Umbre

[Mariaa]

Varsta minima: +16
Gen: fantezie, drama
Limba: romana
Observatii cu privire la continut: -
Tipul de comentariu solicitat: avansat

|


- Hai odata ! Trebuie sa ajungem la cel mai apropiat drum pana la apus. Hai, hai, hai ca poti ! Nu ma aduce in situatia sa trag de tine ca de un catar incapatanat !
Cuvintele acestea rasunau in toata padurea, un ecou se formase de la strigatele disperate ale Corinei, incercand sa il grabeasca pe prietenul ei. Trecusera mai multe minute de cand Corina pur si simplu se intrecuse cu ogarul, nepasandu-i de prietenul ei care nu era la fel de atletic precum mica faptura. Dupa un sfert de ora amandoi s-au oprit la umbra unui stejar care dupa marimea lui se putea presupune ca era varsta celor doi adunata. Ca sa putem intelege mai bine fizionomia celor doi, trebuie sa spunem ca atleta era un vanator exceptional, sportul acesta ii dezvoltase trupul intr-un mod armonios, care incanta orice privire. Ea pasea parca fara stare in jurul batranului stejar, uitandu-se la ogarul rusesc, in varsta de cinci ani care fusese crescut de tanara vanator cu cea mai mare grija, initiindu-l inca de pui in taina vanatului, mutandu-si privirea la soarele care urma sa apuna in cel putin o ora. In fata lor se vedea un palc de pamant foarte accidentat, spre marea dezamagire a voinicei care se bucurase de o campie intinsa, permitandu-i sa inainteze multe mile. Brazdele se vedeau la cel putin zece metri in fata lor ca mici triunghiuri abia asteptand sa te loveasca sau sa te impiedice.
Privind soarele aventuriera calculase, dupa pozitia astrului, ca ar putea fi ora sase, ceea ce insemna doua variante si anume, sa ramana sa innopteze la trunchiul stejarului sau sa inainteze peste brazdele de pamant, sperand ca vor gasi ceva. Cunoscandu-l pe tovarasul delasator care o insotea, cu parere de rau renuntase la a doua varianta. Barbatul care ii era alaturi se numea Alex, intotdeauna ii fusese alaturi inca de la gradinita, de aceea parintii lor doreau o legatura mai apropiata intre cei doi, cauza fiind averea celor doua familii care unindu-se printr-o casatorie avea sa prospere, dar asemenea idee era exclusa din partea celor doi tovarasi, deoarece ei se iubeau ca fratii. Nimeni nu putea sa vorbeasca ceva gresit la adresa lor, unul dintre ei fiind de fata fara sa primeasca o bataie. Desi avea un trup zvel iar camasa de culoarea lagunei, fiind deschisa la toti nasturii, vazandu-se un abdomen care te facea sa iti opresti respiratia timp de cateva secunde, Alex era un baiat cam lenes in privinta efortului fizic. El prefera sa calareasca sau sa conduca unul dintre automobilele tatalui sau, dar orice altceva decat sa alerge ca un nebun pana ramanea fara rasuflare.
- Nici nu stiu incotro sa o luam, daca mergem in fata cum am mers pana acum poate dam de alta padure si asa putem sa fugim pana murim, zise Corina punandu-si mana la frunte ca sa vada ceva ce i-ar putea atrage atentia; un fum, o luminita oricat de mica deoarece nu suporta sa stea in postura de ratacita.
- Daca nu te-as iubi atat de mult, ma jur ca acum te-as strange de gat fata nicio urma de regret ! , zise Alex facandu-si vant cu coltul de la camasa.
- Bine, bine ! Am inteles ca nu mai vrei sa faci niciun pas, de aceea am decis sa ramanem peste noapte aici la umbra acestui stejar, zise tanara voinica.
- Atat iti trebuia, deci iti zic atat ! Dupa ce ca sunt lesinat din cauza ta nu ma lasi nici sa ma odihnesc? Da ce fel de persoana esti tu ? Ce fel de monstru fara mila am iubit pana acum ? , raspunse barbatul intins pe iarba care isi ridica pectorali intr-un mod alert.
- Sa nu sari cumva pe mine si sa incasez ceva de la tine, mai bine plec sa adun cateva crengute pentru foc ! , zise ea razand cu mana la gura sa il supere si mai rau pe bietul obosit.
Alex nu mai zise nimic, doar se uita la apusul de soare gandindu-se la singura femeie pe care a iubit-o si totodata tinand mana pe piept pentru as incetini ritmul respiratiei. Uitandu-se mereu la ultimele raze ale soarelui isi plimba privirea asuprea Corinei care aproape disparuse impreuna cu ogarul care o insotea, dupa ochii lui tristi se vedea o oarecare dezamagire si durerea asupra persoanei pe care o ocrotea cu privirea.
Trecusera cateva minute de cand tovarasa lui plecase, iar el ramasese singur cu mainile impreunate sub ceafa, numarand cateva frunze care cadeaua lin " - De ce e atata suferinta ? De ce nu pot sa termin odata cu chinul acesta care ma va urmari toata viata ? , zise el in timp ce o frunza ii cazuse pe piept. Din cauza ei, relua el, da din cauza ei, ea e singura care imi da putere, prin zambetul ei, prin inocenta ei, dar totusi sunt prea tanar pentru asemenea suferinta ! " .
Inchinzand ochii in minte ii venisera unele noptii putin ciudate, in care se bucurase de tot ceea ce inseamna corpul femeiesc " - Ahh tu Angela, tu ... tu, zise el in timp ce isi intindea spatele. Abia astept sa scap de aici si primu lucru pe care il voi face e sa vin la tine, relua el in timp ce in minte ii venise o alta femeie frumoasa. ". Oricum in afara de faptul ca isi dorise inca de mic sa o faca fericita pe mama lui urmand facultatea de medicina, mai era un an si examenul se apropia cu pasi repezi, iar Alex incerca sa isi faca timp de invatat printre atatea femei frumoase, asa cum spunea si el " toate ma vor ! ". Visul frumos pe care il traia incalzit de pamantul cald, a fost brusc intrerupt de glasul Corinei care fugea intrecand uneori ogarul ei indragit.
- Alex, Alex, vino repede ! Vino , vino ! , zise ea abia putand sa isi traga sufletul.
In acel moment voinicul s-a ridicat si a inceput sa alerge catre ea sa afle motivul pentru care ii priciniuise atata agitatie.
- Alex am gasit o casa, o casa aproape doar traversam brazdele de pamant, hai inca mai e lumina nu o sa ne prinda intunericul ! , relua ea tragandu-l de mana pe tanarul care abia dupa cateva secunde intelesese ca amandoi sunt salvati.
Dupa un sfert de ora cei doi au ajung la casa pe care o vazuse Corina in timp ce aduna vreascuri pentru foc, bineinteles nu i se putea spune casa deoarece era un castel in toata splendoarea, dar era atat de neingrijit incat portile stateau sa cada, peste tot erau numai ierburi, numai mizerii, o adevarata jungla. Corina increzatoare a apucat clanta usii care scosese un sunet infiorator cand fusese data la o parte, amandoi au pasit in acel spatiu necunoscut, nevazut niciodata. Castelul avea un stil gotic, asemeni bisericilor din Germania, de culoare neagra cu foarte multe turnuri, imprejmuit de un gard solid asemeni unei fortarete. Facand primul pas pe scara crapata de vreme a castelului, tanara simte ca cineva o prinde de mana si o trange in spate.
- Chiar vrei sa intri aici ? Am putea sa ramanem la stejar ... zise Alex cu o privire ingrijorata, simtind parca fiori pe sira spinarii cand stia ca se afla in asemenea loc.


