prins de mana si am iesit din curtea scolii. Am tot mers cam zece minute, dupa care s-a oprit si s-a intors pe calcaie spre mine.
- Si unde stai tu mai exact?
Ma uitam la el nelamurita, sa ii spun s anu i spun. Nici nu am observat ca eram singurii de pe strada. Am auzit un foc de arma din spate, iar un glonte a zburat pe lagna capetele noastre. M-au gasit. Tipii care aveau legaturi cu Norbert, mi-a spus ceva Boss, dar nu credeam ca o sa ma gaseasca atat de repede. L-am luat de mana si am fugit. In timp ce alergam i-am spus:
- Unde e geanta mea?
- Ce iti arde de carti acum?
- Da-mi dracului geanta ai si tine pliscu` inchis!
Mi-am luat geanta si in timp ce fugeam am scos pistolul si un gaz tranchilizant. I l-am aruncat si am luat-o dupa primul colt la drapta, dar era o fundatura. M-am intors brusc, dar se pare ca nu mai aveam unde sa fugim, eram incoltiti.
Am tras siguranta. Aveam doua cartuse iar ei erau cinci. Trebuia sa imi ajunga. Se indreptau amenintator spre noi. M-am pus in fata lui Ray si am tintit. Am sarit in sus tragand, dar atunci mi-am dat seama ca l-am lasat pe el tinta fixa. Dar se pare ca se stia in ale bataii baiatul, fiindca unul dintre aceia s-a indreptat spre el, iar Ray i-a dat catvea lovituri zdravene. In fine eu am tras, la fix. I-am zburat creierii unia cu un singur glont. Am aterizat si mai erau doar trei de doborat. Am indreptat din nou pistolul spre ei, am inchis ochii si am tras. Ce am nimerit? Ce am nimerit? Se pare ca unu s-a ales cu un glont in umar si celalalt cu o spereietura puternica. Au plecat. Eu m-am dus spre Ray, oare ce credea despre mine? Ce o fi zis ca sunt o ucigasa psihopata, fara scrupule si constiinta. Dar de unde senzatia asta, corpul imi e greu. Sunt obosita, prea obosita sa ma tin pe picioare. Mi se inmoaie genunchii, ma las usor in jos. Am pleoapele grele. Vei fi acolo sa ma prinzi? In orice caz, eu cad, doar tu ma mai poti prinde...


Astept comentarii:-":-":-"