AnimeZupCăutare

Aripi insangerate

123…6›
Volumul I

Intuneric
si
Lumina

Prolog
Cu 2700 de ani in trecut

Prin negura noptii, o prezenta incarca atmosfera din jur. Aceasta asteapta in liniste sosirea orei decisive. Dupa ce orologiul a batut ora douasprezece, anuntant astfel miezul noptii, el puse mana pe clanta, apasand usor, sperand sa nu faca nici un zgomot. Linistea noptii este tulburata de scartaitul ialei, care il facuse pe el, sa incremeneasca pentru cateva clipe. Dupa ce se asigura ca acel scartait nu a fost auzit de nimeni, intra in camera cu pasi usori. Fara a pierde timpul uitandu-se prin jur, se indreapta cu siguranta cuiva care a mai pasit in acea incapere, spre patul din mijloc. Ajungand langa acesta, astepta putin, ascultand vantul ce misca lin baldachinul din matasea alba, inainte sa se apuce de treaba. Isi mai acorda o ultima privire spre cea care dormea inconstienta de pericolul care plana deasupra ei.
Nu starui foarte mult in camera, dupa o ora se intoarse si cu pasi grabiti iesi din camera inchizand usa in urma lui. Intunericul de pe hol il inghiti in abisul sau, ferindu-l de lumina lunii.

Orologiul bate ora unu fix.
Intuneric.
Vantul deschide usor usa ce dezvaluie un firicel de sange ce se prelinge nestingherit pe podeaua camerei. Inaintand, linistea camerei este inlocuita de atmosfera grea a scenei ingrozitoare care fusese ascunsa de usa. In toata camera plutesc pene sangerii ce lucesc in lumina lunii. La picioarele patului se afla o pereche de aripi marii, pufoase, foarte frumoase, insa pline de sange. Acele aripi au fost smulse din spatele victimei fara pic de mila. Au fost si ele la fel ca si proprietara lor torturate cu scopul de a-si pierde stralucirea, dar oricat le torturase ele isi pastrasera frumustea. Stateau pe podea, intr-o balta de sange cu penele ciufulite si rupte, vazandu-se in unele locuri structura osoasa ce sustinea si hranea penele si dupa tot ce le facuse tot il innebuneau cu stralucirea lor. Orice le-a facut nu a putut sa le rapeasca acea stralucire.
Lasand aripile ce stateau jos in balta de sange si indreptandu-te spre pat, vezi cum matasea baldachinului dezvaluie chipul palid al unei fete desavarsit de frumoase ce pare a dormi un somn lipsit de vise. Dar, vai, ce amagitoare pare toata aceasta scena. Acei ochi magnifici, de un verde ce intrece pana si culoarea smaraldului nu vor mai vedea lumina soarelui. Niciodata acele buze ale ei nu vor mai rosti cuvinte de mangaiere si incurajare pentru cei din jur, cat despre mainile ei cu unghii ingrijite nu vor mai putea mangaia petalele catifelate ale trandafirilor. La fel de reci cum sunt razele lunii ce ii cad pe chipul linistit, asa este si corpul ce nu de mult apara si intretinea scanteia vietii .
Acest trup ce acum doarme in somnul de veci, la suprafata nu poarta nici o urma de rana sau zgarietura, pacalind astfel la prima vedere pe cel ce o priveste. Pielea ei este la fel de catifelata si perfecta ca atunci cand adormise. Insa daca te uitai pe spatele ei puteai sa vezi doua rani mari, urate, pline de sange, carne sfasiata si pene. Acolo se aflau odata aripile ei, care au fost smulse cu brutalitate, astfel cauzandu-I moartea. Totusi, in ciuda acestei morti ea muri cu zambetul pe buze, astfel incercand si in ultima clipa a vietii ei sa ii linisteasca pe cei ce o vor gasi. Chiar si pe patul de moarte ea tot la cei care o inconjurau se gandea, dar acum nimic din toate aceste lucruri nu mai contau, nimic si nimeni nu va putea sa o aduca inapoi. Avea sa stea acolo intinsa in patul plin de sange, cu baldachinul patat, in acea camera in care totul avusese loc pana cand cineva avea sa intre, ingrijorat de soarta ei.
Este ultima noapte in care aceasta camera va fi locuita, deja odata cu ultima ei rasuflare in incapere se instaleaza senzatia de loc parasit. O data cu moartea fetei, camera va fi incuiata pentru totdeauna. Usa ce se inchide, pastreaza sub cheie secretul cumplit ce nimeni nu vrea sa il accepte. Odata cu aceasta si neacceptarea adevarului, este inchisa si ultima speranta de a linisti sufletul care va fi bantuit de un vis groaznic toata viata.

 
Explicatii

Arkangel=casta ingerilor cu aripi albe
Narkangel=casta ingerilor cu aripi negre







Capitolul I

In prezent-anul 2010

In Eden, orasul ingerilor

In Eden, orasul ingerilor

Vantul suiera incet, trecand usor si sufland peste petalele rosii ale florilor. Norii pluteau, si, spre uimirea lui, semanau ca niste ingeri .O pana neagra zbura prin fata lui, lasandu-i chipul alb uitat in zare. Vazand pana isi scutura aripile imense de un negru infricosetor asteptand sa mai vada cateva pene cazand, insa nici una nu cazu, asa ca isi intoarse privirea spre lumea ce misuna dedesupt. Era prea multa liniste si pace pentru el. Acesta, cel putin, era facut sa se lupte, sa poarte razboaie, cautand oponenti si in flacarile iadului.
“Ce mic este Pamantul si totusi cat de plin de viata este spre deosebire de acest loc ingrozitor de plictisitor!” se gandeste el. Simtea cum innebuneste in acea lume paradisiaca in care traia si nu putea decat sa astepte neputincios ca ceva interesant sa se intample. In fiecare zi acesta privea plin de energie din gradina castelului spre lumea oamenilor. Isi dorea si el sa mearga pe Pamant, sa se plimbe printre oameni, pierzandu-si timpul incercand sa ii inteleaga mai bine, sa se distreze, sa alunge plictiseala ce incet ii intra in oase, dar legea lor ii interzicea. Inca de la crearea Pamantului, ei au respectat regulile si au avut grija ca oameni sa nu afle niciodata adevarul.
In departare se auzi vechiul orologiul, din turnul ce statea ca un paznic in fata vechii camere a conducatoarei lor, in care locuise in timpul primei ei domnii. Auzind orologiul se gandi la ea si la faptul ca aceasta este de ceva ani, acolo jos, in lumea oamenilor. Gandindu-se la ea, ii vazu chipul frumos in fata ochilor zambindu-I si indemnandu-l sa o urmeze. Facu un pas spre iluzia ei dar ceva il trezi din visare si se opri exact in momentul in care mai avea putin si cadea pe pamant. Dand din cap, isi dadu seama ca nu mai avea timp de amintiri si intamplari demult uitate, era timpul sa se intoarca. Facu stanga imprejur si o porni spre oras.
O pana mai trecu prin fata lui, care il facu sa isi intoarca privirea spre aripile sale. I se parea ciudat sa-i cada penele asa de repede. Inca nu atinsese varsta respectabila de o suta nouazeci de ani asa ca nu avea o explicatie pentru penele ce ii cadeau. Le atinse usor si se gandi ca v-a trebui sa le curete din nou. Lua pana ce tocmai se asezase pe picioarele lui si o arunca in vazduh, lasand-o sa fie purtata de vand. Vantul ca si cum ar fi stiut care este treaba lui, o lua si o duse spre cerul infinit.
Trebuia sa fie mai atent cu lucrurile acestea, niciodata nu se stie cine va da peste pana care acum pare sa-si vada de drum, dar care de fapt nu are nici o destinatie anume.

Pe pamant, intr-un liceu din Tokyo

Acul ceasului mergea incet, incet. Yuri se uita ganditoare la el si reflecta. Se intreba cum putea trece timpul asa de greu intr-un moment ca acesta. Nu era atenta la ce spunea profesorul. Ea nu era interesata de franceza, ci isi dorea sa termine mai repede ca sa se ocupe de ceea ce ii placea cu adevarat. Inca se mai gandea la visul pe care il avusese seara precedenta. Nu putea sa uite, dar nici nu isi putea da seama ce reprezinta. Parea atat de real ca si cum ea ar fi trecut prin acele intamplari, nu altcineva.
Deodata, cu doar o clipire a pleoapelor, se trezi intr-un loc ciudat. Era ca si cum ar fi fost in paradis, daca nu ar fi fost acel sentiment pe care nu-l mai avuse pana acum si care era, din cate putea sa isi dea ea seama, de zece ori amplificat. Cand se intoarse si se uita in spate intelese ce simtea. Acei ochi ingrozitor de malefici spuneau tot. Sentimentul pe care il avea era frica pura pe care o are prada unui sarpe inainte de a fi mancata. In spatele ei se afla o persoana imbracata toata in negru cu un pumnal in mana. Pumnalul se afla deasupara capului ei, persoana care il tinea asteptand momentul oportun pentru a lovi. Ochii ei ramasera blocati pe pumnalul ce avea o forma ciudata, i se parea cunoscut acel model de cutit dar nu putea sa isi aduca aminte unde il mai vazuse.Din pacate nu mai avea timp sa studieze modelul incrustat in pumnal, pentru ca vazu cum coboara rapid spre inima ei pentru a lovi, incerca sa tipe dar nici un sunet nu reusi sa iasa din gura ei. In momentul in care pumnalul cu forma ciudata mai avea putin si o atingea, se trezise.
Era din nou in sala de curs, numai ca in fata ei, in locul profesorului se aflau prietenele ei, ingrijorate din cauza sunetelor pe care le scosese. Yuri era de-a dreptul paralizata de frica, dar nespus de recunoscatoare ca a fost trezita la timp. Nu stia exact ce se intamplase, niciodata acele viziuni nu ii aparusera ziua in amiaza mare, incepuse sa tremure si oricat incerca sa se calmeze nu reusea.
-Ce-i cu tine, Yuri? Cand nu dormi la ore, esti parca pe alta lume. Ce se intampla cu tine? Inca nu ai trecut peste acel accident? o intreba Steph, cea mai buna prietena a ei.
-Nu-i nimic, serios. Am trecut peste asta, se intampla nenorociri in fiecare zi. Doar ca in ultimul timp am avut multe vise ciudate. Cred ca este din cauza ca nu am mai stat singura pana acum. Stii ca sora mea este plecata in America si parintii si ei sunt plecati, pur si simplu nu stiu cum o sa pot sta singura in casa aceea toata noaptea, minte cu desavarsire Yuri.
Nu vroia sa stie nici prietena ei cea mai buna, ca ea este innebunita dupa ingeri si ca ajunsese sa-i viseze si ziua in amiaza mare. Plus rana ei de acum un an inca nu se vindecase. Le spusese parintilor ca un inger o salvase, iar ei, ca raspuns, o dusesera la psiholog.
-Dar nu esti singura, scumpo, doar sunt prietena ta cea mai buna. Orice imi ceri, o sa te ajut , oricand. Iti promit, spuse Steph cu mana pe inima si increzatoare ca intotdeauna.
-Intotdeauna am stiut ca pot conta pe tine, Steph, esti asa descurcareara… o maguleste Yuri pe prietena ei, stiind ca astfel o poate abate de la subiect. Hai, sa mergem spre casa, Steph!
Cu aceasta conversatie scurta se termina discutia dintre cele doua fete ce plecara spre casa. Steph mergea fara sa se gandeasca la nimic in mod special, in timp ce colega ei cadea incet prada visurilor ei. Cu cat se adancea mai mult in cautarea adevarului risca sa devina si ea o prada a celui care o ucisese pe fata din visul ei. Din pacate pentru ea nu exista nici o cale de intoarcere, trebuia sa rezolve misterul de ea depindea atat viata ei cat si pacea sufletului fetei.


Din nou in Eden

Deodata usa se inchide cu zgomot si in sala de curs se lasa o liniste morbida. Toti ochii ingerasilor se indreptara spre Narkangelul cu ochii negri , par lung de o culoare ciudata, un negru rosiatic, si impunator ce tocmai intrase pe usa.
In timp ce Narkangelul , necunoscut pentru moment , se indreapta spre catedra, se uita la ingerasi ce stateau smirna in bancile lor si se gandeste:”Ce adunatura de piticanii speriate, cred ca daca fac odata ‘Bau!’ sar in sus de frica. Ehh… pe vremea mea lucrurile stateau altfel, dar vremurile se schimba cu sau fara voia mea”.
Nu termina bine de reflectat ca ajunge la catedra si se uita la scaunul pe care trebuia sa stea.Pe neasteptate incepe sa rada si dupa ce se potoleste le spune ingerasilor:
-Frumos, vad ca deja stiati ca profesorul vostru nu va participa la urmatoarele ore, asa ca v-ati gandit sa-mi jucati o farsa. Ei sa stiti ca nu va merge. Cand eram eu ca voi, un mucos, eram seful farselor asa ca le stiu pe toate. Apropo numele meu este Ikusa, un Narkangel dupa cum deja v-ati dat seama. Nu o sa facem ore azi, ci doar o sa va spun o poveste pe care o aveti in programa si o sa va explic niste lucruri. Asa ca ciuliti urechile si inchideti gura, nu o sa va repet a doua oara. Dupa mutra voastra pe care ati facut-o acum, imi dau seama ca o sa va placa, la fel de mult cum mi-a placut si mie cand eram de seama voastra. Hey, tu! Nici nu incerca, nu incercai sa zbori prin acea fereastra de langa tine, nu? Nici nu incerca, prima mea sarcina a fost sa supraveghez demoni care erau prinsi. Stai jos si asculta, iti grantez nu o sa mori… sau…cine stie…poate o sa mori..
Inainte de a se apuca de povestit, Ikusa se mai uita o data prin sala de clasa sa fie sigur ca este ascultat. Ofteaza si incepe.
-Demult cand timpul pe lume nu exista si Pamantul de abia se forma, cand nu existau mucosi ca voi, si cand toate pe lume de abia au fost facute, Dumnezeu a hotarit sa faca ingeri. Adica pe cei ca mine, nu pe voi, prichindeilor, voi inca mai aveti de mancat. In special cel din fundul clasei care se pare ca s-a apucat de pe acum.
Un hohot de rasete se aude in clasa.
-Lasa mancarea, iar voi lasa-ti gluma la o parte.
-Unde am ramas? A, da. Ingerii urmau sa traiasca intr-un oras, in pace si armonie. Orasul a fost construit in asa fel incat in orice punct te-ai afla exista un alt punct identic cu cel in care te afli, simetric fata de central orasului. Din orice punct ai privi, orasul este perfect simetric. Casele au fost facute toate perfect identice una cu cealalata, si de fapt tot ce se afla aici sunt calculate pana la ultimul milimetru. Este atat de perfect incat cateodata iti vine sa dezertezi si sa te duci in orasul demonilor unde haosul domneste. Dar aceasta este o alta poveste.
-Noi , ingerii, am fost creati de Dumnezeu pentru a-i proteja si apara pe oameni, noi suntem darul Lui pentru oameni. Dar spre deosebire de ceea ce cred ei despre noi, Dumnezeu s-a decis ca ingeri sa reprezinte: soarele si luna; noaptea si ziua; ying si yang. Deasemenea noi nu avem voie sa ne aratam oamenilor, suntem aparatori lor din umbra. Ei nu trebuie sa stie niciodata ca existam cu adevarat. Pana acum suntem doar niste basme nedovedite si asa trebuie sa ramanem.
-Ok, acum ca am lamurit aceasta sa va explic cum sta treaba cu cele doua caste. Cei ce fac parte din casta Arkangelilor au puterea noptii si a lunii in ciuda faptului ca ei sunt cei ce se imbraca in culori vii si armonioase cu starea lor. Aripile unui Arkangel, asa cum stiti, sunt albe, uneori argintii. Arkangelul are inteligenta iesita din comun, conditia fizica a unei feline- inseamna ca sunt foarte flexibili- si sunt buni tacticieni. In timp ce Arkangelul de multe ori este creierul, Narkangelul este arma. Narkangelii reprezinta soarele si normal si ziua, au puterile acestora. Ei au conditia fizica de invidiat, un corp plin de muschi, aptitudinea de a manui orice fel de arma, au reflexe foarte bune si pot actiona repede sub presiune. Acestea sunt doar niste date care nu pot sa aprecieze exact nici una dintre caste. Fiecare este asa cum vrea sa fie, nimeni nu il obliga sa fie exact ca in poveste.
-Sa intelegeti ceva, nici noi nu suntem perfecti. Dar suntem mai aproape de perfectiune decat sunt oameni.
-Acum sa continuam. La inceput,cele doua caste au fost in razboi, deoarece nu se putea hotari cine este cel mai potrivit pentru a le fii conducator. Neexistand cineva neutru, fiecare dintre cele doua caste s-ar fi simtit in dezavantaj daca cineva din casta opusa ar fi fost la conducere. Nu vroiau puterea ci vroiau sa fie dreptate, egalitate si corectitudine.
-Vazand aceasta, Dumnezeu a facut ingerul cel mai perfect, minunat si pur ce a putut exista vreodata . El i-a dat numele Ayame. Ea a devenit conducatoarea noastra, deoarece poseda si puterile ying-ului dar si pe cele ale yang-ului. Puterile ei, ca si ale celorlalti, proveneau din aripile ei in doua culori- sa spunem asa desi ele nu sunt culori sunt non-culori-: negru si alb. Primul lucru care l-a facut a fost de a crea o stema pentru cele doua caste. Pentru Narkangeli, ea a ales, luna in mijlocul ei fiind o stea, iar pentru Arkangeli a ales soarele cu o stea in mijloc. Ambele steme erau niste insigne facute din argint si toti ingerii sunt nevoiti sa le poarte, pentru a ne aminti intotdeauna ca nu conteaza cat de diferiti suntem, deoarece in corpul nostru avem aceasi inima plina de bunatate si bunavointa. Ayame are si ea stema ei proprie, aceasta este o insigna din argint cu doua pene incrucisate sub forma unui “ X ”. Penele sunt: una alba, alta neagra, reprezentand aripile ei.
-Scuza-ma ca te intrerup, domnule Ikusa, dar ce inseamna mai exact steaua din mijloc?
-Ma bucur ca ai intrebat. Pai, steaua din mijloc, dupa cum ne-a spus Ayame, reprezinta inimile noastre ce vor pace si liniste, sa traim in armonie unul cu altul.
-Da, demoni cum au luat nastere? Stim ca noi dupa ce murim ne reincarnam in oamenii ca sa fim testati, dar daca nu trecem testul ce se intampla?
-Daca un “ fost inger” nu trece testul el se va transforma in demon, asa au luat ei nastere. Asa cum stiti numai cei mai buni dintre oameni pot deveni ingeri, cum numai cei mai rai dintre ei pot deveni demoni. Daca nu corespund atunci oameni isi continua drumul spre cunoastere. La fel se intampla si cu noi, numai ca pentru noi nu exista acel drum de cunoastere. Ori suntem buni ori suntem rai, nu exista cale de mijloc.
-Domnule?
-Da, ce este?
-Dar cu copiii care mor de mici, ce se intampla?
-Ei nu au apucat sa devina rai sau buni, deasemenea nici nu pot sa urmeze drumul spre cunoastere deoarece sunt prea mici, asa ca sunt considerati inocenti si cand mor devin ingerasi ca si voi. De fapt, toti cei care mor oameni, cand se renasc ca ingeri devin ingerasi. Desi o data ingeri ne amintim tot, aceasta nu se intampla automat ci treptat.
-Bun, acum ca ati terminat cu intrebarile si ora voastra s-a incheiat. Sunteti liberi pentru ziua de azi, distractie placuta.
“Acum ca am terminat cu aceasta, sa ies de aici mai repede. Detest scolile.”
astept criticile voastre de orice fel. O sa incerc sa uploadez cat de repede pot pentru a ajunge acolo unde am ramas cand s-a stricat site-ul.


Acasa la Yuri

“Falling angel,
I believe,
You are my saviour,
That`s all I need
You risked your life to save me,
And now you are damned in insanity”

Canta muzica intr-o casa dintr-un cartier din Tokyo. Nu este o casa exagerata, ci una frumoasa si simpla la fel ca si persoanele ce stau in ea. Casa are doua etaje si in afara de o singura camera de la primult etaj, toate luminile sunt stinse. Muzica se aude dintr-o camera de la etaj, mai exact a doua camera pe stanga.
Camera este exact la mijlocul holului. Langa ea fiind baia in dreapta si in stanga camera parintilor fetei. In incapere se afla un pat asezat la un metru de geamurile mari ce dadeau spre balcon, care avea vedere spre oras si era infrumusetat de o multime de flori frumos mirositoare, dar floarea ce era dominanta era un trandafir de un rosu izbitor.
Sa ne intoarcem in camera. Aceasta era destul de incapatoare, iar peretii erau vopsiti intr-un albastru foarte inchis ce dadea spre negru, ca sa amplifice mai mult efectul de cer instelat ce il avea desenat pe tavanul camerei. In ciuda acestor efecte, incaperea arata de parca ar fi trecut un uragan pe acolo. Peste tot carti, hartii, caiete, pixuri, haine si tot felul de cd-uri cu melodii ciudate. Era de necrezut ca in acea camera locuia o fata ordonata si curata. Avea un birou pozitionat in coltul din fata patului, unde gaseai monitorul unui calculator, imprimanta si unitatea fiind intr-unul dintre sertarele biroului. In celalalt sertar aflandu-se cartile si caietele pentru scoala. Monitorul era impanzit de notite multicolore tinand cu incapatanare sa-i aduca aminte utilizatoarei de lucrurile importante. Langa birou se afla un sifonier mare din lemn negru care, aidoma camerei, era plin cu haine amestecate de nu mai stiai exact unde sunt pantaloni si unde tricourile. Un singur lucru sarea in evidenta si acesta era sertarul unde erau uniformele scolare. Acela arata de parca ar fi fost din alta dimensiune, atat era de curat si ordonat.
In pat, in mijlocul acelui haos ascultand muzica si citind o carte despre ingeri, statea o fata ce putea fi chiar frumoasa daca se ingrijea putin. Avea o constitutie fizica de invidiat, deoarece intotdeauna manca ce vroia, cat vroia si cand vroia fara a pune un gram pe ea. Parul ei era le fel de rosu si catifelat ca petalele trandafirului ce abia inflorise de pe balcon. Iar ochii cu genele lungi, negre erau de un verde viu cum numai o pisica poate avea irisul ochiilor. Sprancenele ei nu aveau o culoare definita, pareau a avea toate nuantele apusului de soare, in schimb erau frumos arcuite deasupra ochilor, ce ii dadeau o expresie foarte definita. Nasul nu era nici prea mic dar nici prea mare. Gura frumos conturata avea doua buze rozali, cea de sus putin mai mica decat cea de jos. Buzele acopereau niste dinti albi si drepti, iar glasul ei semana mai de graba cu ciripitul unei pasarele decat cu glasul unei fiinte umane.
Era atat de superba, incat comitea parca o crima prin indiferenta pe care o arata fata de propria persoana. Era mai tot timpul cu capul in nori cand era la scoala, iar cand ajungea acasa isi infunda nasul in carti despre lucruri ceresti. Dar totusi avea note bune la liceu si era printre primi elevi din clasa.
Numele ei este Yuri Uzuri si este a doua nascuta din familia Uzuri. Sora ei este mai mare decat ea cu trei ani si este anul intai la facultate, numele ei fiind Ran. Ea seamana perfect cu sora ei Yuri, de fapt cand ele doua ieseau impreuna pe strada lumea credea ca sunt gemene. Singura diferenta dintre cele doua surori fiind parul scurt pe care il are Ran. De cateva saptamani Yuri statea singura in casa doar cu menajera care venea in fiecare saptamana sa ii faca de mancare si sa faca curatenie in casa. Parinti ei sunt plecati in strainatate de cateva luni si nu vor veni curand, iar Ran tocamai ce a primit o bursa pentru a pleca in America sa studieze. Nimic nu o mai impiedica sa se dedice suta la suta iubirii ei si anume studiul despre ingeri si demoni. Aceasta pasiune a ei a luat nastere acum un an cand un accident groaznic i-a schimbat cursul vietii.

Ne intoarcem in Eden

In alta parte a lumii cineva tocmai se pregatea sa-si faca treaba.
“Inca un an si am terminat cu asta. Imi plac copii , dar acestia sunt prea de tot. Sunt atat de galagiosi , incat de fiecare data cand ies , ies cu o durere de cap ingrozitoare. Oare ce a fost in mintea mea cand am salvat-o pe acea fata? Nu-mi pare rau , da stiam ca incalc regulile daca o salvez si totusi am facut-o. Mi sa parut ca seamana cu cineva cunoscut … Dar nu-mi aminetesc cine . Oricum merit asta pentru ca am fost pe pamant fara consimtamantul consiliului nu pentru ca am salvat o fata. Inca un an … Doar unul .“ Aceste ganduri le avea un Arkangel inainte de a intra in clasa ingerasilor noi sositi .
Nu era nimic deosebit la el , nu pentru un inger cel putin . Avea parul scurt de-o culoare neobijnuita, pana si pentru un inger, si anume argintiu , numai ca atunci cand razele soarelui cadeau pe parul lui, aceasta devenea de un galben ce numai aurul il avea . Avea fata frumos conturata cu o frunte putin lata acoperita cu un breton in forma de triunghi. Ochii lui aveau culoarea unui lac adanc. Nasul ii era putin acvilin dar ii statea bine, iar buzele carnoase te faceau sa-ti doresti a le saruta. Arata ca ingerul pe care toti oamenii ar fi vrut sa-l vada macar odata in viata. Ar fi putut sa faca parte din Marele Consiliu Alb daca nu ar fi fost pentru pasiunea lui ciudata de a urmarii oamenii .
Cei ce faceau parte din Consiliu nu aveau timp pentru micile lor pasiuni asa ca a refuzat onoarea. Era fascinat atat de personalitatea si comportamentul lor cat si de tehnologia oamenilor. Stia ca odata cu pacatul celor doi , Adam si Eva , oamenii au devenit niste persoane ce cauta in mod continuu calea spre perfectiune . Dar pana acum nu a gasit decat foarte putine persoane ce erau demne de a fi numite perfecte , atat din punct de vedere al fizicului cat si din punct de vedere al psihicului .
Poate ca din cauza acestei mici pasiuni a fost repartizat in echipa de cercetare a oamenilor ce au potential de a devenii ingeri , dar in momentul acesta era scutit de la aceasta sarcina. Cauza era incalcarea regulii de a nu pleca in lumea oamenilor.
Nici nu intrase bine in clasa , ca un mesager ii aduse o scrisoare .


“URGENT!
Arkangelul pe numele lui Hissori este rugat sa vina in sala de sendinte a Marelui Consiliu Alb , ce se va intrunii la ora 14:00 fix .
NU ESTE ACCEPTAT NICI REFUZUL , NICI INTARZIEREA .
Semnatura: Tetsujin ,
Sef al Marelui Consiliu Alb”
“Ca de obicei , batranul Tetsujin inca se crede mare general. Putea macar sa spuna pentru ce ma cheama . Eh , oricum voi afla mai devreme sau mai tarziu .” Se gandea Hissori. Desii nu prea suferea cand primea mesaje de la batranul Arkangel , acum era foarte fericit ca acesta il scapase de la niste ore obositoare.
De data aceasta , in semn de recunostinta se va arata in fata consiliului, desi era foarte sigur ca Marele Consiliu nu se astepta sa-l vada .
Hissori avea obiceiul , mai ales atunci cand primea scrisori urgente de la Tetsujin , sa nu se arate niciodata. Odata chiar a fost tarat pana in fata consiliului. Nimeni nu stia de ce, dar numai atunci cand Tetsujin il chema , Hisori ori nu se prezenta ori intarzia. Ii facea mare placere sa-l supere pe batranul intelept .
In rest era foarte ascultator si intelegator. Daca vroiai un sfat te duceai la Hissori. Era cel mai inteligent dintre tinerii de varsta lui , dar si cel mai distras dintre toti .
Ajunsese pe holul ce ducea spre camera unde consiliu se intrunea de obicei. Toata lumea il saluta respectuos , mirandu-se de prezenta lui aici . Nimeni nu stia de vreun anunt care sa-l cheme pe Hissori aici, deci insemna ca a primit o scrisoare de la el. “Dar cum se face ca este aici si unde mai pui si la timp !?” se gandeau ingerii. Aceasta intrebare o citea el pe fata tuturor celor care il salutau.
Hissori se oprise in fata unor usi mari ce dadeau in sala. Se mai gandi odata daca sa intre sau nu, dar se hotari sa intre ca semn de multumire, nu era genul care sa lase o asemenea favoare nemultumita . Asa ca intra .
Sala era foarte mare , cu cateva perechi de geamuri ce dadeau spre curtea castelului . In sala nu era decat o masa rotunda cu o gaura sub forma unui cerc in mijloc si un spatiu, in acea mare masa, ce dadea in mijlocul acelui cerc. La masa deja erau asezati cativa membri ai consiliului.
Consiliul are doisprezece membri, iar seful Consiliului Alb este Tetsujin. Acesta inca nu venise dar mai era timp destul.
Hissori stia unde ii este locul, asa ca se duse in mijlocul acelui cerc si astepta in liniste ca toti sa vina. Nu trebuise sa astepte mult, in mai putin de cinci minute tot consiliul era reunit si se uitau cu curiozitate la tanarul inger din fata lor.
-Iti multumim ca ne-ai onorat cu prezenta ta. Vad ca de data aceasta eu sunt cel ce a intarziat, remarca Tetsujin. Sunt placut uimit ca si colegi mei, de altfel, sa te vad pentru prima data la timp si prezent. Cumva nu te simti bine sau poate nu ai vazut semnatura mea din josul paginii?
-Ba da, am vazut-o, Intelepte, dar m-ati scutit de la o zi foarte obositoare si am venit sa-mi prezint multumirile, raspunse Hissori, cu un zambet ironic.
-Bine, bine. Nu conteaza de ce esti aici, atata timp cat esti aici. Acum, te rog, stergeti zambetul ironic de pe fata si fi serios. Nu te-am chemat degeaba aici si nu are nici o legatura cu ceea ce s-a intamplat acum un an. De fapt daca accepti aceasta misiune secreta, vei fi absolvit de orice vina si de restul sentintei, ca sa zic asa.
-Sunt numai ochi si urechi. Dar o singura intrebare. De ce este secreta? Nu este bine sa tinem ascunse informatii esentiale. Se va isca un adevarat conflict intre cele doua caste…
-Suntem foarte constienti de consecinte, de aceea te-am ales pe tine. Stim foarte bine ca te-ai mai strecurat si ai mai umblat prin lumea oamenilor si esti singurul care nu a fost prins decat o singura data si aceea din cauza ca te-ai amestecat. Asa ca ai foarte mari sanse de a nu fi descoperit.
-Bun. Dar de ce tinem ascunsa aceasta misiune?
-Pentru ca nu ar fi fost niciodata aprobata de Marele Consiliu Negru si nu putem risca un refuz. De altfel daca ar refuza, ar fi cu ochii pe noi sa nu putem face nimic si totul ar fi compromis. Stii foarte bine ca Hageshi, seful Consiliului Negru nu prea agreaza ca ingerii sa se incurce in treburile umane. Iar ceea ce vrem noi sa facem are de-a face cu mersul lucrurilor pe Pamant. Te rog, Aoshy prezinta-i toate datele pe care le avem pana acum, spuse inteleptul intorcandu-se spre Arkangelul ce statea in dreapta sa.
-Acum trei ani calamitatile naturale au inceput sa se inmulteasca pe Pamant. Asta ne-a facut sa ne intrebam ce se intampla acolo jos, asa ca am inceput sa cercetam si iata ce am gasit. Se pare ca numarul demonilor reincarnati care au facut avere a crescut foarte mult. Am urmarit afacerile lor si am descoperit ca se ocupa cu industrii ce polueaza totul din jur. Se pare ca au format o grupare cu scopul de a distruge mediul inconjurator. Cum nu putem sa actionam impotriva lor deoarece Marele Consiliu Negru nu ar aproba niciodata asa ceva, ne-am gandit sa te trimitem pe tine sa o cauti pe conducatoarea noastra, Ayame.
-Pai, cum vreti sa o aduc aici? Stiti foarte bine ca daca un inger sau demon reincarnat este omorit de un alt inger sau demon atunci el va avea soarta muritorilor.
-Ayame este singura ce isi poate aminti, cand este om, de vietile ei anterioare. Numai ca trebuie ca cineva sa declanseze acele amintiri. Odata declansata o amintire, celelalte nu vor mai intarzia sa vina, iar in momentul in care ea isi va aminti se va transforma in inger.
-Usor de zis, greu de facut, dar nu imposibil. Sa zicem ca accept. Ce ar putea face Ayame daca s-ar intoarce?
-Odata repusa pe tron ea va putea trece peste refuzul Marelui Consiliu Negru si sustinuta de noi, va rezolva aceasta problema.
-Dar fi atent Hissori, stiu ca ti-ai dat seama deja ca toate acestea incep sa para ca iesite din profetia pe care o avem de la prima domnie a conducatoarei si pe care am gasit-o in urma cu cativa ani. Trebuie sa raportezi imediat ce ai gasit-o si daca cumva ea s-a reincarnate tot in fata atunci trebuie sa o readuci cat mai repede in Eden, inainte de aparitia celor doi Fallen Anegl legendari, spuse ingrijorat Tetsujin.
-Am inteles, domnule! Spuse Hissori. ” Se pare ca pana la urma profetia incepe sa prinda forma. Este rau, este foarte rau. Trebuie sa o gasesc cat mai repede si sa speram ca nu este reincarnata tot in fata. Daca este asa, timpul ce tocmai il avem la dispozitie va disparea si in locul lui se va astern o stare tensionata de asteptare”. Acum plec in lumea oamenilor sa o caut.
-Multa bafta!
Ii ureaza cei doisprezece membri ai consiliului in timp ce isi tineau degetele incrucisate sperand ca profetia sa nu se adevereasca.

