Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Umbre

#11
VI


Privirea fetei care ii cazuse in capcana era atintia spre podea, nu putea sa il priveasca in ochii pe cel care probabil ajunsese sa il iubeasca de cand ii admirase corpul, atitudinea, ochii lui albastri, dar totusi nu era sigura de ceea ce simtea, adica tot corpul ii trasmitea o vibratie, un fior atunci cand il vedea, dar ratiunea ii spunea " - Nu te mai gandi la el, va pleca peste cateva zile si nu isi va mai amintii de tine ! " Ceea ce era si normal, dar niciodata, nimeni nu stia ce va rezerva ziua de maine.
- Din prima clipa in care te-am vazut, zise satenul apropiindu-se exagerat de mult de fata, mi-ai placut, dar inca nu stiu numele tau sau ceva, orice despre tine !
- Ade . . . Adelina, zise tanara razmandu-se de zid in timp ce Alex se apropria si mai mult de ea !
- Eu o sa iti zic Ade, zise barbatul in timp ce ii atingea usor obrazul rosu, imi place cum suna si nu cred ca te superi !
Ea il privea cu barbia lasata, nu avea curaj sa il priveasca in ochii si ca zbuciumul ei interior sa atinga cote maxime, baiatul pe care il placea miscora distanta dintre chipurile lor. Parul ei negru lung , matasos se desprinsese valuri, valuri atunci cand Alex ii desfacuse cocul prins cu foarte mare grija, acum suvitele ii cadeau pe fata mascandu-i usor roseata din obraji, dar pentru putin timp deoarece el ii ridica incet barbia si o forteaza sa se uite in ochii lui.
Alex ramasese uimit de chipul Adelinei, a inspirat usor afisand un zambet, ii placea ceea ce vedea. Uitandu-se in abisurile negre care il priveau timizi, pur si simplu se pierduse pentru un moment. Ii datuse incet parul care ii acoperea o buna parte din chip fortand-o din nou sa il priveasca.
- Esti asa frumoasa, zise Alex in timp ce ii cuprinsese talia lipindu-i trupul de abdomenul sau !
Buimaca de atingerile baiatului, frumoasa bruneta nu se mai putea misca, simtea mana lui parcurgandu-i soldul apoi ajungand la talie, fiecare atingere a lui ii oprea respiratia pentru cateva secunde. Adorand felul in care mica faptura ii tremura in brate, baiatul inca avea pofta sa o chinuiasca, dar pasiunea si dorinta de a o saruta erau peste masura.
Curand buzele lui moi le presau pe ale Adei, ea ramanand cu ochii deschisi fara a mai avea vreo reactie, era primul ei sarut si probabil ultimul, nu stia absolut nimic despre baietii sau despre relaltii. Se desprinsese de sarutul satenului plecand din acel loc, dar fiind mult mai rapid decat ea Alex ii prinsese mana tragand-o din nou in bratele sale. In acel moment voia sa o abia alaturi de el o viata, nu stia de ce, dar nu i-ar fi dat drumul pentru nimic in lume, voia sa fie a lui. Sarutandu-i fruntea observase ca bruneta din bratele lui incepuse sa planga, voia sa o consoleze, dar nu stia cum nu stia nici macar de ce plangea, sigur gresise el cu ceva. Ii stergea incet lacrimile, iar mana stanga si-o plimba incet pe spatele ei.
Curand simtea cum fata ii strangea camasa, izbucnind mai rau, acum lacrimile ii candeau necontenit din ochii ei negri care-l fermecasera pe cel care o tinea strans la piept. Satenul aplecandu-se putin cuprinzandu-i coapsele ridicand-o lent si parcurgand camera ii da drumul incet, asemeni unui fulg in imensul baldachin, apoi cazand in genunchi aproape de capul ei, manglindu-i incet obrazul si privind-o cu un zambet increzator. Intuind de la inceput dupa gesturile ei isi datuse seama ca fata nu fusese niciodata cu vreun barbat, ceea ce ii producea o satisfactie, dar nu o datea la iveala mai ales acum cand ea era atat de emotionata.
- Nu iti voi face nimic rau, zise Alex sarutand-o pe frunte, imi placi si pentru mine esti foarte importanta !
- Nu vreau sa aud asemenea cuvinte de la tine, zise Adelina ridicandu-se incet in pozitia de sezut, nu vreau sa sufar dupa cineva pe care l-am vazut cateva zile! Tu pleci azi, iar eu raman aici suspinand dupa tine, nu suna bine nu ?
Felul in care ii vorbise si stapanirea de sine de care datuse dovada nu puteau decat sa mareasca admiratia pe care deja i-o purta satenul, in plus era fecioara si Alex deja isi imaginase diferite scenarii alaturi de ea. Tocmai cand voise se ii propuna sa mearga cu el, sa paraseasca odata acest loc uitat de lume, in care absolut nimeni nu stia de existenta lui, in usa se auzise un ciocanit ritmatic, iar dupa melodia care o producea satenul intelesese ca nu era nimeni altcineva la usa decat prietena lui Corina.