Apologize pentru unele greseli, dar am scris povestirea acum :) so astept pareri daca voi continua sau nu !

[hiimera]

Ceau, ceau! Am sosit cu critica, defapt nu am sa critic prea mult decat am sa punctez cateva lucruri pe care trebuie sa le iei aminte.
In primul rand scrii frumos, destul de detaliat si interesant, ai scos foarte bine in evidenta natura in mare si desigur personajele, atat fizic cat si psihic... intrun fel sau altul. Totusi misterul se simte si sunt curioasa ce se va intampla.
Acum ai cateva cuvinte scrise anapoda, litere puse aiurea si am vazut ca ai pus de multe ori virgula dupa semnul exclamarii (dupa ce ai incheiat un dialog interior ca sa spun asa, adica dupa el a urmat o explicatie, la asta ma refer eu). Nu mai pune ca nu e corect, pui doar un semn si gata. In acelasi timp sa te si corectezi sau daca este dai un edit la capitol la final.
Sincer nu prea am multe sa spun, mi-a placut si ma pune pe jar misterul asta, adica peisajul, castelul, apusul, ma duc cu gandul la ceva supranatural. Oricum voi vedea daca este asa pe parcurs.

Eu iti urez succes si multa inspiratie in continuare, sa stii ca nu ai greseli gramaticale si de exprimare, ai pus doar anapoda unele semne si ai mancat cateva litere, se pot rezolva toate acestea cu un edit. <3
Ps. ar trebui sa treci pe la regulamentul de la fan ficition fiindca sunt reguli noi care trebuie aplicate la ficuri.