In camera lui Yuri

Era in drum spre casa cu o colega. Mergeau impreuna pe acelasi drum pe care il parcursesera de zeci de ori pana in acea zi si radeau fericite la povestile haioase pe care si le spuneau. Nu aveau nici o grija in lume si in fond de ce ar avea? Sunt doar niste copile care se bucura de viata inca frumoasa si usoara pe care o duc. Ajunsera in fata unei intersectii, aceasi intersectie in fata careia au stat de atatea ori in acel an, si se oprira fara a acorda vreo atentie la semaforul ce arata rosu, deoarece stiau deja ce culoare este, asa ca asteptau bucuroase sa se faca verde pentru a putea traversa. Cateva secunde au trecut si aveau voie sa treaca. Puteau trece fara probleme acum, calea parea libera. Se aflau in mijlocul strazii cand Yuri se uita fugar spre stanga ei vazand camionul ce aparu de nicaieri cu o viteza mult prea mare pentru o masina atat de imensa. Yuri isi intoarse capul din nou spre acel camion si cand si-a ridicat ochii de la rotile camionului, sa se uite la sofer a vazut ceva ce a impietrit-o acolo in mijlocul drumului, in locul soferului era… era ceva ce avea ochii rosi sinistri si un zambet nebun pe fata, iar ceea ce avea lipit de spatele scaunului erau o pereche de aripi negre de liliac, din care ieseau din loc in loc oase ascutite. Nu ii venea sa creada, dar era adevarat, ceea ce vedea ea chiar era un demon. Nici nu a apucat bine sa clipeasca sau sa simta frica, pentru ca in momentul in care si-a deschis ochii se trezise pe astfalt, plina de zgarieturi si vanatai, cu ceva deasupra ei ce nu o lasa sa respire. Initial a crezut ca era colega ei care a avut mai multa stapanire de sine si care a impins-o din fata camionului, cazand peste ea. A vazut mai incolo ca era vorba de un baiat, un baiat in jur de 17-18 ani care a salvat-o. Era ingrozita total dar cand privirile li s-au intalnit, s-a linistit si s-a simtit in siguranta cu el. Se uita direct in ochii lui albastri simtindu-se atrasa de acei ochii ai lui, chiar hipnotizata de ei. Se simtea prin puterea ochilor lui cum acesta incearca sa ii atraga atentia catre el pentru a nu vedea ce se intamplase cu colega ei. Dandu-si seama de acest lucru ea isi indrepta privirea in spatele lui, incercand sa vada dincolo de spatele lui lat. Curiozitatea ei morbida fu satisfacuta atunci cand ridicandu-se in sezut, reusi sa vada dincolo de umerii tanarului pe prietena ei, stand intr-o pozitie anormala pe strada, plina de sange. Ea a fost calcata de camion, era ingrozitor. Corpul ei frumos altadata, fusese transformat cand rotile camionului au trecut peste ea. Era plina de praf si haine rupte si zdrentuite murdarite de sangele ce continua sa inunde strada. Pe alocuri daca se chinuia putin putea sa vada cum carnea i-a fost smulsa de pe oase dezvaluind o priveliste macabra de articulatii, grasime si muschi. Nu putea sa isi dea seama cum s-a intamplat aceasta. Cu ochii scaldati in lacrimi, ea isi intoarse atentia spre ochii albastrii ai baiatului insa ei nu mai aveau aceasi atractie ca la inceput, deoarece ea inca avea imaginea prietenei ei in pozitia aceea neomeneasca in fata ochilor. Nu dura mult pana privirea incepu sa se incetoseze, iar cei din jur incepura sa se invarta, ametind-o. Incerca sa isi vina in simtiri dar nu reusi, asa ca se lasa purtata de acele maini care o trageau in jos, cat mai adanc in acel abis negru al subconstientului ei. Din fericire baiatul inca mai era langa ea, asa ca a prins-o inainte sa cada, ea nici nu isi daduse seama cand se ridicase in picioare.
S-a trezit tinandu-l de mana pe tanarul erou in timp ce era pusa pe targa si dusa in ambulanta. De abia reusea sa distinga persoanele din jur si nici cu auzul nu statea prea bine, I se parea ca toti din jurul ei vorbesc atat de repede incat tot ce poate ea sa distinga este un mormait enervant. Toate acele lucruri nu faceau decat sa o irite si mai mult si sa o impinga inapoi in starea de inconstienta, departe de tot ce ii facea rau. Paramedicii ii spuneau ceva baiatului dar atunci nu a inteles, mai tarziu avea sa-si dea seama ca paramedicii i-au spus ca daca nu este o cunostinta sau o ruda nu poate veni. Ea nu a vazut decat cum el se departeaza, fara a-i mai oferii siguranta pe care i-o daduse pana atunci si mai rau fara a primi multumirile din partea ei . Smucindu-se si impotrivindu-se mainilor paramedicilor care incercau sa o calmeze, neintelegand ce se intampla, ea incerca sa il apuce de jacheta neagra, incercand sa il opreasca pentru a-I multumi macar. Exact cand mai avea putin si il atingea unul dintre paramedici, un barbat mai masiv, ii puse mana pe umar si o impinse cu brutalitate inapoi in targa . Nu a reusit sa il atinga, in schimb a dat peste altceva. Altceva ce nu trebuia sa fie acolo din moment ce era gol . N-a apucat sa vada ce era din cauza ca si-a pierdut cunostinta.
A doua zi s-a trezit pe patul din spital tinand strans ceva in mana. Nu isi amintea sa fi avut ceva cand o pusesera pe targa, tot ce tinuse in maini fusese scapat atunci cand acel baiat o salvase. Curioasa fiind, a deschis-o incet, precauta si a vazut o pana alba. Speriata ca ar putea fi nebuna a inchis repede mana, incepand sa isi repede in gand ca nu este nimic in mana ei, ca este doar mintea ei aflata in soc care are halucinatii. A mai deschis-o o data, de data asta incet nelundu-si ochii o clipa de la pana care inca era acolo. Nu era o pana obijnuita , asa ca primul lucru pe care il facu cand ajunse acasa a fost sa faca o comparatie intre ea si alte mii de pene de la miile de specii de pasari din lume. Nu ii apartinea nimanui. Astfel a fost convinsa de existenta ingerilor si a demonilor printre oameni. Numai ca impreuna cu acea pana au inceput sa apara si visele ciudate. Initial a crezut ca erau simple vise dar incetu cu incetu si-a dat seama ca de fapt erau niste amintiri din trecut ale unei fete .
Yuri se hotarase din acea zi , ca avea sa afle adevarul, tot adevarul despre ei . Avea nevoie sa stie . Nu stia de ce era atat de atrasa de ei , sau de ce era ea cea care a fost salvata si nu prietena ei . Deasemenea vroia sa puna cap la cap visele ciudate ce le avea . Nu stia de ce si-a amintit acest lucru tocmai atunci , dar i-a fost de foarte mare folos. Unul dintre primele vise avea legatura cu ceea ce visase azi la ora de franceza . Le-a pus cap la cap si a scris pe un biletel “povestea” ca sa n-o uite .
Se pare ca fata era un inger si a fost ucisa de un alt inger, numai ca cel care o ucisese era ciudat . Avea ochii rosii, o pereche de ochi rosii care ii opreau inima in loc . Nu stia unde avusese loc crima , dar era sigura ca aceasta nu se intamplase pe pamant . Cu aceste notite scrise, se apuca de citit cartea ce o avea in fata .
Citind , scriind observatii si notite pe care avea sa le treaca inca odata in calcul , ea adormii pe la ora trei dimineata , cu capul pe “Ingerii si existenta lor printre oameni”, scrisa de un autor necunoscut.

ok, am mai schimbat cate ceva.... nu stiu cat de bine este acum dar de acum incolo o sa incerc sa scap de acele detalii in plus.
Vad ca ai luat-o din nou cu povestea .
Doamne , pentru numele lui Dumnezeu nu te mai grabi sa pui continuarile . Asteapta pana iti da cineva reply sau macar lasa maxim 3 zile sa treaca si dupa aia pune continuarea . Te rog eu mult .
____________________________________________

Prolog
Cu 2700 de ani in trecut


In trecut... daca e in trecut foloseste imperfectul pentru a relata actiunea petrecuta.

Ideea prologului este foarte interesanta dar foarte plicticos relatata cu descriere multa si proasta. Te pierzi in prea multe detalii si ai parti in care nu prea inteleg ce vrei sa spui, parti in care descrierea ta e atat de simpla si in care tot repeti lucrurile, si aici ma refer la faza cu aripile in special si apoi la descrierea fetei.

Niciun/Nicio - dupa noua regula se scriu legat in orice situatie .

Cum sa aiba aripile demnitate ? Spui despre un om ca are demnitate sau ca si-a pierdut demnitate, dar obiectele nu au demnitate.

Mai verifica o data textul pentru ca ai multe greseli .

Capitolul I

Parca e altfel primul capitol fata de prolog. Dar.
Actiunea e plasata banal, intr-o scoala, ca in tone de animeuri, cand eroina este in pericol, viseaza cu ochii deschisi, i se intampla ceva rau - bine ca nu a lesinat ca atunci chiar era o copie fidela unui anime -, dupa care se trezeste si colegii ii vin in ajutor.
Pentru visul avut puteai sa creezi o scena la inceput, un flashback in care sa creezi o atmosfera de mister si incertitudine.

Ce-mi place la toate povestea asta, este partea in care se vorbeste despre tipul din Eden. Asta parca e ceva mult mai rasarit, desi descrierea devine monotona pe alocuri, prea multe detalii, prea te invarti in jurul cozii.

Acasa la Yuri
Canta muzica intr-o casa dintr-un cartier din Tokyo. Nu era o casa exagerata, ci era una frumoasa si simpla la fel ca si persoanele ce stateau in ea. Casa avea doua etaje si in afara de o singura camera de la primult etaj, toate luminile erau stinse. Muzica se aude dintr-o camera de la etaj, mai exact a doua camera pe stanga.

Tie iti place cum suna partea asta?
"Era" si "se aude"... ce timpuri te hotarasti sa folosesti pana la urma?
_________________________________________

Impresia mea per total .

Trebuie sa mai reduci din atata descriere plicticoasa, care oboseste, detalii care nu au ce cauta, expresii simple si sa te axezi mai mult pe naratiunea impletita cu descrierea. Incearca sa gasesti cuvintele potrivite, sa creezi situatii care sa-ti puna imaginatia la lucru, nu doar sa copiezi niste parti de nu-stiu-unde.

Pentru asta ai nevoie de mai multa cunostinta in materie de literatura, sa mai citesti carti cu descriere, sa vezi cum se face, in ce procent ai nevoie de detalii si una alta pentru ca daca n-ai un vocabulat cat de cat mare, n-ai de unde sa surprinzi sa faci ceva spectaculos.

Ai mare grija la greseli pentru ca atunci cand textul e vai de el si mai are si greseli, nici nu-ti vine sa-l mai citesti.

Proportioneaza dialogul, naratiunea, descrierea incat sa fie din fiecare in egalitate. Aloca timp unei descrieri mai amanuntite si frumoase momentelor mai misterioase cum ar fi atunci cand apar acei ingeri, momentelor de neliniste ale tipei.

Dupa parerea mea, ar trebui sa o iei de la capat cu toata povestea. Sa lasi cuvintele sa curga de la sine si sa scrii ceva care nu da atata bataie de cap. Dupa acelasi tipar ca si ce ai scris pana acum, dar sa mai reduci din descriere stufoasa si fara inteles, dialog de dragul de a dialoga, naratiune care bate pasul.

Imi cer scuze daca te-am jignit sau altceva prin cuvintele mele dar asta e parerea mea. Tu faci ce vrei pentru ca nu depinde de mine.
De asemenea iti urez mult noroc pe viitor. Sper sa faci ceva frumos din povestea asta pentru ca are la baza o idee interesanta, doar modul de a fi scrisa lasa de dorit.
> : D <
multumesc mult loveless.
partea aceea cu in trecut am trecut-o doar ca nota informativa, adica nu are nimic de-aface cu timpul in care se povesteste. C-am atat am de comentat in rest o sa tin cont de sfaturile tale si o sa incerc sa mai reduc din detalii. Oricum este primul meu fic, asa ca inca nu stiu care sunt proportiile. Am citit multe carti dar nu te ajuta prea mult atunci cand incepi sa scrii tu ceva nou. A, si descrierea nu este luata de nicaieri.
a, si nu iti face griji nu ma supar deloc. Imi dau seama ca nu o sa pot multumi pe toata lumea dar am postat aici pentru a ma imbunatatii, asa ca o sa incerc sa mai scot din detalii si sa descriu mai bine sentimentele personajelor.
CAPITOLUL II

Intr-o camera de hotel

Este o zi frumoasa afara. Pacat ca el nu poate iesi. Hissori se uita mahnit pe geamul ce dadea sper o pajiste verde plina de flori de camp. Ii parea rau ca nu poate iesi sa-si continuie munca afara, nu inchis intre aceasi patru pereti. Dar nu putea, inca nu invatase cum sa isi ascunda mai mult de cateva ore aripile lui albe. Desi era de o saptamana si jumatate pe Pamant nu reusise sa isi faca aripile invizibile mai mult de patru ore, ceea ce era in unele momente foarte frustrant deoarece el era obisnuit sa se plimbe linistit si liber prin natura fara a avea vreo destinatie anume. Ceva in parfumul florilor si verdeata plantelor il atragea sa stea cat mai mult printre ele.
Oricum nu avea timp de distractii, trebuia sa se intoarca la munca. Nu progresase prea mult fata de cum era la inceput. Inca mai avea multe lucruri de cercetat si trebuia neaparat sa reduca lista la mai putin de zece orase, altfel va trebui sa ceara ajutor. Ceea ce nu era tocmai o optiune. Nu suferea sa aiba pe cineva ca partener. A incercat de cateva ori, dar acestia ramaneau in urma si trebuia sa le explice ca pentru copiii toate etapele, iar el unul nu suporta sa se repete. Dar exista totusi cineva pe care il suporta ca si coleg, acesta era Narkangelul Ikusa, pacat ca era Narkangel altfel l-ar fi chemat de mult sa il ajute. Ikusa putea tine pasul cu el si cateodata era chiar inaintea lui cu cativa pasi. Era foarte complicat si complex ca persoana si i-ar fi placut placere sa lucreze cu el. Numai ca nu putea. Isi alunga repede aceste ganduri din minte, uitand usor de ele si se aseza in fata calculatorului, reincepandu-si munca fara a mai acorda vreo atentie la ceea ce se intampla afara, ignorand cu greu chemarea naturii.
Spre deosebire de ceilalti ingeri Hissori mai avea o mare calitate si aceea era vointa lui de fier. In momentul in care se hotara asupra unui lucru puteai sa pui numeroase piedici in drumul lui pentru ca orice ai pune, orice ai face el nu putea fi abatut de la calea lui. La fel se hotarise si acum. Isi pusese in minte sa o gaseasca pe Ayame si avea de gand sa isi atinga telul, asa ca nu era nimic neobisnuit atunci cand nu a vazut biletul care aparuse din senin pe perna lui.
Nici nu avea sa gaseasca biletul acela.


Urmarind-o pe Yuri

Yuri tocmai ce scapa de la ore si se indreapta spre parcul natural, la nici zece minute distanta de scoala. Ajunsa in parc ea nu acorda nici o atentie la ce se intampla, deoarece se indreapta foarte darza spre locul ei preferat, in mijlocul unei campi intinse din parc.
Campia aceea ii dadu o senzatie de deja-vu de cand o vazuse prima oara. Isi amintea ca nu avea decat sapte ani cand mama ei a adus-o in acest parc sa se joace. Mama ei se asezase pe o banca si ii spusese sa nu se departeze prea mult de ea, insa ca orice copil de sapte ani nu o asculta si incepi sa hoinareasca. Se plimba, alergand din cand in cand dupa fluturi ce semanau cu mici fulgere colorate care se jucau cu ea pana ajunse in mijlocul acelei campi. Fluturele care o aduse in acel loc disparu ca prin minune, lasand-o singura printre florile de camp de abia inflorite. In acea clipa avu senzatia ca stia acel loc de undeva dar numai ca nu putea sa isi dea seama de unde il stie. Se aseza pe burta uitandu-se la singurul trandafir negru-rosiatic din jurul ei, fascinata fiind de culoarea stranie a florii. Se simtea in siguranta printre acele florii si uita usor de timpul care trecea. Acolo o gasi mama ei care aproape ca murise de ingrijorare. Din acea zi venea cat putea de des in acel loc, care reusise sa o captiveze atat de mult.
“ In sfarsit, am ajuns, ce lung a fost drumul… Oare de ce in unele zile totul este asa usor si timpul trece repede iar in alte zile parca timpul se impotriveste sa mearga mai repede. Nu conteaza. Acum sunt aici, in siguranta sub cerul albastru si nesfarsit.” Vorbea Yuri cu ea insasi in minte.
Odata ajunsa aici, ea se simti mai bine si avea impresia ca era in siguranta sub cerul limpede. Era singurul loc care o linistea, care o proteja de visele ciudate care o bantuiau. Niciodata cand a stat acolo nu a avut acele vise ciudate care parca o urmareau necontenit si ca un pradator ce isi inhata prada asa o inhatau si pe ea, in acele intamplari. Aici se putea gandi mai limpede la acele viziuni fara a-i mai fi teama ca va putea cadea intr-una.
Statea lungita pe iarba moale, printre flori, cu ochi inchisi, gandindu-se la ceea ce i se intamplase in ultimul timp. Daca inainte mai avea indoieli in legatura cu existenta ingerilor, acum toate i s-au evaporat, inca de acum trei zile cand s-a trezit dimineata tipand si plina de transpiratie, stiind ca s-a intamplat ceva ingrozitor. Inca nu isi adusese aminte tot visul, dar stia ca ceva oribil s-a intamplat cu cei doi ingeri pe care i-a visat. Unul avea parul lung negru cu aripi de aceasi nuanta, iar celalalt parul scurt argintiu cu aripi albe. Acestia aparau ceva, nu stia ce si deodata s-au schimbat sau au aparut altii in locul lor, desi credea ca ei au suferit transformarea nu ca altcineva a aparut. Dar acestia care au aparut erau altfel. Cei care au venit atunci mai se ivisera si in alte vise pe care le avusese dar era ceva ce nu putea sa inteleaga. Nu inca cel putin. Putea sa simta durerea prin care cei doi tineri ingeri treceau si era o durere cum nu putea nimei sa isi inchipuie. Era ca si cum cineva le tinea in mana inima si continua sa stranga incercand sa ii faca sa cedeze. Ceea ce era diferit la acestia, era culoarea aripilor lor, era rosie dar un rosu inspaimantator ce parca aducea a sange.
Atat isi putea aminti, daca incerca sa-si aminteasca mai mult cadea pur si simplu intr-o transa si revedea din nou scena. Dar o data cu aceasta viziune, acest vis, nici ea nu stia cum sa le numeasca mai exact, dar odata cu ele a capatat si o “putere”. De cand avusese acel vis putea sa vada niste aure in jurul anumitor oameni. Nu stia inca ce insemna acea aura din jurul capetelor anumitor persoane dar era dispusa sa afle. Pana acum a vazut ca exista trei feluri de aura: una alba, luminoasa ce avea forma unui soare; una neagra, intunecata ce semana cu partea intunecata a lunii cand aceasta mai avea putin si disparea; si cea mai ciudata dintre toate era ultima care avea forma unei flacari ce parca ardea si avea si culorile unei flacari. Altceva ce mai observase era faptul ca cei care aveau o aura erau mereu in compania altor oameni ce nu aveau nici un fel de aura sau cu cei ce aveau acelasi tip de aura ca si ei. Niciodata nu vazuse doi oameni cu aure diferite stand impreuna.
La toate aceste lucruri reflecta ea, cand ceva s-a asezat pe fruntea ei. A luat acel lucru si s-a uitat bine la el.
“ O pana. Este o pana neagra la fel ca cea alba ce o am in camera mea. Singura diferenta este culoarea. Dar in rest are aceasi textura, aceasi forma… Oare de unde a aparut?” si zicandu-si in gand asta, cerceta cu atentie tot ce o inconjura. Pe cer nu se vedea nimic, era limpede, nimic nu pata cerul infinit iar in jurul ei nu se vedea nici o umbra, nici o persoana, nici macar vreun animal mic. Era ca si cum ar fi cazut de undeva din cer si ar fi fost atrasa sa se aseze pe fruntea ei.
“ Sunt singura. Si atunci de unde a mai aparut si aceasta pana? Si mai ales cine sunt acesti ingeri cu aripi negre pe care ii tot visez? Sunt buni sau rai?” zicand asta, ea isi indrepta frumosi ochi verzi spre cerul infinit si isi dori inca o data sa afle adevarul.

In camera consiliului

Au trecut sapte zile de cand Hissori a plecat pe Pamant. Asta in zile ingeresti, pentru ca pe Pamant au trecut de fapt trei saptamani. Tetsujin stia ca Hageshi deja aflase ca el trimisese pe unul dintre protejati sai pe Pamant. Astepta in biroul lui sa izbucneasca conflictul. Se astepta la ceea ce era mai rau, parca il si vedea pe Narkangelul trimis de Hageshi cum intra sa il anunte ca acesta cere o intrunire speciala ce va avea loc in aproximativ zece minute. Si avea mare dreptate, dupa doua minute de la acest gand aparu Narkangelul , iar in zece minute se aflau in sala cea mare unde se intalneau de obicei consiliile celor doua caste.
Tetsujin era pregatit atat cat se poate pentru schimbul de replici ce avea sa urmeze. Nu stia in ce directie o va lua acea “mica discutie”, dar oricum nu se astepta la un final fericit.
-Ceea ce ai facut, Tetsujin, este de neiertat! Inacceptabil! tuna Hageshi furios. Stii foarte bine care sunt legile pe aici si totusi tu, TU care se presupune ca esti INTELEPT le incalci cu nerusinare! Nu ma mai mira faptul ca acel protejat al dumitale, acel Hissori nu respecta regulile, este la fel ca tine!
-Nu il amesteca pe Hissori in povestea aceasta. A fost un ordin direct de la mine, Hageshi. Daca ai ceva de reprosat, spune-mi in fata, nu te lua de acoliti mei, raspunse calm Tetsujin.
-Foarte bine. Vreau sa stiu de ce ati trimis un inger pe Pamant si deasemenea de ce ne-ati ascuns informatii vitale.
-Dar voi cum puteti sa va permiteti sa ne spionati? Iar mai apoi dupa ce ne spionati, ne mai si acuzati ca v-am ascuns informatii vitale!
- Noi?!?!?! Daca nu va spionam aceasta conspiratie ar fi durat ani de zile!!!!!
-CONSPIRATIE?!?!?!?!? Nu-i nici o conspiratie!!
-Atunci raspune-mi la intrebari!
Atmosfera din incapere se incinse asa ca Tetsujin nu avea alta cale decat sa ii spuna si sa spere ca el nu v-a anula toata misiunea.
-Foarte bine. Este vorba de lumea oamenilor, demoni ce sunt reincarnati in oameni distrug planeta. In cativa ani va fi sfarsitul lumii. Vrei ca acest lucru sa se intample? Deja profetia de pe timpul primei domni a conducatoarei incepe sa prinda contur. Asa ca l-am trimis pe Hissori s-o gaseasca pe Ayame si sa o aduca inapoi pentru a ne ajuta. Nu ne putem descurca singuri. Deasemnea odata ce o va gasi, ne va confirma daca profetia cu adevarat este sortita sa se implineasca acum.
-Ce profetie? Despre ce profetie vorbiti? intreba Hageshi curios si furios in acelasi timp.
Inca nu se calmase si nu dadea semne ca se va calma foarte curand. Deja incepuse sa bata cu degetele pe masa, semn ca nu era deloc multimit.
-Daca imi permiteti, domnule Hageshi… spuse Aoshy timid.
Toata lumea din cele doua consilii se uita cu curiozitate la tanarul inger ce a avut curajul sa ia parte la discutia dintre cei doi lideri. Tetsujin se uita la el intelegator si incerca sa il incurajeze din priviri sa continuie. Stia ca avea potential de aceea il si introduse in Consiliu, in ciuda dezaprobari celorlalti membri.
-Da, da, spune repede, baiete.
-Exista o profetie pe care am gasit-o acum cativa ani. Era intr-o carte veche ce i-a apartinut primei conducatoare, ma scuzati, conducatoarei noastre pe vremea primei ei domni. Se pare ca ea a scris-o inainte….. aahmmmm….. inainte sa moara, dar nu a apucat sa ne-o dea. Uitati ce spune profetia: cand pe Pamant vor incepe sa apara probleme foarte mari, iar cand reincarnarea conducatoarei va avea acelasi gen cu cea a conducatoarei ce tocmai a murit, atunci vor aparea cei doi FallenAngel legendari, iar soarta planetei va depinde in totalitate de ei. Cei doi vor avea puterea de a distruge sau a salva nu numai omenirea ci si pe noi si pe demoni. Ultimul lucru pe care conducatoarea l-a mai scris a fost ca acesti doi FallenAngel vor avea aripile rosi asemanatoare culorii pe care o are sangele. Nu sunt prea sigur de aceasta ultima informatie, este foarte posibil ca cei doi sa aiba aripile facute din sange sau manjite in sange. Noi, Arkangeli, credem ca profetia este pe cale de a se implini. Inca nu este confirmata profetia, si speram sa nu se confirme niciodata, dar daca reincarnarea conducatoarei este de genul feminin atunci timpul nostru este limitat.
Aoshy rasufla usurat dupa acest lung discurs si ii ceru lui Tetsujin voie sa stea jos, acesta aproba cu o inclinare a capului foarte subtila.
-Profetie!!! Pfff, pufni el furios… Nu exista asa ceva domnilor. Auzi la ei, profetie! Faptele domnilor, faptele sunt concludente, iar faptele dumneavoastra sunt total de neacceptat, neimportant fiind motivul pe care ati fost atat de amabil sa il prezentati!!! izbucneste Hageshi. Dar inainte sa mai apuce sa rosteasca vreun cuvant, intervine protejatul sau, Ranpu.
-Domnilor, domnilor! Nu are rost sa va certati. Ganditia-va la legile lasate de conducatoarea noastra, Ayame, ce ar spune ea despre aceasta? I-ati frange inima! Nu aveti de unde sa stiti daca acea este toata profetia sau nu, daca mai trebuia ceva, dar din moment ce Ayame nu si-a adus aminte niciodata de atunci de ea, inseamna ca este ceva la mijloc. Nu putea sa uite pur si simplu faptul ca a vazut viitorul. De altfel eu am aflat de profetie si stiu ca dateaza de la inceputurile noastre, deci este autentica, dar ceea ce nu imi pot da seama este de ce ingeri pe care i-am intrebat nu isi mai aduc aminte de acea perioada. De altfel toata lumea pe care am intrebat si care stiu sigur ca sufletul sau dateaza din acea perioada nu isi aduce aminte de moartea conducatoarei sau cum a fost slujba de trecere a sufletului conducatoarei in lumea oamenilor. Dar isi amintesc de celelalte slujbe si de celelalte morti. De altfel nicaieri nu scrie cat a domnit conducatoarea atunci cand a urcat prima data pe tron. Avem date incepand cu cea de-a doua domnie a ei si pana acum, dar despre prima domnie nu scrie nicaieri nimic. Nu vi se pare ciudat, domnilor? Mie, unul, mi se pare foarte ciudat. Ceea ce mi se pare si mai ciudat este incapacitatea conducatoarei de a isi aminti de prima ei domnie. Asa ca cel putin pentru moment sa declaram pace si sa il trimitem pe Ikusa sa il ajute pe Hissori. Aceasta, normal daca sunteti de acord, domnilor Hageshi, Tetsujin.
Hageshi se uita uimit la Ranpu. Era la curent cu micile lui placeri de a isi baga nasul in carti, un lucru demn de un Arkangel nu de un Narkangel dar ii facea placere sa il aibe langa el. De multe ori Ranpu il ajuta cu toate acele cunostinte acumulate din carti, dar alteori il deranja aceasta mica pasiune a protejatului sau. I-ar fi placut ca Ranpu sa fie la fel de priceput in lupte cum este la descifrat pergamentele vechi din biblioteca lor.
-Da, noi suntem de acord, raspunse Tetsujin in numele intregului consiliu.
-Imi convine, nu am nimic de obiectat, adauga Hageshi sustinandu-l pe Ranpu.
Toti erau constienti ca daca Ranpu nu s-ar fi implicat, seful Marelui Consiliu Negru nu ar fi acceptat niciodata asa ceva.
Inainte ca consiliul sa plece, Aoshy isi facu curaj si se ridica din nou.
-Domnilor, numai putin va rog. Cum a spus si colegul meu, Ranpu, ceva nu este tocmai in ordine. In timp ce el se ocupa de trecut, eu m-am ocupat de o lista a celor ce au stat in castel pe vremea acea tulburata. Se pare ca Ashi, iar la auzul acestui nume cei ce se aflau in sala ramasesera impietriti, da chiar Ashi am spus; sa revenim, se pare ca in acea vreme Ashi era ajutorul personal al lui Ayame. Stiu, stiu domnilor, nici eu nu inteleg ce a vazut Ayame la el, dar este adevarat. Interesant este ca inca de pe atunci manifesta o personalitate dificila si ciudata. Deasemenea el a fost singurul Arkangel, ma scuzati, inger ce a omorit nu numai Narkangeli dar si Arkangeli in timpul razboiului. Dar datorita acestor crime, a fost pedepsit, ochi lui si-au schimbat culoarea, din negri s-au facut de un rosu demonic. Se spune ca daca te uiti in acei ochi nu te mai poti misca.
-Unde vrei sa ajungi cu aceasta, Aoshy? intreba Tetsujin. Nu putea sa sufere cand auzea acel nume. Stii ca numele acelui “ FOST-INGER” nu trebuie rostit niciodata. El acum nu mai este unul dintre noi, stii foarte bine ca acum este conducatorul demonilor. Aceasta se intampla cand cauti numai putere, spuse Tetsujin dezamagit.
-Da, domnule, ajung si acolo imediat, putina rabdare, va rog.Aceste date au fost scrise de cineva ce nu a putut termina scrisoarea, iar pe scrisoare am gasit pete de sange. Imi pare rau sa va informez: acel sange dateaza din acea vreme. Eu sunt de parere ca cel ce a scris acea scrisoare a scris-o in camera conducatoarei de pe vremea primei ei domnii si cred ca in afara de Ayame care a fost ucisa, acolo a mai fost ucis un inger. Deasemenea cred cu adevarat ca avem un tradator printre noi. Unii dintre ingerasi au spus ca au vazut un inger, un Arkangel ce avea ochi rosi, demonici ce era foarte inspaimantator. L-am cautat dar nu am reusit sa dam de el. Cred ca inca nu s-a transformat pe deplin in demon si mentine aparentele unui inger.
La aceste informatii toata lumea a ramas socata. Nimeni nu mai stia ce sa zica sau ce sa faca si dupa fata lui Aoshy, vestile inca nu se terminasera.
-Deasemenea, domnilor am motive sa cred ca “prima conducatoare” a fost omorita in camera ei si ca ea a fost ucisa de Ashi. Cu toti stim ce instincte criminale are atunci cand este reincarnat ca om pe Pamant. Din pacate cei ce au trait in acea vreme, au incuiat si sigilat complet camera din prima domnie a conducatoarei, cred ca din cauza lucrurilor pe care le-au gasit acolo. Sunt convins ca au fost ingroziti de ceea ce au gasit in camera, incat nu au luat decat trupul conducatoarei si poate si al persoanei ce a scris acea scrisoare si au sigilat totul.
-Imposibil, nici chiar Ashi nu ar fi fost capabil de asa ceva. Stim cu toti ca inca o iubeste la nebunie pe Ayame, spuse Hageshi sigur pe el.
-Da, dar deasemenea stim ca a fost respins. Plus, noi nu suntem capabili de a iubi cu pasiunea cu care iubesc oameni sau conducatoarea noastra, vorbeste Tetsujin.
-Dar putem macar investiga. Nu s-ar intampla nimic, sugereaza Ranpu, sarindu-i in ajutor lui Aoshy deoarece era la fel de ingrijorat ca si el.
-Bine, de acord. De azi inainte sunteti insarcinati cu adunarea informatiilor privind acea perioada.
-Sedinta incheiata!
Buna!

Se pare ca trebuie sa o luam peste tot de la capat.
Nu-i nimic.. rezolvam noi cumva.

Deci!

Vroiam doar sa spun mult succes, eu am mai citit aceste parti asa ca multe nu prea am de spus.

Asa cum a spus totusi persoana de mai sus, incearca sa nu te mai pierzi in detalii. Inteleg ca este o poveste ceva mai complicata si ai nevoie de amanunte pentru a ne-o expune mai clar, dar totusi gaseste o metoda sa scapi putinel de detaliile in plus.