Adelina se ridicase imediat din pat aranjand asternutul in urma ei, aplecandu-se exagerat de mult pana in coltul opus al patului si cum Alex era inca in genunchi nu se putuse abtine sa nu se uite la fusta ei care acum se ridicase dand la iveala chiloti albi, observand acest lucru bruneta isi trasese fusta imediat si luand tava cu mancare a iesit din camera ca o furtuna nebagand in seama figura mirata a blondei care astepta un raspuns din partea prietenului ei.
Banuitoare blonda isi strecoara incet capul prin crapatura usii, iar apoi intrand in incapere observandu-l pe tovarasul ei scuturandu-si pantaloni. Neintelegand ce se petrecuse intre cei doi ea ridica incet spranceana si batand incet cu piciorul drept in parchet il fixa cu privirea pe barbatul din fata ei. Nerabdatoare din fire se indreapta spre el incercand sa afle ce se intamplase din gesturile si privirile aruncate de saten.
- Nu stiu ce s-a intamplat aici, zise Corina impreunandu-si bratele la piept, dar ai de dat o explicatie in drum spre casa si hai sa mergem ca trebuie sa ne intalnim cu stapani apoi sa plecam !
Dupa grimasa care aparuse pe chipul lui iti dateai seama ca nu era prea incantat nici de faptul ca tovarasa lui il intrerupsese din convorbirea cu Ade, dar nici de intalnirea cu stapanii casteluli, pe el il interesa bruneta lui frumoasa, dar aducandu-si aminte de Elisa isi trasese cu mana stanga prin par, indreptandu-se spre fereastra " Ce fac ? Ce trebuie sa fac ? Sa o iau pe Adelina cu mine si sa nu o mai las sa plece niciodata ? Sau sa raman aici sa o caut mereu pe Elisa ? La dracu cu femeile astea, o sa ajung sa le iubesc pe amandoua in acelasi timp sau poate o fac deja ! "
Inchidea ochii incercand sa isi limpezeasca gandurile, dar simtind o atingere usoara pe umarul sau tresare imediat si intalneste ochii albastri ai Corinei care il priveau cu o anume teama si ingrijorare, nu era de mirare ca il acel moment tanara il cuprinsese talia intr-o imbratisare, adica era ingrijorata pentru el nu stia ce il framanta asa.
Curand cei doi se despartisera si se indreptau spre usa, el tinea mainile in buzunare ca si cum totul ar fi trecut pe langa el fara prea mare importanta, iar ea abia se tinea dupa el deoarece chiar daca mergea incet pasul care-l asternea pe podea era efectiv mare in comparatie cu cel al Corinei. Ajunsi din nou in aceea incapere mare cu tabloul tavanului care-l mirase inca de cand pasise in acest loc, acum nici nu ii mai acordase importanta, era prea cufundat in gandurile lui, iar din cand in cand incetand sa mai priveasca fix in fata ochilor, o cauta pe bruneta prin totata incaperea.
Nu observase zgomotul produs de scarile din fata lor, iar in momentul in care blondina ii trantise un cot in abdomen privirea lui se indreptase spre persoana care il privea zambind. Il masura din cap pana in picioare nevenindu-i sa creada pe cine vedea in fata ochiilor. Costumul negru stramt ii aducea noului personaj un aer diplomatic, sobru, dar si diabolic in acelasi timp, pana si camasa pe care o purta era neagra, iar mica pata de culoare verde care se asorta cu ochii lui de aceeasi culoare evidentia bunul sau gust in materie de imbracaminte. Suvitele negre ii cadeau incet pe chip, fiind putin incomodat de ele, dar intalnind ochii tinerei vanator se incrunta putin de parca ii provocase ceva, se simtea ciudat din cauza ei, dar trecand imediat la alta stare el continua sa zambeasca.
- Numele meu este Maximilian Van Necker, zise el finxandu-i cu privirea pe cei doi, dar majoritate imi zic simplu Max ! Sunt bucuros ca am avut asemenea musafiri incantatori, spunand " incantatori " cu ochii asupra Corinei, dar imi pare rau ca sora mea nu a putut sa va salute, dar nu se simte bine ! Cu privire la plecarea dumneavoastra nu sunt sigur ca va fi posibila azi, deoarece vremea s-a schimbat radical, adevar spunea adica in cateva minute o furtuna devastase tot, iar eu nu pot sa imi las automobilul prada stejarilor batrani care cad adesea pe drumul spre orasul vostru ! Nu cred ca ar fi o inconvenienta sa ramaneti inca o zi, doua pana se opreste furtuna !
- Max, zise Alex inghitand in sec, nu se poate sa fie el !