[Mariaa]

||



Vantul sufla usor aducand odata cu el o racoare care iti transmitea o stare de teama, de frica, de groaza. Aceasta stare o avea Alex, inima ii batea cu putere nu mai voia sa stea in acel loc nici macar o secunda, dar nu putea sa se intoarca deoarece prietena lui prefera sa petreaca o noapte in cel mai terifiant loc, decat sa stea sub cerul liber. Corina isi trasese mana din prinsoarea baiatului si se indrepta spre usa, fiecare pas pe care il facea in acel loc o indeparta parca de lume, un fum negru se asternuse intre Alex si ea, baiatul voia sa o gaseasca, dar nu o zarea niciunde. Panica se instalase in sufletul lui, isi imagina ca o pierduse si era numai vina lui, pipaind cu mainile prin acel fum a simtit o silueta , o talie de viespe si neputandu-se abtine o ia in brate.
- Alex ce faci, zise Corina incercand sa scape de stransoarea lui, Alex ma enervezi, da-mi drumul !
- Nu iti dau drumul, raspunse baiatul curgandu-i o lacrima pe obrazul fin, nu te las sa intri in acel loc !
Tanara vanator suparata pe prietenul ei deoarece nu ii intelegea deloc reactia, ea venise bucuroasa la el spunandu-i ca erau salvati, iar el nici nu vrea sa paseasca in aceea casa, de parca era nebun " Ce are baiatul asta, zise ea in timp ce isi aranja parul blond, nu vrea sa fie salvat ? " Uitandu-se la tovarasul ei mila ii invadase sufletul, o implora parca din priviri sa plece de acolo, dar nu avea cum, nu putea sa renunte la o asemenea ocazie, avea un acoperis, un pat cald, o mancare, daca pleca cu el ce avea ? Umbra unui stejar si frigul noptii.
Aventuriera se intoarse spre baiat luandu-l de mana si tragand de el spre usa castelului, inima ii batea cu putere, isi pusese toata credinta in acel castel, dar daca nu erau oameni buni ? Daca nu voiau sa ii ajute ? Daca ii izgoneau de pe mosia lor ? Indoiala isi facuse loc in inima ei.
Oragul ii astepta aproape de usa, dar dupa felul cum se purta puteai observa ca ceva era in neregula, mirosea des, se invartea in loc, de parca nu avea stare, isi ridica nasul sus de tot, de parca voia sa simta ceva mai mult. Deodata cainele a inceput sa latre, a inceput sa alerge prin curtea plina de ierburi, latratul lui era din ce in ce mai indepartat.
- Unde se duce, zise Corina vrand sa mearga dupa el ?
- Vrei sa il urmam, zise barbatul oarecum bucuros ca mai amana confruntarea cu acel loc ?
Inaintand foarte greu prin ierburile care nu erau decat o piedica, un obstacol in fata ta, mai apusese si soarele, devenind totul parca invaluit de o ceata deansa. Cei doi se tineau de mana de frica sa nu se rataceasca, dar nici nu parasira bine locul din fata castelului caci ogarul se intorsese cu ceva in gura. Corina vazandu-l nu a mai dat importanta la ce gasise animalul si a plecat repede spre usa, Alex luand cainele de lesa ii trage ceea ce avea in gura, era un material fin, asemanator cu matasea, presemne ca cineva ii urmarise in tot acest timp.
Baiatul se intoarce la fata, dar ea deja a apucat sa bata in masiva usa, sculptata parca de Da Vinci, formele celor doar siluete care erau pe post de piloni erau magnifice, erau doua femei care tineau deasupra capului un vas din care curgea un lichid, cu greu iti dateai seama de acel "tablou" sculptat, dar cu ultimile raze ale soarelui Alex isi da seama ca din acele vase curgea un lichid, iar la baza usii erau cranii. Acel peisaj pur si simplu l-a ingrozit, iar acum intelegea de ce nu a vrut sa intre de prima data aici, aici era ceva demonic, dar era prea tarziu sa mai opreasca intalnirea cu acele fiinte care stateau acolo deoarece Corina deja batuse la usa. Deodata se aude o voce ragusita care parea a unui om batran, ceva de genul " Vin acum ! " Corina era foarte bucuroasa deoarece ea simtea ca erau salvati, iar lui Alex ii inghetase sangele in vene. Usa se aude trosnind, iar printr-o deschizatura mica se vede un om cocosat, asemeni personajului din Notre Dame de Paris de Victor Hugo. Abia putea sa tina ochii deschisi, iar mana ii tremura groaznic pe suportul de la lumanare, dar uitandu-se bine la cei doi, el isi deschise ochii cat a putu de mult, parca voia sa ii scoata din orbite si isi aduce mana la gura.
- Suntem rataciti si nu stim cel mai apropiat drum spre un oras, un sat, zise Corina zambind, asa ca ne-am gandit ca ne-ati putea ajuta !
- Doamne Dumnezeule, sunteti chiar dumneavoastra, zise batranul izbucnind in plans !
In acel moment un vant violent aproape ca inchisese usa prinzandu-i haina batranului, iar lumanarea se stinsese, acum toti ramasesera intr-o bezna absoluta.

Hei Nix multumesc :* am tinut cont de sfatul tau, intr-o oarecare masura adica asa banuiesc.
So this is the next! Enjoy !

