11-08-2012, 01:47 AM
VI
Privirea fetei care ii cazuse in capcana era atintia spre podea, nu putea sa il priveasca in ochii pe cel care probabil ajunsese sa il iubeasca de cand ii admirase corpul, atitudinea, ochii lui albastri, dar totusi nu era sigura de ceea ce simtea, adica tot corpul ii trasmitea o vibratie, un fior atunci cand il vedea, dar ratiunea ii spunea " - Nu te mai gandi la el, va pleca peste cateva zile si nu isi va mai amintii de tine ! " Ceea ce era si normal, dar niciodata, nimeni nu stia ce va rezerva ziua de maine.
- Din prima clipa in care te-am vazut, zise satenul apropiindu-se exagerat de mult de fata, mi-ai placut, dar inca nu stiu numele tau sau ceva, orice despre tine !
- Ade . . . Adelina, zise tanara razmandu-se de zid in timp ce Alex se apropria si mai mult de ea !
- Eu o sa iti zic Ade, zise barbatul in timp ce ii atingea usor obrazul rosu, imi place cum suna si nu cred ca te superi !
Ea il privea cu barbia lasata, nu avea curaj sa il priveasca in ochii si ca zbuciumul ei interior sa atinga cote maxime, baiatul pe care il placea miscora distanta dintre chipurile lor. Parul ei negru lung , matasos se desprinsese valuri, valuri atunci cand Alex ii desfacuse cocul prins cu foarte mare grija, acum suvitele ii cadeau pe fata mascandu-i usor roseata din obraji, dar pentru putin timp deoarece el ii ridica incet barbia si o forteaza sa se uite in ochii lui.
Alex ramasese uimit de chipul Adelinei, a inspirat usor afisand un zambet, ii placea ceea ce vedea. Uitandu-se in abisurile negre care il priveau timizi, pur si simplu se pierduse pentru un moment. Ii datuse incet parul care ii acoperea o buna parte din chip fortand-o din nou sa il priveasca.
- Esti asa frumoasa, zise Alex in timp ce ii cuprinsese talia lipindu-i trupul de abdomenul sau !
Buimaca de atingerile baiatului, frumoasa bruneta nu se mai putea misca, simtea mana lui parcurgandu-i soldul apoi ajungand la talie, fiecare atingere a lui ii oprea respiratia pentru cateva secunde. Adorand felul in care mica faptura ii tremura in brate, baiatul inca avea pofta sa o chinuiasca, dar pasiunea si dorinta de a o saruta erau peste masura.
Curand buzele lui moi le presau pe ale Adei, ea ramanand cu ochii deschisi fara a mai avea vreo reactie, era primul ei sarut si probabil ultimul, nu stia absolut nimic despre baietii sau despre relaltii. Se desprinsese de sarutul satenului plecand din acel loc, dar fiind mult mai rapid decat ea Alex ii prinsese mana tragand-o din nou in bratele sale. In acel moment voia sa o abia alaturi de el o viata, nu stia de ce, dar nu i-ar fi dat drumul pentru nimic in lume, voia sa fie a lui. Sarutandu-i fruntea observase ca bruneta din bratele lui incepuse sa planga, voia sa o consoleze, dar nu stia cum nu stia nici macar de ce plangea, sigur gresise el cu ceva. Ii stergea incet lacrimile, iar mana stanga si-o plimba incet pe spatele ei.
Curand simtea cum fata ii strangea camasa, izbucnind mai rau, acum lacrimile ii candeau necontenit din ochii ei negri care-l fermecasera pe cel care o tinea strans la piept. Satenul aplecandu-se putin cuprinzandu-i coapsele ridicand-o lent si parcurgand camera ii da drumul incet, asemeni unui fulg in imensul baldachin, apoi cazand in genunchi aproape de capul ei, manglindu-i incet obrazul si privind-o cu un zambet increzator. Intuind de la inceput dupa gesturile ei isi datuse seama ca fata nu fusese niciodata cu vreun barbat, ceea ce ii producea o satisfactie, dar nu o datea la iveala mai ales acum cand ea era atat de emotionata.