Imi pare rau ca am intarziat asa mult dar am fost plecata so this is the next :*
Lexxu iti multumesc pentru ca ai trecut pe la povestirea mea si sper ca te va atrage si mai mult Max :> Virgulitsele sunt problema la mine :"> recunosc :))
Nix >:D< Multumesc si sper ca iti va placea acest capitol.

#12
Iata-ma aici, asa cum ti-am promis. Spre nerusinarea mea uitasem de comentariu complet, insa mi-a amintit cineva. *smile*. Alex, Alex la ce te gandesti? Perversul ! s-a uitat la chilotei albi a-i Adelinei :)). Si sincer am ras la faza aia. Mi s-a parut oarecum cunoscuta, adica parca am vazut intr-un anime asa ceva, asemanator! Meh, asta nu e anime ci ficul tau asa ca o sa continui. Max, Max tipul asta imi place din ce in ce mai mult. Apare mereu cand vreau eu sa apara si e asa delicios! Mrr. Etto, am vazut de asemenea o greseala, si altele de tastare, dar prefer sa ti-o arat pe asta.
- Esti asa frumoasa, zise Alex in timp ce ii cuprinsese talia lipindu-i trupul de abdomenul sau !
Meh, dupa cum vezi ai pus semnul exclamarii la sfarsit. Acolo nu are ce sa caute. Un punctulet adorabil trebuia sa fie asezat pentru ca e sfarsit de propozitie. Erm, ai inteles tu ce am vrut sa spun. Alte greseli mi-e lene sa amintesc. O sa mai trec pe aici! Bafta la scris! Kissez.
[Imagine: tumblr_mfcg2sBNaZ1rnbh24o3_r1_500_large.gif]
Boys love.

#13
VII


Auzindu-si numele din partea satenului Max se incrunta imediat, privirea lui parca voia sa il arda pe cel care il recunoscuse, dar acest lucru era inevitabil trebuia sa se astepte la asa ceva. Niciodata nu il uitase Alex de cand se certase cu el pentru Elisa, de cand aparuse ca o umbra intre cei doi naruindu-i orice vis cu iubita lui. Nu intelesese nici pana acum de ce il ura atat de mult, de ce nu voise niciodata sa fie impreuna cu sora lui.