In rest mult mult succes in continuare si promit ca imi voi face timp sa citesc si restul povestii tale.
Din nou in camera de hotel a lui Hissori

Cioc, cioc, cioc. Se aud batai in usa. Uimit Hissori se intreaba cine ar putea fi. Cand cel de la usa insista in a continua cu zgomotul acela enervant, Hissori se duce si deschide usa. In fata lui sta un Narkangel. El avea trasaturile specific castei lui, si anume corpul extrem de bine facut, trasaturile puternice si masculine, parul lung de culoarea negru-rosiatic, o culoare neobisnuita chiar si pentru un inger, ochii de un negru ce numai in cea mai adanca fantana ii gasesti. Avea un temperament inflacarat, isi dadu seama Hissori dupa cum batea ritmul unei melodi pe tocul usii. Nu-i lipsea nici charmul, nici aerul de inger pus pe rele ceea ce il facea, aici, in lumea oamenilor un “bad-boy”.
Deodata Hissori aude pe cineva pe coridor. Il apuca pe Narkengelul necunoscut, intr-un mod ciudat familiar, de mana si il trage inauntru.
-Hey, puteai sa ma inviti inauntru, nu sa ma bruschezi! Unde iti sunt manierele? Hm… si mai ziceti ca noi, Narkangeli, suntem prost crescuti. Apropo oameni de pe aici nu au mai vazut aripi pana acum, sau ce? Se holbau la mine de parca eram un miracol, jur ca daca m-ar fi atins imi luam zborul, atunci ce ar fi facut? Cred ca ar fi facut niste mutre… si la acea imagine Narkangelul izbucni in ras.
Nu avea nici o grija si era pus pe soti Narkangelul ce tocmai intrase in camera de hotel a lui Hissori. Se uita amuzat la cel care deja incepea sa tipe, uimit de actiunile de nedescris ale lui.
-Ce?!?! Esti nebun? Cum ai putut sa mergi asa pe strada? Trebuie sa iti ascunzi aripile, nu sa te mandresti cu ele!!
“Ce idiot”, se gandi Hissori. “ Dar pare foarte cunoscut, mai ales acel zambet de pe fata lui. Unde oare l-am mai vazut pe acest Narkangel?”.
-Dar pana la urma, cine esti si ce cauti aici?
Luand pozitia unui soldat in fata comandantului, raspunse cu un ton ironic si batjocoritor.
-Sa traiti, dom`le Hissori! Sunt Ikusa, din casta Narkangelilor, dar de sigur un intelept ca domnia-voastra stia deja aceasta. Am fost trimis sa va ajut. Terminat! Si ridicandu-si mana la frunte in semn de salut, zambi ironic.
-Mmm…da, am inteles, Ikusa. Poti termina cu joaca.
-Nu sunt specialist in spionaj, ca tine Hissori. Da. Ti-am citit dosarul. Stiu ca te pricepi sa te pierzi printre muritori si mai stiu ca acum un an ai salvat o tanara fata de la moarte. M-am documentat, inainte sa ma trimita batranii sa te ajut. Eu sunt specialist in razboaie si metodele diferite de lupta, deasemenea am titlul de maestru tactician.
“ Oare cand o sa-si dea seama? Stiam ca este uituc, dar chiar asa de uituc sa fie?” se intreba Ikusa putin amuzat de situatie.
-Hm… impresionant… un inger din casta Narkangelilor, maestru tactician… presupun ca ai obtinut titlul printre cei din casta ta dar si din casta mea, nu?
-Desigur altfel ce rost ar avea titlul?
-Desigur, desigur, repeta Hissori gandindu-se de unde il cunoastea pe Ikusa. Apropo vezi ca trebuie sa te concentrezi la cum arati fara aripi ca aripile tale sa dispara si sa nu mai fie vazute de oameni.
-Mmm… da, de parca o sa te ascult pe tine. Urmez ordinul sefului Marelui Consiliu Negru, Hageshi, si pe al batranilor.
-Teaba ta. Apropo cine sunt acesti batrani?
-Ufff! Face Ikusa cu un aer superior. Cele doua consilii, normal, batrani! spuse exasperat.
-A! Ei sunt deci batrani! exclama Hissori. Bun nume, tocmai ce ma gandeam ce sa ii mai fac batranului Tetsujin ca sa il mai supar. Este foarte haios cand este furios.
-Esti de treaba, remarca Ikusa uimit ca nu i-a facut morala cum ca inteleptii nu sunt batrani. Dar in acelasi timp exasperat ca Hissori nu isi adusese aminte de el.
-Si tu esti de treaba. Bun, asta stabilit sa stii ca ai picat la tanc, cateva minute mai tarziu si nu mai m-ai fi gasit pe aici. Am redus lista la doar cinci orase, iar primul este Tokyo.
-Atunci spre Tokyo! exclama entuziasmat Ikusa.
-Gata! Mi-am adus aminte!
-Ce ti-ai adus aminte? intreba Ikusa nedumerit.
-Eu am mai lucrat cu tine! Este bine daca te-au trimis pe tine, o sa ne intelegem perfect, afirma bucuros.
-Asa este, acum daca nu cumva ti-ai uitat capul, putem porni la drum? spuse razand Narkangelul.
-Da, da. La drum! Destinatia Tokyo!
CAPITOLUL III

Chaos, orasul demonilor

Undeva dedesubt, sub mii de straturi de pamant, exact in centrul Pamantului, se afla orasul demonilor. In mijlocul acestui oras asimetric in care haosul domneste isi avea palatul imparatul demonilor, pe numele lui Ashi. Cladirea, fiind cea mai mare si mai inalta, domnea peste tot orasul. Palatul nu avea nici un fel de acoperis ci se termina cu diverse turnuri cat mai inalte si cu cat erau mai inalte cu atat erau mai subtiri. Parea un arici cand se ghemuieste pentru a se apara de pradatori.
La etajul doi in centrul etajului se afla o sala mare, cu multe coloane ce sustineau tavanul si un singur scaun care era tronul conducatorului. Toti cei ce aveau treaba cu el, aici veneau sa isi prezinte problemele sperand ca vor primi ajutor. Uneori primeau alteori nu primeau, totul depindea de starea conducatorului.
Acum in sala nu erau decat: Ashi cu doi dintre preferati lui protejati.
-Ati gasit-o pe Ayame? intreba Ashi nerabdator.
-Nu. Inca nu, Rautatea Voastra. Este foarte greu sa o gasim din cauza ca reincarnarea ei nu are nici o aura, iar oameni sunt mult mai multi decat ingerii si demonii la un loc, spuse Thorpe.
-Noi suntem doar doi, Intunecimea Voastra, este imposibil sa o gasim intr-un timp atat de scurt, il sustine pe Thorpe, colega lui, Jessabelle.
-Cum indrazniti sa veniti la mine cu asemenea rezultate! Vedeti ca voi doi sunteti acum pe un teren foarte instabil, aveti grija pe unde calcati altfel o sa o patiti rau de tot, ii ameninta Ashi.
-Dar, Intunecimea Voastra…..
-Nici un dar, incompetentilor! Am asteptat sase sute de ani sa o am. Acum este sansa mea! Suntem destul de puternici pentru a le rezista lui Tetsujin si Hageshi daca vor veni dupa Ayame. In afara de aceasta nici nu mai avem timp! Daca nu o rapim acum pe Ayame, nu o sa mai putem din cauza celor doi Fallen Angel ce vor aparea si in ciuda faptului ca le-am sters din memoria sufletelor ingerilor din acea perioada, o mare parte din evenimentele ce au avut loc in acea vreme, ei stiu ca eu am fost implicat. Ceea ce este de rau, daca mai afla si despre profetie este si mai rau. Cand vor afla, vor trimite sa o caute pe Ayame. Plecati de aici mai repede si aduceti-mi-o! Acum! tipa infuriat Ashi.
Era furios din cauza incompetentei celor doi demoni, nu stia cat va mai putea suporta esecurile acestora, dar in acelasi timp era constient ca ajutoarele bune erau foarte greu de gasit. Se gandea ca avea sa le mai da cateva sanse pana sa ii pedepseasca pentru esecul lor, poate cine stie aveau sa reuseasca in misiunea lor.
Cei doi demoni o luara la fuga, impleticindu-se si se dusera in lumea oamenilor pentru a o cauta pe Ayame.
Pe drum Thorpe se gasi sa o intrebe pe Jessabelle.
-Da… de ce o vrea Ashi pe Ayame? Adica nu este ca si cum ar fi mai puternica acum decat el, doar Ashi i-a fost elev si favorit cand era inger. Daca si-ar masura puterile ar fi egalitate intre ei doi.
-Da, poate asa este. Dar poate ca vrea sa o umileasca pe vechea lui profesoara. Cine stie ce este in capul lui? El este cel ce ne-a facut ca sa ii urmam ordinile. Stii ca nu suporta bagaciosi. Aduti aminte ce le-a facut celor doi predecesori ai nostri.
-Mmmm…. Da si acum fierb in cazanul cu smoala si aceasta doar pentru ca au intrebat de ce o vrea pe Ayame atat de mult. Ai dreptate Jessabelle, mai bine nu punem intrebari, ajunse la aceasta concluzie Thorpe.

Tokyo

Ajunsesera in Tokyo pe la ora sapte, nereusind sa isi gaseasca un loc convenabil unde sa stea decat in jurul orei cinci seara. Era un apartament cu patru dormitoare, fiecare avand baia ei, o sufragerie, o bucatarie si un balcon extrem de mare si spatios de la etajul sase al unui bloc ce semana cu un zgarie-nori din SUA. Ikusa si Hissori aveau camere separate. Sufrageria hotarisera sa o aranjeze pentru a putea primi oaspeti, daca ar fi avut pe cine sa invite, pana la urma trebuiau sa mentina aparenta de baieti umani, iar ultima camera aveau sa o transforme intr-un birou pentru a putea lucra in liniste, ramanand o camera libera pe care aveau sa o transforme intr-un loc unde sa poata sa ia masa. Toate camerele erau legate printr-un hol, la capatul caruia se afla bucataria intr-o parte si usa de la intrare in cealalta.
Camerele celor doi ingeri erau asezate si mobilate in asa fel incat sa reflecte personalitatea lor. Isi pierdusera aproape intreaga zi pentru a aranja apartamentul, nu doreau sa trezeasca suspiciuni eventualilor lor musafiri. La fel ca firea lui Hissori, camera sa era perfect curata, toate lucrurile fiind asezate la locul lor, pe cand camera lui Ikusa era cumplita, se vedea ca el era dezinteresat total de aspectul camerei si interesat de toate datele si informatiile de care dispuneau. El chiar isi pusese un birou cu un calculator pentru a putea sa mai arunce o privire asupra informatiilor inainte sa doarma.
Cand seara a venit , ei terminasera de “personalizat” camerele si cazusera de acord sa se plimbe prin oras. “ Sa cerceteze terenul” asa cum zicea deseori Ikusa, care se simtea in siguranta doar daca stia fiecare coltisor din cartierul in care se stabilisera.
Erau pe o strada plina de oameni grabiti sa ajunga la destinatie, ce pareau a nu observa nimic din ceea ce ii inconjura. Cu privirile in toate directiile, ei mergeau pe trotuar, uimiti de ce vedeau in jurul lor. Din aceasta cauza Ikusa, nevazand pe unde merge, a dat din greseala peste o tanara fata, ce parea a nu avea mai mult de 16-17 ani.
-Oh… scuza-ma domni…. Cuvintele nemaiputandu-i iesi pe gura cand ochii ii cazura pe minunata faptura ce statea pe jos si isi aduna grabita cartile. Aaaaa…. Scuza-ma…. Chiar nu am vrut. Nu stiu unde imi era capul.
“ Cu siguranta nu stiam atunci cand am dat peste ea, dar acum sunt foarte sigur unde imi este capul si odata cu el si gandurile.” Iar la acest gand un zambet nu tocmai cuminte ii aparu in colturile gurii, luminandu-i fata.
-Scuza-l pe fratele meu. Suntem noi in oras si… am fost pur si simplu frapati de tine…. A… de luminile orasului, adica, spuse Hissori inrosindu-se tot.
“Frumoasa foc fata, cred ca am mai vazut-o undeva, dar ca de obicei nu am habar unde”, reflecta Hissori.
Cu acelasi zambet pe buze, Ikusa se gandea: “ Ha, ha, ha! Bine spus Hissori. ` Frapati de tine`. Ha, ha, ha! Chiar suntem frapati de tine, acesta-i adevarul” . Ochii lui cantarind-o pe acea fata in timp ce in minte radea de nu mai putea de situatia in care “ a cazut”.
Neauzind mai nimic din spusele celor doi, ea isi ridica ochii verzi spre ei, ramanand uimita la ceea ce era chiar in fata. Doi oameni cu doua aure total diferite stateau si se uitau la ea si se parea ca sunt prieteni. Da, da chiar sunt prieteni. Se gandi ca nu poate rata o sansa ca aceasta, asa ca se prezenta fara a se gandi ca nu este bine sa stea de vorba cu doi total necunoscuti peste care a dat din gresala.
-Numele meu este Yuri, iar scuzele sunt acceptate, oricum nici eu nu pot spune ca sunt total nevinovata. Eram cu capul in nori si nu v-am observant. Spuneati ca sunteti noi pe aici? Pai, in acest caz, daca doriti as putea sa va arat eu orasul sau cel putin o parte din el…
-Ar fi foarte frumos din partea ta, a… Yuri. Numele meu este Hissori, iar el este fratele meu Ikusa.
-Sunteti frati? intreba total uimita Yuri. Nu semanati deloc. Ba chiar sunteti la fel de diferiti ca ziua si noaptea.
-Da, stim, ni s-a mai spus, raspunse zambind Ikusa. Apropo nu ai putea sa ne spui si un liceu bun? Suntem in penultimul an de liceu amandoi, dar nu stim unde sa ne inscriem.
-Suneti gemeni? Dar nu sunteti c-am mari pentru a mai fii la liceu?
-A, nu, nu. Eu am 18 ani, dar fratele meu are 20 de ani, numai ca i-a placut foarte mult aventura asa ca a c-am fugit de acasa la 17 ani cand a terminat anul doi la liceu… Asa ca a ramas in urma, raspunse Hissori repede.,
-Aha, pai as putea sa va spun numele catorva licee foarte bune de pe aici daca asta doriti, pot si sa vi le arat, sa stiti unde se afla fiecare.
-Hm… dar liceul in care inveti tu? Nu am putea sa ne inscriem acolo? intreba Ikusa facandu-i cu ochiul complice.
-Ba da, cum sa nu. Aceasta chiar ar fi super, se auzi Yuri spunand fara sa vrea.
-Bun, atunci totul este rezolvat. Da-mi mie cartile acestea si te rog frumos pentru cateva ore sa ne bucuri cu compania ta fiind tu ghidul nostru.
-Da sigur, dar daca nu te deranjeaza am vrea sa te conducem acasa dupa, este totusi tarziu si se va face si mai tarziu daca o sa ne mai plimbam prin oras, asa ca nu am vrea sa patesti ceva. Nu este bine ca o fata asa frumoasa ca tine sa mearga singura pe strazile intunecate de pe aici. Nu se stie niciodata cand apare vreun pradator, spunandu-i aceasta Ikusa zambeste seducator, uitandu-se in ochii ei foarte seriosi.
Yuri le arata o mare parte din oras si le prezenta doar locurile cele mai importante ce meritau vazute, neavand timp sa le arate si liceul in care ea invata. In acest timp fiecare afla cate ceva despre noul prieten facut.
Dupa ce turul s-a terminat din cauza orei tarziu care se facuse, Ikusa ii facu semn cu cotul lui Hissori dandu-i de inteles ca ar vrea sa plece, lasandu-l singur cu Yuri. Hissori nu a avut nimic de obiectat. Ikusa se scuza inventand o intalnire foarte importanta a doua zi de dimineata. De fapt el nu mai putea sa stea deoarece nu mai putea sa isi tina aripile invizibile si nu vroia sa se dea de gol. Numai ca inainte sa plece, Yuri l-a pupat pe amandoi obraji, urandu-i: “ Nopate buna” cu o fata foarte copilaroasa. Ikusa ar fi vrut ca in momentul in care ea se indrepta spre obrazul lui , el sa isi intoarca capul si sa o sarute, dar se stapani nestiind cum va reactiona ea la acest act. Disparu in noapte fara sa se mai uite inapoi la cei doi ramasi pe loc.
Singur cu Yuri, Hissori nu avu curajul sa inceapa o conversatie, asa ca Yuri dupa ce se plictisi sa stea in tacere incepu cu un maraton de intrebari nemaiputand sa se abtina.
-Stii Hissori, voi veti fi in avantaj, acum ca stiti unde stau. I-a spune-mi, voi unde locuiti?
-Noi stam putin mai incolo, la vreo 20 de minute, in singurul zgarie-nori cu patruzeci si cinci de etaje.
-Aha. Bun… Stiu unde este. Dar de ce ati venit aici?
-Nu noi am vrut. Parinti nostri au crezut ca ne va face bine clima si oameni de pe aici. Au o parere foarte buna despre japonezi.
-Si eu am o parere foarte buna despre americani. Da, Ikusa de ce a plecat? Nu ii place de mine?
-A, nu!! Doamne freeste! Cine ar putea sa nu te placa? Nu, el are niste afaceri pe care trebuie sa le resolve inainte de a putea urma liceul din nou. Sedinta este la o ora imposibila pentru el. Este la sase jumate dimineata, si el nu este obisnuit cu asemenea ore matinale.
Ajunsesera la destinatie.
-Uite ca am ajuns. Iti multumesc mult ca m-ai condus. Sper ca ne vom mai revedea. La revedere! spuse Yuri, plecand.
Yuri pleca si doar in cateva minute disparu dupa colt. Doar dupa ce a disparut, Hissori isi dadu seama ca nu i-a luat numarul de telefon si ca nici nu stie la ce liceu invata. Oricum era prea tarziu ca sa se mai duca dupa ea. Asa ca lasa totul in seama sortii si se indreapta spre apartamentul lui din zagrie-nori.
Yuri ajunsa acasa se duse spre camera ei, cand vede telefonul de pe hol. Atunci isi aduce si ea aminte ca a tinut sa ii dea numarul de telefon lui Hissori dar a uitat. Ii parea rau ca uitase, dar acum era prea tarziu sa mai faca ceva. Nici ea si nici ei nu stiau cu exactitate unde sta celalalt asa ca ea se hotari sa se lase pe mana sortii, fiind sigura ca nu o sa ii mai revada niciodata. In acel moment nu stia ca soarta iti poate juca de multe ori feste.
Chaos, in camera lui Ashi

“ Este frumoasa. Chiar foarte frumoasa dar nu o intrece pe Ayame. Ayame are frumusetea acea pura si stralucitoare ca un soare in miniatura, fata ce tocmai intra pe usa nu este pe langa ea decat o stea ce sta sa se stinga.” Avea un par negru, stralucitor si atat de lung incat daca i-ar fi dat drumul nu ai mai putea vedea nimic din pieptul voluminos ce iesea fara sfiala din decoltecul adanc. Ochii ei de un rosu aprins pareau sa ascunda ganduri ce pana si pe el, Ashi l-ar fi ingrozit, iar buzele putin groase pareau a zambi tot timpul, acel zambet malefic ce il fermecase. Dar nu era ceea ce isi dorea. Vroia ochii verzi si calzi ai lui Ayame, vroia sa ii guste o data gura frumos conturata ce te ispitea de cate ori zambea. Vroia sa ii guste pielea ce intotdeauna cand treceai pe langa ea mirosea a trandafiri, isi dorea sa afle daca intr-adevar avea gustul trandafirilor ce de abia au inflorit, sa simta cat de catifelata este pielea ei, iar parul ei de un rosu inchis si minunat lasa pe oricine cu dorinta de a-l atinge, era magnifica. Ea este ca o rasuflare usoara, o briza de mare pe cand cea ce tocmai intra este uraganul ce aduce numai belele. Facu Ashi o scurta comparatie intre ceea ce isi dorea si fata ce tocmai intra pe usa, pe care de altfel o avea. Dar spre dezamagirea lui isi dadu seama ca nici nu putea sa exista o comparatie intre soarele ce straluceste pe cer si steaua ce o poti vedea doar noaptea dupa ce disparea soarele.
-Hei scumpete, cum iti merge cu vanatoarea tipei aleia, oh ....cum ii zice? A, da, Ayame? spuse sarcastic Akki.
Dar inainte de a termina fraza, Ashi o apuca de mana si o trase spre el, smucind-o atat de tare ca aceasta isi pierdu echilibrul lovindu-se cu capul de o masa.Multumit de pedeapsa pe care i-o daduse, ii dadu drumul la mana uitandu-se cum cade fara de viata langa corpul ei.
Akki se ridica furioasa si isi aranja putin hainele, dupa care radicandu-si capul isi fixa ochii, acum in flacari, in ochii lui.
-Nesuferit mai esti azi, Ashi! exclama ea frecandu-se in locul in care se lovise. Dupa ce ca ai, uite aici, spunand aceasta isi apropie sanii unul de altul si mai mult incat nu mai aveau mult si dadeau pe afara, fata frumoasa si unde mai pui si demonita intaia, te tii dupa fusta unui inger care pe deasupra te-a respins inca de pe vremea cand erai inger. Aceasta te face sa te intrebi, ce sanse crezi tu ca ai acum, cand esti demon. Chiar crezi ca te va accepta, ha?
Ridica mana sa o plesneasca pentru lipsa ei de respect fata de Ayame dar se razgandi si ii spuse:
-Este ultima ta advertizare Akki, un singur cuvant in plus ofensator la adresa lui Ayame si zbori in lumea oamenilor in doua minute!! O ameninta el.
-Bine, bine scumpete, nu trebuie sa te enervezi atat. Dar nu te inteleg, zau daca inteleg. Cand ai asa ceva langa tine si ti se mai si ofera pe tava, tu pleci si o cauti pe Ayame. Iar daca din cand in cand ne mai distram si noi, te comporti dupa aceea de parca i-ai fi aruncat un os cainelui tau favorit. Nu-mi place deloc aceasta situatie sa stii. Nu sunt a doua spita de la roata ta! Ma simt ca un premiu de consolare pentru tine pentru ca nu o poti avea pe ea. Sa stii, iubitule, ca daca eu te parasesc nu vei mai gasi pe nimeni care sa iti accepte mofturile tale! zise suparata Akki intorcandu-se sa iasa din incapere.
Vazand aceasta, Ashi o apuca din nou de mana tragand-o langa el in pat, dar de data aceasta mai usor. Inca nu era dispus sa o lase sa plece si sa renunte la partidele cu ea, nu acum cel putin. Cand Ayame va fi a lui, ea va ajunge felul doi pentru demoni cu ceva putere.
-Ei, hai Akki, nu mai fi asa de rea. Stii doar ca eu numai pe tine te doresc si te iubesc. Ayame este doar ceva ce imi doresc ca sa o umilesc. Aceasta numai din cauza ca si ea m-a umilit pe mine acum multi ani. Acum este sansa mea sa faca asta. Doar atat. Fi si tu putin intelegatoare scumpa mea, draga mea demonita.
-Daca doar atat vrei, atunci pot sa ma sacrifice si sa mai indur cateva saptamani situatia aceasta, spunand aceasta se ghemui ca o pisica in bratele lui mari uitandu-se la el, cantarindu-l.
“Este perfect, cel putin din punctul meu de vedere daca nu din al altcuiva. A reusit dupa multe chinuri sa le dea ochilor lui rosii, incredibil de duri, o culoare mai normala. Normala pentru demoni si ingeri cel putin, este un fel de albastru ce are cand reflexii violete cand albastru inchis, iar atunci cand se uita la mine cu acei ochi, am impresia ca inregistreaza orice detaliu al corpului si al imbracamintii mele. Gura lui este atat de senzuala ca pana si cea mai pura fata s-ar fi simtit ispitita sa o sarute. Chipul lui este mai tras dar are oasele foarte solide. Are umeri lati, talia supla, maini puternice putin aspre asa cum trebuie sa le aibe un barbat adevarat. Este un bun scrimer deoarece ii da un avantaj constitutia, iar sub manierele lui reci se ascunde un temperament inflamabil. Cat despre hainele si manierele lui sofisticate atunci cand el doreste poate sa exprime o senzualitate debordanta”, se gandea Akki uitandu-se cu dorinta la conducatorul ei.
Deodata Ashi o forta sa se miste. El in cateva minute era peste ea in patul mare si incepu sa o sarute nerabdator. Se descotorosi in trei minute de toate hainele de pe ea, aruncandu-le peste tot prin camera. Apoi instantaneu o puse sa is idea drumul la par, sa se ridice si sa se departeze de el cativa pasi pentru a putea sa o vada mai bine. O cantari bine. La fel de rapid cum a dezbracat-o la fel de rapid a scapat de ea, lasand-o masca.
-Pleaca de aici! Pleaca mai repede!!! Nu mai vreau sa iti vad mutra niciodata!! Ma auzi?!? tipa furios Ashi.
Nici chiar el nu isi dadu seama ce il enervase atat de tare la ea. Nu mai putea sa se multumeasca cu cineva ca ea, trebuia sa o aibe pe EA, vroia din toata inima sa fure soarele si nu mai putea sa se multumeasca cu o amarata de stea.
In timp ce ea se grabea sa isi i-a hainele mai repede si sa plece, isi spunea in minte: “ Las` ca vezi tu scumpule, cum o sa te intorci la mine! In genunchi sa te vad si nici atunci nu o sa te mai primesc inapoi! Las` ca vezi tu! Si lui Ayame, iubitei tale, Ayame , vei vedea tu. Vei ramane fara ea scumpule! Si tu si ingerii aia. Veti ramane toti cu buzele umflate! O s-o caut si o s-o gasesc. Iti promit eu. Va avea soarta muritorilor. Las` ca veti vedea voi toti, tu si toti ceilalti adepti ai frumusetii lui Ayame!!!”. Cu aceste planuri in minte iesi pentru totdeauna din camera lui Ashi si din viata lui, dar intra in viata altcuiva...

Apartamentul celor doi ingeri

In cealalta parte cei doi ingeri ai nostri incercau sa doarma. Erau de cateva zile in Tokyo si aveau o problema destul de mare, nu reuseau sa se adapteze fusului orar al Pamantului. Reusisera sa isi ascunda aripile permanent dar cu fusul orar nu reuseau. Asa ca amandoi s-au decis sa isi continuie cautarile.
-Hei, nici tu nu poti dormi Hissori? intreba Ikusa.
-Nu. Nu imi cade bine orarul acesta. Da, tu?
-Nici mie. Am venit sa mai caut cate ceva despre locatia lui Ayame. Orasul acesta este foarte mare, asa ca m-am gandit ca este mai bine daca as mai reduce din suprafata.
-Mm...da. Acesta era si gandul meu.
-Auzi, dar ce parere ai despre fata aceea peste care am dat in zi in care am ajuns aici, cum o chema oare? A, da. Yuri.
-Ce parere sa am? Intreba Hissori ridicand dintr-o spranceana si asteptand explicatii.
-Pai, stii... totusi seamana asa putin cu Ayame.... Adica ochii verzi, parul rosu, corpul frumos alcatuit. Nu exista nici o asemanare intre ele doua....
-Acum ca spui aceaste lucruri... sunt de accord cu tine ca exista o asemanare, dar nu are nici o urma de aura in jurul capului, acolo una cat de mica...
-Da, stiu, dar daca ea nu are aura?
-Nu. Asta nu se poate, oricine are o aura, ea o are foarte mica si de aceea spun multi ca nu are deloc.
-Daca tu spui. Ne vom mai intalni cu ea?
-Cu care ea?
-Cu Yuri. Auzi, da tu ce ai? Unde iti este capul? Pari distras, spuse Ikusa banuitor.
-Nicaieri. Ma gandeam la fata aceea, Yuri. Avea multe carti cu ea, iar una, careia am apucat sa ii vad titlul, era plina cu tot felul de lucruri despre ingeri. Nu imi pot aminti titlul, dar sunt sigur ca acea carte era legata de ingeri. Este foarte ciudat, ea fiind de origine japoneza, nu ar trebui sa creada in ingeri...
-Da, bine. Dar ce are aceasta de-a face cu Yuri fiind Ayame? intreba el curios.
-Pai... mai nimic. Dar mi s-a parut ciudat felul in care s-a purtat. Ai vazut ca la inceput isi aduna cartile de pe jos fara sa zica nimic, ca mai apoi cand ne-a vazut sa devina deodata foarte prietenoasa. Ai observat?
-Cum sa nu fie prietenoasa cand vede doua specimene asa frumoase ca noi, Hissori? spuse razand Ikusa.
-Da, ai dreptate. Pentru ea suntem din cale afara de frumosi. Eh, cateodata cred ca sunt prea suspicios, toata aceasta munca si orarul de aici mi-a ajuns la cap. Devin paranoic.
-Pai, atunci hai la culcare! Maine avem o zi plina in fata noastra. Ne vom duce la liceu sa ne depunem cica, foaia matricola, parca asa se numeste. A… isi aduce aminte el ceva foarte vital… dar noi nu avem nici macar un numar ca sa o sunam pe Yuri sa aflam unde este liceul unde ea invata… Nu putem sa aparem asa pe nepusa masa la ea la usa si nici nu stim unde este acea usa.
-O sa dam noi de ea, stai fara grija si oricum o sa aflam noi unde invata.
-Hai sa ii facem o vizita maine, o cautam si aparem asa din senin.
-Stai calm, fratioare! Oricum este doar o muritoare. Tine minte ca singura relatie pe care o vom avea cu ea este de prietenie si nimic altceva. Ai inteles? Aceasta este valabil pentru amandoi.
-Da, stiu.
Iar in gandul lui: “ Ce pacat ca nu este inger, ar fi facut un inger foarte frumos.”
-Hai, ar trebui sa iti urmam sfatul si la culcare cu noi. Noapte buna!
-Noapte buna, Hissori, desi nu stia cat de buna ar putea sa fie aceasta noapte.
astept criticile voastre desi sunt constienta ca multi dintre voi ati citit deja partea asta...
dar asta este...
In camera de lucru a celor doi protejati

Era noapte in Eden, orasul ingerilor si desi era noapte si era o ora foarte tarzie, o camera lasa sa iasa pe hol o lumina puternica de la lustra.
Aoshy si Ranpu lucreaza pana tarziu ca sa mai afle un amanunt, un indiciu, ceva oricat de mic, nu conta atata timp cat era ceva ce putea aduce la lumina toata aceasta situatie in care se aflau de ceva timp.
Din cauza ca erau prea absorbiti de munca lor nu au auzit podeaua ce scartiia sub picioarele unui necunoscut. Nu se vedea decat o umbra ce statea cu urechea lipita de usa camerei, unde Ranpu si Aoshy lucrau. Era de cateva ore pe acolo si astepta ca cei doi sa cada obositi cu capetele in cartile pe care le citeau, numai ca aceasta nu se mai intampla. Nu vroia sa foloseasca acel gaz pentru adormit dar daca situatia aceasta va mai dura mult timp nu avea alta cale. Maine la prima ora trebuia sa duca scrisoarea cu orice informatii ar fi gasit in locul stabilit data trecuta cand se intalnise cu superiorul sau. Daca nu putea gasi ceva mai bun pana atunci era ca si mort. Mai esuase o data atunci cand marile consilii s-au intalnit si pentru ca el a intarziat nu s-a mai putut strecura inauntru sa asculte ce discutau. Fusese iertat pentru aceasta scapare, dar era sigur ca daca dadea gres a doua oara era mort. Asa cum era transpirat din cauza fricii, incepu sa sopteasca o incantatie si aruncand o pana de-a lui in incapere astepta ca aceasta sa isi faca efectul. Cei doi ingeri nici nu au stiu ce i-a lovit, au adormit imediat ce pana se asezase pe podea.
In zece minute luase informatiile si o lua la fuga printre holurile castelului pana la camera in care statea. Compuse scrisoarea in fuga. Cand auzi orologiul cel vechi anuntand ora intalnirii tocmai terminase si o lua din nou la fuga spre locul de intalnire stabilit.
Cel caruia trebuia sa ii dea scrisoarea era deja acolo asteptandu-l. Se vedea dupa felul cum se invartea in cerc ca era foarte nerabdator.
-Sper ca mi-ai adus ceva de data aceasta, Uragiri, altfel ai incurcat-o.
-Da, da. Sigur alteta. V-am adus niste informatii destul de importante, se pare ca cei doi tineri protejati ai lui Tetsujin si Hageshi, pe numele lor Aoshy si Ranpu, lucreaza la o metoda de a deschide camera din prima domnie a conducatoarei.
-Cum adica, a o deschide? Intreba curioasa si nedumerita umbra.
-Pai, domnia voastra nu are de unde sa stie deoarece pe vremea acea era de mult plecata, dar cand au gasit-o pe conducatoarea lor omorita, au sigilat camera si au distrus tot ce putea fi de vreun folos pentru a o deschide. Acum cei doi, Ranpu si Aoshy, sunt convinsi ca daca reusesc sa patrunda in acea camera vor putea afla ce s-a intamplat, in acea vreme. Ei de fapt cauta informatii despre cei doi Fallen Angel legendari.
-Cum?!?! Trebuie neaparat sa ii opresti! Nu trebuie sa afle nimic despre cei doi Fallen Angel. Ai auzit? Nimic. Absolut nimic. Daca afla ceva despre ei, planul nostru se destrama, se duce pe apa sambetei. Pleaca mai repede! Ce mai pierzi timpul pe aici? Lenesule, pleaca am ordonat! Tipa umbra, riscand sa se compromita. Si sa faci rost de ceea ce ei au vorbit la consiliu.
-Da, am inteles, excelenta. Acum am plecat excelenta, spuse Uragiri facand plecaciuni.
Dupa ce Uragiri pleca, Ashi, el era demonul din umbra, parasi locul intunecat sprea a se intoarce inapoi in palatul sau.
“ Este o incurcatura data naibii. Este bine totusi ca acea camera a fost sigilata iar modalitatea de a o deschide distrusa. Daca reusesc sa intre in acea camera este foarte posibil ca tot ceea ce am planuit eu sa fie distrus, iar acest lucru nu se poate intampla! Nu voi lasa sa se intample. Cei doi Fallen Angel legendari vor sta legendari asa cum ar trebui si nu vor veni pe Pamant. Voi avea eu grija de acest lucru.”