- Nu iti voi face nimic rau, zise Alex sarutand-o pe frunte, imi placi si pentru mine esti foarte importanta !
- Nu vreau sa aud asemenea cuvinte de la tine, zise Adelina ridicandu-se incet in pozitia de sezut, nu vreau sa sufar dupa cineva pe care l-am vazut cateva zile! Tu pleci azi, iar eu raman aici suspinand dupa tine, nu suna bine nu ?
Felul in care ii vorbise si stapanirea de sine de care datuse dovada nu puteau decat sa mareasca admiratia pe care deja i-o purta satenul, in plus era fecioara si Alex deja isi imaginase diferite scenarii alaturi de ea. Tocmai cand voise se ii propuna sa mearga cu el, sa paraseasca odata acest loc uitat de lume, in care absolut nimeni nu stia de existenta lui, in usa se auzise un ciocanit ritmatic, iar dupa melodia care o producea satenul intelesese ca nu era nimeni altcineva la usa decat prietena lui Corina.
Adelina se ridicase imediat din pat aranjand asternutul in urma ei, aplecandu-se exagerat de mult pana in coltul opus al patului si cum Alex era inca in genunchi nu se putuse abtine sa nu se uite la fusta ei care acum se ridicase dand la iveala chiloti albi, observand acest lucru bruneta isi trasese fusta imediat si luand tava cu mancare a iesit din camera ca o furtuna nebagand in seama figura mirata a blondei care astepta un raspuns din partea prietenului ei.
Banuitoare blonda isi strecoara incet capul prin crapatura usii, iar apoi intrand in incapere observandu-l pe tovarasul ei scuturandu-si pantaloni. Neintelegand ce se petrecuse intre cei doi ea ridica incet spranceana si batand incet cu piciorul drept in parchet il fixa cu privirea pe barbatul din fata ei. Nerabdatoare din fire se indreapta spre el incercand sa afle ce se intamplase din gesturile si privirile aruncate de saten.
- Nu stiu ce s-a intamplat aici, zise Corina impreunandu-si bratele la piept, dar ai de dat o explicatie in drum spre casa si hai sa mergem ca trebuie sa ne intalnim cu stapani apoi sa plecam !
Dupa grimasa care aparuse pe chipul lui iti dateai seama ca nu era prea incantat nici de faptul ca tovarasa lui il intrerupsese din convorbirea cu Ade, dar nici de intalnirea cu stapanii casteluli, pe el il interesa bruneta lui frumoasa, dar aducandu-si aminte de Elisa isi trasese cu mana stanga prin par, indreptandu-se spre fereastra " Ce fac ? Ce trebuie sa fac ? Sa o iau pe Adelina cu mine si sa nu o mai las sa plece niciodata ? Sau sa raman aici sa o caut mereu pe Elisa ? La dracu cu femeile astea, o sa ajung sa le iubesc pe amandoua in acelasi timp sau poate o fac deja ! "
Inchidea ochii incercand sa isi limpezeasca gandurile, dar simtind o atingere usoara pe umarul sau tresare imediat si intalneste ochii albastri ai Corinei care il priveau cu o anume teama si ingrijorare, nu era de mirare ca il acel moment tanara il cuprinsese talia intr-o imbratisare, adica era ingrijorata pentru el nu stia ce il framanta asa.
Curand cei doi se despartisera si se indreptau spre usa, el tinea mainile in buzunare ca si cum totul ar fi trecut pe langa el fara prea mare importanta, iar ea abia se tinea dupa el deoarece chiar daca mergea incet pasul care-l asternea pe podea era efectiv mare in comparatie cu cel al Corinei. Ajunsi din nou in aceea incapere mare cu tabloul tavanului care-l mirase inca de cand pasise in acest loc, acum nici nu ii mai acordase importanta, era prea cufundat in gandurile lui, iar din cand in cand incetand sa mai priveasca fix in fata ochilor, o cauta pe bruneta prin totata incaperea.