[Mariaa]

|||


Abia isi ispravise acel batran vorba caci acel vant venise cu o violenta de nedescris si spulberase lumina aceea mica, asemeni a unui licurici, suficienta pentru a vedea doar fata batranul brazdata de trecerea anilor.
Lacrimile inca nu fusesera sterse de pe fata celui care le deschisese usa, in plus ele continuau sa curga, ti se facea mila de el, dar cei doi nu isi gaseau nicio explicatie. Cine era acest om ? De unde o cunostea pe tanara ? Nimic din ce se intampla pana acum nu avea vreo explicatie. Stergandu-se la ochii, omul ii indeamna pe cei doi sa paseasca inauntru, printr-un gest simplu, diplomat si anume deschizand usa mai mult si aratand cu mana spre interiorul castelului. Cei doi au pasit inauntru, dar nu avea nicio lumina, nici macar o lampa aprinsa, era bezna totala, Alex o tinea de mana pe fata, iar dupa cum il strangea Corina iti puteai da seama ca pentru prima data de cand au plecat de acasa, ii era frica. Dupa spiritul ei nu se putea spune ca ii era teama de infatisarea castelului, ci de faptul ca batranului i se parea cunoscuta.
In bezna aceea se auzea un sunet cunoscut pentru cei doi, sunetul unei scaparatorii care de niciun fel nu voia sa scoata macar o scanteie. Dupa murmurul care ii scapase batranului printre buze puteai spune ca nu vorbea de bine instrumentul, iar Corina voind sa se duca la batran cu scopul de a-l ajuta se indeparteaza cu cativa pasi de tanar, dar el nu o lasa sa plece ci o ia in brate si soptindu-i incet la ureche " Stai aici, zise tanarul apropiindu-si capul de fata tinerei, nu stii cum te impiedici si cazi, intelege va aprinde pana la urma o lumanare ! " Tanarului ii batea inima atat de tare , fiind atat de aproape de ea, tinand-o in brate cine nu ar fi reactionat la fel ? Mana lui era peste sanul ei, chiar daca purta o bluza de bumbac foarte tare si aspra, asemanatoare celor pe care le poarta soldatii in razboi, forma rotunda parca era conceputa pe mana lui. Oricine ar putea sa il considere nebun, dar il acel moment ii mirosea parul si pur si simplu nu se putea abtine, dar revenind la realitate si dandu-si seama de ce facea ii da drumul Corinei si se multumeste cu un strans de mana. Se considera putin vinovat adica se gandise la sora lui asa cum se gandea la o femeie, ceea ce era interzis. Deodata batranul a aprins o lumanare si pe rand cate una in fiecare coltisor al castelului, facandu-se lumina in jurul lor, acum cei doi puteau admira aceea splendoare a timpului.
Vazand aceea arhitectura Alex isi da cu mana prin parul sau saten, moale asa cum spunea si Angelica lui " Nu te poti abtine sa nu te joci cu el ! " Tavanul era pictat parca de Michelangelo, in viata lor nu vazusera asa ceva, puteai jura ca era Capela Sixtina, dar personajele prezente in pictura erau total diferite, adica la vest erau oameni normali, simpli, stand toti drepti in fata dezastrului, iar la est erau demoni, era diavolul sau chiar iadul, iar in centru era o faptura asemeni unui inger, acoperita cu un val alb. La prima vedere puteai banui ca era vorba de Dumnezeu care mentinea echilibrul intre Iad si omenire, dar de ce era o femeie ? De ce in mijlocul demonilor statea un barbat ? Nimic nu avea o explicatie.
Crapaturi uriase brazdau peretii cenusii care aveau cate un tablou cu un personaj sobru, asemeni lorzilor si ca orice om banuiai ca erau toti cei care au trait in asemenea loc. Batranul i-a condus intr-o camera care spervea drept sufragerie pentru oaspeti, nu foarte mare cu o masa plina de cristale, adica incepand de la vaza pana la furculita care erau prezente.
- Banuiesc ca va este foarte foame, zise batranul, am sa vin imediat cu masa !
Lasandu-i pe cei doi in sufragerie la masa, satenul nu s-a putut abtine sa nu atinga furculita de cristal care era plina de praf, ceea ce insemna ca nimeni de mult timp nu mai mancase acolo, poate era si normal deoarece era sufrageria pentru oaspetii, deci adevarati stapani mancau in alta parte, poate intr-o camera care iti lua respiratie prin bunul gust si bijuteriile presente.
- Ei bine ce zici de usa aceea ciudata de la intrare, zise Alex invartind o lingura intre degete, dar de fumul dintre noi? Dar de tabloul tavanului ?
- Nu zic nimic, raspunse Corina incrucisandu-si mainile la piept, esti doar banuitor si sceptic, asa ca eu sunt fericita pentru ce am gasit !
Alex nu mai apucase sa zica nimic deoarece batranul a venit cu doua servitoare, iar in cateva minute masa era gata, iar cei doi puteau sa isi sature pofta de bunatatile care li se ofereau. Putin neincrezator satenul nu vrusese sa manace prima data, dar zgomotul stomacului care rasuna in toata incaperea si pofta cu care manca tovarasa lui ii coplesisera neincredera.
- Ma bucur atat de mult ca avem oaspeti, zise batranul care se uita la ei zambind, nu am mai avut un vizitator de nu stiu cati ani, iar maine o sa va intalniti cu stapanii mei, care la ora asta sunt plecati si vin dimineata, o sa va conduc in camera de receptie pentru intalnire !
- Puteti sa imi explicati, zise Alex lasand furculita si cutitul pe farfurie, ce era cu fumul negru aparut din senin intre mine si Corina atunci cand am pasit pentru prima data pe mosia aceasta ? Dar despre usa de la intrare, ce semnifica acel tablou sculptat ? Acelasi lucru am sa spun si despre tavanul din prima camera in care am intrat ? Dar sa nu uit de acest material, zise Alex dand la iveala materialul pe care ogarul il gasise, care acum saracul animal manca fara rasuflate langa piciorul mesei dintr-un bol gigantic, pe care cainele nostru l-a gasit, de unde este, cine este fiinta care-l purta ?