Prin liceele din Tokyo

Este deja ora zece dimineata si ei de abia s-au hotarit asupra liceului unde se vor inscrie. Erau in intarziere asa ca au fost nevoiti sa plece in graba si si-au uitat asa numitele foi matricole acasa.
Nu le lua mult sa ajunga la liceu, mai mult le lua sa gaseasca liceul decat sa ajunga la el. Odata ajunsi in incinta liceu, se dusera direct la cabinetul directorului. Acesta ii primi cu bratele deschise.
-Bine ati venit! Bine ati venit! Ma bucur nespus de mult ca ati ales liceul nostru pentru a va continua studiile. Nu o sa va plictisesc prea mult cu enumerarea facilitatilor pe care le aveti aici. Am primit cererea dumneavoastra si a fratelui dumneavoastra de a va inscrie la liceul nostru. V-am facut deja fisele cu orele pe care le veti avea saptamana aceasta si care daca va convin vor fi lasate asa, daca nu va plac anumite ore veti putea sa le schimbati. Dar aceasta doar in primele zile de scoala. Apropo sper ca v-ati adus foile matricole, nu? intreba directorul.
Ikusa se uita la Hissori, iar Hissori se uita la Ikusa dandu-si amandoi seama ca au uitat foile matricole acasa pe masuta din hol.
-Le-am uitat acasa, din pacate. Dar putem participa la ore? Va promitem ca maine va vom aduce foile matricole. Deja am pierdut o groaza de timp cu mutatul si cautarea unui liceu adecvat, spuse Hissori sperand ca directorul sa ii inteleaga.
-Da, da, sigur. Nu este nimic. Poftiti orarul si cred ca ar trebui ca acum sa va duceti la ore, doar nu vreti sa intarziati. Spor la invatatura!
Pe coridor cei doi se uitau la cele doua orare si spusera:
-Eu am prima ora limba japoneza, aceasta va fi destul de interesant, zise Ikusa razand cu subinteles.
-Hm, spuse Hissori banuitor. Sper ca nu o sa faci pe desteptul, nu? Esti elev American, se presupune ca nu prea le ai cu limba japoneza, deci poartate ca atare. Se pare ca eu am prima ora matematica. Va fi interesant.
-Norocosule! Deci se pare ca o sa ne vedem peste o ora, nu fratioare?
-Asa se pare , “ fratioare”! Pe mai tarziu! Ai grija nu face nimic iesit din comun, esti om acum.
-Da, da, am inteles.
Il vom parasi pe Hissori putin, pentru a il urmari pe Ikusa.
Ikusa intra in clasa 412 de la etajul al doilea al liceului. Asa cum se astepta, clasele umane nu erau deloc diferite de cele ale ingerilor, aceleasi banci, aceleasi table facut din sticla, aceasi catedra cu acelasi vechi scaun care se presupunea ca este confortabil. Se pare ca a intarziat deoarece profesoara era deja in sala si se apucase sa predea lectia, prin urmare toti elevi din clasa se intoarsera sa vada cine putea fi cel ce a indraznit sa intarzie.
Imediat a vazut-o, la fel cum si ea la vazut exact cand a intrat in clasa. Au ramas amandoi ca trazniti, uitandu-se unul in ochii celuilalt dorind sa spuna ceva dar neputinciosi sa scoata un singur cuvand din cauza profesoarei. Nici unul dintrei ei nu se astepta sa dea peste celalalt atat de repede, chiar renuntasera la a se mai gandi la aceasta. Se uitau unul in ochii ceiluilalt citindu-si reciproc gandurile. Yuri banuia ca daca el este aici nici fratele lui nu era departe. Amadoi s-au trezit atunci cand profesoara s-a apropiat de Ikusa.
-Hey, intri sau nu? Esti nou pe aici dupa cat se pare, dar esti putin c-am mare pentru liceu… Ce ora ai baiete?
Uitandu-se la profesoara o cantari din cap pana in picioare. Acea privire pe care si Yuri o observase o facu pe sa fie putin geloasa, iar pe profesoara o magulise. Era constienta ca ea pe langa el sau profesoara ei nu era decat o copila dar spera ca poate Ikusa o va observa si pe ea asa, ca un om mare, matur. Alunga acel gand din minte spunandu-si ca nu ii pasa ce face el sau ce crede el, nu era decat un amic si atat.
Sa revenim la profesoara. Profesoara este simpatica si avea putin peste treizeci de ani. Are parul lung negru, ingrijit, ochi migdalati, caprui, gura cu buze subtiri si micuta, nasul mic, carn. Era mica de inaltime si slabuta ca un fotomodel. Era frumusica dar nu avea o frumusete iesita din comun. Se vedea ca ii placea ce facea si deasemene ii placeau foarte mult copiii. Probabil avea si ea vreo doi, dar era deasemenea posibil ca neavand nici un copil de-al ei sa isi reverse toata dragostea asupra elevilor ei.
-Pai, eu cred ca am nimerit bine. Aceasta nu este clasa 412, unde se tine ora de limba japoneza? Intreba Ikusa nevenindu-I sa creada ca ar fi putut gresi.
-Ba da, dar nu mi s-a spus ca voi avea un elev nou la ora.
-Am venit chiar inainte de inceperea orelor, cred ca directorul nu a avut timp sa va anunte.
-Bine, bine. Te rog, in lipsa fisei cu date despre tine, sa te prezinti. De unde esti? Cum te numesti? Ce varsta ai?
-Din America, New York, ma numesc Ikusa si am douazeci de ani.
-Douazeci de ani!?! exclamase uimita profesoara.
- Da. Am renuntat la liceu cand aveam saptesprezece ani si acum m-am gandit sa ma apuc din nou.
-Aha. Nume de familie nu ai?
-Acesta e numele meu de familie, Ikusa. Nu se astepta la aceasta intrebare si nu stia ce nume avea scris pe foaia matricola asa ca incepu sa faca pe prostul sperand ca va reusi sa treaca peste aceasta intrebare cu brio.
-Atunci prenumele care este?
-Ikusa.
Auzind raspunsul lui elevii izbucnira in ras.
-Liniste! Faceti liniste, amaratilor. Destul de ciudat. Oricum sa trecem peste. De ce ai venit la noi in Tokyo, Ikusa? Pot sa iti spun Ikusa, nu?
-Da, desigur. Chiar mi-ar face mare placere si oricum nu aveti cum altcumva sa imi spuneti… Am venit aici deoarece parinti au crezut ca acest climat imi va face bine mie si fratelui meu. Au zis ca nici nu vom mai putea dezonora fete asa usor, cica ne-o taie daca facem ceva dezonorant fetelor de pe aici, spuse el cu o fata atat de inocenta si serioasa incat ai fi crezut ca ceea ce spune el este cel mai normal lucru din lume.
Dupa ce scoase aceasta afirmatie din capul lui plin de soti ii facu cu ochiul lui Yuri, care se facu ca nu observa si ca nu crede nimic din ceea ce spune.
-Nu fi nesimtit, Ikusa. Acum treci intr-o banca si fi atent. Ai la dispozitie trei saptamani sa iti pui caitul in ordine si sa iti iei toate lectiile. Sa stii ca voi verifica! Apropo sa stii ca data viitoare vei da un test sa vad si eu care este nivelul cunostintelor tale, il ameninta profesoara.
Ikusa se aseza exact in spatele lui Yuri. Era bucuros ca a gasit un loc langa ea. De acolo din spate putea sa vada cat de matasos ii este parul si parca ceva il impingea de la spate sa il atinga dar se abtinu. Nu ii era permis sa faca ceea ce tocmai ii trecuse prin cap. Nu, trebuia sa se abtina de la orice, dar daca nu ii era permis sa aibe o relatie cu ea aceasta nu insemna ca nu putea sa vorbeasca cu ea. Cine stie poate ii era de ajutor. Asa ca i-a facut semn sa se intoarca.
-Hey, fetito! Ce mai faci? Iti vine sa crezi aceasta mica, mare coincidenta? Adica au trecut noua zile de la acel mic incident, nu credeam ca te voi mai revedea.
-Nu-mi zice mie fetito. Nu, nu-mi prea vine sa cred, dar faptul ca tu esti aici si imi sufli in ureche inseamna ca este adevarat. Sincer nu ma asteptam sa te mai vad vreodata, nici pe tine, nici pe fratiorul tau iubit.
-Faceti liniste acolo in spate! Spuse profesoara cu spatele la elevi si cu fata la tabla scriind niste verbe in limba japoneza.
-Uite numarul meu de telefon si ora pe care o am dupa aceasta, spuse Yuri dandu-i un biletel.
Ezita putin sa ii dea biletelul dar se gandi ca nu putea sa fie atat de rau pe cat vroia el sa para.
-Nu ma asteptam sa iti obtin numarul de telefon atat de usor… Cat despre ora de dupa aceasta, coincide. Se pare ca amandoi avem limba franceza in camera 319. Vrei sa te intalnesti in pauza cu mine si cu Hissori? Intreba el zambind smechereste.
Uitandu-se la el, Yuri avea impresia ca el chiar arata ca un bad-boy si ca ar trebui sa se tina departe de el. Mai ales de acel zambet care parca te invita la ganduri necurate si care era in stare sa dezghete o inima de mult inghetata.
-Ti-am dat numarul meu ca sa pastram legatura, nu il lua ca un semn de cedare a intimitatii mele si a timpului meu liber! Spuse ea cu un ton intepator studiat in oglinda de multe ori.
-Da, da stiu. Era o gluma, tepoas-o. Nu trebuie sa ridici garda atat de repede. Nu o sa iti fac nimic, nici macar nu o sa te ating. Apropo esti simpatica cu garda jos, stiai?
-Nu si nici nu imi pasa. Daca nu iti tii mainile acasa sau cuvintele pe limba vei avea probleme. Sa stii ca iti accept propunerea de a ne vedea in pauza numai pentru ca vreau sa il vad pe Hissori. Din cate am vazut este diferit de tine, as vrea sa ma conving ca nu l-ai corupt deja si ca nici nu il vei corupe.
-Aici vei avea o mare surpriza, surioara. El este deja de mult timp corupt. He, he, he, rase el diabolic.
Profesoara se intoarse spre clasa si se uita necrutatoare sa vada cine vorbeste dar pe niciuna dintre fetele elevilor ei nu se citea nelinistea vinovatului cand a fost prins, asa ca se intoarse reluand de unde a ramas cu scrisul.
Pe la jumatatea orei Ikusa se plictisi. Uitase cat de plictisitoare sunt orele la scoala, nu stia ce cauta aici, dar merita daca putea sa o gaseasca pe Ayame. Intre timp se ridica pentru a o deranjeza pe Yuri dar vazu ca scrie ceva pe o foaie. Era altceva decat ce dicta profesoara, asa ca se mai ridica putin pentru a vedea ce scrie pe foaie si citi:
“ I looked for the sun,
But it`s raining today
Raining… I`m going outside
I don`t believe my eyes…
You are there…
An angel in the street
Suddenly it`s not raining anymore
I`m screaming but..
What`s happening?
I`m falling
And then I see the angel`s face
No way! It can`t be you.
Not you!
I wake up; something`s so strange
I have wings… but why are they red?
I touch them and I understand
They are made from blood
The blood of the people I hurt
And from the darkest corner of my mind
I see your face and remember
You were crying..
Crying for my sake?
With sorrow in my heart
I try to fly up
To find you
To ask you
Why were you crying?
What have I done to make you sad?
My sweet angel
Why were you crying?
I didn`t understand then
But I do now
And I`ll try to fix what I`ve done
I`ll try to wipe your tears from your eyes
I can`t be at peace when I know you`re crying
I accept my faith as a Fallen Angel
But I can`t accept the tears from your eyes!”
Nu o mai deranja, se pare ca ajunsese intr-un impas. Ramase uitat in zare gandindu-se la ce a scris ea. Un vers i se parea cunoscut si anume: “ I wake up; something`s so strange\ I have wings, but why are they red.\ I touch them and understand.\ They`re made from blood.” Recitand din nou aceste versuri avu un moment de visare. Se vedea pe el cu aripi rosii, era ca si cum s-ar fi uitat intr-o oglinda, numai ca nu era nici o oglinda cel pe care il vedea era cat se poate de real si incerca sa ii spuna disperat ceva iar el nu intelegea ce vroia sa ii spuna. Tocmai cand acel inger ciudat intinse mana spre el sa il intoarca, probabil, cu fata spre ceva ce se afla in spatele lui, se trezi brusc. Aprope ca daramase banca cand se ridica speriat de ceea ce tocmai visase.
In tot acest timp cineva a urmarit tot ce s-a intamplat de cand a intrat Ikusa in clasa pana in momentul cand el s-a uitat in foaia lui Yuri potolindu-se pe neasteptate. Acum ca se sunase de iesire era momentul ca ea sa actioneze.
In pauza

Yuri se ridica din banca indreptandu-se spre Ikusa fara prea mare tragere de inima. Ii placea foarte mult cum arata la corp, era si imposibil sa nu il gasesti frumos dar caracterul lui pana acum, cel putin, lasa mult de dorit. Se intreba cu uimire ce o fi fost in capul ei cand l-a considerat de treaba in noapte cand l-a cunoscut. Cu siguranta nu era atenta la ceea ce ii iesea pe gura atunci in acea seara, altfel nu ar fi facut pe ghidul pentru el si pentru fratele lui.
-Ce norocoasa esti! Se auzi o voce din spatele ei, care ii apartinea prietenei ei Steph, ce ii zambea complice.
-Despre ce vorbesti?
-Pai… poate imi spui tu… Cine este baiatul acela super frumos, din cate stiam eu, tu nu ai prieten sau ai facut lucruri de una singura in ultimul timp? Unde l-ai gasit? Cum l-ai intalnit? Cum de te cunoaste?
Yuri se inrosi si o trase de brat pe Steph, langa banca acesteia ca sa nu mai auda nimeni ce debita. Incerca sa o faca sa termine cu toate intrebarile dar vazand ca nu poate o lasa sa isi epuizeze stocul de oxigen si apoi sa vorbeasca.
-Nu este prietenul meu… suntem doar amici.. M-am intalnit cu el din intamplare acum cateva zile. Am intrat in el din greseala, stii cum sunt, nu ma uitam pe unde merg si buf! Apoi in urmatoarea clipa ma trezesc ca ii prezint orasul. La ce te gandesti si tu…. Numai telenovele ai in capul acela in ultimul timp….
-Pai atunci, daca asa sta treaba, nu imi faci si mie cunostinta cu el. Niciodata nu se stie ce o sa iasa. Daca tu nu il vrei, nu il tine doar pentru tine, nu este prea frumos din partea ta…
La auzul acelor cuvinte, Yuri se supara. Nu stia de ce, dar simplul fapt ca Steph il vroia pe Ikusa o deranja. Nu vroia ca ea sa il acapareze pe Ikusa, mai ales ca prietena ei, cand isi punea ceva in minte ducea acea idée pana la capat. Nu, nu putea sa gandeasca asa, ar fi fost foarte egoist din partea ei. Ikusa nu era al ei, nici nu il cunoastea de mult timp si nici nu il placea macar. Asa ca de ce ar fi interest-o ce facea el? Se uita la prietena ei, care astepta cu nerabdare un raspuns. Cateva secunde mai tarziu, simti o rasuflare calda in ceafa. Se intoarse pentru a vedea fata alba a lui Ikusa foarte aproape de fata ei. Daca s-ar fi aplecat inca putin aproape ca i-ar fi atins buzele. Inca putin daca s-ar mai fi inclinat ar fi putut sa o sarute. Deja il vedea cum se apleaca spre ea pentru a o saruta si ii pune mana pe mijloc lipind corpul ei de corpul lui pentru a putea sa o innebuneasca. Nu, nu avea voie sa se gandeasca la asa ceva se admonesta ea in gand. Apoi se trezi ca el o apuca de mana si o trage soptindu-I misterios sa mearga cu el, lasand-o astfel in urma pe Steph care ramase cu gura cascata la disparitia colegei ei.
“ Il voi avea pe acest Ikusa fie ca vrea el, fie ca nu. Stiu de ce au nevoie tipi ca el si in mod sigur acel lucru nu este o tipa timida ca Yuri. Este prea inocenta, prea copila pentru el, plus nici macar nu este la fel de frumoasa ca mine. Nu are nici o sansa in aceasta lupta pentru inima lui Ikusa. O sa fie o victorie extrem de usor de obtinut.” Spunandu-si aceasta ii aparu in coltul gurii un zambet de satisfactie. Nu stia cat de mult se insela in privinta lui, dar va afla destul de curand.
Yuri se trezi tinuta de mana pentru a putea tine pasul cu Ikusa care aproape ca alerga pe holurile liceului.
Mana lui era calda, dar nu era doar atat. Mai simtea ceva. Nu putea sa isi dea seama ce este, dar ii placea foarte mult si atunci ii pica fisa. Era siguranta. Siguranta oferita de caldura degetelor puternice ale persoanei din fata ei. Era la cativa pasi in spatele lui si ramase uimita de spatele lui lat, puternic. Camasa lui neagra ascundea muschii dezvoltati ce se jucau pe sub materialul fin. Aceasi camasa flutura pe langa ea, lasand un miros placut de parfum barbatesc in urma lui. Parul lui lung de un negru incredibil de inchis ce in prezenta razelor de soare parea a avea reflexii rosiatice, il faceau diferit de restul persoanelor pe care le cunostea. Nu putea sa creada ca nu vazuse toate aceste lucruri si inainte.
Tocmai cand vroia sa puna mana pe o suvita de-a lui de par, razleata, el se intoarse si ii zambi. Simti cum se topeste. Acel zambet al lui, orice ar fi exprimat: intentii rele, bucurie, tristete, fericire parea a fi intotdeauna de o senzualitate debordanta. Era foarte greu pentru cineva, oricine ar fi fost acel cineva, sa ii reziste. De altfel mai era ceva in legatura cu el. Ii lasa impresia ca nu conta de cat timp il cunostea si ca se cunosc de ani de zile nu ca s-ar fi intalnit de doua ori si acelea din intamplare. Era ceva ciudat in siguranta pe care o dadeau cuvintele, faptele si chiar si prezenta lui. Oferea prea multa siguranta unei persoane necunoscute. Acea siguranta o facea pe ea sa i se incredinteze cu totul, sa se lase pe mainile lui fiind sigura ca absolut totul va fi bine.
Apoi deodata se trezi din starea aceea de plutire, de vis si se gandi:
“ Nu. Nu. Nu. Nu este bine ceea ce fac. Nu trebui sa ma las purtata de singuranta aceasta falsa pe care o emana tot ce tine de el. Nu trebuie sa ma gandeasc la el in felul acestaa. Trebuie sa ma gandeasc la el ca la un prieten, amic.”
Din pacate nimic nu o ajuta. Parca totul vroia ca ea sa il bage in seama, sa il atinga, sa se lase tinuta in bratele lui puternice. Dar nu trebuia sa ii dea atentie, sa il atinga. Nu il placea si punct. Incerca sa ignore toate lucrurile ce o indeamna sa il vada ca pe un iubit. Trecea prin toate starile in timp ce era trasa prin holurile liceului.
Dupa ce aproape ca traversasera jumatate din liceu el incetini pasul si si-l potrivi dupa pasul ei, dar nu ii dadu drumul la mana. El incetini pentru a putea sa vorbeasca cu ea.
-Scuza-ma ca te-am luat, asa de repede, dar trebuia sa mergem undeva. In caz ca ai uitat trebuie sa ne intalnim cu fratele meu.
-Nu-i nici o problema, dar mai exact unde mergem?
-La vestiarul meu, sa ii explic ca mai exista coincidente in lumea aceasta.
-Poftim? Coincidente?
-Da, o sa intelegi in curand.
-Daca tu spui…. Eu trebuie sa te cred nu?
-Normal. Ce motive ai avea sa nu ma crezi?
-Ce motive as avea sa te cred?
-Nu stiu. Ce motive ai sa nu ma crezi?
-Momentan niciunul, dar aceasta nu implica sa te cred.
-Bine, bine crezi ce vrei, o sa vezi ca totul se va lamuri cand ne vom intalni cu mult iubitul meu frate.
Yuri nu intelese despre ce vorbea sau unde mai exact vroia sa ajunga, dar il vazu pe Hissori in fata lor stand linistit, rezemat de vestiar. Amadoi se apropiara de el. Ikusa vorbi primul.
-Uite pe cine am gasit eu!
Nu ii venea sa creada. Hissori se uita la Yuri, care ii zambea calduros.
“ Ce coincidenta. Se pare ca lumea este plina de mister.”, gandea el.
La randul ei, Yuri se uita uimita cand la Hissori, cand la Ikusa. Amadoi erau extraordianar de frumosi, parca ar fi fost de pe alta planeta, dar erau total diferiti. Parul argintiu si scurt al lui Hissori avea stralucirea aurului in razele soarelui, parca ar fi furat culoarea soarelui, iar imbracamintea de un alb imaculat il facea un adevarat inger. Culoarea alba a camasii ii lumina ochii albastrii, un albastru luat din ocean atat de intensa era culoarea, ce pareau si mai misteriosi datorita bretonului in forma de triunghi ce ii acoperea fruntea si putin din ochiul drept. Erau foarte diferiti de culoarea inchisa a ochilor lui Ikusa. In timp ce ochii lui Hissori ofereau linistea oceanului, ochii fratelui sau promiteau aventuri si intamplari misterioase intr-o noapte neagra fara luna. Ii venea greu sa creada ca cei doi barbati din fata ei sunt frati. Daca de Ikusa se forta sa nu se apropie din cauza alurii lui de bad-boy atunci de Hissori, care era exact opusul lui, se putea apropia linistita. El spre deosebire de Ikusa nu arata ca cineva pus pe rele tot timpul. Era sigura ca in prezenta lui nu avea de ce sa se teama in privinta inocentei ei, pe cand cu Ikusa povestea statea cu totul altfel. Daca ar fi ramas singura intr-o camera cu el, trebuia sa se astepte la absolute orice din partea frumosului Don Juan imprevizibil. Ikusa era mustangul naravas de abia capturat din salbaticie, intotdeauna fiind gata sa il arunce pe cel ce ar fi indraznit sa il calareasca, iar daca el era mustangul naravas, Hissori era calul pur-sange cu multe trofee castigate la diferite concursuri. De un lucru putea sa fie sigura si acela era ca oricat de frumosi ar fi ei doi, oricat de atragatori nu putea sa fie cu niciunul dintre ei doi, nu era de teapa ei. Ei erau caii superbi, in timp ce ea era pur si simplu un cal de bataie. Nu o deranja acest fapt deoarece nu vroia sa isi faca un iubit, vroia doar sa aiba cativa prieteni care sa o inteleaga si sa isi continuie cautarea ingerilor ei mult iubiti. Simtea ca ei puteau sa ii inteleaga pasiunea pe care o avea.
-Se pare ca exista si coincidente… Nu stiam ca inveti in acest liceu… spuse Hissori.
Yuri vroia sa raspunda la acea afirmatie dar tocmai cand deschise gura, o voce cunoscuta se auzi din spate.
-Te-am cautat prin tot liceul, spuse Steph. Unde ai disparut asa in fuga? Oricum nu conteaza. Presedintele clasei, Seya, a trimis dupa tine. Vrea sa vorbeasca cu tine, dar vad ca esti ocupata… spunand aceasta ii zambi complice. Nu imi faci si mie cunostinta cu cei doi noi prieteni ai tai?
“ Ce scorpie esti cateodata! Vrei sa te bagi in seama asa neinvitata. Oare ce vrei cu adevarat?” se intreba curioasa Yuri in timp ce facea prezentarile.
Desi Steph se prefacea ca este cea mai buna prietena a lui Yuri, ea o invidia de fapt pe Yuri din cauza frumusetii ei si isi pusese in gand sa ii fure toti baietii care se aratau interesati de ea sau de care ea era interesata. Yuri stia ca Steph nu ii este prietena cu adevarat, dar cateodata inchidea ochii la ceea ce facea ea si nu spunea nimic.
-Sigur. Ikusa, Hissori aceasta este Steph, colega mea si una dintre prietenele mele.
Steph nu baga de seama ca Yuri o prezenta ca simpla prietena nu ca prietena cea mai buna, din cauza ca era atenta la orice miscare a celor doi frati.
-Incantat de cunostinta, raspunse Hissori politicos.
-Sal`tare, scumpete! Spuse Ikusa facandu-i cu ochiul.
La acest salut Yuri mai ca nu il plesni pe Ikusa, iar cat despre prietena ei era invidioasa pe ea pentru ca era asa de libertina. Oricum ei doi puteau sa faca ce vroiau ei din cate ii pasa ei, dar problema ei era ca ii pasa desi nu vroia sa o arate si nici sa recunoasca.
Clopotelul anunta terminarea pauzei. Fiecare se indreapta spre clasele lor, dar nu inainte ca Steph si Ikusa sa faca schimb de numere de telefon. Ceea ce o scoase pe Yuri din sarite, dar tace si nu spune nimic. Ikusa vazu cum Yuri trece de la o stare la alta dar nu ii dadu atentie. Cu ea nu avea voie sa se implice pentru ca el cu Hissori dedusera ca ea avea un potential mare de a devein inger, iar daca cineva se amesteca in viata ei nu putea sa stie ce efect ar putea avea aceasta pe viitor. Iar el unul chiar vroia sa ii dea sansa sa devina inger, in afara de aceasta daca s-ar indragosti de el atunci o sa ii franga inima cand va trebui sa plece inapoi in “ America”.
Ascunzatoarea celor doi favoriti ai lui Ashi

Usa se deschise usor. Lasand sa intre putina lumina in camera prost luminata. Inaintand in camera un miros puternic de loc putrezit o izbi, incerca sa se uite cu atentie pe unde calca pentru a nu calca pe lucrurile de pe podea. Persoana inainta dezgustata pana in fata unei canapele, unde stateau tolaniti doi demoni, si vorbi:
-Ce mizerie este aici, voi nu stiti sa faceti curatenie? Si un grajd este mai curat decat camera aceasta!
-Aaaa… domnisoara Akki nu stiam ca o sa veniti pe aici, daca ne anuntati mai devreme atunci am fi facut curatenie, raspunse Thorpe ridicandu-se de pe canapea.
In timp ce Jessabelle se gandea: “ Ce o cauta si scorpia aceasta pe aici? Oare a fost trimisa de Ashi drept catelusul lui de adunat informatii sau a fost data afara si a venit sa adune informatii pentru o posibila razbunare! Nu conteaza, o sa aflu destul de curand..”
-Ati gasit ceva?
-Nu, raspunse de sus Jessabelle stiind ca oricum nu se putea atinge de ea, dar vrand sa o enerveze putin.
-Sunteti niste inutili. Am venit ca sa vorbesc cu Uragiri. Asa ca fiti niste catelusi cuminti si stabiliti-mi o intalnire cu el. Urgent. Nu am timp de pierdut.
-Hm… si cand doriti aceasta intalnire, mamaie?
Deodata Jessabelle se trezi cu o palma peste fata ce ii intoarse capul. Simti cum obrazul incepe sa se inroseasca si sa o usture. Isi duse mana la obraz din reflex, incercand sa isi maseze locul.
-Ai grija cum vorbesti nesimtit-o si mai ales cui ii vorbesti asa. Eu nu sunt una dintre tipele acelea de unica folosinta ale lui Ashi. Ai inteles? Cat despre intalnire, cat mai repede cu putinta aceasta daca sunteti in stare de asa ceva, raspunse AKki nervoasa.
-Am inteles, domnisoara. Jessabelle spuse cuvantul “domnisoara” de parca ar fi ars-o pe limba inca din momentul in care l-a rostit.
Akki nu o mai lua in seama si pleca fara a mai arunca o singura privire in urma.

CAPITOLUL IV

Camera lui Yuri

Este ora opt dimineata si in camera se aude telefonul sunand. Yuri de abia se trezeste si intinde mana dupa telefon. Il gaseste cu greu dupa lungi cautari prin pat si asa cum era, jumatate treaza, jumatate adormita, raspunde.
-Da?
Se aude vocea ingrosata de somn a lui Yuri.
-Hey, dragut-o aici este Ikusa. Stii tipul care a dat din greseala peste tine. Am sunat sa te intreb la cat ne intalnim si unde pentru a ne duce la liceu. Fratele meu inca doarme si nu am vrut sa il trezesc. Am crezut ca tu esti treaza la ora aceasta…. Imi pare rau daca te-am trezit cumva si pe tine.
-A, nu, nu. Stai linistit, nu este nici o problema. Oricum trebuia sa ma trezesc, mi-ai facut un bine.
Nu era destul de treaza pentru a-l repezi putin. Era mult prea adormita pentru a-si da seama cu cine vorbea. Nu il suporta pe Ikusa, cateodata era atat de arogant si plin de sine incat vroia sa plece si sa nu-l mai vada niciodata. Daca nu ar fi fost pentru aura aceea din jurul capului sau nu i-ar fi dat nici o atentie.
-Ma bucur. Deci la ce ora ne intalnim si unde?
-La mine aceasta daca nu va deranjeaza sa veniti la mine peste o ora, o ora jumatate c-am asa. Va promit, nu veti veni degeaba, mi s-a spus ca fac o cafea foarte buna.
- Bei cafea?
-Nu, dar am presupus ca voi beti. Eu de obicei beau o cana de ciocolata fierbinte. Dar le faceam parintilor mei cafea si ei spuneau ca e foarte buna.
-Suna bine. Chiar foarte bine. Te pricepi la facut ciocolata la fel de bine cum zici ca te pricepi si la cafea?
-Chiar mai bine. Deci sa va astept pe la noua, noua jumatate?
-Da.
-Bun. Sa va aduceti si dosarele ca pe la zece, zece jumatate plecam direct la liceu si nu veti mai avea timp sa va intoarceti sa le luati de acasa.
-Am inteles! Am plecat sa il trezesc pe Hissori, altfel nu vom ajunge la timp. Cateodata cred ca este pe invers, atat de mult ii ia sa se pregateasca.
-Bine, Ikusa. Pa-pa! spuse chicotind.
-Pa-pa, fetito! Pe mai tarziu.
Erau momente in care o facea sa creada ca el de fapt este altfel, ca nu este genul baiatului arogant si plin de sine si apoi veneau fazele de genul: “ pa, fetito!” care stricau totul, readucand-o la realitate. Nu stia care este masca lui si care este adevarata lui personalitate.
Nici nu puse bine telefonul in furca pentru ca in minutul urmator din nou se auzi taraitul lui.
-Alo? Spuse vocea unei fete.
-Buna, Steph! Ce faci?
-Te-am sunat sa te intreb daca vi astazi cu mine la liceu. Hm… ce zici?
-Suna bine, dar stii… am putina treaba si nu o sa pot sa ma intalnesc cu tine. Poate altadata.
-Da, da cum zici tu. Te intalnesti cu cei doi baieti, elevii cei noi. Hotomanc-o. Lasa ca am vazut ca nici o fata nu le rezista, dar oricum stii ca Ikusa nu are ochi decat pentru tine.
-Nu-I adevarat. Ai vazut ce incantat a fost atunci cand te-a cunoscut.
-Chiar crezi?
-Da, spuse Yuri cu jumatate de gura.
-Aceasta ar fi super misto. Poate pot sa mi-l fac iubit. Ce parere ai, am vreo sansa?
-Poti face ce vrei. Nu imi pasa si da cred ca ai sanse foarte mari, acum scuza-ma dar chiar trebuie sa inchid. Daca ti mortis o sa vorbim despre acest lucru la scoala.
-Sigur?
-Da, da, promit.
-Bine, bine, morocanoas-o. Pa. Ne vedem in fata liceului, sper ca nu ai uitat ca ne intalnim si cu Seya acolo.
-Da, Steph. Nu am uitat. Bye!
-Bye-Bye!
Yuri incerca sa nu se mai gandeasca la ea. Nu era treaba ei cu cine vroia ea sa fie sau pe cine seducea. Asa cum nu era nici treaba ei sa se bage in treburile lui Ikusa. Ea era interesata sa afle cum se poate ca doi oameni cu aure diferite sa stea impreuna sis a se inteleaga atat de bine cum se intelegeau Ikusa cu Hissori. Trebuia sa fie ceva diferit la acesti doi frati, trebuia sa afle ce era acel lucru care ii facea sa se comporte atat de diferit. Se gandea in continuare la ciudata relatie dintre cei doi frati in timp ce se ducea in bucatarie sa faca ciocolata.
Acasa la Yuri

Cineva batea la usa. Era ora noua fix si stia cu siguranta cine era in fata casei. Puse repede ciocolata calda in cani si le puse pe masa din bucatarie. Dupa care se duse sa deschida usa. Asa cum se astepta, ii gasi pe Ikusa cu Hissori in fata intrari. Amandoi stateau sprijiniti de cate o partea a tocului usii de la intrare si asteptau rabdatori ca cineva sa le deschida. Pareau atat de normali, stand asa sprijiniti incat avea impresia ca viseaza, ca de fapt realitatea era alta. Se piscase pentru a fi sigura ca nu este un vis frumos, dar ei continuau sa stea sprijiniti de zid uitandu-se la ea si asteptand sa fie invitati inauntru. Aducandu-si aminte de Ikusa isi spuse ca daca el se afla acolo atunci nu avea decat doua cazuri: fie era un cosmar, fie era realitatea. Optase pentru al doilea caz din moment ce se piscase, deducand astfel ca nu doarme.
Ikusa se uita la ea cantarind-o de sus in jos si de jos in sus, neascunzand deloc acest fapt iar Hissori o privea direct in ochii zambindu-I prietenos. O intimida putin Ikusa, facand-o sa roseasca asa ca isi muta privirea la Hissori incercand sa ii raspunda la fel de cald si prietenos.
“Wow! Este superba, mai ales imbracata in rochia aceasta de un albastru inchis. Iar ochii aceia verzi conturati subtil cu un dermatograf verde inchis te vrajesc imediat. Este parca mai frumoasa decat cu o zi inainte.” Ikusa ii facuse aceasta descriere in momentul in care o vazuse stand in usa uitandu-se la ei de parca nu ar fi fost reali.
Hissori in schimb era pur si simplu absorbit de ceea ce vedea pentru a se mai gandi la altceva. El era frapat de asemanarea izbitoare, in acea clipa cu Ayame. Se trezi din acel “vis” cand ii sopti fratelui sau la ureche ca nu trebuie sub nici o forma sa se implice emotional cu aceasta fata pentru ca ii poate dauna in drumul ei pentru a deveni un inger. Amandoi erau ferm convinsi ca ea este pe drumul cel bun de a intra in Eden si amandoi se hotarasera sa faca tot ceea ce trebuia pentru ca ea sa devina unul dintre ei. Banuiau ca ea are mari sanse de a deveni inger mai ales ca aflasera de la Yuri ca este foarte atrasa de ingeri. Acum vroiau doar sa afle cat stia ea despre ei ca sa poata aprecia mai bine sansele ei de intrare in Eden. De altfel mai vroiau sa stie si de ce religie era. Stiau cu siguranta ca japonezi nu credeau in ingeri deci trebuia sa fie de o religie ce credea in ei altfel ea nu ar fi fost atat de pasionata de ei.
Ii pofti inauntru, intorcandu-se cu spatele la ei pentru a-I conduce in bucatarie, unde aveau sa-si bea cicolata. Imediat ce se intoarse cu spatele, cei doi avura un schimb de priviri plin de subintelesuri. Acele priviri, se vedea foarte clar, exprimau regretul lor pentru ca ea nu era reincarnarea conducatoarei lor, avea fizicul potrivit si inteligenta ei dar nu era ea. Mai rau le parea ca Yuri nu era nici macar un inger reincarnat, dar acest lucru se va rezolva odata cu trecerea timpului, decisera ei. Au lasat acest lucru de o parte si au hotarit sa nu se mai gandeasca la Ayame, asa ca au urmat-o pe Yuri in bucatarie unde totul era pregatit.
-Miroase foarte bine ciocolata aceasta! spuse Ikusa zambindu-i fermecator.
-Mersi. Acum stati jos si gustati-o. Sa-mi spuneti sincer ce parere aveti. Iar daca cumva nu aud complimente v-ati semnat condamnarea, spuse ea razand.
“ Ce bine era sa aiba pe cineva dimineata cu care sa vorbeasca si sa imparta o cana de ciocolata fierbinte. Cred ca daca m-ar vedea sora mea ar face infarct.” gandi ea zambindu-le celor doi baieti.
Celor doi baieti asa cum le spuse ea li se parea foarte haios sa auda amenintarea acea iesind din gura ei. Era atat de fragila si vulnerabila incat era imposibil sa se tina de ceea ce promisese.
-Foarte gustoasa este ciocolata Yuri! Chiar te pricepi, o lauda Hissori. Auzi, vroiam sa te intreb de ieri dar mi s-a parut ca sunt putin deplasat, dar ce faceai cu toate acele carti despre ingeri? Atunci cand ai cazut, am citit fara sa vreau titlul catorva carti ce le-ai scapat pe jos. Mi sa parut ciudat. Din cate stiu religia voastra nu crede in ingeri.
-Iarta-l pe fratele meu daca este prea idiscret, nu vreau sa crezi ca suntem niste bagaciosi doar ca el este foarte curios din fire.
-A, nu, nu. Stai linistit. Multi ma intreaba ce fac cu cartile despre ingeri, nu este chiar ceva nou. Da stii bine ca religia japoneza nu crede in ingeri dar eu sunt de religie ortodoxa, mama mea este de origine rusa si ea a fost foarte ferma atunci cand a venit vorba despre “sufletele” noastre.
-Sufletele noastre?
-Da. Al meu si al surorii mele. Oricum, imi plac ingerii si vreau sa stiu cat mai multe despre ei. Sunt pur si simplu innebunita dupa ei. Multi dintre colegi mei au inceput sa creada ca sunt c-am deplasata in aceasta “ mica pasiune” a mea.
Se opri din senin dandu-si seama ca ei nu aveau cum sa citeasca titlurile cartilor pe care le scapase deoarece se intalnisera intr-o alee prost luminata, lumina nefiind suficienta pentru ca cineva sa vada ce scrie pe carti.
Cei doi frati isi dadura seama de greseala facuta cand vazura cum expresia fetei se schimba radical. Deodata devenise serioasa si se uita la ei ciudat, de parca se temea putin de cei care stateau in fata ei.
-Cum ai stiut ce scrie pe carti? Era intuneric si nimeni nu ar fi putut sa citeasca…
-Ok. Ne-ai prins, spuse Hissori incercand sa o dreaga. M-am interesat de tine, cum esti, ce iti place, ce carti citesti, ce pasiuni ai, chestii de acest gen. Nu am vrut sa iti spunem aceste lucruri asa ca am inventat povestea aceasta cu cartile. Nu aveam cum sa citim ce scria pe carti asa cum ai zis tu, era prea intuneric.
Yuri se inrosi toata auzind raspunsul lui, uitand tot cea ce vorbisera.
“S-au interesat sa vada cum sunt. Nu-mi vine sa cred. Oare care dintre ei doi sa interesat? Ikusa sau Hissori? O, sper ca Hissori sa interesat este atat de fermecator…. Si deloc plin de sine si arogant ca fratele lui. Hei! Ce este cu mine? Nu e posibil sa ma gandesc la asa ceva. Adica sunt doar niste vise, cine stie de ce or fi intrebat de mine. E imposibil ca cineva atat de atragatori ca ei doi sa se uite la cineva ca mine, adica sa fiu serioasa sunt o ratusca urata nu o lebada frumoasa….”
-Sunt curios sa stiu ceva. Tu cauti ceva anume, sau doar asa sa te documentezi? intreba Ikusa curios.
Trezita din gandurile ei, se uita de parca vorbea alta limba.
-Poftim?
-Ce cauti sa afli despre ingeri.
-Caut un raspuns multumitor la intrebarea “ Exista sau nu ingeri printre noi?”, dar pana acum nu am gasit decat raspunsul ca da exista dar sub forma unor oameni cu inima mare sau sub forma unui bogatas ce doneaza bani firmelor de caritate mai mult pentru a obtine publicitate. Pana acum nici una dintre cartile acelea nu atesta existenta unor finite ce au aripi si vegheaza asupra noastra. In afara de acest lucru am gasit mai multe intrebari decat raspunsuri.
-Sa inteleg ca tu cauti un inger fantastic, nu unul uman.
-Da.
-Peste ce intrebari ai dat? O intreba Hissori.
-Am aflat ca ar exista si ingeri cu aripi negre, dar nu stiu ce este cu ei. Credeam ca exista numai genul acela de ingeri cu parul blond si ochii albastri, cu aripi mari si albe incat atunci cand te strange in brate isi poate infasura aripile in jurul tau si pot forma un paravan impotriva raului. Genul acesta de ingeri cred ca exista si sper sa existe dar acum cu acesti ingeri cu aripile negre…. Nu stiu.
-Deci genul acela de ingeri cauti tu… remarca Ikusa putin dezamagit. “ De ce toti oameni au acea descriere despre ingeri? Imediat daca ingerii sunt bruneti cu aripile negre sunt catalogati ca ingerii morti. Presupun ca si ea crede la fel… Mare pacat, avea un viitor mare in fata ei dar cu o asemenea ipoteza nu va ajunge nicaieri…”
Hissori vazand dezamagirea din ochii Narkangelului, in ciuda incercarilor lui de a le ascunde, fara prea mult success de altfel, si ghicind gandurile lui se hotari sa o intrebe pe Yuri daca nu cumva avea vreo teorie despre ingeri cu aripile negre despre care spunea. El spera sa ii ridice in acest fel moralul camaradului sau prin raspunsul fetei.
-Despre acei ingeri cu aripile negre despre care ai pomenit, nu ai nici o teorie??
-Am, cum sa nu. Chiar daca nu scrie pe nicaieri despre ei, eu mi-am format propria parere despre ei. Eu cred ca nu sunt nici ingeri ce prevestesc moartea, nici ai mortii, nimic de genul acesta. Sunt doar niste ingeri buni la fel ca si cei cu aripile albe. As vrea sa stiu mai multe despre ei dar inca mai am de cautat si de invatat.
Deodata Ikusa parca se simti mai bine. In sfarsit era cineva care ii recunostea pe Narkangeli ca fiind si ei niste ingeri buni nu rai si nici prevestitori ai morti. Parca l-ar fi trezit la viata afirmatia lui Yuri asa era de luminos.
“ Se pare ca pana la urma merita supravegheata aceast fata umana. Nu pare a fi cine stie ce pe din-afara dar in interiorul ei sunt sigur ca are acea sclipire pentru a deveni inger.”
Ceasul de pe hol tocmai anunta ora zece jumatate. Auzindu-l cei trei prieteni de acum incolo se pregatira sa plece la liceu. Inainte sa plece cei doi ingeri o asteptara cinci minute pe Yuri, care se dusese sa se imbrace cu uniforma scolara.

