[Naruto] Intre vant si umbre...

[hero1hero]

Ma scuuuuuzati ca n-am mai scris nimic insa am fost plecat. Capitolul il aveam, dar n-aveam de unde sa il pun. Multumesc ca nu mi-ati inchis Topic-ul <'.'> Eh, o sa pun next-ul. Astazi suntem putiiiiiiin mai sentimentali si mai romantici. N-am vrut sa fiu prea siropoasa, da` cred ca ficul avea nevoie de un moment mai siropos:)) Oricum, urmeaza ceva actiune dupa asta si o intriga destul de interesanta. Sper sa va placa acest capitol. Enjoy. Aaaaa, da, am uitat. Nu stiti cum sa fac sa apara alineatele?

Capitolul V
*Temari*
Sub cerul instelat...

Am vrut sa i-au o gura de aer, mai ales ca iubesc marea. Vroiam sa inot, vroiam sa inot in apa libera, in care nu sti niciodata ce se poate gasi. M-am schimbat intr-un costum de baie, pe care nu stiu de ce il aveam cu mine si am iesit din cabana cu un prosop pe umar. Luna era plina, si reflecta atat de puternic lumina…si era asa de mare. Mult mai mare ca de obicei. O vedeam cum tocmai rasarise din mare. Era noapte…o noapte perfecta si instelata. Si acolo…in umbra lunii, acoperind-o cu forma tupului sau statea el. Privind cerul noptii. Am iggnorat si am continuat sa merg.Am lasat valurile marii sa imi atinga picioarele…senzatie pe care o iubeam, dar de care nu mai avusesem parte demult timp.
-Senzatia aceea minunata cand simti ca marea vrea sa vina la tine. Se aude vocea lui Shikamaru venind din spatele meu. Fara sa ma intorc i-am continuat ideea.
-Parca se apropie de tine, parca te cheama, te atinge apoi dispare, se retrage, parca aratandu-ti ca vrea ca tu sa vii cu ea. Iubesc marea. Mereu am iubit-o dar intr-un sat ca Suna, nu prea ai parte de valurile marii. Asa ca o sa ma bucur de asta cat am timp.
-Te deranjeaza compania? Intreaba el cu un tremur ciudat in voce.
In momentul ala am simtit parca mii de ace lovindu-mi corpul si inima parca batandu-mi in tote partile. Durerea aceea ciudata dar placuta de stomac care ma facea sa imi ating abodmenul, dorindu-mi ca mainile altcuiva sa fie acolo, si nu ale mele. Mi-am dat umerii in spate, am inspirat adanc si apoi…cand am vrut sa o i-au la fuga pentru a savura atingerea marii, care era singura care ma mai putea linisti, avand in vedere ca atingerile altcuiva erau, poate prea timite, cineva m-a prins de umeri, apoi acele maini
s-au mutat in jurul gatului meu. Fiorul devenise din ce in ce mai puternic si picioarele mi se inmuiasera simteam nevoia sa stau undeva jos, sau macar sa plutesc. Din ce in ce mai multe ace, care defapt nu existau, imi loveau corpul intr-un mod placut. Din nou acea senzatie din stomac. Mainile lui m-au fortat sa inaintez spre mare. Apa era dintr-o data de la genunchi pana la gat. Mi-am facut curaj sa ma intorc si sa-l privesc. Se uita la mine cu niste ochi de copil speriat, niste ochi timizi, netupeisti. Il iubeam. Il iubeam inca din momentul in care l-am vazut acum 3 zile. Si poate ca-l iubeam din momentul in care m-a invins in examenul chuunin dar probabil ca nu realizasem. L-am imbratisat cu o mare teama, dar cu tevoia de a ma spijini de cineva, corpul meu devenea din ce in ce mai moale si mai bleg. Mi-am pus bratele in jurul gatului lui, iar el in jurul taliei mele. Ma simteam atat de bine in bratele acelea. Ma simteam implina, simteam ca viata mea nu mai are nici un sens. Ceea ce imi placea. Sa uiti pentru o clipa de ambitiile si visele pe care le ai, poate fi atat minunat ca si groaznic. E adevarat ca in lumea shinobi, sa devii puternic fara sa ai un scop era imposibil. Totusi, acum nu vroiam sa devin puternica. Si e o eliberare totala cand uiti de toate grijile, de proagramul de antrenament, de oamenii mai buni ca tine si de tot ce ai in cap in restul timpului. N-am avut parte pana acum de nici un moment de genul asta, insa acum…