Apusul de soare era asa frumos incat niciodata nu ai fi vrut sa pleci de acolo, razele care palpaiau incet zbatandu-se sa ramana cel putin cateva minute mureau incet pentru a elibera zenitul in favoarea reginei, da in favoarea reginei, ea cu atingerile ei reci, albe proteja cuplul privind-o emotionati. Nu exista un moment mai fericit pentru cei doi decat acesta, amandoi singuri fara nimeni care sa ii desparta, nici parintii lui, dar nici fratele ei.
Simteau ca erau cei mai fericiti din toata lumea chiar daca totul durase decat o singura noapte, iar apoi avea sa ii omoare incet, incet. Se alintau spunandu-si ca nimeni nu ii va desparti niciodata mai ales dupa aceasta noapte in care ea devenise pentru prima data a lui, fusese primul barbat din viata ei si poate si ultimul, dar nu ii pasa tot ceea ce conta era ca el o strangea in brate si o saruta pe frunte. Pletele-i lungi atarnau in mii de valuri in jurul umerilor, coborau pana mai jos de mijloc, tinandu-i loc de asternut acoperindu-i trupul gol care tremura cand inspira si expira cel de langa ea.
- Te, zise el prinvind-o in ochii, iubesc !
Un moment frumoasa fata nu fusese in stare sa zica nimic, era pentru prima data cand ii zicea acele cuvinte, isi imaginase mii de scenarii despre cum va fi, dar acum cand in sfarsit le auzisese inima parca i se oprise din batut. Nu crezuse niciodata ca va fi atat de minunat, atat de frumos, voia sa ii spuna si ea la randul ei ca il iubeste mai mult decat orice pe lume, dar gura parca i se inclestase si nici macar clestele nu putea sa ii smulga un cuvant.
Curand lacrimile invadasera ochii cotropind incet, incet obrajii, iar tanarul de langa ea i le stergea usor cu sarutari.
- Te iubesc, raspunse intru-un final tanara, dar Alex trebuie sa mergem acasa !
- Inca nu iubito, zise satenul sarutandu-i mainile, nu vezi cat suntem de fericiti ? Chiar vrei sa ne intoarcem sa ne certam din nou cu ai mei si cu Max ? Nu ai vazut ca nu vrea in ruptul capului sa ne vada impreuna ?
Dupa aceste cuvinte lacrimile din nou aparusera, dar de data aceasta barbatul nu le mai vazuse deoarece ea avea privirea atintita spre pamantul de sub picioare. O durere ii aparuse in suflet pe langa toata fericirea alaturi de el si anume durerea pentru fratele ei, stia cat de rau era si cat rau putea face, dar il iubea prea mult pe saten incat sa il asculte pe fratele cel mare.
Fericirea celor doi nici nu durase mai mult de o noapte caci aproape de ei se auzea un automobil accelerat la maxim, se auzeau cauciucurile care acum probabil lasau dare negre pe intreg asfaltul, simtind un fior din adancul sufeltului blonda deja banuise ca era fratele ei si dupa instinct, dar si dupa zgomotul masinii, era total diferit fata de celelalte. Indemnandu-l pe saten sa se imbrace cat mai repede deoarece nu voia ca fratele ei sa ii vada astfel, ea simtea deja cum paralizase numai la gandul ca ii va intalnii ochii verzi care ii ardeau sufletul caci ea era vie, iar el mort.
Curand se auzeau pasi strivind creungutele cazute la pamant, iar Elisa deja incepuse sa creada ca iubitul ei va fi omorat. Din negura noptii aparuse un barbat inalt, brunet cu ochii asemeni smaraldelor si cu sprancenele impreunate datorita nervozitatii care era prezenta pana si in miscari. Era imbracat decat intr-o pereche de pantaloni negri scurti, poate din cauza ca nu mai avusese timp de imbracaminte cand aflase de sora lui, cu cine era si ce facea, dar si asa avea un trup de invidiat. Curburile prezente pe abdomenul lui erau scaldate de lumina lunii, iar picioarele solide se bucurau de atingerea firisoarelor de iarba care crescusera destul de mult ajungand pana aproape de genunchi. Se uita urat la cei doi neputand sa scoata un cuvant, era dezamagit de ceea ce facuse sora lui dupa tinuta baiatului care nu apucase decat sa isi ia chilotii, iar faptul ca barbatul care ii corupsese fiinta cea mai draga pe lume, ii strangea mana si il privea cu incredere ii facea sangele sa clocoteasca. Isi simtea obrajii fierbinti, iar ochii parca erau injectati, mici firisoare rosii si vineti aparusera pe chipul lui alb. Nu acceptase inca de la inceput relatia dintre cei doi, Elisa putea sa fie si cu un demon si cu un inger, dar nu cu un om indiferent cine era acel om, nu putea sa fie cu un om, era interzis acel lucru, dar inevitabilul se produsese isi blestema in gand viata, isi blestema slabiciunea pentru ea, trebuia sa il fi omorat din prima pe saten, astfel lucrurile nu deveneau atat de grave. Acum era prea tarziu. . .
- Elisa Van Necker, zise barbatul cuprinzandu-i mana si impingandu-l pe barbatul de langa ea, asta e ultima data cand il mai vezi !
- Max, raspunse blondina impingand cu o mana in abdomenul lui tare, te rog ! Il iubesc, nu intelegi ?
Facandu-se ca nu auzise ceea ce ii spusese Elisa o trage de incheietura mainii spre masina, dar in acel moment simtise o mana pe umar intorcandu-l in spate imediat, era Alex plin de furie deoarece ii fusese furata iubita. Nici nu apucase sa stranga pumnul caci brunetul il impinge cu o forta supranaturala intr-un copac apoi zambind in coltul gurii ca si cum ar avea parte de un triumf. Elisa incercand sa ajunga la iubitul ei incepe sa planga rugandu-l din suflet sa o lase alaturi de el, dar Max nu avea un suflet bun, el era plin de ura si toata sentimentele intunecate parca aveau salasul in el.
Se indreapta repede spre masina luand-o in brate pe draga lui sora, deoarece se incapatana sa nu mai mearga un singur pas, dar uitandu-se pentru ultima data in spate muta din privire un trunchi de copac destul de mare pe picioarele lui Alex, deoarece satenul datea semne ca si-ar reveni. Un urlet infiorator se auzise in acel moment, iar dupa aceea nimic probabil barbatul ranit lesinase sub aceea greutate.
- Ce tampenie, nu mai trebuie sa mergem cu masina ! Oricum iubitul tau e lesinat, zise Max lasand-o jos pe Elisa, asa ca vom zbura ! Nu iti fa griji pentru mortul ala deja trei demoni o sa il duca acasa ! Stii ca nu mai pot sa omor pe nimeni o perioada !