Nu observase zgomotul produs de scarile din fata lor, iar in momentul in care blondina ii trantise un cot in abdomen privirea lui se indreptase spre persoana care il privea zambind. Il masura din cap pana in picioare nevenindu-i sa creada pe cine vedea in fata ochiilor. Costumul negru stramt ii aducea noului personaj un aer diplomatic, sobru, dar si diabolic in acelasi timp, pana si camasa pe care o purta era neagra, iar mica pata de culoare verde care se asorta cu ochii lui de aceeasi culoare evidentia bunul sau gust in materie de imbracaminte. Suvitele negre ii cadeau incet pe chip, fiind putin incomodat de ele, dar intalnind ochii tinerei vanator se incrunta putin de parca ii provocase ceva, se simtea ciudat din cauza ei, dar trecand imediat la alta stare el continua sa zambeasca.
- Numele meu este Maximilian Van Necker, zise el finxandu-i cu privirea pe cei doi, dar majoritate imi zic simplu Max ! Sunt bucuros ca am avut asemenea musafiri incantatori, spunand " incantatori " cu ochii asupra Corinei, dar imi pare rau ca sora mea nu a putut sa va salute, dar nu se simte bine ! Cu privire la plecarea dumneavoastra nu sunt sigur ca va fi posibila azi, deoarece vremea s-a schimbat radical, adevar spunea adica in cateva minute o furtuna devastase tot, iar eu nu pot sa imi las automobilul prada stejarilor batrani care cad adesea pe drumul spre orasul vostru ! Nu cred ca ar fi o inconvenienta sa ramaneti inca o zi, doua pana se opreste furtuna !
- Max, zise Alex inghitand in sec, nu se poate sa fie el !
Imi pare rau ca am intarziat asa mult dar am fost plecata so this is the next :*
Lexxu iti multumesc pentru ca ai trecut pe la povestirea mea si sper ca te va atrage si mai mult Max :> Virgulitsele sunt problema la mine :"> recunosc :))
Nix >:D< Multumesc si sper ca iti va placea acest capitol.
Privirea fetei care ii cazuse in capcana era atintia spre podea, nu putea sa il priveasca in ochii pe cel care probabil ajunsese sa il iubeasca de cand ii admirase corpul, atitudinea, ochii lui albastri, dar totusi nu era sigura de ceea ce simtea, adica tot corpul ii trasmitea o vibratie, un fior atunci cand il vedea, dar ratiunea ii spunea " - Nu te mai gandi la el, va pleca peste cateva zile si nu isi va mai amintii de tine ! " Ceea ce era si normal, dar niciodata, nimeni nu stia ce va rezerva ziua de maine.
- Din prima clipa in care te-am vazut, zise satenul apropiindu-se exagerat de mult de fata, mi-ai placut, dar inca nu stiu numele tau sau ceva, orice despre tine !
- Ade . . . Adelina, zise tanara razmandu-se de zid in timp ce Alex se apropria si mai mult de ea !
- Eu o sa iti zic Ade, zise barbatul in timp ce ii atingea usor obrazul rosu, imi place cum suna si nu cred ca te superi !
Ea il privea cu barbia lasata, nu avea curaj sa il priveasca in ochii si ca zbuciumul ei interior sa atinga cote maxime, baiatul pe care il placea miscora distanta dintre chipurile lor. Parul ei negru lung , matasos se desprinsese valuri, valuri atunci cand Alex ii desfacuse cocul prins cu foarte mare grija, acum suvitele ii cadeau pe fata mascandu-i usor roseata din obraji, dar pentru putin timp deoarece el ii ridica incet barbia si o forteaza sa se uite in ochii lui.
Alex ramasese uimit de chipul Adelinei, a inspirat usor afisand un zambet, ii placea ceea ce vedea. Uitandu-se in abisurile negre care il priveau timizi, pur si simplu se pierduse pentru un moment. Ii datuse incet parul care ii acoperea o buna parte din chip fortand-o din nou sa il priveasca.