Mi-am pus capul pe umarul lui. De ce? nu stiu. Parca ceva ma impingea si mai aproape de el. In momentul asta eram doar noi doi. Nimeni altcineva nu ne-am putea vedea aici.Era mult prea intuneric. Si sunt convinsa ca cineva ca si Kakashi-sensei nu si-ar baga nasul in treburile altora. Am incredere in omul asta ca o sa stea cumintel la lumina lumanarilor in cabana si o sa continue sa-si citeasca cartea lui mult iubita. Am inceput sa inotam unul langa altul, cu dorinta de a ma afla din nou im bratele lui. Nici nu stiu cat timp a trecut, insa dupa aproximativ o jumatate de ora am iesit din nou la mal. Parca ne-am spus atatea, si nu am vorbit deloc. Nici unul dintre noi nu spunea nici un cunvant, iar mie imi era frica sa spun vre-unul. Am inceput sa tremur, imi era frig m-am dus catre prosopl meu si mi l-am pus pe umeri apoi m-am aseza pe nisip. Shikamarua venit langa mine. M-a luat in brate iar eu mi-am lipit spatele de abdomenul lui. Nu stiu daca vroiam sa ma incalzesc, nu stiu daca imi era frig cu adevrat, dar parca eram convinsa ca il iubeam. Era prea greu, mai ales ca genul asta de momente nu sunt pentru mine. Cum am ajuns sa iubesc pe cineva ca si el? Un tantalau, un clown cu fata de pisica. Un lenes incurabil. Ah…degeaba, oricat ii caut defectele, oricat incerc sa ma conving ca nu-l iubesc, nu reusesc cand il privesc. Mi-a pus prosopul lui pe umeri pentru ca tremuram tot mai tare. Nu, nu era din cauza frigului. Problema era alta. Boala mea. Nu mi-am mai luat tratamentul de cand am inceput misiunea, desi Sakura mi-a zis s-o fac.
-Esti sigura ca nu ti-e frig? Zise el pe un ton oarecum ingrijorat.M-am intors catre el si l-am privit.
-D…d…d….da…da. Am incercat eu macar sa murmur. El a zambit si s-a uitat la mine.
-Crede-ma…ca si eu sunt la fel de emotionat ca tine…nici eu nu leg cu trebuie cuvintele. Mai bine taci. Nu vorbi. Cuvintele nu isi au rostul.
-N-am eu de legat multe cuvinte. Vreau sa zic doar 2, care deja sunt evidente.
-Poate ca uneori cuvintele isi au rostul. Chiar vreau sa aud ce vrei sa zici. Doar asa, ca o confirmare ca sentimentele mele nu vor sari in piscina fara sa stie ca acolo e apa.
-Te iubesc. El zambi apoi, isi apropie chipul foarte tare de al meu. Intr-un final buzele noastre s-au unit.
-Si eu. Zise el simplu. L-am privit in ochi… am vrut sa pot sa-i spun ceva…sa pot sa-i arat cat de mult in iubesc. Dar nu stiam cum.
Dintr-o data m-a apucat o tuse. Groaznica Tuse. Am inceput sa scuip sange. Ce dracu? Abea mai puteam respira.
-Temari! Temari ce ai? Il auzeam pe Shikamaru stigandu-ma. Dar ii auzeam vocea atat de departe, ca si cum ar fi la celalat capat al plajei.
Trebuia sa i-au medicamentele alea…problema era ca…ma adorm. Intr-o misiune, tocmai sa adorm in mijlocul unei batalii, mai ales in fata unei creaturi cum e aia, nu e de dorit. Insfarsit tusea mea s-a oprit. Simteam cum ma mangaia pe spate si se uita speriat la mine tinandu-ma in brate.