In Eden adunand informatii

Vantul batea cu putere. La umbra unui copac, Akki astepta cu nerabdare. Isi mangaia parul lung si negru gandindu-se fericita la dulcea ei razbunare. De abia astepta sa vada fata lui Ashi cand va afla ca scumpa lui Ayame a murit si ca nu se va mai putea intoarce niciodata.
Nu suporta sa fie umilita. De obicei cei care faceau aceasta greseala ajungeau in cazanul cu smoala sau la cativa metri sub pamant. De cele mai multe ori ii facea mare placere sa ii arunce in cazan, sa ii vada cum sufera cativa ani buni inainte sa moara din cauza caldurii extrem de mari. Cateodata ii multumea celui care facuse demonii pentru ca le facusera pilea foarte groasa si rezistenta la temperaturi mari, cateodata il blestema pentru acest aspect. Ii multumea atunci cand ii vedea suferint pe cei care au jignit-o si il blestema de cate ori isi amintea de micul demon care a cazut in mainile unuia dintre protejatii pretiosi ai lui Ashi. Recunostea ca nu avea inima , dar in momentul in care il vazuse pe micutul demon cum plange si cum se ruga de cei care il tineau legat sa nu il arunce in smoala i se facuse mila de el si dorisa sa il ajute, din pacate pe vremea acea nu era decat un alt demon din casta cea mai de jos a societatii lor si nu putuse sa faca nimic pentru el. In acel moment se hotarise sa ajunga atat de sus incat sa le dea o lectie acelor nesabuiti si reusise. Ajunsese amanta lui Ashi iar primul lucru pe care il ceruse fusese pedepsirea celor trei protejati ai sai. Ashi fusese atat de dornic sa se intoarca in pat cu ea pentru a continua jocul incat nici nu le daduse atentie acelor demoni. Ii placuse la nebunie momentul acela in care ea fusese cea care detinuse toata puterea asupra Chaosului, din pacate acea putere nu durase mult deoarece Ashi incepuse sa se sature de ea si sa o doreasca din ce in ce mai mult pe Ayame. In camera lui, cand a alungat-o se hotarisa sa ii dea o lectie sa nu o mai umileasca niciodata. Se invatase cu puterea acea si nu avea de gand sa renunte atat de usor la ea, avea sa faca orice sa o recupereze chiar si sa ii fure tronul lui Ashi daca de acest act era nevoie.
-De ce zambesti? Se auzi in spatele ei o voce.
Akki se ridica gratios si se uita la persoana care statea langa ea.
-Uragiri, imi pare bine sa te revad. As vrea sa vorbesc ceva important cu tine, despre Ayame.
-Ayame?!?!?! Nu stiam ca esti interesata de conducatoarea noastra…. Spuse el pe un ton ironic.
Akki se uita atenta la Uragiri. Era un inger inalt, deselat, avea privirea unui copil inocent si nu arata foarte puternic, mai degraba putin bolnavicios si slab. De altfel acesta era unul dintre primele semen ca un inger devenea demon. Parul castaniu spre blond ii punea in evident culoarea rosiatica a ochilor. Isi arata adevarata culoare a lor doar in preajma demonilor, dar cand era in fata ingerilor acestia se schimbau intr-un caprui-verzui sters. Pentru un inger, era destul de obisnuit, nu atragea privirile nici prin fizic, nici prin psihic. Acesta prefer insa sa lucreze pe la spate si pe furis ceea ce il facea destul de periculos.
-Vreau sa aflu mai multe despre ea, sa stiu ce este asa de special la ea si cum mai avanseaza cautarea ei.
-Ingerii inca nu au gasit-o, dar au un avans considerabil fata de demoni, deoarece batranii i-au trimis pe pamant pe Ikusa din casta Narkangelilor si pe Hissori din casta Arkangelilor de patru saptamani. Am investigat si am aflat ca ei doi au redus cautarile la cateva orase. Deasemenea ei au dedus ca Ayame are o varsta cuprinsa intre saisprezece si douazeci si unul de ani. Au redus considerabil lista dupa cat se pare.
-Unde sunt ei acum? Intreba ea plina de curiozitate.
-S-au instalat in Tokyo si s-au inscris la aceasta scoala, liceu. Uragiri ii intinse o hartie pe care scria numele liceului la care cei doi ingeri s-au inscris.
Akki lua hartia si se uita atenta la ea.
-Apropo te-as ruga sa-l anunti pe Ashi ca am reusit sa aflu ce au discutat atunci in consiliu. Se pare ca batrani au descoperit pofetia.
La aceste cuvinte, Akki isi ridica ochii din foaie si se uita atenta la Uragiri. Plina de curiozitate il indemna printr-un semn al mainii sa continuie. El se uita la ea neintelegand ce vrea sa ii mai spuna, asa ca se vazu nevoita s ail intrebe.
-Despre ce profetie vorbesti?
-Nu stii? Este vorba despre reincarnarea lui Ayame. Daca reincarnarea ei este de genul feminine atunci vor aparea cei doi Fallen Angel. Bine ca ei nu au adevarata profetie, nu au gasit adevarata profetie ci pe cea falsa pusa de noi. Astfel ii inducem in eroare.
-Cei doi Fallen Angel, repeta Akki si mai curioasa, si ce o sa se intample? De unde sti de profetie? Ce scrie in adevarata profetie?
-Ashi stie de ea si nu stiu de unde stie, mi-a spus si mie ce scrie. A spus ca soarta Pamantului va depinde de cei doi. Batrani se tem, deoarece cred ca acestia doi pot distruge omenirea, ei nu stiu ca in adevarata profetie scrie ca o pot deasemenea salva. In adevarata profetie scrie ca daca reincarnarea lui Ayame va fi ucisa sau rapita de demoni cei doi Fallen Angel vor distruge planeta, daca nu o vor salva. Noi trebuie sa facem in asa fel incat cei doi sa nu apara. Adica sa o gasim pe Ayame inainte de aparitia lor. Trebuie sa ii raportezi lui Ashi toate acestea.
La auzul acestor cuvinte, lui Akki ii aparu in coltul gurii un zambet malefic. Se uita rece la semi-ingerul din fata ei apoi la hartia pe care scria numele liceului. Planul ei mergea perfect. Nu mai avea mult si o gasea pe Ayame si poate isi facea si un nou iubit. Daca era sa fie pe undeva, sigur era in acel liceu, se gandea ea. Ceva ii spunea ca acolo este si ea intotdeauna se incredea in instinct.
-Se pare ca va trebui sa ma intorc la scoala!
-Poftim?!? De ce te duci? Trebuie sa ii raportezi lui Ashi! Striga Uragiri, dar degeaba.
Akki déjà ii intorsese spatele si disparuse. In mintea ei lua nastere un nou plan, mult mai diabolic decat primul.
Tocmai vroia sa plece Uragiri cand Ashi insotit de Jessabelle aparu.
-Unde este Akki?!?!?! Tipa el la semi-demonul din fata lui.
-???? Tocmai ce a plecat. Am crezut ca domnia ta a trimis-o sa adune informatiile de la mine. I-am spus despre profetia falsa, cea pusa de noi, pe care au gasit-o batrani. Nu au gasit-o inca pe cea adevarata, de altfel nici nu stiu de existent ei. Nu pot gasi ceva ce nu cauta. Akki stie si ceva despre cea adevarata si i-am spus unde se afla Ikusa cu Hissori. Ei au fost trimisi sa o caute pe conducatoare.
-Ei?!?! Ikusa si Hissori?!?! Incompetentule!! Nu trebuia sa ii lasi pe ei sa se duca! Prostule! Planul meu se duce de rapa! Si tu! Nu trebuia sa ii spui nimic. Akki vrea sa o omoare pe Ayame! Jessabelle, dute la liceul unde “invata” cei doi ingeri si fi cu ochii in patru dupa Akki. Cand o sa o gasesti tu cu Thorpe o omoriti. Ai inteles?
-Da, Inaltimea Voastra. Acum plec. Spuse ea disparand in plin aer.
-Cat despre tine, ar trebui sa te omor, dar inca imi esti de folos. Ce ai mai aflat?
- Nimic, momentan. Dar cand voi afla, va voi transmite personal. Va jur! Spuse el tremurand de frica.
Camera de lucru

Camera era plina de harti, manuscrise si carti, era imposibil ca cineva sa stea pentru cinci minute acolo, nu mai spun sa mai si lucreze. Desi era imposibil, aici lucrau Aoshy cu Ranpu in cautare de raspunsuri. Pana acum cautarilor lor au fost zadarnice.
Ranpu se ridica de pe scaun sa-si intinda putin picioarele. Tocmai cand crezu ca putea merge din nou “normal”, se impiedica de un teanc de harti si cazu cu nasul in alte harti. Stand pe jos, neavand puterea si nici cheful sa se ridice in picioare, cit ice scria pe hartia din fata lui. Deodata toata speranta ii reveni si se ridica cu ea in mana tipand.
-Evrika! Am gasit, Aoshy! Am gasit ce cautam! Dute repede si spunele membrilor consiliului ca cerem o intrunire speciala. Sa fie cu toti in sala mare in douazeci de minute! Ba nu! In cinsprezece! Garbeste-te Aoshy, grabeste-te!
-Da, Ranpu, acum am zburat.
In cinsprezece minute ambele consilii plus cei doi ingeri erau in sala mare. Toti se intrebau putin buimaci ce se mai intamplase de aceasta data, daca este de bines au de rau. Sperau sa afle cat de curand despre ce este vorba.
-Aoshy, Ranpu i-a punetine si pe noi in tema cu ceea ce ati descoperit, spuse Tetsujin.
-Da, Ranpu. Nu ne mai tine in aceasta tensiune. Spuneti-ne mai repede despre ce este vorba, zise Hageshi.
-Domnilor, eu si Aoshy suntem convinsi ca am gasit modalitatea de a deschide usa camerei conducatoarei din prima ei domnie. Suntem amandoi ferm convinsi ca avand aceasta hartie putem deschide usa.
-Ce sperati sa gasiti dupa acea usa? Intreba unul dintre cei doisprezece ingeri ai Marelui Consiliu Negru.
-Raspunsuri. Informatii. Informati ce poate ne vor ajuta sa ne amintim ce s-a intamplat in acea vreme. Eu cu Ranpu suntem absolute siguri ca cineva ne-a facut o vraja sa uitam anumite date din acea vreme. Orice ne-a facut sa uitam este foarte important pentru acea persoana ca noi sa nu ne aducem aminte, spuse Aoshy inflacarat.
-Da, cred ca suntem in dezavantaj deoarece noi nu stim anumite informatii iar inamicul nostrum, care o fi acela, le stie. Spun inamic pentru ca nu putem numi prieten pe cel ce a facut acest lucru, chiar daca poate a facut-o ca sa ne protejeze desi ma indoiesc, sari Ranpu in ajutorul colegului sau.
-Nu stiu ce sa va raspund. Dava va inselati si acolo nu se afla nimic? Intreba Tetsujin.
-Daca ne inselam asta este. Nu este nici o problema. Dar important este ce se intampla daca nu ne inselam si nu facem nimic ca sa aflam? Mai bine intram si ne inselam decat sa nu intram si sa nu ne inselam. Astfel nu vom putea afla adevarul niciodata.
-Baietii au dreptate, Tetsujin! Nu putem risca sa nu intram, este de accord cu ei Hageshi.
Asta spre surprinderea tuturor, daca Hageshi era de accord cu ei acest lucru insemna ceva si trebuia luat in calcul. Hageshi rareori era de accord cu parerile altora ce erau diferite de ale lui.
-Foarte bine. Ce va trebuie ca sa faceti acest ritual? Intreba Tetsujin.
-Avem nevoie de patru dintre cei mai intelepti si inteligenti ingeri din tot Edenul, sa nu existe raca sau ura intre ei sis a creada ca ceea ce fac este cu adevarat un lucru bun. Apoi daca aceste conditi sunt indeplinite, cei patru se vor tine de mana in fata usii formand un semicerc si vor zice pe de rost sub nici o forma nu vor citi, le spuse Ranpu accentuand “pe de rost”, incantatia ce sta scrisa aici.
-Ce se intampla daca esueaza ritualul din cauza ca nu sunt indeplinite cererile?
-Atunci camera va fi sigilata pentru totdeauna si nimeni si nimic nu o va mai deschide, spuse Aoshy serios. Iar cei ce au participat la ritual vor devein stane de piatra cu sufletul prins pentru totdeauna.
-Miza este c-am mare, nu credeti? Intreba Hageshi ingrijorat pentru soarta celor doi.
-Este, dar daca sunteti convinsi ca patru dintre noi pot indeplni aceste conditii atunci nu este nimic de care sa ne fie frica. Sunteti de accord, domnilor?
-Foarte bine, ne vom asuma acest risc pentru binele nostru si al omenirii.
-Eu cu Hageshi daca el este de acord si cu voi doi, propuse Tetsujin.
-Dar daca se intampla ceva rau si veti devein stane de piatra cine ne va mai conduce?
-Nu o sa se intample, dar daca se va intampla ceva rau atunci noi o sa pregatim pe cine vom considera noi ca este potrivit pentru aceste posturi pentru a ne lua locul.
Toti au fost de acord si cei patru s-au dus sa faca pregatirile necesare pentru ritual.
“Oare totul va decurge cum trebuie sau vom fi intrerupti de tradatorul pe care inca nu l-am descoperit?” se intreba Ranpu ingrijorat.
De undeva din negurile umbrelor, Uragiri a urmarit toata scena si s-a decis sa nu raporteze inca intentile celor patru ingeri si nici sa nu ii impiedice pe cei patru de la efectuarea ritualului. Nu vroia sa-si dezvaluie inca identitatea.
Dar oare acesta era singurul motiv pentru care Uragiri nu se amesteca sau mai exista ceva ce il facea sa stea deoparte?

In fata liceului

Trecusera déjà sase saptamani de cand ii cunostea pe cei doi frati. In aceste sase saptamani a aflat foarte multe, atat despre ingeri cat si despre ei. Stand in fata portii liceului, asteptandu-I pe Steph si Seya, se gandea l-a tot ceea ce a aflat cu ajutorul celor doi baieti. Se pare ca existau doua tipuri de ingeri: uni cu aripile albe si ceilalti cu aripile negre si ambele tipuri erau bune, asta din cate a inteles din povestea, spusa de Hissori si Ikusa, pe care o stiau si ei de la bunicul lor. Ingeri erau buni si reprezentau ziua si noaptea, luna si soarele, aveau o limita de a trai la fel ca si oameni, numai ca ei traiau mult mai mult decat oameni, iar atunci cand mureau se reincarnau in muritori ca sa isi dovedeasca bunele intentii. Dar daca deveneau rai in timpul reinvarnarii lor se transformau in demoni. Pana acum asta era tot ceea ce stiau despre ingeri. Era fericita ca in sfarsit daduse peste cineva care era pasionat de ingeri. Ceea ce nu stia era ca ei doi ii dadeau anumite informatii ca sa o testeze, sa afle daca intr-adevar merita sa fie inger. Daca putea afla povestea singura atuni o transformau in inger, daca nu ramanea om.
Hissori si Ikusa stiau de la Yuri de visele pe care le avea si de faptul ca vede aure in jurul oamenilor ce erau reincarnari ale ingerilor. Momentan nu erau dispusi sa ii spuna mai mult. Asteptau sa mai afle si ea cate ceva. Nu puteau sa ii serveasca totul pe farfurie trebuia sa isi castige locul in Eden.
Gandindu-se la ceea ce aflase in ultimele sase saptamani se trezi deodata intr-o stare de vis. Starile acestea de vis devenisera din ce in ce mai dese in ultimul timp. Ea credea ca se datora noilor informatii pe care le aflase. Deasemenea visele deveneau mai clare si putea sa vada acum nu doar persoanele ce se aflau in jurul ei ci si locul unde era. De aceasta data se afla intr-o camera ce parea a fi un dormitor cu ferestre foarte mari, larg deschise ce dezvaluiau imaginea unui turn vechi, iar in varful turnului aflandu-se un orologiu la fel de antic. Isi intoarse privirile de la geam, ducandu-se sa stea pe patul imens inconjurat de un baldachin din matase fina. Tocmai ce atipise, cand cineva intra in camera. Era superb intr-un fel ii amintea de Hissori daca nu ar fi fost pentru acele aripi rosii inspaimantatoare. Avea parul de un blond auriu dar nu era sigura daca aceea era culoarea lui tot timpul sau culoarea parului sau se datora razelor de soare ca cadeau pe el. Ochii lui erau de un albastru roial, dar pareau tristi atunci cand se uita la ea. Statu doar cateva minute uitandu-se la ea in liniste, apoi incerca sa ii spuna ceva, parca sa o avertizeze in legatura cu ceva dar ea nu intelegea. Il vedea cum se misca nervos, cum da din maini si cum buzele lui formeaza cuvintele dar nu il auzea. Oricat de tare se agita el, ea nu putea intelege ce vrea de la ea. Cand intinse mana sa o ridice din pat, se trezi intinsa in acelasi pat numai ca de data aceasta era noapte. Pe baldachinul care flutura in bataia vantului putea sa distinga o umbra si se pregati sa tipe cand vazu cum baldachinul este dat la o parte si in locul umbrei apare un alt inger. In fata ei statea al doilea inger cu aripii rosi care semana si el putin cu Ikusa. La fel ca Ikusa acesta avea parul negru, putin mai lung decat Ikusa cu reflexe rosiatice atunci cand razele lunii cadeau pe parul sau. Ochii negri erau si mai intunecati din cauza noptii ceea ce il facea mai misterios decat era atunci cand razele soarelui ii luminau fata. Statea in umbra coloanei patului ce tinea baldachinul, asa ca nu putea sa ii vada bine trasaturile fetei dar banuia frumusetea fetei lui prin intuneric. Deasemenea era constienta de zambetul fermecator ce era format de buzele lui atat de seducatoare in umbra protectoare. Era constienta ca nu putea sa vada toate acele lucruri dar mintea ei si-l imagina pe Ikusa in locul acelui inger invalui in intuneric.
Yuri era uimita de asemanarea dintre cei doi ingeri cu aripile rosii si cei doi fratii. Ea era de parere ca din cauza ca ii credea pe cei doi frati frumosi ca niste ingeri, ajunsese ca in visele ei sa le ofere celor doi ingeri, care erau necunoscuti si care pana atunci nu aveau fete, identitatile si trasaturile celor doi frati. Oricum ea era constienta ca Ikusa cu Hissori nu aveau nici un amestec in visele pe care le avea.“ De altfel cum ar putea Ikusa sa fie un inger? Comportamentul lui in aceste ultime saptamani lasa de dorit foarte mult. Auzi la el ‘papusa, fetito’, cine se crede? Buricul pamantului? Si toate acele fete care se invart in jurul lui, asteptand sa fie bagate in seama. Bleah!” , se gandea ea in timp ce scena continua sa se deruleze in fata ochilor ei.
Ingerul ce tocmai aparuse se intinse in pat langa ea si ii puse mana pe ceafa, in timp ce se apropia de fata ei. Cand buzele lor s-au atins, el si-a desfacut putin buzele si cu limba i-a mangaiat buzele ei. Apoi incetul cu incetul i-a cucerit gura nemasaturandu-se de gustul ei dulce, de buzele ei moi. La fel ca si el, nici ea nu putea sa se opreasca din acel sarut care aproape ca o facu sa uite sa respire. In timp ce ei se sarutau pasional, Yuri s-a trezit brusc sub zguduiturile prietenei ei, Steph, si sub privirile ingrijorate ale lui Seya. Yuri putea acum sa gandeasca sis a simta in timpul acestor vise. Daca inainte participa ca simplu spectator sau ca personaj intr-un “film” cu scenariul déjà scris, acum putea sa observe, sa simta si sa isi formeze idei proprii, dar inca nu putea sa se miste in voie. Incerca sa nu se mai gandeasca la ceea ce tocmai se intamplase, incerca sa uite sarutul atat de realist care tocmai il simtise.
Yuri se uita la cei doi calma asteptand ca ei sa zica ceva.
-Te simti bine Yuri? Intreba Seya ingrijorat.
In timp ce Steph era geloasa pe ea pentru ca intotdeauna reusea sa atraga atentia baietilor prin aceste acte de “ fecioara in pericol”. Ceea ce Steph nu stia era ca Yuri nu juca absolute deloc teatru.
-Da, sunt bine Seya. Nu am nimic. Serios! Nu te mai uita asa speriat la mine.
-Bine, bine. Dai sa va spun de ce suntem toti trei aici, spuse Steph. Vedeti voi, eu stiu sigur ca Seya te place foarte mult pe tine, Yuri, si ca la randul tau si tu il place mult pe el. Asa ca nu mai vreau sa te vad pe tine, Seya, cum suferi pentru ca Yuri este prea timida sa te bage in seama.
Cei doi se uitau la ea umiti.
“Asa, asa. Odata ce scap de afurisita asta de Yuri, calea este libera spre Ikusa. He, he, he. Ma intreb oare cum va reactiona Ikusa cand va afla ca Yuri déjà si-a facut un prieten? Dupa cate am vazut el chiar o place pe Yuri si va fi distrus cand va afla ca si-a facut prieten. Cine va fi acolo pentru el? Normal! Eu cu bratele larg deschise, sa-l primesc. O sa ii ofer tot ce ii doreste inima lui. Un barbat asa frumos ca el are anumite nevoi pe care o fecioara asa ca Yuri nu I le poate indeplini. Oricum nu-I pasa de Ikusa, altfel ar fi fost cu el pana acum”, asta gandea Steph dupa ce i-a lasat masca pe cei doi.
-Hai… Stiu ca amandoi vreti sa fiti impreuna unul cu altul. Acum aveti ocazia. Sarutati-va su purtati-va ca doi porumbei, acum ca gheata s-a spart. Adevarul s-a aflat! Va las singuri! Pa-pa! spuse Steph facandu-le complice cu ochiul amandurora si plecand.
Seya déjà se inrosise tot la auzul acelor cuvinte. Ii spusese lui Steph dar o facuse pe aceasta sa ii promita ca nu-I va spune lui Yuri niciodata si acum se trezea in situatia aceasta. Nu stia ce sa faca. O vazuse pe Yuri cum se uita la baiatul cel nou iar pe el cum se uita la Yuri si si-a dat seama ca nu avea nici o sansa. Deodata gandurile ii fura intrerupte de Yuri care se aplecase sa il sarute.
Inainte ca ea sa il sarute, se uita la el si ii facu o scurta caracterizare in gand: “ Nu este cine stie ce frumusete dar este atat de copilaros si timid. Are un par catifelat sis curt de un saten-rosiatic simpatico si ochii aceia mari si albastri-verzui pusi in evident de culoarea putin rosiatica a parului, iar zambetul lui atat de innocent ii lumineaza fata. Nu este un atlet innascut dar nici slab nu pot spune ca este. Poate sa franga multe inimi daca si-ar da putin silinta, dar eu nu sunt dispusa sa ma implic acum intr-o relatie. Trebuie sa ii spun asta cat pot eu de bine si fara a il face pe el sa creada ca il resping, dar poate inainte sa fac asta as putea sa il sarut. Sa vad cum saruta. Oare pot simti din nou acea pasiune din vis cu el?”. Asa ca din curiozitate il saruta. Sarutul se termina repede, lasand-o pe Yuri putin dezamagita din cauza ca nu reusise sa regaseasca acea pasiune.
-Nu stiam ca ma placi Seya. Ce dragut din partea ta. Sincer eu nu vreau sa ma implic intr-o relatie chiar acum. Nu ma pricep prea bine la baieti si relatii, spuse Yuri pe un ton glumet. Dar putem fi prieteni si ocazional sa ne mai intalnim, spuse ea zambind. Spera ca astfel sa iasa din asta fara s ail raneasca pe Seya.
-Am inteles ce vrei sa spui Yuri. Nu ma placi. Asta este, nu este nimic. Nu te oblig sa ma placi. Aduca nu este pentru nimeni un mister ca nu arat ca acel nou baiat si ca nu am tupeul lui de a agata fete…. Spuse Seya putin dezamagit.
-Nu-I adevarat Seya. Ai parul acesta saten-roscat, catifelat si scurt ce iti pune in valoare culoarea ochilor tai albastri-verzui si iti da un aer exotic, iar uneori ai un zambet ce poate fermeca pe orice il vede. Esti in stare sa dezgheti inimi daca vrei. Nu ai un corp de atlet dar nu esti nici slabanog. Poate nu esti la fel de frumos ca si Ikusa sau la fel de puternic ca el, dar esti frumos si puternic in felul tau. Ai o inima mare si esti dragut intotdeauna cu toti. Ramai peste ore la scoala sa ii ajuti pe colegii nostri la matematica ce arata bunatatea ta. Sunt multe fete in liceu care ar da orice sa fie cu tine, sa le arunci macar o privire. Esti un tip a-ntaia! Nu sunt singura fata de pe pamant.
Il pupa si se duse dupa Steph sa o certe putin.
“Da, sunt multe fete pe Pamant dar nici una nu se poate compara cu tine…. Si chiar daca s-ar compara, eu tot pe tine te-as dori” gandea Seya in timp ce se indrepta singur spre liceu. Vruse sa ii spuna aceste cuvinte dar o lasa sa plece pentru ca nu vroia sa ii puna totul pe tava ca ea sa il refuze din nou.
In dormitorul lui Ashi

Jessabelle statea tolanita in patul imens din dormitorul lui Ashi. De cand il informase pe Ashi ca Akki are planuri de a se stabili pe Pamant cu scopul, credeau eu, de a o omori pe Ayame, devenise favorite lui. Spre deosebire de Akki, Jessabelle stia ca era doar o inlocuire a lui Ayame si accepta acest lucru. De altfel tocmai din cauza ei se lafaia in acel moment in dormitorul lui Ashi.
“Ce bine este! Am tot ce-mi doreste inima si respectful cuvenit! Daca stiam ca astfel pot inainta in grad as fi inlaturat-o pe stricata aceea de Akki de mult. Iar Ashi este un amant atat de bun…. Nu inteleg de ce Akki a renuntat la asta… proasta aceea chiar il iubeste pe Ashi de nu suporta sa il auda vorbind de Ayame. Eh… cui ii pasa de ce vrea sa o omoare pe conducatoarea ingerilor. Eu ma bucur de toate beneficiile iar ea face toata treaba murdara fara sa stie. Daca ar omori-o pe Ayame, pozitia mea de amanta a lui Ashi va fi pastrata pentru totdeauna! Poate voi deveni si regina..” La asta se gandea Jessabelle in timp ce statea in pat cu doar niste lenjerie usoara pe ea, foarte usoara si foarte transparenta.
Jessabelle nu era cine stie ce frumusete si nici nu avea cine stie ce forme. Era destul de slaba si ii lipsea stralucirea care pana si Akki o avea. Avea parul blond cenusiu si ochii de un albastru cenusiu spalacit. Era o persoana stearsa si ea era constienta de acest lucru, de aceea se imbraca numai in haine sexy si rosi. Cauta intotdeauna lucruri care sa dea aspectul de forme frumoase.
Deodata Ashi intra in camera furios.
-Ce este iubitule? Intreba Jessabelle.
-Se pare ca batrani au gasit o metoda de a deschide camera conducatoarei din prima sa domnie!
-Si ce daca?
-Esti o ignoranta! S-ar putea ca ei sa reuseasca sa deschida camera si sa isi aminteasca ce sa intamplat.
-Asa si? Doar nu ai omorit-o tu pe Ayame, nu?
-Normal ca nu, dar nu vreau sa-si aduca aminte ca ea a fost omorita. Deasemenea nu vreau sa isi aduca aminte despre Fallen Angel.
-Pai, ce, ei au mai existat si inainte?
-Da, au existat, dar pentru o foarte scurta perioada.
-Nu conteaza iubitule. Hai vino aici sa iti dau ceva bun, spunand asta Jessabelle isi dadu jos acea bucata de material ce vroia sa fie lenjeria ei intima si il ispiti pe Ashi sa vina si el in pat.
Nu era frumoasa dar stia ce le place baietilor si nu ii era rusine sa faca acele dorinte sa devina realitate. Il “munci” pentru cateva ore si apoi adormira amandoi epuizati.

In Eden

Dupa o saptamana de munca, Tetsujin, Hageshi, Ranpu si Aoshy nu reusisera sa se sincronizeze deloc. Incantatia era compusa din patru paragrafe, fiecare avand cate unul si trebuind ca in momentul in care primul termina imediat sa inceapa al doilea si asa mai departe. Aceasta parte a incantatiei nu era deloc grea dar urma dupa aceasta partea in care ei trebuiau sa rosteasca in acelasi timp un paragraf urmand din nou alte patru paragrafe. Vroiau sa fie bine pregatiti, sa fie siguri ca nu se va intampla nimic rau si ca nu vor gresi cu nimic. Asa ca se hotarasera sa nu se grabeasca cu ritualul, sa il amane pana in momentul in care erau suta la suta siguri.
Azi, Tetsujin cu Hageshi isi luasera liber pentru a se hotari pe cine vor pregati pentru a-i inlocui. Nu reusisera sa cada de acord asupra celor doi ucenici. Era o decizie foarte important pe care erau nevoiti sa o ia impreuna. Hageshi nu putea sa isi aleaga singur un ucenic fara acordul lui Tetsujin asa cum nici Tetsujin nu putea sa isi aleaga singur un ucenic fara acordul lui Hageshi. Stateaun in biroul lor comun discutand desprea aceasta alegere. Intr-un final reusisera sa cada deacord asupra doua posibilitati pentru fiecare dintre ei. Pentru a face alegerea se hotarasera sa ii cheme pe cei patru candidati si sa ii interogheze, iar in functie de raspunsurile lor ii vor alege.
Primul care intra fu un inger din casta Narkangelilor, un inger care ii era foarte drag lui Hageshi din cauza abilitatilor sala in lupta. Era constient ca nu putea sa se ridice niciodata la performantele lui Ikusa dar in acel moment nu putea sa il cheme inapoi pe Ikusa si sa ii ordone sa ramana in Eden pentru a-l urma in functie. De altfel Ikusa nici nu ar fi acceptat, viata de Sef al Consiliului Negru nu I se potrivea deloc, s-ar fi plictisit si s-ar fi enervat vazand hartiile pe care trebuia sa le completeze in fiecare zi, categoric functia lui nu i s-ar fi potrivit absolut deloc. Asa ca Hageshi se uita critic la cel care statea in fata lui. Avea parul scurt de culoarea cafelei si ochii caprui atat de blanzi incat puteai sa ii confunzi cu ochii unei caprioare, nasul il avea putin carn si gura cu buze pline rozalii. Era frumusel. Uitandu-se la el, Hageshi parca il vedea stand in biroul lui completand hartii si dand ordine. Nu era la fel de dur ca el si nici vocea nu o avea la fel de groasa si inspaimantatoare dar avea sa se descurce in pozitia sa daca ar fi fost nevoie.
-Deci, banuiesc ca stii de ce ai fost chemat, nu-I asa John? Il intreba Tetsujin nerabdator.
-Da, domniile voastre! Spuse John lasandu-si ochii in pamant.
-Bun. Atunci crezi ca o sa te poti descurca daca se va intampla ceva cu mine?
-Domnule, nu stiu ce sa va raspund pentru ca nu am mai fost niciodata in aceasta situatie. Eu ma cunosc pe mine si cu ajutorul domniilor voastre cred ca m-as putea descurca, dar sincer nu stiu ce faceti dumneavoastra, asa ca nu stiu daca ma voi ridica la asteptarile domniilor-voastre.
-C-am multe nu stii.
-Permiteti-mi sa va informez ca nu sunt un suflet vechi, sunt aici printre voi de doua reincarnari. Deci nu am inca intelepciunea domniilor-voastre, dar ma voi stradui sa o obtin.
-De ajuns, John. Te rog sa te intorci inapoi in apartamentul tau. Sa nu spui nimanui ce sa discutat aici. Te vom anunta noi maine daca vei fi sau nu ucenicul meu.
John se inclina si iesi din camera sperand ca va fi el cel ales sa ii fie ucenic lui Hageshi. Nu pentru ca dorea putere ci pentru ca vroia sa o cunoasca pe conducatoarea lor. Toti ingeri stiau cum arata, stiau totul despre ea dar numai cei din cele doua consilii aveau voie sa vorbeasca cu ea. El vroia sa ii vorbeasca, vroia sa auda glasul ei. Era o dorinta pe care toti ingeri o aveau fie ca recunostea fie ca nu.
Imediat ce pleca John, Hageshi se intoarse spre Tetsujin pentru afla parerea acestuia despre protejatul sau.
-Sunt de parere ca nu mai trebuie sa il interogam si pe celalalt protejat. Sunt extrem de multumit de acesta, asta daca si tu esti de aceasi parere.
-Da sunt. Asadar John isi va incepe ucenicia de maine.
Imediat dupa John intra un Arkangel. Tetsujin vazandu-l il interoga cateva minute dupa care il trimise inapoi in camera lui. Nu a fost deloc multumit de raspunsurile pe care I le daduse Arkangelul si era foarte dezamagit de protejatul sau. Al treilea inger care intra si ultimul, era un inger numit Lilith. Era un Arkangel foarte deosebit deoarece era singurul din toti ingeri care putea sa controleze apa. In momentul in care avea sa se intoarca conducatoarea lor ea impreuna cu Krad, tot din casta Arkangelilor, care avea puterea de a controla pamantul, Rose si Michael din casta Narkangelilor care puteau sa controleze aerul si respectiv focul, aveau sa formeze garda personala a ei. Avea parul lung pana la genunchi de un albastru inchis pe care il poti gasi doar in adancurile oceanelor si semana cu o apa curgatoare care ii mangaia umerii. Ochii la fel ca si parul erau la fel de albastrii si de lichizi, avea trasaturi fine si frumoase care te faceau sa nu iti mai poti lua ochii de la ea. Era mica de inaltime si slabuta, dar daca te luai dupa aparente te puteai insela amarnic. Pe cat de micuta era pe atat de periculoasa putea sa devina. Cat despre aripile ei, erau deasemenea o raritate. Erau albe ca ale tuturor Arkangelilor dar avea o stralucirea albastra in jurul lor, accentuand si mai mult dovada puterii ei asupra apelor. Cand Hageshi o vazu ramase uimit de alegerea lui Tetsujin.
-De ce ai ales unul dintre gardieni personali ai lui Ayame? Daca vom da gres, ce se va intampla cu ea? Nu poate sa iti ia locul, nu stiai asta? Intreba Hageshi, uimirea citindu-i-se in expresiile fetei.
-Ba da stiu. Numai ca eu sunt de parere ca ea poate sa faca fata. Si oricum iti garantez Hageshi nu va fi nevoie de ea.
-De ce nu ai ales pe altcineva?
-Pentru ca ea a cerut sa fie ucenica mea, iar eu sunt de parere ca este cea mai perfecta pentru aceasta slujba. De altfel stii foarte bine ca Ayame nu a avut prea mare nevoie de gardieni sai personali.
-Da, dar exista o foarte mare posibilitate ca in viitorul foarte apropiat sa aiba nevoie de ei.
-Esti sau nu deacord ca ea sa fie ucenica mea.
Hageshi statu cateva minute in cumpana, cantarindu-si bine solutiile.
-Da, sunt de acord.
-Foarte bine atunci. Lilith te poti intoarce in camera ta sa te odihnesti maine te asteapta o zi mare.
-Multumesc domniilor-voastre pentru sansa pe care mi-ati dat-o. Va promit ca nu voi da gres.
Iesi dupa ce isi facu aripile sa straluceasca in semn de respect, lasandu-i pe cei doi sefi ai consiliilor sa isi vada de treaba lor.