Nu sunt asa incantata despre acest capitol, dar in fine promit ca imi dau silinta pentru next :D
So astept pareri !

[hiimera]

Im here ! Imi plac ficurile de genul si al tau ma incanta intr-un mod placut.
Nu vreau sa spun ce ar putea sa se intample mai incolo, am banuielile mele, dar sunt tare curioasa cum vei desfasura actiunea in next.
Am citit ambele capitole si nu regret ca am venit acum, am avut parte de dubla placere de a ma delecta cu randurile insirate de tine.
Cu toate laudele primite, ma voi resemna sa iti spun si faptul ca ai cateva greseli de tastare - litere mancate si un terci de timpuri. Insa totul se poate repara cu atentie.
De asemenea stiu ca poate e treaba unui moderator sa anunte, insa sunt reguli noi, le gasesti la fan ficiton jos, care trebuie aplicate la ficuri. Sa treci si sa te documentezi. -^^-
Revenind la continut, imi place felul in care ai descris, cu toate ca nu e pompos, bogat in fel si fel de expresie, ai reusit sa ma faci sa-mi imaginez totul. Un cadru sumbru, vechi, care deja imi starneste curiozitatea. Mereu m-am dat in vand dupa astfel de lucruri.
Inca un lucru si gata: faza cu lacrima lui Alex mi s-a parut cam nepotrivita, din simplu fapt ca mereu vad asta la multa lume, o lacrima si doar atata, sincer nu cred ca era necesar mantia in care a fost invelit continutul parea de umor si de ras, mai mult. Totusi inteleg ingrijorarea tanarului, dar sa inceapa sa planga asa, nu prea mi se pare potrivit. Nu sunt ca e ceva rau, din contra ai aplicat putin dramatism, dar sa nu se ajuga la exagerari. Insa in cazul tau nu, sigur nu. Oricum puteai sa nu te folosesti de aia, era mult mai bine daca acel sentiment de a plange lipsea. Ai reusit sa incadrezi bine reactiile baiatului, deci nu trebuie sa bagi mai mult decat este.
Sigur ai inteles tu ceva din ce am spus... :]]

Pai succes in continuare si multa inspiratie, abia astept nextul!

[Mariaa]