-Esti bine?Ma mai intreba el odata pe acelasi ton suspicios de ingrijorat.
-Nu esti rational, amice. Normal ca nu sunt bine. “ O femeie trebuie sa fie protejata de un barbat.” Unde-s toate bolboroselile ale?
-Ce chin…Temari…eu… Zice el incurcat. Nu pot sa cred. Chiar nu imi pot stapanii rasul. Chiar rad. Intr-o situatie ca asta, chiar rad. Mi-a fost frica de iubire…dar nu-i nimic greu in a iubi. In fond, in inima mareu exista loc de mai mult. De ce razi? Ma intreaba cascatul.
-Doamne…esti asa un prost.
Zic eu imbratisandu-l. Ths…am cam exagerat cu sentimentalismele. Prea mult pentru o zi. Cred c-ar trebui sa plecan. Ma gandesc ca ne putem furisa inapoi in camera de hotel fara ca Sakura, Naruto sau Kakashi-sensei sa-si dea seama. Cu cineva ca si Sai, care nu stie ce-s alea secrete, sentimente si nu cunoaste verbul “a-ti tine gura” ar fi fost greu sa trecem de el. Cred ca daca i-as zice “tine-ti gura” si-ar tine, efectiv, gura. La propriu. Cat despre Guy…nu il cunosc eu asa de bine, stiu doar ca e varianta mai invarsta a baiatul-tornada care s-a luptat cu Gaara in examenul chuunin de acum un an, si desigur mi-am putut da seama ca e cam agitat, si imprastie orice zvon, sustinand cu mandrie ca el n-are nimic de ascuns, insa Kakashi-sensei l-a cam detronat acum 2 zile, si de atunci Naruto incearca cu disperare sa afle secretul lui Guy. Pe cine pacalesc? Nu vreau sa plec de aici. Nu, chiar nu vreau. Nu pot pur si simplu. Si as spera, ca el sa simta acelasi lucru. Gadesc eu privindu-l. Se uita la stele. Mi-am intors privirea in directia in care se uita el. Uluitor. Acum inteleg de ce-i place asa de mult sa se uite la cer.

[hero1hero]

Capitolul VI

*Shikamaru*

O decizie ce poate schimba lumea...sau nu.

Nu-mi vine sa cred ca cineva ca ea s-ar indragosti de cineva ca si mine. Mai de necrezut e faptul ca m-am indragostit…Mi-am spus ca n-o sa fiu niciodata obsedat dupa o fata si n-o sa las niciodata o fata sa fie obsedata de mine. Dar dragostea nu e ca si obsesia nu? Nu, ceea ce simt eu pentru ea nu poate fi la fel ca si sentimetele tutror fetelor care erau obsedate de Sasuke. Cred. Nu pot sa intru in inma unei femei. Sunt cele mai complicate fiinte de pe planeta. De ce ma bag eu in asta. Cred c-ai prea mult…cred ca-I timpul sa zbor.
-Te iubesc.
Ce?! Chiar a spus ea asta. Chiar, cineva ca Temari, mi-a pus mie asta? Nu mi-am putut controla zambetul. Eram fericit. In fond, eu incepusem tot taraboiul asta. Eu am luat-o in brate. Ea n-a facut nimic. Plus ca dupa ce am auzit cuvintele astea eram ca lovit de bombe. Avea capul pe umeri doar ca sa nu-mi ploaie in gat. Nu puteam sa imi folosesc creierul. Am facut doar ce-mi spunea inima. Si da. Am saurtat-o. Si ce? Nu vad nimic gresit in asta atata timp cat si ea ma iubeste si eu o iubesc. Atata timp ca mi-a schimbat modul de gandire cu doar cateva cuvinte. Atata timp cat, atunci cand sunt cu ea ma simt alt om.
-Si eu.