Simtind cum niste degete fragile ii ating spatele satenul trasare renuntand sa il mai priveasca pe Max. Langa el era Corina care-l privea intrebatoare neintelegand de ce se uita de cateva minute bune la stapanul casei, nu intelegea nici de unde il cunostea si abia astepta sa afle adevarul. Brunetul il privea pe Alex cu un zambet larg facandu-i parca in ciuda deoarece banuia ca el isi amintise de ceea ce se intamplase, defapt starea de nervozitate a barbatului din fata lui parca il hranea, il alimenta, ar fi stat ore intregi in fata lui doar sa ii vada figura crispata si incretita. Acelasi lucru nu se putea spune cand era vorba de Corina, la ea era diferit si Max era constient de acest lucru, adica fusese cu multe femei, dar niciuna nu ii trezise asemenea senzatie pe care nici el nu stia ce era. In preajma tinerei vanator trupul lui mort, rece de secole parca incepea sa se incalzeasca, iar inima ce incetase sa bata acum mult timp datea semne ca s-ar trezi, dar in mintea lui nu acceptase acest lucru si i se parea imposibil deoarece el fusese stapanul intunericului mult timp, iar niciun sentiment bun nu isi facuse loc in sufletul sau.
- Sper ca m-am facut destul de inteles, zise Maximilian coborand incet trepetele si indreptandu-se spre Corina, cina va fi servita in cateva minute ! Iar domnisoara Corina, relua el prinzandu-i mana tinerei si sarutand-o, daca mi-ar face bucuria de a lua masa cu mine in sala principala, as fi foarte incantat !
Uitandu-se spre tovarasul sau blondina era putin incomodata de cererea care ii fusese inaintata, dar semnul de aprobare facut de Alex o linistise putin. Curand satenul isi ceruse scuze deoarece nu voia sa manance absolut nimic in aceea seara inaintand usor pe holul care ducea spre camera lui cu mainile in buzunar. Nu isi facea griji pentru prietena lui, stia ca Max nu ii va face nimic atata timp cat ea nu intreba despre trecutul lui si cunoscand-o destul de bine pe amica lui stia ca nu este interesata de trecutul cuiva ci doar de prezent.
Ajungand in fata camerei sale isi reazma capul pe tocul usii incercand sa isi gaseasca linistea pe care o cauta, simtea ca nu mai putea sa reziste nici macar o secunda in acel loc, toate acele intamplari din trecut devenisera iar vii. Era peste capacitatea lui, iar sentimentele se imprastiasera, se amestecasera intr-un mod haotic. Nu mai stia pe cine iubea, pe cine ura, pe de o parte era Adelina, pe alta parte era Elisa, iar pe cealalta parte era Max si in final era si dragostea de frate pe care i-o purtase ani la rand Corinei. Nu mai stia ce sa faca, dar in final satul de acel zbucium si punand mana pe clanta pentru a intra in camera lui sa se odihneasca auzise o voce firava, tematoare care ii strigase numele destul de incet pentru a fi auzit doar de el. Dupa vocea aceea de inger isi datuse imediat seama ca era vorba de Adelina lui care aparuse de nicaieri. Era imbracata intr-o rochita alba scurta, extrem de scurta dupa reactia pe care i-o produsese satenului, transparenta si un halat din acelasi material care ii acoperea umeri si o parte din maini. Era ca un inger cu pletele pe spate fluturand in stanga si dreapta cu fiecare pas pe care-l facea. Se indrepta incet spre Alex privindu-l in ochii asa cum nu mai facuse pana acum, se vedea dupa pasul greu pe care-l facea ca era hotarata sa-si duca ideea pana la sfarsit. Ajungand fata in fata cu el, pret de cateva secunde il priveste timid, iar inima parca ii sarea din piept cand vedea cum o privea cel de langa ea, dar intr-un final facandu-si curaj si-a deschis gura cea mica cu buzele rosii articuland cateva cuvinte pe care probabil Alex nu le va uita niciodata, dar nici ceea ce avusese sa urmeze.
- M-am decis in legatura cu tine, zise Ade mangaindu-i usor chipul barbatului pe care-l iubea, si am luat o decizie ! Daca tot o sa mor in acest castel, relua ea mai tarziu tragand o gura mare de aer, macar sa nu tanjesc toata viata dupa un lucru pe care l-as fi putut face !