IV


Era o liniste in sufrageria de oaspeti, o liniste in care cei trei isi puteau auzi respiratia scadata din partea celor doi barbati. Alex isi incrucisase mainile sub barbie si privindu-l fix pe batran pentru a nu scapa din vedere nicio emotie din partea acestuia. Curand fizionomia batranului era schimbata, sparncenele se impreunasera, dadu-i o alura nervoasa, se vedea cu ochiul liber ca nu ii convenise atitudinea satenului. Ridicandu-se de la masa, batranul se indreapta spre fotoliu asezandu-se incet, fara zgomot si scotand un oftat.
- Nu stiu in ce masura voi fi inteles sau dincontra, zise batranul punandu-si mana la frunte, nimeni nu a mai trecut pe aici de mult timp, nu stiu de ce de treizeci de ani sunt un umil angajat al acestui castel, un majordom, care a avut grija de acesti doi copii care au ramas fara parinti, ei sunt stapanii castelului, dar sunt singuri, ei nu au mai indraznit sa iese in lume de cand au fost dezamagiti, dar aceasta poveste tine de viata stapanilor mei si nu am niciun drept sa vorbesc despre ea . . . !
- Dar ce legatura are, zise Alex nerabdator, aceasta cu ce v-am intrebat eu ?
- Ai rabdare dragule, ai rabdare, zise majordomul facand un gest cu mana dreapta cu intentia de a domoli spiritul tanarului, nu mai are rost sa va spun mai multe, dar o servitoare care ardea un smoc de iarba, pe care va invit sa il vedeti daca nu ma credeti, m-a anuntat ca avem vizitatori dupa ce ea a incercat sa se apropie de dumneavoastra, dar fiind impiedicata de acest brav animal, a venit la mine. In privinta usii, ea a fost cumparata de la o mosie, nu este vina stapanilor mei pentru ce reprezinta, ei au cumparat-o pentru lemnul masiv, cat despre tavan a fost pictat acum multe decenii, asa ca nu am nici eu vreo explicatie. Acum va rog sa ma scuzati, dar vreau sa ma retrag, o servitoare va va arata dormitoarele, zise batranul indreptandu-se spre usa, noapte buna !
Cei doi ramasesera singuri in sufragerie, uitandu-se unul la celalalt, dar satenul era nervos, adica uitase lucrul cel mai important, faptul ca o cunostea pe Corina, isi deschidea incet cate un nasture de la bluza, simtea ca fierbea de nervi, totul i se parea atat de ciudat, atat de misterios, incat nici macar dovada care inchidea un dosar nu i se parea in acel moment suficienta. Se ridicase brusc de la masa facandu-i un semn de " Pa ! " Corinei si pornind spre usa urmat de servitoarea cea tanara, care arata destul de bine, dar in acel moment Alex nu se putea gandii la asa ceva.
Deschizandu-i usa frumoasei slujnici si uitandu-se pentru ultima data la prietena lui, a plecat. Holul fusese zugravit acum multi ani, dupa cum se observau micile crapaturi, culoarea visiniu inchis se incadra perfect cu tabolurile prezente la fiecare cinci pasi. Nu puteai spune ca te incanta acel mers continuu, adica chipurile acelor oameni parca te urmareau, ochii lor parca te priveau.
Alex nu era genul sa se abtina, deci era si normal sa se uite la fusta scurta a persoanei care il conducea in dormitor, avea niste picioare superbe, iar fusta neagra conica ii punea soldurile in evidenta " O da Alex, zise satenul frecandu-si barba cu degetul aratator, hai ca pui mana si pe asta ! "
Curand au ajuns in fata dormitorului, iar slujnica deschizand usa nu isi datuse seama ca satenul ii cuprinsese mijlocul urandu-i un " Noapte buna ! " incet la ureche, fata fetei se innrosise brusc ceea ce insemna ca fusese intimidata de el. Un zambet ii aparuse barbatului in coltul gurii si stand in usa urmand fiecare pas al fetei pana aceasta disparuse din aria lui vizuala.
Inchizand usa, baiatul isi arunca intr-un colt camasa care parea in acel moment o povara pentru el si se arunca in pat incercand sa adoarma, dar nu putea, nu putea sa nu se gandeasca la acest loc ciudat, dar macar era incantat de camera in care urma sa doarma. Patul semana cu un baldachin sau mai bine spus chiar era un baldachin de culoare neagra cu lenjeria albastra, camera era vopsita intr-un alb care la lumina celor cinci lumanari avea o culoare galbuie, de tavan era agatat un candelabru de cristal gigantic, dar era doar de forma deoarece nimeni nu se urcase pana acolo sa alimenteze lampile cu gaz. In mare parte satenului ii placea atmosfera acelei camere, ridicandu-se din pat el se indreapta spre fereastra care avea draperii albe confectionate din acelasi material ca al carpei pe care o adusese ogarul, dar nebagand in seama acel detaliu el se uita la cerul care prevestea o furtuna, adica in indepartare se vedeau fulgerele cazand aproape de pamant.
Uitandu-se lung la zenitul care ii aparuse in fata, el observa ceva alb, mic, o faptura aproape de castel, o femeie imbracata in alb, dar nevenindu-i sa creada isi inchide ochii pret de cateva secunde, iar apoi faptura disparuse " Clar, zise Alex indepartandu-se la de fereastra, am innebunit ! "
Satenul isi indreapta pasi spre pat, dezbracandu-se de pantofi si pantaloni, se arunca in imensul baldachin, somnul ii inchisese ochii chiar daca el se incapatanase sa ramana treaz, dar o atingere rece pe care o simtise pe obraz il trezeste imediat. Apucase cu violenta mana care-l mangaia reusind sa se faca auzit un tipat mic.
- Alex, zise aceea persoana, ma doare, dragule da-mi drumul !
- Nu se poate, zise satenul sarutand aceea mana, nu cred ca esti tu, nu poti fi tu, iubito de ce m-ai lasat ?