Am raspuns scurt. N-am avut ce sa fac. Cuvintele imi ieseau pe gura fara sa le gandesc. Vorbeam doar din inima. Era sah-mat. In astfel de momente, creierul n-are cum sa castige. Vroiam sa-I spun ceva. Sa-I arat c-o iubesc. Dar nu stiam cum. Dintr-o data a apucat-o tusitul. Dar tusea cu sange.
-Temari! Temari ce ai? Zic eu panandu-mi pana pe spatele ei mangaind-o. Tusea rau. Aveam o tuse groaznica, care a tinut cateva secunde bune. Chiar m-a speriat. Esti bine? Mai intreb eu odata privind-o ingrijorat. Chiar imi faceam griji pentru ea. Eu…eu chiar imi doream sa fie tot in regula.
-Nu esti rational, amice. Normal ca nu sunt bine. “ O femeie trebuie sa fie protejata de un barbat.” Unde-s toate bolboroselile ale?
-Temari…eu…
Ce? Ce vrea sa spuna cu asta? Am zis eu cea gresit? Am facut ceva ce nu trebuia. Trebuia sa ma gandesc ca fata asta doar se joaca cu sentimentele mele. Trebuia sa stiu. Asta sunt femeile. Doar o bataie de cap in plus pentru un ninja. Am stiut asta de la bun inceput. Rade. Sigur, e bine sa razi in timp ce mototolesti inima cuiva.
-Doamne…esti asa un prost. Zice ea pe un ton atat de prietenos si iubitor imbratisandu-ma. Poate ca m-am grabit sa trag concluzii. Da, cu siguranta m-am grabit. Un adevarat chin. Chinuitor de placut. N-as mai pleca de aici toata viata daca ar fi dupa mine. Hmm…cerul e atat de frumos. Cate stele. Cate lumini. Cat de mare e universul... O priveam cu sentimentul asta nou pe care il am, numit iubire. Sau cel putin asa cred. Cred ca aveam aceesi sclipire in ochi ca si ea. Cel putin ochii ei erau ca si stelele. Sclipeau. Imi amintesc ca de fiecare data dupa ce ma salva se simtea atat de madra de ea si zambea asa de sincer cu privirea aia de “sunt mult mai tare ca tine” N-o cunosc. N-o cunosc deloc. Poate ca niciodata n-o s-o cunosc. E diferita de oricare alta fata. Cel putin in ochii mei. Oare cat e ceasu'? De cand stau aici? Mi se pare ca n-a trecut mai mult de o jumatate de ora. Am incetata s-o mai mangai pe spate vrand sa ma intind. Aveam o durere groaznica de spate. Sakura mi-a zis ca medicamentul pe care mi l-a dat s-ar putea sa-mi provoace unele dureri.
-Ai patiti ceva? Ma intreaba Temari
-Mi-a obosit mana. Zic eu lasandu-ma pe spate pe nisip. Temari face la fel punandu-si capul pe umarul meu, din nou gandilandu-ma cu parul. Mi-am pus mana in jurul gatului ei si i-am simtit bataile inimii. Pot sa jur ca in viata mea n-am mai sintit un ritm asa de alert al unei inimi. Am continuat sa ne uitam la cer cand iarasi a inceput sa tremure. Nu era asa de frig afara…nu?
-Esti sigura ca nu ti-e frig, Temari?
-Nu, sunt bine.
-Vrei sa mergem? Intreb eu suspect
-Nu! Tipa Temari, cred fara sa vrea. Am inceput sa rad, tot neintentionat. Ea si-a dus mana la gura, apoi s-a apropiat si mai tare de mine. Apoi, sa mor eu daca mai stiu ce s-a intamplat. Cred c-am adormit. Totusi, noaptea a trecut asa de usor. Parca am dormit nu mai mult de 5 minute. Ceea ce m-a trezit din presupusul meu somn a fost un ps-it. Cand ma uit mai bine il vad pe Kakashi-sensei. Inca era noapte. Nu, nu era noapte. Luna deja apuse. Cred ca era dimineata pe la vreo cinci-cinci si jumatate. Ma durea mana stanga.