In Tokyo

Akki regreta ca a actionat sub influenta furiei. A pierdut sase saptamani incercand sa faca rost de tot ceea ce ii trebuia pentru a trai in lumea oamenilor si a se comporta ca unul. Dar a reusit intr-un final. Acum era in drum spre liceul unde invatau Ikusa cu Hissori.
Era atat de entuziasmata ca avea sa il vada in sfarsit pe renumitul Narkangel Ikusa ca de abia se putea stapani sa nu-si dezvaluie aripile rosii de liliac si sa zboare pana la liceu. Era dispusa sa faca absolut orice pentru a-l cuceri pe frumosul si periculosul Narkangel, asa cum era dispusa sa faca orice pentru a o omori pe Ayame.
Puse la cale un alt plan. Vroia acum sa il cucereasca pe Ikusa si odata cucerit avea sa omoare un demon punandu-l sa bea sangele lui pentru ca el sa devina demon. Odata devenit demon, Ikusa impreuna cu ea aveau sa o omoare pe ayame, sperand ca odata cu moartea ei se va duce si puterea lui Ashi. Aceasta intrand intr-o depresie foarte puternica incat sa nu isi mai poata apara imperiul, lasandu-I astfel calea libera pentru a putea sa cucereasca Chaosul. Odata cucerit, Ashi devenea sclavul ei umil iar ea regina orasului. La acest plan care ii mai trecu odata prin minte, zambi satisfacuta de ambitiile ei nebunesti, dar la fel ca orice alta fiinta si Akki avea dreptul sa viseze.
Intra in liceu imbracata intr-o fusta scurta, stramta, neagra cu o bluza cu maneci lungi rosie ce avea ca de obicei un decolteu foarte adanc. Gatul ei era infrumusetat de un colier format din inimioare rosi, negre si din diverse culori obtinute din amestecul primelor doua. Parul negru si-l ridicase in sus, in crestetul capului si il prinse intr-o coada aranjandu-l in asa fel incat sa cada peste umeri in fata, acoperindu-I decolteul marinimos.
Intra in cabinetul directorului, dar nu inainte de a-si pune o camasa pe deasupra astfel acoperind locurile prea dezbracate.
Directorul ramase uimit cand o vazu. Arata mai mult ca o stripteause decat ca o eleva iar cum uniforma nu era obligatorie nu putea sa ii zica nimic. El se hotari sa o bage intr-o clasa cu un diriginte intelegator si care nu era prea strict si spera ca totul sa iasa bine.
-Buna ziua, domnisoara Akki! “ Ce nume ciudat are, Akki, oare o caracterizeaza sau are personalitatea opusa numelui? Akki om ticalos, rau.” Isi spuse directorul. Ti-am compus deja orarul. Prima ora ai matematica in sala de curs 470.
-Da, dar eu vroiam sa fiu in aceasi clasa cu un baiat, e un vechi prieten de-al meu. Se numeste Ikusa si a venit aici cu aproximativ sase saptamani in urma… zise ea strangandu-si bratele in jurul corpului astfel facand ca sanii enormi sa iasa in evidenta si mai mult.
-Nu se poate domnisoara. Acea clasa este plina. Ikusa este ultimul elev ce a intrat acolo. El deasemenea a vrut sa fie in aceasi clasa cu fratele sau, dar din pacate nu s-a putut.
-Foarte bine. Da-ti-mi orarul pentru a ma prezenta la ore, zise ea trantind usa in urma ei lasandu-l pe director singur in cabinetul lui ud de transpiratie.
-Da, se pare ca akki I se potriveste pe deplin, spuse el vorbind singur.
In sala tronului din palatul lui Ashi

Era ferm convins ca de data aceasta cand va lovi, va fi pentru ultima oara. Se ruga in gand, oricui avea sa se indure de el, pentru o moarte rapida si usoara.
-Nenorocitule! De ce i-ai lasat sa afle despre acea vraja? Nu meriti sa te las in viata, dar din fericire pentru tine inca mai am nevoie de ochii tai, spuse furios Ashi si isi lasa mana jos.
Se uita ingrozit la conducatorul lui, in ochii lui in momentul cand se infuriase ochii lui devenisera de un rosiu incredibil, malefic nici macar nu stia cum sa il numeasca. Ceea ce era important era ca acei ochi erau de-a dreptul terifianti. Uragiri ii multumi in gand Lui Dumnezeu pentru bunatatea Lui. Inca nu era pregatit sa devina om ca mai apoi demon. Daca ar fi intrat in lumea demonilor cu siguranta nu ar reusi in acest moment sa se descurce. Ar fi rezistat cativa ani ca mai apoi sa se intoarca din nou in lumea oamenilor. Nu, momentan ii placea sa fie inger, chiar daca era tradator.
-Multumesc prea intunecatei tale intelepciuni, Rautatea Voastra pentru ca m-ati crutat! Nu puteam sa fur pergamentul pentru ca riscam sa fiu descoperit, in care caz nu as mai fi putut raporta Rautati Voastre. Pana acum stiu ca exista un tradator dar nu stiu cine este. Plus, jur ca nu si-au amintit nimic, eminenta! Spuse Uragiri umil.
-Esti sigur ca nu vor incerca sa faca ritualul acum, in aceste zile?
-Da Eminenta Voastra, sunt foarte sigur.
-Bine. Pleaca inapoi si vezi de nu mai da gres! Il ameninta Ashi.
Dupa ce Uragiri disparu, dupa o perdea aparu Jessabelle intr-o rochie lunga rosie.
-Iubitule, ce sexy esti cand esti furios…. Si acei ochi rosii ucigasi… mor numai cand te vad… mieuna ea.
-Chiar crezi? Si zicand aceasta o lovi peste fata cu toata forta ce ii mai ramasese dupa ce il batuse pe Uragiri.
Jessabelle practic zbura inapoi de unde a venit. Punanadu-si mana la obrazul cald si rosu, din cauza loviturii, vru sa spuna ceva dar se razgandi cand isi aminti cu cine are de-aface. Asa ca tacu, neavand curajul sa ii raspunda.
-Cum ti se pare ca sunt acum, Jessabelle? Intreba Ashi razand. Te incingi cand te lovesc? Mai sunt sexy?
-D… d… da, scu… scumpule. Tu intotdeauna esti sexy, spuse ea balbaindu-se si tremurand de frica din cauza ca nu stia cum va reactiona Ashi.
-Foarte bine. Du-te si asteapta-ma in dormitor, eu mai am putina treaba si voi veni imediat ce termin. Hai, fugi ca o fetita cuminte ce esti Jessabelle. Iti promit o partida pe care nu o vei uita niciodata, ii promise Ashi in ochii caruia se vedea licarind o scanteie ucigasa.
Jessabelle se supuse deoarece nu vroia sa il enerveze din nou.
Odata plecata, Ashi il chema pe Thorpe ce statea ascuns sub o alta perdea.
-Ordonati, Intunecimea Voastra! Spuse el respectuos.
-Te vei duce la acel liceu si vei afla unde este Akki. O vei interoga, dupa care o vei ucide. Daca a aflat ceva despre Ayame afla si imi vei raporta numai mie nu altcuiva. Daca nu reusesti sa o gasesti pe tradatoarea aceea caut-o pe Ayame si apar-o de akki pana reusesti sa o convingi sa vina cu tine Aici. Este foarte important sa o convingi, daca nu o poti convinge atunci nu vei putea sa o iei cu forta, om fiind. Daca era inger sau demon puteai dar asa este doar reincarnarea unui inger.
-Am inteles, Intunecimea Voastra. Acum plec!
-Inca ceva, thorpe. Nu mai accept esecul. Ori vi cu Ayame ori nu mai vi deloc. Daca ai tupeul sa te intorci fara ea, vei sfarsi mai rau decat cei doi care fierb in cazanul cu smoala, il avertiza Ashi pe Thorpe cu o privire ucigasa.
Vazand aceasta, Thorpe iese grabindu-se, sa scape mai repede din fata acelor ochi ingrozitori. Iese pe usile masive si se duce pe Pamant incepand sa urmareasca elevele din liceul, unde prietenii nostri invata.



In Tokyo, in liceu

Steph reusi intr-un final sa dea de Ikusa, dupa ce l-a cautat prin jumatate de liceu.
“Este magnific asa cum sta rezemat de vestiarul lui Yuri cu ochii inchisi asteptand-o. Parul desprins ii cade peste fata, acoperindu-I chipul ce este intr-o stare de meditatie. Asa cum sta el acum, da impresia ca este iubitul lui Yuri sau daca nu este atunci cu siguranta vrea sa fie. Cat ma enerveaza acest lucru! Dar o sa aibe ea grija de asta, de azi inainte va sta rezemat de vestiarul ei, asteptand-o pe ea. Va veni la ea in fiecare dimineata sa bea cafea si sa vorbeasca, va merge cu ea la scoala. La ea se va uita cu o totala adoratie. Va avea grija ca asa sa se intample si nu altfel.” Isi spunea Steph cu incredere, nedand nici o atentie grupului de fete ce stateau in fata lui Ikusa susotind si chicotind.
-Hey, Ikusa! Ce faci? Il intreba steph total captivata de el.
Ikusa nici nu isi intoarse capul spre ea, ci continua sa stea in aceasi pozitie dandu-I lui Steph impresia ca nici nu-I pasa de ea, spre bucuria fetelor care urmareau cu interes si invidie fiecare miscare a celor doi. Steph nici nu banuia cata dreptatea avea.
-Hey! Spuse el ignorand total cea de-a doua intrebare si raspunzandu-i lenes de parca nici nu putea sa vorbeasca din cauza plictiselii. “ Hm… Yuri parca trebuia sa se intalneasca cu steph si tipul acela, Seya. Daca Steph este aici inseamna ca Yuri a ramas singura cu Seya. Ce dracu` face ea singura cu Seya? De ce i-a lasat Steph singuri?” si la acest gand se enerva si ii disparu deodata plictiseala si ignoranta din atitudine. Unde este Yuri, Steph? Intreba el furios.
-Nu stii? Raspunse ea cu un ton de uimire in glas. Credeam ca Yuri va spus ca ei ii place de Seya, stati atata timp impreuna… Seya o place si el pe Yuri foarte mult iar cand ne-am intalnit azi, el mi-a facut semn sa ii las singuri. Presupun ca pana acum i-a cerut prietenia si Yuri a acceptat. Spunea ca si ea il place pe el foarte mult numai ca nu stia cum sa ii spuna…. Cred ca acum sunt amandou in vreun colt singurei ca doi porumbei sarutandu-se de zor.
-Poftim? La auzul acestei vesti Ikusa era devastat.
“Cum putea Yuri sa faca asa ceva? Adica, sigur stia ca se purtase de parca ar fi centrul pamantului pe langa ea, dar credea ca a inteles ca era doar o mascarada pentru cei din jur. Nu isi daduse seama de adevarata lui personalitate? Nu a observat cum se schimba de cate ori ramaneau doar ei doi? Cum toata atmosfera se schimba cand se priveau in ochi. Totul disparea si ramaneau ei doi suspendati undeva in universul infinit. Nu a inteles ca atunci cand o chema sa-I spuna cine stie ce prostie de fapt vroia sa ii spuna cum este el de fapt? De ce ma deranjeaza asta atat de mult? Am atatea fete care se invart dupa mine doar pentru o mica atentie…”
Steph vazu dezamagirea, deznadejdea de pe fata lui Ikusa, asa ca isi spuse ca acum era momentul potrivit sa treaca la atac. Momentul mult asteptat.
Steph se apleca spre Ikusa si il saruta, spre indignarea celorlalte fete care facusera liniste, uimite de insolenta ei. Acesta uimit de gestul brusc pe care il facuse Steph uita sa se impotriveasca si o lasa sa il sarute. Inainte ca acel sarut umed si rece sa se termine, el prelua controlul si punandu-I mana la ceafa lui Steph si pe cealalta pe mijloc o apleca pe spate si o saruta. Acel sarut era atat de brutal si pasional incat o innebuni. Limba lui patrunse in gura ei fara nici o mila, acaparandu-I gura cu totul, nelasand-o o secunda sa isi traga rasuflarea. In acel sarut, Ikusa pusese toata frustrarea pe care o simtea din cauza tradarii lui Yuri. Isi imagina ca o saruta pe Yuri si nu pe Steph, asa ca puse tot sufletul lui in acel sarut. Spera ca astfel o va cuceri pe Yuri numai ca odata ce sarutul lua sfarsit vazu ca sarutase pe cine nu trebuie.
“ Nu este nimic. M-am descarcat. Acum sunt sigur ca nu o sa mai am nici o reactie cand o sa o vad. Cred ca ma deranjeaza alegerea ei pentru ca nu sunt eu alegerea ei. Intr-un fel acest lucru este bine, este mai bine pentru ea sa nu ma placa pe mine. Da, este mai bine asa. ” Isi spuse Ikusa in gand cand o vazu pe Steph in locul lui Yuri stand in fata lui. Aceasta avea o privire de fericire, multumire si impacare cu sine cum rar vedeai intr-o viata de om.
-Woooow! Sper ca nu esti atat de suparat pe Yuri incat sa te duci sa faci vreo scena. Oricum se potrivesc ei doi, iar noi doi ne potrivim la fel de bine ca ei. In plus, ea nu ar putea niciodata sa iti ofere ceea ce iti doresti.
-A…. si tu ai putea, nu?
-Sigur ca da, scumpule! Spuse ea facandu-i cu ochiul.
-Nici nu ai habar ce vreau, Steph. Cum ai putea sa imi dai ceva daca nu stii care este acel ceva?
-Pot afla… asta numai daca tu vrei sa cooperezi, normal… In afara de asta de ce mai m-ai sarutat daca nici nu te-ai simtit putin atras?
-Nu, mersi. Nu am nevoie de cadoruile tale, Steph. Te-am sarutat de nervi, m-am descarcat pe tine, putin. Poti pleca, raspunse Ikusa ducandu-se la ora.
La acest raspuns, Steph ramase inmarmurita, neputand accepta ca a fost folosita. Avea sa il cucereasca intr-un fel sau altul, aceasta era o promisiune. De altfel pe cat de nemultumita era Steph, pe atat de multumite si pline de speranta erau fetele care plecasera dupa el, inconjurandu-l.

In clasa 470

Desi era o zi de primavara superba, Hissori presimtea ca ceva rau se va intampla in acea zi. Era in clasa asteptand sa inceapa ora si uitandu-se pe fereastra visator.
Ii parea rau de ziua acea frumoasa de pe la sfarsitul primaveri. Era una din zilele acelea in care pomii renunta la florile lor frumoase pentru a le inlocui cu fructe si frunze. In care toate pasarelele erau voioase si cantau bucuroase prevestind sfarsitul primaverii si inceputul veri. Nu dorea ca aceasta zi sa fie inegrita de intamplarile ce aveau sa aibe loc azi, dar el nu avea puterea nici sa le impiedice si nici sa le amane. Tot ce putea el sa faca era sa indulceasca putin efectele lor. Vantul intra in clasa si aduse cu el si parfumul primaverii care il abatu putin pe Hissori de la gandurile sale. Parfumul florilor de primavara I se parea cel mai frumos parfum care putea sa existe, de aceea el considera ca primavara este anotimpul lui preferat. In mod obisnuit nimeni nu putea sa ii strice nici macar o zi cand era primavara, dar aceasta zi era diferita. Simtea cum atmosfera din jur incepe usor sa se schimbe. Tot ce putea sa faca era sa astepte si sa vada ce avea sa se intample.
Au reusit sa reduca lista la trei mari orase si anume: Tokyo din Japonia, Los Angeles din Statele Unite si Sankt Petersburg din Rusia, din moment ce era deja in Tokyo se hotarasera sa ramana aici pana cand reuseau sa le verifice toate persoanele ce puteau fi reincarnarea conducatoarei lor. Deasemenea mai stiau ca reincarnarea ei are o varsta cuprinsa intre 16 si 21 de ani, ceea ce reducea lista considerabil. Mai trebuiau sa afle daca ea se reincarnase in fata sau baiat. Incepuse sa creada ca evenimentul care ar fi distrus ziua era aflarea informatiei ca reincarnarea ei este de genul feminin. Avea un sentiment foarte rau in legatura cu acest lucru.
Desi era foarte greu sa ii atragi atentia lui Hissori deoarece el era genul de persoana care odata afundata in gandurile sale cu greu il mai scoteai, Akki reusi imposibilul. Akki avea metodele ei de a actiona si a atrage atentia. Ea reusi sa ii atraga atentia acestuia in cateva minute. Se duse la banca in care statea el si se aseza in fata lui, pe banca lui cu o atitudine nonsalanta. Imposibil ca el sa-I ignore formele ce se revarsau pe banca lui si avea dreptate.
Hissori isi ridica privirea si se uita la ea fara prea mare interes. Semana cu un demon, dar era doar un demon reincarnat dupa cate putea el sa isi dea seama asa ca nu isi facu prea multe griji in aceasta privinta.
-Buna! Sunt noua pe aici si ma intrebam daca nu ai putea, in pauza, sa imi arati si mie locurile… spuse ea clipind des si adoptand o atitudine de fetita caruia ii venea greu oricui sa ii refuze ceva.
-Sigur, nu este absolut nici o problema, domnisoara… a…
-Akki ma numesc, dar tu?
-Domnisoara Akki. Eu ma numesc Hissori.
-Poti sa imi spui doar Akki, Hissori! Zicand asta adopta cel mai dulce zambet al ei.
-Bine. De unde esti?
-Din Anglia. Parinti mei sunt aici cu serviciul. Suntem tot timpul pe drumuri, de cand sunt mica aceasta a fost viata mea.
-Interesant. Cred ca ai vazut multe locuri frumoase.
-O!!! Nici nu iti poti inchipui ce am vazut eu pana acum. Dar tu, Hissori de unde esti?
-Din Statele Unite ale Americii. M-au trimis parinti aici, pe mine si pe fratele meu.
-A, zau? Nu as fi crezut ca ai un frate. Pun pariu ca este la fel de frumos ca si tine. Cum il cheama?
-Ikusa si da este frumos, poate chiar mai frumos decat mine. Tu ai frati, surori?
-Nu, sunt singurica la parinti.
-Cred ca ar fi mai bine sa te duci in banca ta, spuse el.
-De ce? Intreba ea curioasa.
-Pentru ca deja a intrat profesorul in clasa, spuse el zambind.
-Dar mai intai promite-mi ca o sa ma duci sa il vad pe fratele acesta al tau, frumos ca un Adonis.
-Bine, bine. Numai stai jos.
-Daca voi doi ati terminat de vorbit, atunci sper ca nu va deranjez daca incep ora, spuse profesorul ironic.
Asezandu-se in banca incepu sa se gandeasca la ceea ce se intamplase. Exact asa cum crezuse, ea venise aici numai sa il cunoasca pe asa numitul lui frate. Nu prea ii placea deloc atitudinea pe care o adoptase Ikusa, nu era deloc o atitudine demna de un inger si de altfel atragea atentia tuturor fetelor din liceu. Pe de alta parte daca statea putin sa se gandeasca nu facea rau adoptand acea atitudine, pentru ca astfel o testa pe Yuri sa ii vada reactia. Putea sa fie foarte multumit de reactia ei la atitudinea fratelui sau. Era scarbita de el si il evita de cate ori putea, se intalnea cu el numai atunci cand era absolut nevoie. Era clar ca era pe drumul cel bun pentru noua ei viata ca inger. De abia astepta acea zi, cand o va intampina la portile Edenului urandu-I un calduros : “ Bun venit!”. Hissori continua sa viseze pe tot parcursul orei.
La vanatoare in Tokyo

Thorpe nu vroia sa o omoare pe Akki, dar era foarte convins ca poate sa o gaseasca pe Ayame inaintea tuturor. Lucra de cateva zile intruna fara nici o pauza. Trebuia sa o gaseasca neaparat pe Ayame. Deodata pe monitorul calculatorului aparura mai multe poze cu fete ce puteau fi Ayame. Stia cum arata deoarece i-a descris-o cu lux de amanunte Uragiri, pe baza acelei descrieri a cautat fete frumoase cu ochii verzi sau parul roscat sau fete ce aveau ambele caracteristici.
A gasit vreo treizeci doar in liceul in care se inscrisese Akki. Se hotari sa inceapa de acolo. Asa ca astepta seara ca sa iasa in oras si sa le acosteze pe fetele respective.
Prima lui victima a gasit-o in drumul ei spre casa.
-Buna, scumpete! Ii spuse el tinerei fete.
-B… bu… buna! Se balbai ea.
-Ai niste ochi foarte frumosi. Cineva se poate pierde foarte usor in ochii tai.
-Multumesc. Da cine esti tu? Stii nu am voie sa vorbesc cu straini…
-Pai, atunci hai sa facem cunostinta, ca sa nu mai fim straini. Eu sunt Thorpe si m-am indragostit de tine.
-Eu ma numesc… Tet… Tetsuna, dar asta nu inseamna ca te cunosc mai bine… spuse ea ignorand declaratia.
-Nu este nimic…. Putem sa ne cunoastem mai bine, dar mai intai i-a spune-mi tu mie: Ai pasiuni?
-Pasiuni?
-Da, pasiuni. Stii atunci cand iti place la nebunie un lucru si vrei sa afli mai multe despre el sau colectionezi tot ceea ce are legatura cu acel lucru. Stii tu, pasiuni.
-A, nu. Nu cred ca am pasiuni…
-Sigur? Adica nu te simti atrasa de ingeri? Nu vrei sa afli mai multe despre ei?
-Nu. Nu cred. Nu imi prea plac chestiile cu aripi.
-Foarte bine, Tetsuna. Asa sa faci. Stii mi-am adus aminte ca nu am incuiat usa de la apartamentul meu. Trebuie sa plec dar iti promit ca ne vom mai intalni.
“ Ce pierdere de timp. Auzi tu, nu ii plac chestiile cu aripi. I-as arata eu chestie cu aripi de nu va mai stii de ea. Ce ignoranti pot fi oameni…” gandi Thorpe trecand la urmatoarea victima. Pe unele le brusca, pe altele le ademenea, cu unele vorbea frumos cu altele urat, le droga, le ucidea se lasa purtat de val cand venea vorba de metoda prin care le facea sa vorbeasca. Nu avea nici un plan de abordare a acestor fete. Pur si simplu le aborda cum putea si incerca sa afle cel interesa cat mai rapid cu putinta. Nu vroia sa ii i-a o vesnicie sa dea peste Ayame si nici sa o gaseasca ceilalti inaintea lui.

CAPITOLUL V

In ora de japoneza

Fierbea. Nu mai putea de nerabdare sa se termine ora, iar cand ora s-a terminat vroia sa se duca dupa Ikusa care nu i-a spus nici macar “Buna”, sa il intrebe ce s-a intamplat, dar tocmai ce vroia sa se duca dupa el cand Steph a oprit-o. Nu credea ca putea sa fie atat de arogant inca sa se comporte de parca nu ar cunoaste-o, pana in acea zi el venea si o tachina, razand de ea, iar ea tipa la el spunandu-I sa o lase in pace. Nu putea sa creada ca s-a trezit de dimineata si si-a zis gata nu o mai tachinez pe Yuri si nici nu o mai bag in seama.
Uitase de faza pe care i-a facut-o Steph ei si lui Seya cu cateva minute mai devreme. Acum tot ce isi dorea era sa vorbeasca cu Ikusa.
-Hey! Cum iti merge porumbit-o? o intreba.
Cu ochii dupa Ikusa ea raspunse:
-Nu prea bine. De ce te-ai bagat, Steph? De ce nu ne lasi in pace si pe mine si pe Seya si pe toti pe care ii cunosc eu?
-Pentru ca eu il vreau pe el! Numai ca el te vrea pe tine!
-Care el? Oricum, credeam ca imi esti prietena, Steph! Spuse Yuri dezamagita de fata pe care o credea amica.
-Credeai prost, ce vrei? Esti atat de perfecta incat imi vine sa vomit de cate ori te vad. Nu trebuie decat sa arunci o privire cuiva si gata l-ai facut catelusul tau de companie. Dar cu cele ca mine este altfel. Eu trebuie sa ma chinui sa atrag atentia, mai ales daca este una ca tine prin preajma. Sunt la fel ca toate acele fete care il urmeaza pe Ikusa ca niste catelusi, el nu da doi bani pe noi restul, nu….. cum sa dea cand uite ce are in fata lui tot timpul?
-Bine, dar ce ti-am facut eu ca sa ma urasti asa? Zise ea uitandu-se nervoasa dupa Ikusa ca sa ii ceara explicatii. Nu suporta ca el sau Hissori sa fie suparat pe ea. Ajunsese sa tina la ei ca la niste frati pe care niciodata nu ii avusese dar intotdeauna ii dorise. Tine si la Ikusa in ciuda felului in care el se purta.
-Tocmai! Nu trebuie sa faci nimic! Tie totul iti vine pe o tava ! Asta este ideea! Tipa Steph.
Deodata o vazu pe Yuri ingalbenindu-se si se uita in spatele ei. Ceea ce vazu o facu sa rada de fericire. Ikusa saruta o tipa superba cu forme generoase in dreptul usii. Tipa nu arata deloc indignata de gestul lui, ba chiar se freca de el si isi trecea mainile cu unghii lungi prin parul lui lung si matasos.
-Ha, ha, ha! Uite ce iti face prietenul! Se saruta cu alta chiar in fata ta. Ha, ha, ha! Razand, Steph se departa de Yuri, considerand ca ceea ce se intampla era o pedeapsa destul de satisfacatoare pentru “prietena sa”.
-Nu este prietenul meu!!! Suntem doar amici!! Tipa Yuri facandu-I pe cei din clasa sa se uite cateva secunde la ea uimiti, ca mai apoi sa isi intoarca privirile catre cei care se sarutau in usa.
“Il urasc! O urasc! Ii urasc pe amandoi! Pe Steph pentru ca m-a facut sa cred ca el e interesat de mine, pe Ikusa pentru ca m-a amagit facandu-ma sa cred ca sunt mai mult decat o tipa oarecare, dar de fapt sunt doar un joc pentru el. Un premiu ce credea ca il poate castiga asa usor fara sa munceasca ci doar batand din palme. E, asta nu o sa se intample. O sa ma duc la el si o sa ii arat ca nu imi pasa nici cat negru sub unghie de ceea ce face el si mai ales cu cine o face!” isi spunea Yuri in gand, in timp ce se indrepta calma si hotarita spre ei.
Ikusa in schimb nu stia ce se intampla cu el si era, pentru a doua oara in acea zi, total uimit. Pana acum nici una dintre admiratoarele sale nu mai incercase sa il sarute, nu ca nu i-ar fi placut cum saruta dar il luase putin prin surprindere si nu era obsnuit sa fie sarutat de fete. De obicei el le saruta asa pe neasteptate, nu ele pe el.
“ Nici nu stiu cum sa reactionez. Ma trezesc cu tipa aceasta in fata mea, sarutandu-ma. Nu pot sa ma gandesc decat la cea ce o sa faca si ce o zica Yuri cand ma va vedea. Sunt sigur ca m-a vazut. Dar, stai asa! Nu va face nimic pentru ca nu ii pasa, daca m-ar fi placut, macar asa putin, nu ar fi acceptat prietenia lui Seya. Deci asta demonstreaza ca nu ma place. Totusi ceva nu este tocmai in ordine. De ce sta in fata mea la ore si nu in fata sau langa Seya? Oare nu vrea ca ceilalti sa afle despre ei? Nu este treaba mea sa ma bag. Oricum asa este mai bine. Nu stiu de ce tot ma intereseaza ce crede ea, pana la urma nu o plac deloc si atunci de ce tot ma gandesc la ea? O fi din cauza ca imi aminteste de conducatoarea mea, da aceasta este problema. Acum ca am stabilit din nou aceasta chestiune, sa vad ce fac cu tipa aceasta ce ma saruta cu foc!”, cugeta Ikusa in timp ce se lasa sarutat.
Intr-un sfarsit cand considera ca ii ajusese termina si se prezenta.
-Buna, eu ma numesc Akki si invat in clasa cu fratele tau, Hissori. El mi-a spus ca te voi gasi aici… Deasemenea mi-a spus ca esti extraordinar de frumos dar nu mi-am inchipuit ca esti atat de frumos si seducator. Pur si simplu nu m-am putut abtine sa nu te sarut…
-A… buna. Banuiesc ca tot fratele meu ti-a spus ca poti sa ma saruti, nu?
-Nu…
-Ma gandeam eu… De la el stii cine sunt?
-Da… Te numesti Ikusa si toate celelalte chestii spuse de fratele tau.
-Mersi de complimente… Tu esti foarte atragatoare…
Ikusa vazu imediat aura focului din jurul capului ei si se hotari sa fie atent la ceea ce spune el si la ceea ce facea ea. Nu era inca sigur ca ea este un demon cu adevarat sau unul reincarnat.
-Acum, ca s-au facut prezentarile, vreti, va rog, sa va dati din usa? Incurcati circulatia, spuse pe un ton intepator Yuri.
Ikusa se uita la ea cu tristete si regret. Ar fi vrut sa o apuce de mana, sa o traga in bratele lui si sa o stranga pur si simplu la pieptul lui, dar nu putea. Ea l-a ales pe Seya nu pe el. O sa il lase pe Seya sa o consoleze.
-Da, sigur scumpete! Spuse Aki uitandu-se la fata si fiind fascinata de cum arata.
“Cred ca ceva ca ea este si Ayame. La fel de pura si inocenta…” gandea Akki uitandu-se la Yuri.
In chimb Yuri nu ii dadea nici o atentie nici lui Akki si nici lui Ikusa, care arata de parca ceva i-a cazut in cap.
Apucand-o deodata pe Yuri de barbie si fortand-o sa se uite la ea ii spuse:
-Esti o frumusete! Iar Ochii acestia ai tai sunt de-a dreptul ucigasi! O admira ea.
-aaaa…. Multumesc…aaa…
-Akki ma numesc.
-Multumesc Akki. Nici tu nu arati rau, deloc. Ba esti mai frumoasa decat mine, zise cu inocenta Yuri si chiar putin fascinata de cum arata demonul.
Credea ca Akki era mai frumoasa decat ea, deoarece ea nu credea ca este cu adevarat frumoasa asa cum ii spuneau ceilalti. Nu conta de cate ori I se spunea asta pe zi sau de catre cine, ea se cataloga drept simpatica nicidecum frumoasa.
-Mersi. Dragule nu ai vrea sa ne intalnim diseara dupa ore, asa ca sa ne cunoastem mai bine? Spuse zambind Akki uitandu-se la Ikusa.
Auzind asta, Yuri iesi din clasa fugind si incercand sa isi abtina lacrimile. Nici nu stia de ce ii venea sa planga, se simtea ranita dar nu intelegea de ce sau mai bine spus nu vroia sa inteleaga de ce. Nefiind atenta pe unde mergea dadu nas in nas cu Hissori.
Acesta din obisnuinta o prinse si o stranse in bratele lui, sprijinindu-I capul de pieptul lui nu prea muschiulos. Era mirat de dorinta pe care tot o avea de cate ori era in preajma fetei, dorinta de a o proteja de cei din-afara, de cei ce puteau sa ii faca rau.
Odata in bratele puternice ale lui Hissori, ea se simti mult mai bine si se linisti. Simtea caldura pe care o degaja corpul lui si parfumul cu care isi daduse de dimineata ce acum se simtea foarte subtil, un parfum linistitor foarte diferit de parfumul puternic pe care Ikusa il folosea. Numai fusese tinuta asa niciodata, asa ca atunci cand isi reveni din starea de visare in care intrase se dezlipi de el si se inrosi toata de rusine.
-Hey, Yuri! Unde arde? Intreba el ingrijorat.
Vazuse cum in aceste ultime saptamani relatia dintre ea si Ikusa se inrautatea, transformandu-se in ceva mult mai complicat decat o simpla tensiune si lui nu-I placea deloc. Nu ii placea deoarece el era constient ca ei doi erau ingeri iar ea muritoare si nu ar fi putut sa faca nimic sa schimbe acest lucru. Cel putin nu acum… Vazuse evolutia ei in aceste ultime saptamani si era sigur ca era pe drumul cel bun. Daca continua cu asta in urmatori saizeci de ani era inger in devenire.
-A, buna Hissori. Scuze, nu ma uitam pe unde merg, ca de obicei…
-Da, unde te duci?
-Ma duceam la ora de sport. Trebuie sa vorbesc ceva cu profesorul inainte de ore.
-A, da? Nimic nu s-a intamplat intre tine si Ikusa? Intreba el banuind ceva.
-Nu! Ce avea sa se intample?
-Nu stiu…. De aceea te intreb. A venit o eleva noua in liceu. Este in clasa cu mine. Ultima oara cand am vorbit cu ea parea destul de interesata de fratele meu.
-Cumva o cheama Akki?
-Da, chiar asa o cheama. Se pare ca a gasit clasa voastra in cele din urma. Ce a facut?
-Nu a facut nimic, doar la sarutat, dar in rest este duper de treaba. Cel putin asa pare, de treaba, spunand asta Yuri lasa capul in jos sa nu ii vada expresia de regret din ochi.
-Yuri… Yuri uitate la mine, putin… Tii la Ikusa? O intreba pe neasteptate el.
-Poftim?!?!? Nu!! Normal ca nu! Tin la voi doi ca la niste frati, numai ca m-am suparat azi ca nu mi-a spus nici macar buna, m-a ignorat total de parca nici nu as fi fost in clasa. Nu imi pasa ce motive are pentru a se purta asa, dar macar un “buna” putea si el sa spuna ca nu il durea gura. In afara de asta o mai saruta si pe tipa aceea si tot timpul s-a uitat la ea iar pe mine m-a ignorat, credeam ca suntem amici, zise suparata.
-Eh…. Nu iti face prea multe griji in aceasta privinta. Ikusa mai are unele momente de distragere. Am vazut cum arata tipa aceea Akki, doar dandu-si parul acela la o parte dezvelindu-si decolteul acela adanc si nici un baiat de aici din scoala nu ar mai vedea pe unde merge. Plus Ikusa are douazeci de ani este trecut prin multe, mai ales prin patul multor fete. Ma mir ca a rezistat atata timp fara sa se dea la toate acele fete care se tin dupa el, cred ca sunt prea mici pentru el totusi…
-Serios? Intreba uimita Yuri.
Ea chiar credea ca cei doi frati sunt niste ingeri cazuti din cer. Nu credea ca au nevoie de ceea ce ceilalti baieti au nevoie.
-Da, daca tii minte in prima zi a recunoscut de ce ne-au trimis parintii nostri aici. In mare parte este adevarat.
-Aveam impresia ca voi doi sunteti niste ingeri cazuti din cer. Nu imi puteam inchipui ca voi mai aveti nevoie si de altceva, spuse ea rosind.
-Eh…. Acum stii adevarul. Suntem oameni. Apropo ne mai intalnim toti trei azi la biblioteca, nu?
-Da, sigur dar acum eu chiar trebuie sa plec. Pe mai tarziu Hissori! Si Yuri pleca dupa ce-l pupa pe amandoi obrajii lasandu-l pe Hissori exact unde a dat peste el.