Hei Nix multumesc :* poate ca acest capitol reuseste sa va incante, adica asa sper :))

[hiimera]

Cum, ce? Ce iubita? o.O Te-ai oprit deodata, insa bine. Ai lasat misterul sa se asterne asupra acestui capitol, la fel ca la restul.
Imi place mult faptul ca ma ti in suspans si pot spune ca imi place pana acum ce am citit, sunt sigura ca vor urma mult mai multe intamplari, descrieri si ce o fi cu stapanii? Baieti, fete? Ce or fi?
Lasand deoparte curiozitatea mea deosebita, voi spune ca mi-a placut ca nu ai mai avut greseli, surprinzator nu am mai zarit, insa fiind atat de curpinsa de continut nici ca am mai cautat.
Oricum in comparatie cu celelalte nu pot spune ca s-au schimbat prea multe, misterul predomina totusi ceva mai intes, multe lucruri vor sa fie duse la lumina, castelul devine din ce in ce mai interesant si datorita felului in care in mare parte l-ai descris. Totusi as spune ca ar fi bine sa mai intensifici trairile personajelor, cel putin a lui Alex, asa putin merge. Oricum si asa el zici ca e o mata fricoasa. :]]
Ce a fost cu gestul acela... pervers din partea satenului? O avea de gand sa aibe o aventura cu servitoarea? Hammm... poate e ceva trecator, dar nimic nu este exclus.
E inceputul deci nu ma prea pot pronunta atat de mult, totusi iti spun ca imi place personalitatea celor doi protagonisti, i-ai conturat bine pana acum. Sa vedem ce va urma.
Acea aparitie feminina de afara, am impresia ca e o fantoma sau tipa care i-a urmarit... nu stiu, atatea intrebari imi umbla prin cap incat nici nu pot sa las un com decent.

Succes in continuare. *hug*

[Mariaa]

V



- Iubitule, zise faptura cu atingerea de gheata, tu sa ma iubesti mereu si eu voi fi langa tine !
- Nu pleca, raspunse satenul sarutandu-i gatul coborand mereu, am stat fara tine un an, dar a fost ca si cum am fost un mort viu, nimic nu ma mai bucura cand stiam ca tu nu esti langa mine. Jur ca nu o sa mai fac nicio greseala, o sa fac tot ce zice Maximilian, dar numai sa ramai langa mine sa nu mai pleci !
Satenul neputand sa se abtina o saruta pe iubita lui, prinzandu-i obrajii cu ambele maini si totodata dandu-i jos rochita alba, centimetru cu centimetru, lasandu-i umerii la vedere, iar parul ei blond parca voia sa ii ascunda, infatisarea ei era asemenatoare ca a unei zane, parul ca o raza de soare, ochii albastri, pielea alba, corpul sculptat, aceste cuvinte nu isi aveau rostul, frumusetea ei era divina nicio alta fiinta nu era ca ea. Pasiunea lui Alex era atat de mare, dar acel sarut il adormise imediat, ca un sarut al mortii, cazand in pat ca un stejar care fusese retezat de la radacina. Misterioasa faptura se ridica din pat incet de parca nu ar fi vrut sa il trezeasca, isi aranjeaza rochita si se indreapta spre fereastra, dar in acel moment un fum negru patrunzand in camera, facand o atmosfera asemenatoare ca a unei grote. Fumul se ridica incetul cu incetul formand o silueta masiva, solida, ca a unui barbat in varful tineretii.
- Nu i-am spus nimic, zise blondina speriata, tremurandu-i picioarele, nu am facut nimic, am intrat in camera din greseala !
- Uiti, raspunse barbatul care incepea sa se vada din fumul negru, ca iti vad toate miscarile ? Nu iti dai seama ca pot sa il omor acum ? Atat de aiurita esti incat ii risti viata doar pentru un sarut ? Treci odata in camera si nu mai poti sa iesi pana nu pleaca cei doi !
Rostind aceste ultime cuvinte demonul aparut din intuneric isi indreapta pasi spre patul lui Alex, i se citeau in privire ura, ciuda, toate sentimentele intunecate, il putea omora in orice moment, dar nu voia sa ii aduca fiintei iubite si mai multa tristete, deja o despartise de el, nu putea sa faca asa ceva. Barbatul isi deschisese unul dintre nasturi de la sacoul negru pentru a putea ajunge la buzunarul interior, imbracamintea lui semana cu cea a unui lord, era sobru imbracat din cap pana in picioare in negru, doar butonii de aur atrageau o anume atentie, iar camasa alba se vedea patata de sange. In ciuda imbracamintii faptul care te infiora la aceasta persoana era fata lui, sprancenele incrucisate, buzele rosi, iar ochii verzi ca un smarald parca erau vii, parul lui negru mai negru decat fumul care-l inconjura, il priveai tremurand. Din buzunarul interior el scosese un fel de hartie, care dupa culoarea galbuie si colturile tocite se vedea ca era veche, ciudatul isi regleaza vocea de parca ar vrea sa spuna ceva important, dar oprindu-se imediat deoarece satenul incepea sa se trezeasca, asa ca el arunca o ceata neagra asupra lui adormindu-l in secunda urmatoare, barbatul renuntand la planul lui pleaca incet zburand pe fereastra deschisa.
Alex dormise pana dimineata nu se trezise deloc, dar in momentul in care deschisese ochii rostise numele " Elisa ! " Isi strangea pumnii si mai avea putin si incepea sa sparga tot ce vedea, iar o pierduse, iar nu fusese in stare sa o tina langa el, acum cine stie poate o va mai vedea peste mult timp, dar odata ce ea aparuse in acest loc, el nu mai avea gand de plecare numai daca pleca cu iubita lui.
Arunca jos cu o miscare asternutul care-i acoperea jumatate din corp si se indreapta repede spre fereastra, trasese de perdeaua care-i mangaia pectoralii pana se rupsese, dar nu ii pasa. Se uita lung de parca mai voia sa vada in indepartare aceea rochie alba, dar dandu-si seama ca sta degeaba, se imbraca si pleaca cu intentia de a o cauta. Deschizand usa o intalneste pe frumoasa servitoare pe hol care aducea o tava cu micul dejun al lui, dar vazand-o Alex inainteaza spre ea pentru a o intampina. Slujnica vazandu-l pometii deja luasera o culoare roz, iar cu fiecare pas ea incerca sa isi ascunda privirea, nu era in stare sa il priveasca in ochii deoarece o singura privire a lui si tava ii era pe jos. La fiecare pas al ei se gandea ca o sa cada si o sa se faca de ras de fata cu el, de cand ii datuse majordomul ordin sa ii serveasca masa la pat, sperase tot timpul sa il gaseasca dormind astfel ii lasa mancarea si pleca, dar acum era groaznic nu stia ce sa faca.
- Buna frumoaso, zise Alex punandu-si mana dupa gatul ei, hai sa te ajut ! Dar ce zici daca imi tii companie, adica nu vreau sa mananc singur ?
- Nu stiu, raspunse slujnica intimidata si cu fata in pamant, nu cred ca pot. . . !
Nici nu mai apucase sa zica ceva deoarece Alex deschisese usa si o invitase inauntru, muscandu-si buza in timp ce frumoasa pe care o ademenise ii pasea in interiorul camerei, asa ca nu va mai putea sa iasa curand " Ahh, zise Alex lasand tava pe masuta, ar trebui sa ma duc sa o caut pe Elisa mea, dar fata asta pur si simplu ma innebuneste, nu o las, nu o las pana nu fac ce vreau cu ea ! "