-Nu-ti face griji, nu sunt, n-am fost si nu voi fi niciodata barfitor. Tocmai de aia te-am trezit. Nu cred ca vrei ca Naruto sau Guy sa vada asta?
-N-au plecat cu raportul?
-Nu, astazi pleaca. s-au intors azi-noapte.
Am facut ochii mari. Si apoi am intrebat daca s-a intamplat ceva. Kakashi sensei imi spune ca trebuie sa reanalizeze datele si apoi sa vorbeasca cu mine. In final, isi face grandiaoasa iesire in fum. M-am frecat la ochi si apoi m-am uitat spre Temari si am atins-o incet pe umar. Dormea intr-o parte, desigur pe mana mea, pe care n-aveam sa mi-o mai misc urmatoarea ora. Prosoapele alea doua erau si ele imprastiate pe acolo.Ea si-a intredeschis incet ochii si m-a privit buimaca. Era inca noapte. Desi, cerul era mult mai luminos si soarele avea sa rasara. Temari s-a ridicat in fund sprijinindu-se de mine. Ne-am privit in ochi, apoi o raza de soare, cel putin mie mi-a opturat vederea. Un rasarit. Desi eu prefer apusurile, acum vedeam rasaritul. Ne-am intors amandoi cu fata catre soare. Prea siropos totul. Am privit rasaritul pana cand soarele era la vreo 5 centimentri deasupra apei, cand deja nu-l mai puteai privi. Eu m-am ridicat, Temari urmandu-mi exemplul. Am pornit cu totul si cu totul NORMAL, spre cabana aflata la cativa metri mai incolo. Ajunsi in fata usii, instinctiv ne holbam in urma, cautand vreo cale de a da timpul inapoi. Si sunt sigur ca asta era si in mintea ei. E gresit. Nu e nimic bine in toate astea. Nu vreau sa imi reamintesc ca suntem in toiul unei misiuni de rang S sau chiar mai mare, si nici nu ma gnadesc ca-i cu 3-4 ani mai mare ca mine. Eu…eu cred ca n-am facut bine ce am facut. Am intalnit privirea speriata si oarecum ganditoare a lui Temari.
-Eu…incepu ea sfioasa.
-Da, stiu.
Temari ma privi fix in ochi. Memoria mea era de fiecare data excelenta. Insa acum, parca uitam tot privind-o in ochi. Am incercat sa retin asta. Privirea ei care ma fulgera mereu, care mereu se vroia superiaora. Privirea pe care acum o iubeam. Isi lasa capul in jos si pasi in casa, furisandu-se cu grija in camera ei. Eu, cu aceeasi tristete cu cu un sentiment ce-mi lasa o piatra pe inima, m-am indreptat spre presupusa terasa, un patrat de 1x1cu o masa impletita din paie si, pe post de scaune, niste busteni. Kakashi-sensei statea deja acolo privind ganditor o harta.
-Nu pareti prea fericit, sensei. Zic eu apropidu-ma de masa. Am luat un loc apoi am privit harta. Nu era nimic corespunzator cu locul in care ne aflam. Mai degraba ar fi fost…granita noastra cu tinului satului ascuns in Iarba, langa fostul podul Kanabi. Kakashi-sensei…? Deschid eu discutia asteptand o reactie. Insa ciudatul continua sa se uite in gol la harta ce avea in toate cele 4 colturi sange, parca pus intentionat. Am asteptat pe scaund privind norii. Vroiam sa vad daca, vreodata capitanul echipei noastre isi va recapata constiinta sau va continua sa mediteze la nesfarsit.
-Imi pare rau…zise Kakashi-sensei mai mult pentru el. Eu ma ridic si ma fac ca in momentul ala intru.
-Ce chin…spun eu mai mult pentru mine asezandu-ma pentru a doua oara. Ce-ai descoperit in lupta cu inamicul, Kakashi-sensei?