Lexxu iti multumesc de comentariu si am tinut cont de sfatul tau :* Sper ca vei trece din nou si pe la acest capitol.
Va rog sa imi scuzati greselile de tastare :"> dar nu am stat sa le corectez deoarece sunt obosita.
Sper ca nu v-am dezamagit !

#14
Uaaa! Am ajuns si ma bucur ca pot sa ma bucur de doua capitole. :>
--
VI - deci nu prea mai stiu ce sa spun - Alex e plin de sentimente, ce la apucat acum chiar nu imi pot da seama. Deci el avea inainte o iubita, pe care o regaseste in locurile acestea sumbre si misterioase, plus parea o fantoma, dar e cumva vie sau moarta, totusi?
Acum Ade, sincer Ade imi place foarte mult, mi se pare o fata asa de dulce si ca sa fiu mai sincera de atat, chiar ai descris primele scene dintre ei atat de detaliat si ai surprins atat de bine emotiile lor.
Atat de migalos incat am simtit si am vazut clar intreg demersul. Foarte bine! Deci excelent.
Nu mai stiu daca ai avut greseli, dar de un lucru sunt sigura - stapanul acestui 'palat rustic' - ca sa-i spun asa - e foarte interesant din toate punctele de vedere si de ce oare sa fie asa de indignat, aprins cand o vede pe vanatoare? Hmmm, se petrece ceva si mor sa aflu.
Apropo imi place numele sau - Maximilian e atat de mirific. :x

VII - inainte de "ci" se pune virgula.
In sfarsit s-a decis si Ade ce sa faca cu iubirea care o nutreste pentru Alex, sper sa iasa bine si nimic sa nu intervina.
Deci acum totul are sens, am impresia ca Max e un vampir sau un demon, ceva de genul, oricum daca nu e asa sper ca tu sa ma luminezi.
Si acest capitol a fost misterios, dar totul a fost scos la lumina si sunt incantata de ce am citit, randurile nu m-au epuizat mental, nu m-am plictisit si vad ca incetul cu incetul povestea prinde volum de substanta, iar actiunea parca se pregateste de o furtuna lunga. *giggle*
Corina si Max, Max si Corina - oare ce va iesi din aceasta pereche, oare chiar ia furat inima Corina. Si ca tot am adus vorba de sentimentele de iubire, e aici ai cam grabit, dar cine nu crede in dragoste la prima vedere? Eu una da. Oricum sa incerci sa nu grabesti prea multe reactiile si trairile lor, mai ales cand vine vorba de sentimente, caci totusi nu au cum sa se indragosteasca chiar asa din senin...