- Esti asa frumoasa, zise Alex in timp ce ii cuprinsese talia lipindu-i trupul de abdomenul sau !
Buimaca de atingerile baiatului, frumoasa bruneta nu se mai putea misca, simtea mana lui parcurgandu-i soldul apoi ajungand la talie, fiecare atingere a lui ii oprea respiratia pentru cateva secunde. Adorand felul in care mica faptura ii tremura in brate, baiatul inca avea pofta sa o chinuiasca, dar pasiunea si dorinta de a o saruta erau peste masura.
Curand buzele lui moi le presau pe ale Adei, ea ramanand cu ochii deschisi fara a mai avea vreo reactie, era primul ei sarut si probabil ultimul, nu stia absolut nimic despre baietii sau despre relaltii. Se desprinsese de sarutul satenului plecand din acel loc, dar fiind mult mai rapid decat ea Alex ii prinsese mana tragand-o din nou in bratele sale. In acel moment voia sa o abia alaturi de el o viata, nu stia de ce, dar nu i-ar fi dat drumul pentru nimic in lume, voia sa fie a lui. Sarutandu-i fruntea observase ca bruneta din bratele lui incepuse sa planga, voia sa o consoleze, dar nu stia cum nu stia nici macar de ce plangea, sigur gresise el cu ceva. Ii stergea incet lacrimile, iar mana stanga si-o plimba incet pe spatele ei.
Curand simtea cum fata ii strangea camasa, izbucnind mai rau, acum lacrimile ii candeau necontenit din ochii ei negri care-l fermecasera pe cel care o tinea strans la piept. Satenul aplecandu-se putin cuprinzandu-i coapsele ridicand-o lent si parcurgand camera ii da drumul incet, asemeni unui fulg in imensul baldachin, apoi cazand in genunchi aproape de capul ei, manglindu-i incet obrazul si privind-o cu un zambet increzator. Intuind de la inceput dupa gesturile ei isi datuse seama ca fata nu fusese niciodata cu vreun barbat, ceea ce ii producea o satisfactie, dar nu o datea la iveala mai ales acum cand ea era atat de emotionata.
- Nu iti voi face nimic rau, zise Alex sarutand-o pe frunte, imi placi si pentru mine esti foarte importanta !
- Nu vreau sa aud asemenea cuvinte de la tine, zise Adelina ridicandu-se incet in pozitia de sezut, nu vreau sa sufar dupa cineva pe care l-am vazut cateva zile! Tu pleci azi, iar eu raman aici suspinand dupa tine, nu suna bine nu ?
Felul in care ii vorbise si stapanirea de sine de care datuse dovada nu puteau decat sa mareasca admiratia pe care deja i-o purta satenul, in plus era fecioara si Alex deja isi imaginase diferite scenarii alaturi de ea. Tocmai cand voise se ii propuna sa mearga cu el, sa paraseasca odata acest loc uitat de lume, in care absolut nimeni nu stia de existenta lui, in usa se auzise un ciocanit ritmatic, iar dupa melodia care o producea satenul intelesese ca nu era nimeni altcineva la usa decat prietena lui Corina.
Adelina se ridicase imediat din pat aranjand asternutul in urma ei, aplecandu-se exagerat de mult pana in coltul opus al patului si cum Alex era inca in genunchi nu se putuse abtine sa nu se uite la fusta ei care acum se ridicase dand la iveala chiloti albi, observand acest lucru bruneta isi trasese fusta imediat si luand tava cu mancare a iesit din camera ca o furtuna nebagand in seama figura mirata a blondei care astepta un raspuns din partea prietenului ei.
Banuitoare blonda isi strecoara incet capul prin crapatura usii, iar apoi intrand in incapere observandu-l pe tovarasul ei scuturandu-si pantaloni. Neintelegand ce se petrecuse intre cei doi ea ridica incet spranceana si batand incet cu piciorul drept in parchet il fixa cu privirea pe barbatul din fata ei. Nerabdatoare din fire se indreapta spre el incercand sa afle ce se intamplase din gesturile si privirile aruncate de saten.