-Inamicul are un genjutsu de nivel S, probabil mult mai puternic decat cel produs de Sharingan-ul meu Are o putere bruta nebuna, mult mai buna decat a lui Sakura si un taijutsu mult mai puternic decat a lui Lee sau Guy. Are o armura care il protejeaza de orice atac fizic mult mai puternica ca lui Gaara, o tinta mai buna ca a lui Tenten, si este un sezor excelent, avand abilitati mai inalte decat cei din clanul Yamanaka. Si probbil e un strateg la fel de bun ca tine. Ca sa nu mai amintesc ca poate stapani toate tipurile de natura chakura, cat si Ying-ul si Yang-ul, date doar de abilitatea unica Rin’negan.
-Rin’negan?
- Da… Cu alte cuvinte, n-am reusit sa-I gasesc nici o slabiciune.
-Dar cum l-ai invins?
-Nu l-am invins. De aia am folosit Magekyo Sharingan. Am reusit sa-l abosrb, cumva, intr-un Univers paralele, din care banuiesc ca deja a evadat si ne cauta.
-Atunci noi…unde suntem defapt?
-O clona d-amea v-a gasit lesinati in padurea in care ne aflam si v-am teleportat in pestera in care v-ati intalnit. Insa, cineva cu o cantitate redusa de chakura, precum mine, nu ar fi avut nici o sansa impotriva inamicului. Avea acelasi Taijutsu cu a lui Guy, parca era o copie a Taijutsu-lui sau, doar ca mult mai puternic si mai rapid, daca asta e posibil. De aia am putut sa ma lupt cu el. Avea aceeasi tehnica ca a Sakurei si gandea oarecum la fel ca tine. Insa, totul era adus la o scara mult mai mare. Cu o putere mult mai concetrata si tehnici mai evoluate. Asta nu intra in misiunea noastra. Noi trebuia doar sa ne ocupam de nukkenin-I din Lock Village si sa luam cheia de la “Seiful de Aur si Argin”. Chestia asta ne-a apaur in cale fara nici un fel de avertizare.
-Asta inseamna ca…
-Da, de aici nu mai e misiunea noastra.
-Dar astea trebuie raportate la Hokage! Tip eu trantindu-mi mainile pe masa.
-Da, toate astea sunt raportate Hokage-ului. Ne va trimite intariri. Insa asta trebuie sa fie un secret. O creatura atat de puternica…ar putea porni un nou razboi ninja. Nimeni nu trebuie sa stie de asta. Ai inteles? Ti-am spus tine, dar e un secret. Si…sa nu cumva sa-I spui la Naruto. Las-o pe asta in seama mea.
Zise Kakashi-sensei privndu-ma taios. Am inghitit in sec, incercand sa gandesc logic, un lucru cam imposibil privind situatia actuala in care ne aflam. Apoi, o idee mi-a fulgerat mintea.
-Pe cine trimite Tsunade-sama incoace?
-Dupa cum ti-am zis, e un top-secret. Nu putem risca sa iscam un nou razboi modial. Economia acutala a statelor ninja se duce tot mai jos. Nu ne permitem un razboi nici daca am vrea. Imi pun toata increderea in tine Shikamaru. Tu vei fi comandantul echipei care se va forma. Ino Yamanaka, Akimichi Chouji, Hinata Hyuga, Inuzuka Kiba, Aburame Shino, Temari si Kankuro no Sabaku, Rock Lee, Hyuga Neji, Tenten, si echipa mea formata din Uzumaki Naruto, Haruno Sakura si Sai, vor fi sub conducerea ta. Tu decizi cine cu cine lucreaza. Imi pare rau sa las o asemenea sarcina pe umerii tai, insa tu esti la momentul actual cel mai in masura sa faci asta..
Priveamin gol uimit de numele auzite. Vechea Konoha 11 se reuneste, de data asta pentru a salva lumea ninja. Insa, de data asta totul statea la latitudinea mea. Sa fac asta era pur si simplu imposibil. Insa eu trebuie sa-mi protejez camarazii. I-am promis asta lui…Inca odata viata lor sta in mainile mele. Insa asta e datoria mea…de a proteja regele.Ce chin…
-Kakashi-sensei… Zic eu privind pamantul.

Va urma….