Maria, mi-au placut aceste doua capitole, frumos structurate si bine dezvoltate. Abia astept nextul, succes in continuare!

#15
VIII


Satenul o privea uimit pe femeia din fata lui, nu putea sa priceapa ceea ce urmarea, ce voia sa faca, nu ii intelegea atitudinea. In urma cu o ora era in stare sa intre in pamant de rusine, iar acum il privea fix in ochii lui albastri de parca nu ar mai simtii teama de care datuse dovada din prima clipa cand il vazuse.
Mana ei ii mangaia incet obrazul atingand cu varful degetelor buzele lui rozali asemeni un pianist clapele indragitului sau instrument. Atingerile fetei ii provoca o senzatie placuta ca si cum ceva foarte fin ii mangaia pielea ramanand in urma lor o fierbinteala. Alex ii cuprinde talia frumoasei lui cu o mana si cu cealalta ii mangaia usor coapsa dreapta ridicandu-i incet rochita alba. Ii saruta incet gatul urcand incet spre buze devenind totul destul de intens si provocator.
In timp ce inimile celor doi bateau amandoua in acelasi timp din fundul holului niste ochii verzi ii privea, le analiza fiecare miscare ca si cum ar trai acele momente dintre cei doi. Incercand sa se apropie de cei doi, barbatul care ii privea se retrasese incet amintindu-si ca era asteptat de Corina la masa. Nu stia cum va da ochii cu blonda care ii incalzise trupul din momentul in care o privise pentru prima data dormind. De cum o vazuse pe aventuiera simtise o prezenta divina, dar nu intelegea cum un simplu om ii trezise simturile, cum o simpla femeie se facuse atat de importanta.
" - Ce are fata asta ? De ce, zise barbatul stangand cu mana dreapta bara de lemn a scarilor, ma controleaza ? Nu mai inteleg nimic . . . Fata asta are aceeasi prezenta ca a lui Stephanie, simt acelasi lucru sunt sigur ! Dar ea nu era om . . . "
Intrerupandu-si sirul de ganduri care nu ii dateau pace, Max isi indreapta privirea spre blondina care il astepta cuminte la masa. Dimplomat din fire primul lucru pe care-l facuse fusese sa isi ceara scuze ca a intarziat, nu voise sa o faca sa il astepte, dar scena dintre Alex si servitoare il oprise pentru cateva minute.
- Ma bucur, zise Max asezandu-se la masa, ca mi-ai acceptat invitatia !
- Placerea, raspunsese Corina zambindu-i brunetului, este de partea mea !
Brunetul o privea insistent incercand sa ii analizeze fiecare gest, miscare ceea ce o punea intr-o postura incomoda pe persoana de langa el, dar dandu-si seama ca o intimidase cu privirile lui, da ordin sa i se aduca o sticla cu vin. Renuntase sa o mai priveasca asemeni unui lucru nepretuit deoarece nu voia sa lase impresia unui obsedat, dar printre glumele lui si chicotelile ei ii mai " fulgera " culoarea albastra a ochiilor.
Sorbind incet lichidul rosu din pahar Max incerca sa evite persoana din fata lui, dar era imposibil orice ar fi facut nu putea sa nu se uite la ea. Il intriga atat de mult, zambetul ei era identic cu cel al Stephaniei, dupa parerea brunetului fiecare gest, trasatura apartinea acelei femei, de parca era chiar ea. Curand astfel de ganduri nu isi mai aveau rost, adica Stephanie murise nu era posibil sa se gandeasca cum ca Corina ar fi ea, era o prostie. Femeia la care se gandea Max fusese prima lui dragoste, defapt ea fusese prima femeie si ultima pe care o iubise, de atunci fusese cu femei doar fizic, niciuna nu reusise sa trezeasca macar pentru cateva secunde o senzatie, un fior.