Sincer nu stiu ce sa zic, adica acest mister ma gandesc ca o sa va plictiseasca pana la urma . . . So astept pareri, nu stiu ce sa fac.
Niiiixxxx >:D< Multumesc si te rog sa imi spui daca si tu mai vrei mister sau nu :))

[Lexxu]

Ok, ok, dupa cum am promis, iata-ma si pe mine aici. Am vazut ca uneori nu pui punct unde trebuie si ca unele virgulite nu-si au rostul (bieinteles ca si eu am probleme cu virgulele, deci nu o sa comentez prea mult acest aspect). Ideea ta mi se pare destul de reusita, ca sa nu mai spun ca demonul ala ma intereseaza in mod special<3. Si uite niste greseli de exprimare:
" i se citeau in privire ura"- I se citea in privire ura (suna mai bine, no?)
"acum cine stie poate o va mai vedea peste mult timp"- Acum cine stie peste cat timp o va mai vedea sau Acum cine stie peste cat timp o va reintalni din nou. (suna mai ok nu? Mie asa mi se pare).
"Buna frumoaso, zise Alex punandu-si mana dupa gatul ei, hai sa te ajut ! Dar ce zici daca imi tii companie, adica nu vreau sa mananc singur ?" - Buna frumoaso, zise Alex punandu-si mana dupa gatul ei, hai sa te ajut! Dar ce zici daca imi ti companie ? Adica nu vreau sa mananc singur ... (mi se pare mult mai ok asa. Adica, semnul de intrebare de la sfarsit nu prea are ce cauta acolo. E ca si cum s-ar intreba singur:]] ) Intelegi nu? Ok.
Alex! Nu trebuie sa pui ochii pe alta fata! Nu,nu!
Te astept cu nextul draga mea>:D<. Sa ma anunti si pe mine din nou ca sa mai trec pe aici. Cum suneam, ideea e buna si-mi place. Titlul e interesant! Astept continuarea. Bye-bye.

[hiimera]

Da vreau mister, adica povestea decurge dupa cugetul tau, nu depinde de mine sau de altii. <3
Deci intr-un fel sau altul capitolul acesta m-a luat putin prin surprindere, nu doar prin faptul ca apare acest demon intunecat, sau iubita, ma surprinde comportamentul lui Alex... da ala ma scoate din sarite. Vad ca nu mai stie ce vrea - iubita lui sau slujnica a si poate si pe amica lui o vrea, cine stie? E amuzant in acelasi timp tot acest plod si tot ceea ce se invarteste in jurul lor.
Nu ma mai lalai cu o critica amanuntita, iti spun doar ca ar fi bine sa descrii ceva mai amanuntit si sa combini mai multe idei ca sa faci capitole mai lungi. :]

Succes si multa inspiratie! *tighthug*