Astept criticile voastre asa bune, rele;)))
sper ca va place. Daca am greseli sau alte chestii de genul acesta nu ezitati sa mi le spuneti.
Inapoi in clasa lui Yuri

Inainte ca Yuri sa iasa din clasa, Ikusa se intinse sa o apuce de mana si sa o opreasca. Vroia sa ii explice, nu vroia pentru nimic in lume sa o lase sa plece cu impresia ca lui nu ii pasa de ea. Numai ca akki nu il lasa. Il apuca de mana si i-o puse pe pieptul ei enorm.
-Crezi ca imi bate inima prea tare? Intreba ea clipind des.
-Sunt de parere ca nimeni nu este in stare sa iti mai auda inima tie, atat este de bine pazita. Ii arunca Ikusa fara sa ii pese catusi de putin de ea.
-Vrei sa imi spui ca nu iti plac sanii mei? Intreba Akki indignata.
-Vreau sa spun ca nu imi place nimic la tine. Esti comuna fetito. Poti fi gasita in exemplare mai bune in cartierele rau famate ale orasului sau prin bordeie.
-Ha! Esti un ignorant. Ma pun pe tava pentru tine si tu ma refuzi.
-Stiu ce esti tu. Daca pe Hissori l-ai pacalit cu aura aceea prost copiata a unui demon reincarnat pe mine nu ma pacalesti. Stii de ce? Pentru ca eu am mancat demonii ca tine pe paine, ii sopti el la ureche atent sa nu il auda cineva.
-Cum ti-ai dat seama? intreba intepenita de frica ea.
-Daca vrei sa traiesti, te sfatuiesc sa dispari din acest liceu.
-De ce draguta? Ai ceva de protejat pe aici? Poate pe fata aceea Yuri… se prea poate ca ea sa va fie conducatoare? Spuse ea atingand un punct sensibil.
-Din pacate nu ea este regina noastra, dar nu imi place mie de moaca ta si nu mai vreau sa ti-o vad.
-Foarte bine! Dar sa stii ca nu este pentru ultima oara cand o sa ma vezi.
Ikusa nu mai astepta ca ea sa termine ce avea de spus si pleca in cautarea lui Yuri cu cardul de fete dupa el care nu auzisera nimic din ce discutase cu Akki din cauza ca erau prea indignate pe ceea ce facuse ea.
Akki ramase uitandu-se dupa el. Il placea mai mult acum, mult mai mult. Poate daca nu si-ar fi dat seama ca nu este o reincarnare a unui demon nu l-ar fi respectat atat. Acum era si mai decisa sa il aiba dar mai intai avea de omorit niste fete cu ochii verzi iar pe lista ei, acum se afla si Yuri. Yuri se afla mai mult pentru ca Akki era geloasa pe ea, nu ca ar fi banuit-o ca fiind Ayame. Era sigura ca daca ar fi fost regina lor atunci cei doi ar fi fost de mult plecati de aici.
Iesi din clasa si din incinta liceului, gandindu-se cum avea sa isi omoare urmatoarele victime. Zambea la imaginea fetelor pe care aveau sa le faca fetele in momentul in care si-ar fi dat seama ca sunt pe cale sa moara.
“Ce frumoasa este viata! Pacat ca numai atunci cand o pierzi sau o furi iti poti da seama de asta. In acele momente chiar simti ca traiesti! Sa vezi cum viata ti se scurge incetul cu incetul, cum inima iti inceteaza sa mai bata, cum plamani nu mai vor sa functioneze si cum ochii refuza sa mai vada ce se afla in fata lor. Incet totul se cufunda in intuneric, intr-o lume in care disperarea domneste si care te distruge psihic inainte ca moartea sa te ia sub aripa sa aparandu-te de nebunia intunericului.” Gandea Akki in drumul ei spre casa.

In fata liceului

“N ici una nu era Ayame… Oare cum o sa reusesc in acest fel sa dau de ea? Trebuie sa ma chinui mai mult. Sa imi dau silinta mai mult, altfel Ashi o sa ma omoare. Si ca tot mi-am adus aminte de el, ce rau imi pare de Jessabelle. Cat de mult am vrut sa o apar atunci cand a dat in ea Ashi, dar ce pot sa fac eu in fata marelui rege al demonilor? Nimic. Sunt la fel de neputincios in fata lui cum sunt si acesti oameni in fata mea. Cat de mult as vrea sa o rapesc si sa fugim amandoi in lume ascunzandu-ne de razbunarea lui Ashi, dar ea sigur nu va vrea. Ei ii place puterea pe care i-o ofera titlul de metreasa a regelui demonilor. Atata timp cat ea este fericita atunci si eu sunt fericit.”
Reusise sa verifice vreo douazeci si ceva de fete pana atunci, dar aceasta era doar varful aisbergului. Nu va renunta asa usor deoarece viata lui depindea de asta. Stia ce se va intampla daca nu o va gasi pe ayame. Asa ca se hotari. Nu vroia sa fie unul din maimutoi lui Ashi, stia ca acesta considera o distractie sa ii ameninte pe ei cu moartea si apoi sa ii vada cum da gres. El nu va da gres.
In acea seara daca avea noroc o va vedea pe Yuri plecand singura de la liceu neinsotita de clovni aceia doi. Daca ar fi iesit singura avea de gand sa actioneze.
Cine stie poate va fi norocos si planul I se va pune in practica. O alesese pe ea, drept urmatoarea lui victima deoarece o vedea tot timpul in compania celor doi ingeri cand pleca la liceu. El banuia ca ea avea ceva special, altfel nu ar fi stat cei doi cu ea. Se vedea de la o posta ca cei doi o aparau dar inca nu reusise sa isi dea seama care este faza cu ea. Daca nu era ea reincarnarea conducatoarei lor atunci de ce mai umblau cu ea si daca era intr-adevar regina lor ce mai cautau aici pe Pamant? Nu stia inca aceasta dar era dispus sa afle. Asa ca se posta in fata liceului asteptand iesirea de la ore a elevilor.

In dormitorul lui Ashi

Ashi statea si se relaxa tinand-o in brate pe Jessabelle. Era bine sa aiba pe cineva alaturi care sa nu te sacaie ca nu o iubesti. Cea care statea langa el era constienta de ceea ce vroia el si ii dadea ce vroia fara sa puna alte intrebari. Amanta lui perfecta de care avea nevoie se numea Jessabelle. Acum o mangaia pe par gandindu-se la Ayame.
-Jessabelle….
-Da, regele meu?
-Tu ma iubesti pe mine? Da fara minciuni. Vreau sa imi spui adevarul.
-Iubitule daca te-as iubi cu adevarat, atunci as deveni ceva cum era Akki si nu as mai fi amanta ta perfecta.
-Sa inteleg ca nu ma iubesti…. De ce? Nu sunt frumos? Poate nu sunt pe placul tau….
-Ba da, esti foarte frumos numai ca tu iubesti pe altcineva iar eu daca m-as indragosti de tine, atunci as deveni geloasa si nu am mai putea sa ne bucuram de clipe ca acestea….. I-a spune-mi ce a fost intre tine si Ayame.
-Hm… este atat de veche povestea, incat parca si eu incep sa uit….. dar inca nu m-am plictisit de ea. O sa iti spun, pentru ca te vad atat de curioasa. Eram protejatul ei, nu stiu de ce m-a ales pe mine, stia ce facusem in timpul Marelui Razboi al Ingerilor si totusi ea m-a ales pe mine sa ii fiu protejat. Trebuie sa iti precizez ceva, ingeri nu pot iubi sau mai bine zis nu au voie sa iubeasca asa cum o fac oamenii, iar demoni sunt incapabili sa simta dragostea adevarata din cauza ca intotdeauna ne injunghiem pe la spate, orice am simti pentru victima noastra. Eu am incalcat acea lege, ajunsesem sa fiu orbit din cauza afectiunii mele pentru ea. O urmaream peste tot, ii faceam orice moft. Ajunsesem sa stiu ce vrea fara chiar sa imi spuna, ii citeam pur si simplu gandurile, numai ca inainte ca eu sa ii dau acel ceva ce isi dorea, ea deja il primise de la celalalt protejat al ei. El era intotdeauna cu un pas inaintea mea, asa ca am devenit gelos pe el. Cu cat tineam mai mult la Ayame, cu atat deveneam mai gelos pe celalalt inger. Numai ca eu eram considerat un proscris, asa ca toti erau impotriva mea, pana si celalat protejat al ei credea asta. O vedeam in ochii lui de cate ori ma chema Ayame la ea. Vedeam cum se intreaba de ce ma tine pe langa ea si o vedeam si pe ea raspunzandu-I la intrebare. De fiecare data ii spunea ca nu e bine sa ma judece, ca trebuie sa ma inteleaga, numai ca el nu vroia sa o asculte. Am reusit intr-un final sa raman singur cu ea si atunci am profitat. Eram fericit ca intr-un final reuseam sa ii spun ce sentimente nutream pentru ea. Ea nu le-a acceptat, asa ca m-a respins. La inceput credeam ca m-a respins din cauza ca eram prea slab, ca nu puteam sa ma ridic la nivelul ei, din care cauza am devenit conducatorul demonilor si am stabilit o intalnire cu ea. I-am propus un armistitiu intre noi daca ma va accepta ca rege al inimii ei dar nici atunci nu m-a acceptat. Atunci a izbucnit un nou razboi intre ingeri si demoni din cauza mea, nervos fiind ca m-a respins am atacat-o si am ranit-o foarte rau. Ingeri nu au acceptat o asemenea insulta si uite asa a inceput razboiul. Insa eu nu m-am dat batut. Acum tot ce sper este sa o pot rapi cand se iveste ocazia si sa o aduc aici.
-Dar cine este responsabil pentru moartea ei, atunci cand de abia fusese acceptata ca si conducatoare? Intreba si mai curioasa Jess.
-Asta nici macar eu nu stiu, minti cu nerusinare Ashi.
Ashi stia cine o ucisese numai ca nu era dispus sa ii spuna adevarul, despre ceea ce se intamplase de fapt. Nimeni nu il stia in afara lui si a celor doi Fallen Angel, care nu erau de gasit.
Jessabelle vroia sa ii mai zica ceva dar chiar atunci cand deschisese gura, el o saruta si incepu sa o mangaie. Se simtea atat de bine cand o mangaia. Tot corpul ii tremura sub mainile lui iscusite. Stia cum sa faca o femeie fericita si o facea al dracului de bine. Nu mai avea de gand sa redeschida aceasta discutie. Acum vroia doar sa se lase dusa de val si sa se simta cat mai bine. Nu stia cat avea sa mai dureze aceasta aventura a ei cu Ashi dar se decise sa traiasca fiecare clipa, sa savureze fiecare minut de parca ar fi fost ultimul.
mai dati si voi un semn de viata...:|....
astept criticile voastre

In biblioteca

Nu se grabea sa ajunga la biblioteca. Stia ca acolo il astepta Hissori gata sa ii faca morala. Ura sa i se atraga atentia asupra anumitor lucruri si cel mai mult ura morala.
“Stiu ca am gresit si ca am avut un comportament pueril dar cum se astepta Yuri sa reactionez la o asa veste? Sa o pup sau poate sa o felicit? De altfel, de ce imi pasa de ce crede ea? A, da, am uitat pentru ca altfel imi face asa zisul meu frate morala. Of…. Si toate fetitele astea se tin dupa mine peste tot. M-am plictisit de ele!! Zici ca sunt niste catelusi in calduri…”
Ikusa mergea linistit, gandindu-se la ceea ce avea sa se intample, cand il vazu in fata lui pe Hissori. Stia ce il asteapta si de ce era Hissori postat in fata lui ca un paznic ce ii interzicea trecerea.
-Buna Ikusa! Spuse zambind fals Hissori, apoi se intoarse spre fetele ce stateau in spatele lui, asteptand cu sufletul la gura sa vada ce avea sa se intample. Ok, fetelor v-as ruga sa il lasati in pace pe fratele meu pentru urmatoarele cateva ore, avem ceva foarte important de discutat intre patru ochii.
Hissori se uita drept in ochii fiecarei fete si cu ajutorul unei vraji, reusi sa le convinga sa ii lase singuri, nu aveau sa se mai intoarca sa il caute decat maine. Fetele erau putin dezamagite dar se intoarsera si ii lasara singuri. De abia dupa ce disparura toate fetele, Ikusa incepuse sa vorbeasca.
-Buna Hissori. Te-as ruga sa treci mai repede la subiect. Nu prea am chef de morala ta dar nici nu pot sa te opresc.
-Bine, daca tu vrei… Vreau sa stiu de ce ai sarutat-o pe Akki in fata lui Yuri si de ce nici macar nu te-ai uitat la ea o data. Nici nu ai salutat-o. Unde iti sunt bunele maniere?
-La gunoi! Da, ce vrea ea de fapt? Raspunse el, rastindu-se. Sa ma duc sa ii spun “ Felicitari pentru tine si Seya”? Sau poate sa incep sa o ascult cum vorbeste despre Seya. Hm…?! Ce parere ai, Hissori? Tie nu ti-a spus nimic despre noua ei “achizitie”?
-Nu… dar daca are prieten nu inseamna ca nu mai poti vorbi cu ea. Hai, Ikusa …. Te porti ca un copil si tu esti constient de asta. Stiu ca ti-a cazut cu tronc si o placi, adica hai sa fim seriosi trebuie sa fii nebun sa nu o placi, dar asta nu inseamna ca trebuie sa faci pe suparatul ca are prieten.
-Nu o plac si in mod sigur nu mi-a cazut cu tronc, dar vreau…. Sa o sarut o data sa vad cum este, atata tot, dar nu o plac!
-Da, da, bine, bine. De ce ai sarutat-o pe Akki?
-Nu eu am sarutat-o pe Akki, ea m-a sarutat pe mine! In plus ea a fost cea care s-a dat la mine. Apropo, tu nu ti-ai dat seama ca este un demon?
-Adica nu este reincarnarea unui demon?
-Nu, nu este.
-Eh…. Nu stiu sa fac diferenta intre chestiile acestea. Sunt c-am aerian la probleme de acest tip. Hai sa o lasam asa cum este, dar tu trebuie sa te porti la fel ca si inainte cu Yuri. Sa stii ca ea nu mi-a spus nimic de nici un prieten.
-Nu mai conteaza. Hai sa intram in biblioteca doar nu vrei sa o facem sa ne astepte prea mult.
Cum intrara in biblioteca, o vazura. Statea la o masa mai retrasa si scria ceva pe o hartie. Inaintara spre ea.
Inainte sa o salute si sa ii atraga astfel atentia asupra persoanei lor, citira ce scrisese ea pe coala din fata ei, ii placea foarte mult sa scrie poezi in engleza.
I fell from de sky and I fell so hard
That I didn`t know where I was from
And then I saw the sea
And I knew
I got to go to the bottom of the sea
To go to the oceanic me
I have to go to the bottom of the sea
Where lies a grand history
At the bottom of the sea
You will find me
At the bottom of the sea
There I will be me, the oceanic me

“Oare ce este in mintea ei acum, cand scrie poezia asta?” se intreba Ikusa.
-Buna Yuri! Ce faci? Sper ca nu te-am facut sa astepti, spuse Hissori.
Auzindu-l , ea instinctiv astupa cu mana ei foaia de hartie pe care se afla scrisa poezia.
-Nu, nu m-ati facut sa astept deloc, spuse Yuri uitandu-se in ochii lui Ikusa dar acesta tot evita sa se uite in ochi ei. Asa ca ea isi intoarse privirea spre Hissori. Ikusa, te rog te duci sa cauti si tu o carte despre ingeri cat vorbesc eu ceva cu Hissori?
-Da, sigur, nici o problema.
Dupa ce Ikusa pleca, yuri incepu sa vorbeasca cu Hissori.
-Hissori, am avut aseara un vis cu ingeri. Acum sunt sigura ca ei exista.
-Cum poti fi atat de sigura doar pe baza unor vise?
-Nu numai visul a fost de vina. Am visat ca azi dimineata ma voi duce la un baiat, ce stiu sigur ca este reincarnarea unui inger si il voi supune unei ore de hipnoza. Chiar asa s-a intamplat, exact asta am facut. A fost de acord sa vina cu mine la o prietena foarte buna de-a surori mele care este specializata in psihologie si hipnoza. Stii eu pot sa vad niste aure in jurul capului anumitor persoane. Sunt trei aure diferite: una alba, alta neagra si una rosie. Azi cand l-a hipnotizat pe acel baiat care avea o aura alba, mi-a spus ca el este intr-adevar un inger reincarnat. Ca exista undeva in nori un oras numit Eden unde traiesc doua tipuri de ingeri: Arkangeli si Narkangeli. Arkangeli sunt cei ce au aripile albe iar Narkangeli cei cu aripile negre. Aceasta explica si cele doua aure. Am mai aflat ca ingerii se reincarneaza in oameni pentru a fi testati, sa vada daca sunt demni de a ramane ingeri sau nu si am mai aflat ca demoni de fapt au fost odata ingeri dar care au luat-o pe un drum gresit.
-Woow… chiar ca ai aflat multe! Esti sigura ca aceste date sunt adevarate? Intreba Hissori uluit de ceea ce a putut afla ea.
-Da, sunt absolut sigura.
In momentul urmator aparu Ikusa cu cartea ceruta.
-Of…. Scuzati-ma dar am uitat ceva. Vin repede, le spusea Yuri si disparu.
Ikusa se uita la Hissori cerandu-I voie sa se duca dupa ea cu ajutorul privirilor. El fu de acord si il lasa sa plece dupa ea. O placea si el pe Yuri, ba chiar putea sa spuna ca ajunsese sa o iubeasca, cumva ea reusise sa se strecoare pe sub pielea lui dar din pacate se vedea mult prea clar ca ea il placea pe Ikusa nu pe el. Orice ar fi spus sau facut Yuri in adancul inimii ei il iubea pe Ikusa si asta era valabil si pentru Ikusa. Asta nu il deranja atata timp cat Ikusa nu o ranea pe fata.
Ikusa se duse pe urmele ei si o gasi incercand sa ia o carte de pe ultimul raft, tocmai sus de tot, si nu reusea sa ajunga. Se uita in toate partile sa fie sigur ca nimeni nu il urmarise aici, erau intre rafturile cu carti de la S la T. Nimeni nu prea venea pe aici si locul era destul de izolat. Era tocmai bun pentru ceea ce avea el in gand. Avea sa afle ce simtea cu adevarat pentru timida adolescenta.
Se duse langa ea si aproape ca o atingea. Inca putin si putea sa ii simta parfumul ei de trandafiri. Se afla in spatele ei cand se ridica deodata pe varfuri si lua cartea. Se gasea atat de aproape, incat Yuri putea sa ii simta rasuflarea in ceafa.
Yuri se intoarse sa isi recupereze cartea de la el si sa ii multumeasca, numai ca atunci cand se rasuci se trezi lipita cu spatele de biblioteca, in fata ei stand Ikusa, care se uita fermecat in ochii ei. Incerca sa iasa din acea pozitie insa el isi puse mainile in ambele parti ale corpului ei, obligand-o sa stea in fata lui. Nereusind sa faca fata acelei priviri arzatoare ea isi lasa capul in jos dar Ikusa ii puse mana pe barbie, obligand-o sa se uite in continuarea in ochii lui. Vroia ca ea sa vada fiecare miscare a lui, vroia sa vada cum distanta dintre fetele lor se miscora, iar buzele deveneau din ce in ce mai aproape. Inimile celor doi incepura sa bata din ce in ce mai repede, inca putin si le ieseau din piept.
“ Nu, nu, asta nu se poate intampla. Nu vreau sa ma sarute Ikusa!” isi spunea in gand disperata Yuri, ignorandu-si inima.
-Te rog… nu… spuse aproape soptit Yuri.
-Nu ce? Intreba Ikusa zambindu-I provocator.
Erau atat de aproape unul de altul, ii era imposibil sa se controleze sa nu o sarute. Se stapanise de atatea ori in asemenea circumstante incat acum parca nu mai avea vointa necesara sa reziste tentatiei, atractiei pe care o avea ea asupra lui. Vroia sa o sarute din adancul inimii lui. Toti muschii din corp devenisera tepeni in asteptarea acelei exteriorizari. O vedea in ochii ei, dorinta de a fi sarutata si in acelasi timp regretul pentru ca isi dorea asta. Si totusi nu putea sa nu se intrebe :” Ce este atat de special la ea de ma atrage in acest fel?”.
Incepu sa se apropie tot mai mult de fata ei, de gura aceea frumos alcatuita. Era foarte curios sa o guste, sa ii afle aroma. La inceput, trasa cu limba conturul buzelor ei, fara sa se grabeasca. Stia ca farmecul acelui moment consta in modul in care o va saruta, nu vroia sa fie brutal sau dur, vroia sa o i-a incet, sa o faca pe ea sa isi deschida buzele, invitandu-l in locul acela umed si plin de delicii. In momentul in care buzele lor se unira, amandoi inchisera ochii si se lasara purtati de toate acele sentimente noi pentru amandoi. Ikusa isi puse mainile in jurul mijlocului ei si o strangea atat de tare in brate, incat daca ii vedea cineva ar fi zis ca lui ii era teama ca va disparea daca ii dadea drumul. Amandoi simteau cum fiori de placere le strabat corpurile.
Ikusa continua sa se joace cu buzele ei, muscand-o incet de ele pana cand ea, singura isi deschise gura si il invita sa duca acel sarut la un alt nivel. Patrunse cu limba in gura ei, explorand fiecare coltisor al acelui loc, nemaireusind sa se sature de gustul dulceag al ei.
Yuri avea impresia ca nu mai sta cu picioarele pe pamant ci zboara deasupra lui. Nu stia cat de multa dreptate avea. Din cauza acelui sarut, Ikusa o ducea pe Yuri din ce in ce mai sus, tinand pasul cu sentimentul acela pe care il traia si pe care un om l-ar fi numit “ in al noualea cer”. Din fericire el se opri la timp din acea ascensiune si nu lovira tavanul cu capul.
Nu se astepta ca Yuri sa ii raspunda la sarut, dar aceasta se intampla. Nici chiar ea nu vroia sa ii raspunda si nici nu se astepta sa ii raspunda la sarut dar corpul ei actiona fara vointa ei. Incerca din toate puterile sa scape din acea imbratisare dar trupul ei pur si simplu nu o asculta, era ca si cum altcineva il controla. Era atat de minunat totul dar vroia sa se termine, se simtea ciudat. Era in acelasi timp si incantata dar si speriata de noile senzatii pe care le simtea. Cand il sarutase pe Seya nimic din ceea ce simtea acum nu aparuse atunci. Cand sarutul a luat sfarsit cei doi aveau impresia ca a trecut o eternitate de cand Ikusa a venit si a luat cartea de sus dar de fapt trecusera doar zece minute.
S-au intors intr-o tacere mormantala la masa, unde Hissori ii astepta rabdator. Amandoi se simteau ciudat unul in prezenta celuilalt, ca doi copi care au facut o boacana si acum trebuie sa fie pedepsiti pentru ea.
Ikusa vroia sa ii ceara scuze lui Yuri pentru ceea ce s-a intamplat, deoarece se simtea vinovat dar nu gasea curajul de a deschide gura. Cat despre Yuri, ea avea tot felul de sentimente in contradictoriu. Avusese intentia atunci cand se terminase sarutul sa il plesneasca peste fata, pentru a ii arata cat de jignita este dar din cauza unui motiv ascuns ei nu avuse puterea necesara pentru a ridica mana, in schimb se intoarse cu spatele si plecase lasandu-l pe Ikusa sa o urmareasca. In acel moment nu stia ce simte de fapt pentru el, daca il place sau nu, dar sarutul acela fusese magnific.
Hissori imediat ce ii vazu intelese ce se intamplase asa ca nu spuse nimic. Se uita curios la cei doi, intrebandu-se cu ingrijorare ce avea sa se intample de aici inainte. Daca aveau sa ajunga impreuna atunci asta nu insemna decat ca o sa ii franga inima lui Yuri cand vor pleca si nu ii placea sa faca pe cineva sa sufere. Tot ce putea sa faca era sa spere ca nu vor ajunge impreuna.

In fata liceului

“In sfarsit!” gandi Thorpe. Asteptase in fiecare zi, timp de noua zile ca Yuri sa plece de la scoala singura. Era singura cale pentru a vorbi cu ea. Daca s-ar fi dus la ea cand era insotita de cei doi ingeri, atunci misiunea lui ar fi fost sorita cu un esec si nu ar mai fi putut niciodata sa vorbeasca cu ea. Era seara lui norocoasa. O vazu pe Yuri cum iese din curtea liceului singura si dupa cate se vedea cei doi ingeri nu erau cu ea si nici in spatele ei, incercand sa o prinda din urma . Nu putea sa lase o asemenea ocazie sa treaca pe langa el, asa ca o urmari pana ajunse intr-o alee mai intunecata, unde actiona.
-Buna scumpete! Spuse el.
-Buna.
-Ce faci pe aici singura? Nu stii ca este periculos sa te plimbi singura pe alei intunecate?
-Astept pe cineva.
-Esti foarte frumoasa…. Atat de frumoasa ca imi vine sa te sarut.
Spunand asta o prinse de brat si o trase spre el. Incerca sa o sarute dar ea se tot zvarcolea si tipa. Era absolut sigur ca ea este reincarnarea lui Ayame. Trebuia numai sa o sarute, ca sa poata sa ii strecoare pastila ce o tinea sub limba. Era o pastila facuta de niste demoni ce erau specialisti in aceste tipuri de droguri, care faceau ca victima sa isi aminteasca de toate vietile ei anterioare. Trebuia neaparat sa o sarute daca vroia sa afle daca ea este fata pe care o cauta.
Yuri era terifiata de ceea ce I se intampla. Nu vroia ca el sa o sarute, nu dorea ca gustul lui Ikusa sa fie furat de pe buzele ei de acest strain si mai ales nu vroia nici macar sa puna mana pe ea tipul acela. Sperase ca daca va vorbi frumos cu el, acesta o va lasa in pace dar se pare ca dorinta nu I se indeplinise. Era atat de speriata de gandul ca acel tip o va saruta, incat nu isi daduse seama ce putea sa I se intample. Erau lucruri mult mai rele decat sarutul dar ea nu reusea sa se gandeasca la ele. Tipa, se zvarcolea, incerca din toate puterile sa isi elibereze mana dar nimic nu dadea roade. Lacrimi ii aparusera in ochii ei verzi, in timp ce se lupta sa scape din mainile acelui necunoscut. In adancul inimii ei spera ca cei doi baieti sa apara, sa o salveze. Isi dorea din toata inima acum sa il vada pe Ikusa aparand de nicaieri si salvand-o de acel nebun care nu ii dadea drumul, dintr-un motiv necunoscut stia ca daca el va aparea, atunci totul avea sa fie bine. Se panicase si mai mult cand isi aduse aminte ca vazuse la stiri, cum un politist vorbea despre un ucigas in serie care omora fete ce aveau ochii verzi si, sau cu parul rosu cu o seara in urma.
“Of… nu trebuia sa o iau inainte ! De acum incolo promit ca o sa vin cu colegii acasa. Nu o sa mai merg singura pe strazi intunecate. Promit, o, Doamne! Daca el este cel despre care se vorbea la televizor nu mai am nici o scapare…” se gandea ea incercand din toate puterile sa scape.
In timp ce ea incerca sa scape , cei doi frati mergeau linistiti incercand s-o prinda din urma pe Yuri. Nici unul dintre ei nu spunea nimic, mergeau tacuti fiecare gandindu-se la problemele lui. Hissori se gandea la o modalitate de a o gasi mai repede pe Ayame, sa mai gaseasca o caracteristica, un semn, orice care l-ar putea ajuta in cautarea lui, in timp ce Ikusa se gandea la Yuri. De aceea Ikusa fu primu care o vazu. Nici nu avu timp sa se enerveze pentru ca dintr-un pas ajunse langa fata care se zvarcolea, acum tacuta din cauza mainii care ii acoperea gura. Il prinse pe tipul necunoscut de gulerul din jurul gatului si cu mana dreapta il lovii in obrazul stang, atat de tare incat ii dadu sangele pe nas. Dupa care ii dadu drumul , ii mai dadu un sut in fund de-l azvarlii cativa metrii in fata si ii arunca o avertizare.
-Sa nu te mai prind pe langa ea, borfasule! Il ameninta Ikusa aratandu-I pumnul.
Intorcandu-se catre Yuri, care incepuse sa planga cazand in genunchi la picioarele lui, o ridica sus si o stranse in brate, soptindu-i cuvinte de incurajare pentru a o linisti.
-Shhht... sunt aici… gata , gata… totul s-a terminat. Nu o sa las pe nimeni sa iti faca rau. Ma auzi ? Intotdeauna o sa fiu aici pentru tine. Intotdeauna. Iti promit, scumpete, Ikusa nu isi dadea seama cand se produsese mai exact acea schimbare in el. Cu cateva clipe in urma era acelasi tip arogant si cu nasul pe sus, gandindu-se cu o curiozitate crescanda la Yuri iar acum, era total schimbat, ingrijorat de soarta fetei pe care o legana ca pe un copil in brate.
Hissori statea mai in spate si observa, intrigat, ceea ce se petrecuse. Nu il vazuse niciodata pe Ikusa comportandu-se in acest fel. Il vazuse cum salvase fete mult mai frumoase decat Yuri, care aveau sa devina persoane foarte importanta dar chiar si atunci isi pastrase atitudinea de tip arogant, chiar rece, nelasand niciodata sa se inteleaga ca le-a salvat pentru ca le placea. In schimb, acum, putea foarte bine sa indentifice ingrijorarea din vocea lui si in acelasi timp bucuria ca nu a ajuns prea tarziu. Cu siguranta, fata care se agata de camasa lui Ikusa de parca viata ei ar depinde de el, era speciala, dar in ce fel era ea speciala nu putea sa isi dea seama. La suprafata parea o fata obisnuita, simpla si putin timida dar foarte sociabila, care era prea ocupata cu propriile ei pasiuni pentru a avea timp si pentru baieti si dramele care veneau cu acestia.
Odata in prezenta lui, ea se simti mai bine. Se simtea in siguranta tinuta de el, in bratele lui mari si puternice. Stia sigur ca orice s-ar fi intamplat atata timp cat el o va tine in brate, ea va fi in siguranta. Era sigura ca acolo este cel mai sigur loc din intreaga lume. Cat de mult ar fi vrut sa-I spuna cum se simtea, dar nu putea. La fel de sigura cum era ca nimic rau nu putea sa I se intample in bratele lui, atat de sigura era ca peste doi ani se va intoarce in America si o v-a uita. Nu vroia sa sufere, asa ca incerca sa se tina la distanta de cei doi frati si sa aiba cu ei numai o relatie de prietenie.
Astept comentariile voastre in legatura cu aceasta poveste.