Primind farfuria cu cina pe care Corina trebuia sa o manance o lasase pe tanara fara cuvinte, in primul rand era prea multa mancare, iar in al doilea rand erau atat de frumos asezate in farfurie astfel incat credeai ca masa fusese pregatita de un bucatar in adevaratul sens al cuvantului. Privirea uimita a blondei il amuza pe Max zambind discret vazand cum fata cu furculita in mana nu stia cu care ingredient sa inceapa. Observand zambetul lui, Corina se incrunta intr-un mod prietenos asemeni unui copil caruia nu i se da ceea ce cere.
- Nu, zise tanara pufnind pe nas, rade de mine ! Chiar nu stiu cu care sa incep !
- Nu rad, zise Max mascandu-si zambetul in paharul de vin, doar ca imi amintesti de sora mea cand era mica, defapt te comporti ca un copil !
Discutia dintre cei doi avusese sa izbucneasca intr-o depanare de amintiri din copilarie, Corina nu avea rabdare sa astepte sa termine Max cu o istorisire din vremea pe cand era inca copil, deoarece ea isi amintea de ceva mult mai amuzant si viceversa. Niciodata nu crezuse Corina ca va rade atat la aceasta cina, adica prima daca avea in gand ca doar vor manca si abia vor schimba cateva cuvinte, dar se inselase Max era un barbat minunat, adica cel putin asa il vedea ea.
- Stai, stai, zise Max neputandu-si abtine rasul, mi-am amintit cand am ramas singur acasa cu servitorii si am plecat noaptea de nebun pe geam sa ma joc cu un catel pe care-l vazusem inainte cu doua zile cand am trecut cu masina ! Stai sa vezi ce am facut, am plecat si abia am ajuns la poarta castelului si am auzit lupi din padure si am inceput sa plang ca ma mananca lupii pana m-a auzit majordomul si a venit si m-a luat in casa !
Rasetele celor doi se auzeau in toata sufrageria, nimeni de mult timp nici macar nu mai zambise in acel castel, iar acum cei doi radeau pana la lacrimi, nimeni nu ar fi crezut ca infumuratul care condusese aceea mosie timp de douazeci de ani s-ar fi simtit atat de bine cu o simpla fata.
Terminand masa cei doi se indreapta incet spre camera in care urma ca fata sa se odihneasca, dar spre deosebire de atmosfera veselea care ii inconjurase la masa acum brunetul era tacut, privind in jos. Degeaba se mai uita Corina la el incercand sa vada daca el zambeste sau era suparat, nu vedea absolut nimic, nici o reactie pe chipul lui. Inaintand mereu fata incepea sa se simta din ce in ce mai stanjenita, se gandea ca din cauza ei el era atat de ingandurat, daca aceea scapare vesela pe care au avut-o ii cauzase aceasta tacere.
Curand au ajuns in fata camerei ei, blondina spera ca acum Max va zice macar un noapte buna.
- Somn usor, zise tanara apasand pe clanta usii, vorbim maine !
- Hmm, raspunse Max apropiindu-se de Corina, asta ramane de vazut !


Heeeeeiii Nix >:D< multumesc ca ma incurajezi mereu ;;)
Sper ca nu v`am dezamagit si maine o sa vin cu un edit daca am greseli de tastare :D



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Umbre pe panza DreamGirl 1 2.660 18-10-2013, 09:42 PM
Ultimul răspuns: kannaary
  [Yaoi] Umbre Kira's Scarlet 35 18.523 04-06-2013, 04:46 PM
Ultimul răspuns: Infinite
  [Naruto] Intre vant si umbre... hero1hero 11 9.267 12-08-2012, 04:09 PM
Ultimul răspuns: hero1hero
  Traind printre umbre A'Svear 19 11.695 05-02-2010, 08:38 PM
Ultimul răspuns: Verrine
  Un destin intre umbre si lumini Shadow. 8 12.588 15-12-2009, 11:53 AM
Ultimul răspuns: marya
  Umbre din trecut Ryuu 7 6.390 12-03-2009, 11:12 PM
Ultimul răspuns: Shilpa
  Regi si Umbre: Sf. Graal Coyote Stark 5 4.761 02-02-2009, 08:23 AM
Ultimul răspuns: Coyote Stark


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)