- Nu stiu ce s-a intamplat aici, zise Corina impreunandu-si bratele la piept, dar ai de dat o explicatie in drum spre casa si hai sa mergem ca trebuie sa ne intalnim cu stapani apoi sa plecam !
Dupa grimasa care aparuse pe chipul lui iti dateai seama ca nu era prea incantat nici de faptul ca tovarasa lui il intrerupsese din convorbirea cu Ade, dar nici de intalnirea cu stapanii casteluli, pe el il interesa bruneta lui frumoasa, dar aducandu-si aminte de Elisa isi trasese cu mana stanga prin par, indreptandu-se spre fereastra " Ce fac ? Ce trebuie sa fac ? Sa o iau pe Adelina cu mine si sa nu o mai las sa plece niciodata ? Sau sa raman aici sa o caut mereu pe Elisa ? La dracu cu femeile astea, o sa ajung sa le iubesc pe amandoua in acelasi timp sau poate o fac deja ! "
Inchidea ochii incercand sa isi limpezeasca gandurile, dar simtind o atingere usoara pe umarul sau tresare imediat si intalneste ochii albastri ai Corinei care il priveau cu o anume teama si ingrijorare, nu era de mirare ca il acel moment tanara il cuprinsese talia intr-o imbratisare, adica era ingrijorata pentru el nu stia ce il framanta asa.
Curand cei doi se despartisera si se indreptau spre usa, el tinea mainile in buzunare ca si cum totul ar fi trecut pe langa el fara prea mare importanta, iar ea abia se tinea dupa el deoarece chiar daca mergea incet pasul care-l asternea pe podea era efectiv mare in comparatie cu cel al Corinei. Ajunsi din nou in aceea incapere mare cu tabloul tavanului care-l mirase inca de cand pasise in acest loc, acum nici nu ii mai acordase importanta, era prea cufundat in gandurile lui, iar din cand in cand incetand sa mai priveasca fix in fata ochilor, o cauta pe bruneta prin totata incaperea.
Nu observase zgomotul produs de scarile din fata lor, iar in momentul in care blondina ii trantise un cot in abdomen privirea lui se indreptase spre persoana care il privea zambind. Il masura din cap pana in picioare nevenindu-i sa creada pe cine vedea in fata ochiilor. Costumul negru stramt ii aducea noului personaj un aer diplomatic, sobru, dar si diabolic in acelasi timp, pana si camasa pe care o purta era neagra, iar mica pata de culoare verde care se asorta cu ochii lui de aceeasi culoare evidentia bunul sau gust in materie de imbracaminte. Suvitele negre ii cadeau incet pe chip, fiind putin incomodat de ele, dar intalnind ochii tinerei vanator se incrunta putin de parca ii provocase ceva, se simtea ciudat din cauza ei, dar trecand imediat la alta stare el continua sa zambeasca.
- Numele meu este Maximilian Van Necker, zise el finxandu-i cu privirea pe cei doi, dar majoritate imi zic simplu Max ! Sunt bucuros ca am avut asemenea musafiri incantatori, spunand " incantatori " cu ochii asupra Corinei, dar imi pare rau ca sora mea nu a putut sa va salute, dar nu se simte bine ! Cu privire la plecarea dumneavoastra nu sunt sigur ca va fi posibila azi, deoarece vremea s-a schimbat radical, adevar spunea adica in cateva minute o furtuna devastase tot, iar eu nu pot sa imi las automobilul prada stejarilor batrani care cad adesea pe drumul spre orasul vostru ! Nu cred ca ar fi o inconvenienta sa ramaneti inca o zi, doua pana se opreste furtuna !
- Max, zise Alex inghitand in sec, nu se poate sa fie el !
Imi pare rau ca am intarziat asa mult dar am fost plecata so this is the next :*
Lexxu iti multumesc pentru ca ai trecut pe la povestirea mea si sper ca te va atrage si mai mult Max :> Virgulitsele sunt problema la mine :"> recunosc :))
Nix >:D< Multumesc si sper ca iti va placea acest capitol.