In castelul lui Ashi

Peste doua zile de la acel incident, Ashi a fost foarte nervos cand a auzit ca Thorpe a fost batut mar de unul dintre cei doi ingeri trimisi pe Pamant. Se invartea prin dormitorul lui, gandindu-se cum avea sa il pedepseasca pe cel care a dat gres. Nu putea sa il lase nepedepsit, nici nu putea sa il ierte, fusese batut de un inger si prin pierderea acelei lupte il facuse de rusine. Ca protejat al lui nu avea voie sa piarda in fata altor ingeri, il luase sub aripa lui pentru ca avea potential sa devina mare si pentru a-l tine sub control, sa fie sigur ca nu va fi tradat de ambitia lui. Insa se pare ca nu avea destul potential si il judecase gresit. Nu era o problema pentru el, avea sa plateasca pentru acea infrangere. Tocmai ii venise o idee cum avea sa plateasca, asa ca il chema pe Thorpe “sa vorbeasca” putin cu el.
In timp ce Thorpe se ducea in camera lui Ashi, se intreba curios de ce l-o fi chemat acesta. Oare ce vroia sa vorbeasca cu el? Nici nu-I trecea prin minte ca Ashi ar fi putut afla de acel eveniment penibil. Il cunostea bine pe conducatorul lui pentru a sti ca acesta nu tolera sub nici o forma invrangerea, insa excluse acest gand imediat din mintea lui, zicandu-si ca nu avea cum sa afle despre acel eveniment. Nici un demon nu venise sa il ajute si nici ingeri nu se laudasera cu acel lucru, era sigur, asa ca numai el stia, iar el nu era prost sa isi puna singur streagul de gat. Isi spusese plictisit ca nu avea nici un rost sa incerce sa afle care era motivul pentru care era chemat in dormitorul personal al lui Ashi. Daca ar fi banuit macar ce avea sa se intample, atunci nu s-ar fi dus in camera lui atat de linistit.
-Buna Thorpe! spuse Ashi
-Buna ziua, Domnia voastra.
-Cum ai putut sa fii batut de un inger?! Intreba pe neasteptate Ashi furios.
-Poftiti inaltimea voastra?
-Nu ca poftiti! Tampitule! Te-ai lasat batut de un inger! Ar trebuii sa te fierb intr-un cazan, dar vei avea o soarta mai buna!
Spunand asta scoase un cutit cu o forma ciudata si lovii. Cutitul avea un maner facut din argint cu un sarpe incolacit pe el, iar lama ascutita si lucioasa era foarte curbata. Pe lama avea incrustati un inger cu un demon si un trandafir ce ii unea. Cand lovii nu il omori pe Thorpe ci o omori pe Jessabelle, ce tocmai se pusese in fata lui, sacrifandu-se pentru el. Thorpe o prinse in brate si incet o intreba : “-De ce?”. Din pacate sau poate din fericire ea nu mai putu sa-I raspunda. Se uita la ea cum sangele incet ii parasea fata si incerca disperat sa ii opreasca sangerarea, insa era inutil. Inca nu constientizase unde se afla rana, pentru ca daca ar fi constientizat atunci si-ar fi dat seama ca nu mai era nici o speranta pentru cea care statea in bratele lui, racindu-se incet. Pentru un moment el uita de Ashi, care isi venii in fire foarte repede si stergandu-si cutitul de rochia pe care o purta Jessabelle, mai lovii inca odata dar de aceasta data nu rata tinta.
Ii parea rau pentru Jessabelle , era o amanta perfecta si relativ buna in pat, dar asta era, nu le puteai avea pe toate. Se uita cand la ea, cand la Thorpe, cand la cutitul pe care il lasese in corpul rece al protejatului sau si care ii amintea de un timp de mult apus. Sangele incepuse incet sa se indrepte spre el, iar el scarbit se dadu din calea lui. Nu suporta sangele. Ramasese cu aceasta mica frica din acea fatidica seara cand conducatoarea fusese omorita. Nu stia ce se intamplase sau cine o omorise, dar el se trezise in dormitorul ei, murdar pe haine de sangele ei si cu acel pumnal, care acum statea infit in inima lui Thorpe, in mana. In acea seara aproape ca innebunise din cauza sangelui care parca il inconjura din toate partile. Amintinudu-si de acea scena, se departa si mai mult de sangele ce continua sa curga si chema pe cineva sa aiba “grija” de cei doi , apoi se duse sa se gandeasca la cei care le vor lua locul.
Aveau sa inceapa o noua viata ca oameni, amandoi in acelasi timp de data aceasta si poate drumurile vietii o sa li se intersecteze din nou, dand viata unui destin diferit de ceea ce au trait. Sper deosebire de altii demoni, ei fusesera oameni original care alesesera un drum gresit in viata si devenisera demoni. Era prima lor viata ca demoni si acum avea sa fie prima lor reincarnare in demoni, reusind sa faca aceste doua lucruri impreuna.

In Eden

Luna stralucea linistita, luminand orasul ingerilor. Totul parea impietrit ca si cum timpul s-ar fi oprit in loc, refuzand, parca sa isi urmeze cursul natural. Patru umbre se puteau vedea miscandu-se lin prin oras, indreptandu-se fara nici o graba spre centrul acestuia. Cele patru persoane hotarisera sa se intalneasca in cetru atunci cand luna era in mijlocul cerului, fiecare venind dintr-unul din cele patru puncte carteziene.
Orologiul din fata castelului batu ora douasprezece.
Cei patru stateau in fata drumului pe care au venit, formand un romb. Statura asa, pana cand orologiul inceta sa mai bata, iar orasul reveni inapoi la starea lui hibernare.
-Cred ca stiti de ce ne-am intalnit aici, acum, spuse una dintre cele patru umbre, care era mai inalta cu un cap decat celelalte.
-Da, spuse o a doua umbra care avea o voce foarte melodioasa.
Cel care vorbise primul si care este cu un cap mai inalt decat ceilalti este Arkangelul Krad, cel care detine contorlul asupra pamantului. Cea de-a doua umbra, care sta in dreapta lui Krad este Narkangelul Rose care detine controlul asupra aerului si ultima care vorbise si care sta in stanga Arkangelului, este un alt inger din aceasi casta ca si el, pe nume Lilith si detine controlul asupra apei. Ultimul care sta in fata lui Krad este Narkangelul Michael, cel care controleaza focul si care este liderul lor.
-Deci, vreau sa imi spuneti care este situatia pe pamant, le ceru Michael poruncitor.
-Am reusit sa reduc pagubele facute de Karina si sa scap cateva orase si sate de inundatii, insa catastrofele naturale devin din ce in ce mai multe si mai puternice, nu stiu cat timp voi rezista in acest ritm, spuse Lilith nelundau-si ochii nici o clipa de la ingerul focului.
Il manca din priviri. Cel mai mult ii placea cum el intotdeauna reusea sa se faca ascultat, fie ca vorbea frumos, fie ca tipa la tine enervat, intotdeauna reusea sa obtina ceea ce dorea de la tine. Inspira frica celor din jur care nu il cunosteau si asta numai din cauza ochilor lui rosii-galbui, asemanatori focului. Era singurul inger care avea ochii rosi fara ca aceasta sa insemne ca este pe cale sa devina demon. Lilith fu trezita din visare de catre Krad.
-Cutremurele sunt sub controlul meu. Toate care au avut loc in ultimele cateva saptamani nu au produs pagube majore, insa la fel ca si Lilith nu stiu cat timp le pot tine sub control, zise Krad uitandu-se sfidator in ochii plictisiti ai rivalului sau.
Il deranja felul distant in care el se purta cu Lilith, care il placea. Nu vroia ca el sa o incurajeze in mica ei pasiune dar nici sa o ignore in acel fel, era prea rece cu ea. Isi lua ochii din ai lui Michael cand termina de vorbit si se uita la Rose, care urma sa ia cuvantul. Incerca sa o incurajeze pe mica fata, care nu avea curajul niciodata sa vorbeasca direct cu Michael, ci obisnuia sa se ascunda in spatele lui, uitandu-se pe furis la acesta in timp ce vorbea. De aceasta data, insa, era prea departe de el pentru a face acea manevra a ei, fara sa se dea de gol si sa ii dea de inteles ingerului focului ca o intimida. Asa ca isi frangea mainile, incercand sa scoata cateva cuvinte. Vroia sa o ajute dar vazu cu codul ochilui cum Michael le facu semn, lui si lui Lilith, sa o lase in pace. Isi lasa ochii in pamant, nevrand sa se ia la cearta cu liderul sau.
-Aa… deci…a.. uraganele.. am deviat, uraganele… din calea lor… aa… adica am deviat cursul uraganelor, astfel au fost crutate orasele si am m-ai racit temperatura la cele doua poluri, astfel impiedicand dezghetarea falezelor, reusi Rose sa termine ce avea de spus.
Nu ii placea sa fie in centrul atentiei, mai ales cand toti ochii erau atintiti la ea. Se simtea mai increzatoare atunci cand statea in spatele lui Krad. Stia ca se ascundea in spatele frumosului saten, dar era singurul loc unde se simtea si ea inalta. Era cea mai mica de inaltime din acel grup si desi ceilalti nu aratau ca i-ar deranja acest lucru, ea se simtea stanjenita. Incerca sa isi controleze acea senzatie inconfortabila pe care o avea de fiecare data cand trebuia sa ia cuvantul. O trezi din acea stare vocea groasa si joasa a lui Michael. Isi ridica ochii plini de speranta si il vazu cum se apropie incet de ea, incepand sa vorbeasca.
-Rose, dupa aripile tale de culoare neagra, la prima vedere, as spune ca faci parte din casta Narkangelilor. Dupa transparenta lor, deduc ca tu esti ingerul care controleaza vantul, aerul, de altfel si culoarea parului si a ochilor tai imi spun acest lucru si atunci cand vorbesti si te vad cum te ascunzi in spatele lui Krad, ma faci sa ma intreb: de ce? De ce un cherubim atat de mandru cum esti tu, se ascunde ca o lasa in spatele unui Arkangel? Esti o rusine pentru casta ta, spuse el luandu-si ochii de la ea.
Rose ramase impietrita din cauza cuvintelor pe care le auzise. Se uita la el cum isi intorcea spatele si nu ii venea sa creada ce a putut sa ii spuna. Cel care ii vorbise nu avea cum sa fie blandul, calmul, bunul ei camarad care intotdeauna o sustinuse. In minte ii aparu imaginea fetei lui atunci cand o ajutase sa se ridice in picioare. Se intamplase acum multi ani, cand ei doi erau in Academia de Lupte a Narkangelilor, iar ea din cauza stangaciei ei se impidicase si cazuse in timpul unui antrenament. Din cauza nervilor, vantul incepuse sa o inconjoare, pierzand controlul asupra puterilor ei, ranindu-I astfel pe cei care aveau curajul sa se apropie. Statea acolo plina de nervi, incercand sa isi controleze lacrimile care luptau sa iasa afara, ignorand ceea ce se intampla in jurul ei. Isi auzi numele, de undeva din apropiere si ridicandu-si ochii ii intalni pe ai lui Michael. Era singurul care reusise sa se apropie de ea si asta cu ajutorul puterii lui care crestea in contact cu vantul pe care ea il crease. Avea ochii atat de blanzi si calzi si se uitau la ea atat de intens incat avu impresia ca ii atinge sufletul, calmand-o. In acel moment vantul disparu si ea facu cunostinta cu el. Din acea zi el intotdeauna avusese puterea de a o calma, dar si de a o intimida. De acea nu credea ca el este adevaratul ei camarad, insa inainte sa poata spune ceva, il vazu pe Krad cum il loveste direct in fata pe Michael cu un pumn de piatra.
-Nenorocitule! Spuse el lovindu-l in plin si dandu-I sangele la buza de jos.
Michael isi sterse plictisit sangele ce ii curgea, patandu-I bluza, dupa care se uita la Krad cu o flacara ce ardea mocnit in ochii lui.
Krad asteptase mult timp ca acesta sa calce stramb, pentru a avea motiv sa ii ofere o lectie buna liderului sau, pe care il considera prea infumurat pentru lumea lor. Era fericit ca in sfarsit ii daduse un motiv.
-Nu te baga, Arkangelule! Aceasta problema este una personala, nu ai nici un motiv sa te amesteci.
-Si daca nu vreau? Ce o sa faci?
-Nu ma pune la incercare, rabdarea mea are limite!
-Bun, sa ma anunti cat mai trebuie sa te enervez pentru a trece acele limite.
Krad se trezi cu o bila de foc venind spre el, de abia avusese timp sa se apere facand un scut din piatra. Lupta incepuse intre cei doi, care pareau a fi seriosi si inconstienti la daunele pe care puteau sa le produca.
Lilith privi toata acea scena, nelasand nici unul dintre sentimentele, care o luara cu asalt sa se vada pe fata ei. Era la fel de ranita ca si Rose, in ciuda faptului ca nu ei ii adresase acele cuvinte, dar nu conta deoarece ea se simtea de parca ei I le spusese. In ea se dadea o lupta intre ceea ce vazuse si ceea ce stia, fiecare parte venind cu argumente serioase in favoarea ideii sustinute. Insa nu mai avea timp de pierdut, deoarece cei doi incepusera sa se lupte si nu putea sa ii lase lupta sa continuie, asa ca o lovi cu putina apa pe Rose pentru a-I atrage atentia si apoi ii facu semn sa se uite la ei, dandu-I de inteles ca avea sa ii opreasca. Rose intelese ce vroia sa faca Lilith, asa ca astepta pregatita sa treaca la actiune. Lilith soptise o incantatie repede si ii inchise pe cei doi in doua bule de apa. Vazand asta, Rose facu si ea repede o incantatie si alte doua bule de aer aparura in dreptul fiecaruia. Prinsi in capcana, nereusind sa scape, cei doi se intoarsera furiosi spre cele doua fete, dar Lilith nu ii lasa sa zica nimic.
-Gura mica, voi doi! Sunteti mai rai decat o adunatura de ingerasi nou-veniti!
Rose se uita uimita la tupeul camaradei sale. Daca ar fi fost ea in locul ei nu ar fi indraznit sa faca asa ceva. Pentru prima data in acea seara, ea isi dadu seama ca Michael avea dreptate, era o lasa. Se descurca foarte bine intr-o lupta dar daca o puneai sa vorbeasca se pierdea si intr-un fel se facea de rusine. Insa vazand-o pe Lilith, in acel moment, cum preia controlul situatiei, a indemnat-o pe Rose sa se schimbe. Trebuia sa i-a atitudine si asta avea de gand sa faca. Privirea I se schimba, devenind dura si mai sigura pe ea si le micsora rezerva de aer, deoarece acestia incepusera din nou sa se foiasca incercand sa scape si sa se certe unul cu altul.
-Da, taceti din gura si ascultati-o! zise Rose incercand sa nu roseasca.
Cei doi care erau inchisi se uitau la ea, nerealizand la inceput daca acea era realitatea sau nu. Lilith nu schita nici cel mai mic gest, in timp ce Krad ii zambi calduros ca intotdeauna iar Michael isi inclina putin capul in semn de respect.Lilith vazu acel gest foarte subtil si se bucura nespus in sinea ei pentru Rose, care reusise intr-un sfarsit sa isi castige respectul liderului lor.
-Da-ne drumul, Lilith, ii zice Michael. Promit, nu o sa ne luam din nou la bataie.
-Bine, spuse ea si desfacu vraja, eliberandu-I pe cei doi inflacarati.
-sunt mandru de tine, Rose, zise el uimindu-I pentru a doua oara in acea seara pe colegii lui.
-Poftim?
-A? spuse si Krad, neintelegand de ce se schimbase din nou la o suta optzeci de grade.
-Vroiam sa te fac sa nu mai fi atat de timida, sa te fac sa ma infrunti si ai reusit. Stiam ca te intimidez si daca ai putut sa treci peste acest lucru, atunci de acum inainte totul o sa fie mai usor. Primul pas este intotdeauna cel mai greu.
Micheal se duse la ea si o pupa pe frunte. Ii zambi, spunandu-si in gand ca acesta era prietenul ei, o mare enigma pentru cei din jur. Dupa acest gest, el le spuse celorlati sa plece acasa pentru ca nu mai aveau ce discuta.
In fata dormitorului conducatoarei

Dupa multe saptamani de munca , Tetsujin, Hageshi, Ranpu si Aoshy au reusit sa duca ritualul la bun sfarsit si sa deschida usa.
Acum stateau toti patru in fata usii si nici unu dintre ei nu indrazneau sa intre acolo. Le era frica de ceea ce puteau gasii. Nu stiau exact la ce sa se astepte asa ca se asteptau la ce era mai rau. In cele din urma Hageshi isi facu curaj si puse mana pe clanta deschizand usa. El nu intra in camera ci doar impinse usa, ca aceasta sa se deschida larg, dezvaluind ce se afla inauntru.
Ramasera socati. Camera nu se schimbase deloc de cand a fost inchisa , doar un strat destul de gros de praf se asezase peste tot. Se vedea cum sangele ce patase patul, si cearceaful se scurse-se ajungand pana in dreptul usii. Acum sangele nu mai avea culoarea aceea de rosu inchis , ci capatase o culoare mai inchisa;un maro-rosiatic. Intrand in camera, cei patru simtira mirosul de spatiu inchis , combinandu-se cu cel al sangelui inchegat si vechi. Incet, incet isi aminteau cum era camera cum au gasit-o. Arata la fel numa ca acum dadea o senzatie de vechi , nelocuit, parasit decat de loc nou si nefolosit. Se uitara la patul odata frumos din lemn de trandafir , cu baldachinul din matase fina, alba, ce flutura in vant, si care acum arata groaznic; baldachinul fiind patat de sange iar matasea fina fiind zdrentuita la capete. Uitandu-se la pat , isi amintira cum o gasisera pe conducatoarea lor. Era intinsa in pat, imbracat cu o camasa de noapte fina, alba, care din cauza sangerarii abundente, transformase albul impecabil al camasii intr-un rosu sangeriu. Arata ca o clipa de liniste, de frumusete, in acel haos din camera. Inca odata simtira cum inimile lor se sparg revazand acea scena. Incet, cu greu reusira sa-si ia ochii de la patul ei, si sa continue sa se uite prin camera.
Geamurile ce dadeau spre orologiul vechi erau atat de murdare incat nici razele soarelui nu puteau sa patrunda in dormitor , perdelele ce acopereau geamurile erau si ele, la fel ca toate lucrurile din camera, pline de praf si ingalbenite din cauza timpului necrutator.
Ochii celor patru , se indreptara mai apoi spre biroul unde o gaseau adesea pe Ayame. Acesta cu incrustatiile lui sub forma unui trandafir,era plin de praf si patat si el de trecerea timpului, la fel ca tot ceea ce se gasea in incapere.
Un singur lucru insa iesa in evidenta pe acel birou. Acel lucru era o foaie de hartie, pe care stateau scrise, trei cuvinte, si anume:”Imi cer scuze”. Acea foaie arata la fel de noua ca si in ziua in care a fost facuta, nimic nu o facuse sa imbatraneasca dar niciunul dintre cei patru nu-I dadu nici o atentie. Erau prea ingroziti de ceea ce vedeau cu ochii mintii ca sa mai vada si acea foaie pe care statea scrisa declaratia unui necunoscut.
Nu au putut sa-si aminteasca decat ca Ayame a fost omorita. Nu stiau nici de cine si nici ce s-a intamplat cu ucigasul ei, daca mai era sau nu printre ei. Isi adusera aminte cat de ingroziti fusesera atunci cand o gasisera, plina de sange si lipsita de viata, si cum teroarea pusese stapanire pe ei obligandu-I sa inchida acea camera si sa incerce sa uite ceea ce se intamplase. Si-au amintit cum arata camera care ii ingrozise intr-atat atunci, nimic nu se schimbase. Scena ce se regasea in camera era parca si mai groaznica acum, dupa trecerea timpului decat era atunci, numai ca acum ei erau pregatiti pentru orice ar fi putut gasi. Scena era mai groaznica si din cauza ca nu a facut decat sa mai adauge o intrebare la lista deja arhiplina de intrebari fara de raspuns.
Nu au mai inaintat mai mult decat inaintasera pana atunci, la fel ca in acea fatidica zi, ei s-au intors si au incuiat usa cu o cheie. Au plecat din fata usii marcati pentru o eternitate sa revada aripile ei macelarile aruncate pe podea si mai ales sa revada corpul frumos al lui Ayame cu acele rani adanci, ce i-au provocat moartea. Nici nu puteau sa isi inchipuie si nici nu vroiau sa isi inchipuie cata durere i-au provocat smulgerea aripilor ei. Nici unul dintre ei nu avea puterea sa zica ceva. Toti erau preocupati de aceleasi intrebari si anume: “Cine? Cine a putut sa faca asa ceva? Ce monstru a putut sa macelareasca corpul ei perfect?” si mai ales cea mai chinuitoare intrebare dintre toate: “Mai este acel monstru printre noi?”. Fiecare dintre cei patru au ajuns la casele lor mai mult din obijnuinta decat ca un act de vointa sau alegere. In conditia in care se aflau atunci, a fost o minune ca mai stiau, fie si numai instinctual, unde locuiau.
Toti cei care i-au vazut in acea zi, care incepuse atat de promitator si se terminase atat de groaznic, au fost uimiti de felul in care cei patru aratau. Semanau exact ca niste zombie sau ca niste oameni carora tocmai li se facuse o lobotomie. Un singur inger stia exact de ce aratau asa, in ciuda faptului ca nici un inger nu stia cand aveau sa deschida camera. Pastrasera acest lucru pentru ei, doar ei patru stiau si nu spusesera la nimeni si totusi el stia.
Era un inger inalt, frumos cu un par scurt rosu ce semana cu un foc bland de tabara si o pereche de ochii rosii ca si parul lui, care insa ascundeau o forta incredibila, cat despre aripile lui erau negre facandu-l astfel sa apartina castei Narkangelilor dar aveau o stralucire rosiatica ce ii avertizau pe ceilalti ca este periculos. Dar asta nu este atat de important, ceea ce este important este legatura pe care o are el cu camera in care a stat Ayame. In momentul in care camera a fost deschisa, el a stiut. Deasemenea a stiut ce isi vor aminti ei inca din-nainte ca ei sa paseasca in camera si sa vada patul. Dar pe fata lui nu se putea distingea nici ingrijorarea, nici furia, nu se distingea nici un sentiment, se plimba pur si simplu prin oras fara a avea vreun scop anume incercand sa isi aminteasca ceva ce pentru el incepuse sa fie foarte important din momentul in care s-a deschis usa.

In casa celor doi ingeri

Dupa ce au dus-o pe Yuri acasa si s-au asigurat ca totul este in ordine, cei doi “fratii” au plecat si ei acasa.
Ajunsi acasa, erau ingrijorati de ceea ce se intampla in jurul lor. Nu stiau cine era in spatele acelor omucideri sau in spatele acelor agresari sexuale dar amandoi stiau sigur ca aceia care faceau aceste lucruri erau demoni. Se vedea pe fata lor ca sunt ingrijorati de ceea ce se putea intampla. Le era teama, nu pentru ei, ci pentru banuiala care incepuse sa ia nastere in mintea lor si nu le mai dadea pace. Banuiala ca Ashi, fost protejat al lui Ayame si acum conducator al demonilor, si-a trimis cainii sa o gaseasca pe Ayame pentru a o rapi.
-Hissori, ce parere ai despre fetele ce au fost atacate?
-Din fericire ele nu sunt reincarnarea ei. Nici una dintre ele nu a fost. Banuiesti cine ar putea sa fie in spatele acestor intamplari?
-Cred ca tipa aceea Akki. Cred ca este geloasa pe Ayame pentru ca este iubita de Ashi. Asa ca s-a hotarat sa o trimita pe ayame in lumea oamenilor pentru totdeauna, dar este ceva ce nu mi-ai spus. Am vazut ca aseara ai trimis un raport separat de cel facut de noi Consiliului. Ce ai scris in el?
-Nu credeam ca mai vazut. Nu mai conteaza. In raport am adaugat ca am gasit dovezi cum ca reincarnarea lui Ayame este de genul feminin. Din aceasta cauza si tipul acela si Akki cauta fete. Ai observat ca victimile lor ori aveau ochii verzi ori parul roscat sau pe ambele caracteristici?
-Daca este fata este de rau? Intreba curios Ikusa, care nu reusea sa ii citeasca gandurile lui Hissori. Putea sa citeasca usor gandurile cuiva daca nu erau prea complexe, asa aflase de ceea ce se intamplase cu Akki de era atat de pornita impotriva conducatoarei lor.
-Nu stim sigur, dar exista o profetie in care sta scrisa o avertizare. Spune ceva despre reincarnarea lui Ayame si ea, ca daca au ambele acelasi gen atunci acesta este un semn pentru aparitia celor doi FallenAngel legendari, ce au puterea de a distruge planeta.
-Dar asta nu inseamna ca daca au aceasta putere o vor folosi, nu?
-Nu stiu. Nici eu nu pot sa cred asa ceva. Eu sincer cred ca anumite parti din aceasta poveste lipsesc sau nu este profetia adevarata, poate este un fals.
-Crezi ca Yuri poate afla povestea?
-Hm…. Greu de spus, dar este ceva ciudat la ea in mod sigur. Nu crezi?
-Sunt sigur ca este ceva ciudat la ea. Adica a putut sa afle atatea despre ingeri si ai vazut ce are in camera ei. O pana neagra si una alba. Nu stiu a cui este cea alba dar cea neagra este sigur a mea.
-Da…. Cea alba este a mea. Ea este fata din cauza careia am fost eu prins.
-Serios? Cum s-a intamplat?
-Da. Pai, mergeam linistit printre oameni cand am simtit o prezenta malefica in preajma si cand m-am uitat sa vad ce se intampla am vazut cum toata puterea acea malefica inconjura o fata, ce se afla in mijlocul strazii. Initial am crezut ca este un alt inger si ca este in pericol, dar cand m-am uitat mai atent mi-am dat seama ca este doar o simpla muritoarea. Nici nu mi-am dat seama cand am inceput sa zbor spre ea sa o scot din acea putere. Nu stiu de ce am vazut-o doar pe ea si am salvat-o doar pe ea si nu si pe prietena ei atunci, nu stiu nici de ce am salvat-o macar. Am stat cu fata pana au venit paramedici si au pus-o pe targa, numai ca nu a vrut sa o parasesc, asa ca a incercat sa ma apuce de maneca, cred ca atunci a luat o pana din aripa mea. Nu credeam ca o sa o pastreze, credeam ca a pierdut-o pe drum. Oricum toate aceste lucruri sunt doar niste coincidente bizare. Dar daca tot am descoperit-o cred ca putem sa ne folosim de ea pentru a afla ce sa intamplat in acea vreme.
-Chiar crezi asta? Adica intr-adevar are stofa de inger si are o ciudata conexiune cu sufletul conducatoarei, dar poate un muritor sa afle istoria noastra?
-Este posibil. Daca intra in contact cu cine trebuie este foarte posibil ca ea sa isi aminteasca in vis ceva ce nu a trait niciodata.
-Esti sigur ca nu a trait niciodata asa ceva? Intreba sceptic Ikusa.
-Da, sunt foarte sigur. De altfel, daca ea ar fi fost Ayame atunci pana acum si-ar fi amintit ca ea este conducatoarea noastra si ar fi fost capabila sa isi dea seama ca suntem niste ingeri adevarati. Ori ea nu stie nimic de nici o conducatoare.
-Da, ai dreptate, fabulez ca de obicei, dar trebuie sa avem grija de ea. Nu putem stii ce I se poate intampla, mai ales ca prin comportamentul nostru ea este in pericol.
-Stiu cum putem sa avem grija de ea in vacanta de vara, ce mai are putin si vine.
-Cum?
-Simplu! Luam o casa cu piscina undeva la tara, genul acela de casa numita, de muritori, vila si o invitam sa petreaca ceva timp cu noi acolo, poate sa mai aduca si alte prietene, astfel se va simti in siguranta.
-Nu este o idee rea. Acum sun sa caut o proprietate potrivita.
nu mai pun continuarea decat dupa ce vad pe cineva care lasa o critica.
nu vreau vai ce buna e sau chestii de genu vreau dar sa vad ca mai citeste cineva.
SI puteti sa ma criticati, nu ma supar, chiar vreau sa stiu ce parere aveti despre acest fic.:|
In dormitorul lui Yuri

In timp ce cei doi “frati” se gandeau la cum sa aiba grija de Yuri, Yuri statea intinsa pe patul din camera ei, uitandu-se ori pe pereti ori la trandifirul ce inca mai avea petale de pe balconul ei.
Se gandea la Ikusa si la sarutul lor din biblioteca. O sarutase atat de pasional incat ii cutremurase tot trupul, facand-o sa uite de tot ceea ce o inconjura. O dusese in al noualea cer, intr-un loc unde nu se aflau decat ei doi, ceea ce o sperie dar nu a fost nevoie decat de o privire in ochii lui mari, care o linistira si o facura sa se lase pe mainile lui fara pic de regret. Din pacate, nu putea sa uite pentru totdeauna de atitudinea lui ingrozitoare, asa ca atunci cand sarutul se termina avusese intentia sa il plesneasca, insa nu gasi puterea necesara pentru a duce actul pana la capat. Chiar daca nu il plesni, nu avea de gand sa renunte atat de usor si sa ii cada la picioare ca restul de fete din scoala, daca vroia sa fie cu ea trebuia sa arate ca o place cu adevarat si ca nu este doar un alt nume pe lista lui deja plina de fete cucerite si abandonate. Nu stia cu siguranta care sunt intentiile lui, dar stia ca ea nu avea sa faca urmatorul pas. Il va lasa tot pe el sa vina la ea, sa afle care sunt adevaratele lui intentii si apoi avea sa se mai gandeasca la urmatorul pas, pana atunci avea sa astepte, purtandu-se cu el la fel ca si inainte de sarut.
Yuri nu se stresa prea tare, se uita la trandafirul de pe balcon, gandindu-se la ceea ce se intamplase, cand deodata telefonul suna facand-o sa sara speriata din pat. Nu stia de ce s-a speriat, era doar taraitul telefonului dar nu conta. Trebuia sa raspunda la tefelon inainte ca cel care suna sa renunte, vazand ca nimeni nu raspunde.
-Alo? Spuse un glas cunoscut.
-Buna.
-Buna, surioara! Ce faci?
-Ran? Chiar tu esti?
-Da, cine altcineva Yuri? Asteptai sa te sune vreun baiat?
-A, nu… Stii ca pe mine nu prea are cine sa ma sune, mai ales baietii… nu sunt atat de populara ca tine, cand ai fost in liceu.
-Eh, daca te-ai ingrijii si tu putin si ai fi mai sociabila, ai suci capete fara mari probleme, dar tu esti tot timpul cu nasul in carti. Soricel de biblioteca. Distreaza-te si tu putin, acum cand esti in floarea varstei!
-Dar ma distrez, serios! Spuse Yuri cu jumatate de gura.
-Da, da sigur cum sa nu. Am sunat ca sa iti spun ca vin inainte cu doua saptamani ca vacanta de vara sa inceapa. Vin acasa Yuri si am de gand sa am grija ca tu sa gusti putin din fructul interzis al distractiei.
-Bine, bine. Vrei sa te i-au de la aeroport.
-Nu. Nu stiu exact cand vin, dar oricum ajung in Tokyo inainte sa termini tu anul scolar.
-Bine, Ran. Altceva?
-Altceva nimic interesant. Ce mai stii de parinti nostri?
-Sincer nu mai stiu nimic de ei de cateva zile. Stiu doar ca sunt bine, sanatosi.
-Aha, atunci te las sa te duci la culcare. Nu uita, nu mai ai mult din viata ta linistita si comuna si vine bomba! Spuse Ran razand. Bucura-te cat mai poti.
-Da, surioara. Si eu de abia astept sa te vad.
-Pa!
-Pa! Ai grija de tine.
-Si tu, Yuri!
Yuri puse telefonul in furca si se baga in pat. In cateva minute era in lumea viselor, zambind la cineva care ii invadase visul.

In dormitorul lui Ikusa

In alta parte a lumii, intr-un pat statea Ikusa gandindu-se si el la Yuri si la sarutul lor. Fusese o greseala sarutul lor, vroia doar sa vorbeasca cu ea nu sa o sarute. Ea avea prieten si nu putea sa se bage peste el si uite ca a facut-o. El credea cu adevarat in ceea ce ii spusese Steph: cum ca Yuri era cu Seya si o tinuse pentru el, considerand ca nu este important ca Hissori sa stie acest lucru, dar curiozitatea il rodea.
” Daca ea intr-adevar este cu Seya, este iubita lui, atunci de ce nu a facut nimic pentru a ma opri? Nu m-a oprit, nu s-a zbatut in bratele mele, doar m-a rugat sa ma opresc insa a fost atat de neconvingatoare…. Si hai sa spunem ca ea a considerat ca nu se poate impotrivi si atunci cand sarutul a luat sfarsit de ce nu a fost furioasa, nervoasa? Daca imi amintesc bine, am citit pe fata ei dupa placerea nici decum nemultumirea. Oare conteaza daca i-a placut sau nu? Oricum nu o sa mai fac asta niciodata, nu este bine. Nu vreau ca eu sa fiu motivul pentru care ea ajunge sa se desparta de Seya. Din punctul meu de vedere eu sunt un simplu calator care in curand voi cobori din trenul ei si voi disparea pentru totdeauna. De ce sa ma implic in viata ei, facand mai grea despartirea? Deci nu are rost sa se incurce cu mine.”
Ii era greu sa recunoasca acest lucru deoarece ajunsese sa tina la ea, dar adevarul era ca el nu era altceva decat un trecator prin viata ei. Nu ar fi putut niciodata sa se indragosteasca de o muritoare fie ea pe drumul cel bun in a deveni inger. Asa ca incepu sa se deziluzioneze, sa nu se mai gandeasca la ea dar ii era imposibil. De fiecare data cand incerca sa se gandeasca la orice altceva, ii aparea din senin imaginea ei asa cum arata in biblioteca dupa sarutul lor si cum arata dupa atacul acelui demon, in bratele lui. Nu putea pur si simplu sa fie doar amicul ei, dar cu siguranta va incerca.
Spunandu-si toate aceste lucruri, Ikusa adormi, hotarit sa nu o mai vada pe Yuri ca o iubita ci ca o muritoare de rand.
Pe la doua noaptea, adormise.
In timp ce dormea, ceva s-a intamplat cu visul pe care il avea si in locul visului aparu de nicaieri Yuri zambindu-i….
In camera alaturata, Hissori care adormise cu gandul la Ayame vazu cum in locul imaginii conducatoarei lui apare imaginea lui Yuri imbracata intr-o rochie lunga si alba cu o pereche de aripi, o aripa alba si una neagra la fel ca si Ayame.

In consiliu in Eden

In Eden, in sala de consiliu, “batranii” , asa cum Ikusa le spune, s-au intrunit din nou, iar ingerul ce se ascunde in umbra stia ca acesta va fi ultimul consiliu si ultima misiune a lui ca si spion. Asta cel putin pentru urmatoarele cateva saptamani bune. Sala de consiliu in care cele doua caste se intruneau era o incapere extrem mare, fara nici o fereastra, care sa permita luminii sa intre, si foarte intunecoasa. Fiecare membru era luminat de o lampa prinsa in tavan, restul fiind invaluit intr-o mantie neagra. In mijlocul camerei se afla o masa rotunda, ce avea un cerc decupat in mijloc unde erau interogati cei care aveau diferite informatii importante. In afara de aceste lucruri in incapere se mai aflau niste coloane asezate in spatele scaunelor ce sustineau tavanul. Uragiri, intra in sala inainte ca ceilalti membri sa apara si se ascudea dupa o coloana, stand aproape de tavan, ascuns de intuneric.
-Deci, ce ati descoperit? Intreba unul dintre cei doisprezece membri ai Marelui Consiliu Alb.
-Nu am putut sa ne amintim prea multe, spuse Aoshy.
-C-am nesatisfacator raspunsul. Ce ati putut sa va amintiti?
Cei doi lideri ai consiliilor se simteau ciudat, stand acolo in fata celor douazeci si doi de membri, care ii interogau. Erau obijnuiti ca ei sa fie interogatorii si alti ingeri sa fie cei interogati. Se gandeau, putin amuzanti, la cum se invarte roata si la cum te pune in tot felul de situatii.
-Cum arata camera si cum arata Ayame in dimineata cand am descoperit-o. A fost groaznic. In rest nimic altceva, spuse Ranpu.
-Nu stim cine este criminalul, nici daca mai este sau nu printre noi, nici daca mai era cineva in camera. Se pare ca nu am incercat deloc sa aflam adevarul, continua necajit si putin dezamagit Tetsujin. Era dezamagit din cauza atitudinii pe care o avusera ei atunci cand descoperisera crima.
-Dar am lasat camera deschisa , ca atunci cand Ayame se va intoarce sa arunce o privire prin ea. Poate isi va aminti ceva, prelua raspunsul Hageshi.
-Ce sperati sa obtineti daca o confruntati pe Ayame cu acea scena?
-Adevarul.
-Speram sa aflam cine este ucigasul si daca mai este sau nu printre noi. Stim acum ca ea a fost ucisa in acea perioada. Poate ne va spune chiar ea, cand se va intoarce, de catre cine si de ce, zise Aoshy.
-Foarte bine. Asta inseamna ca totul cade pe umeri lui Ikusa si Hissori. Multe atarna de ceea ce gasesc ei doi acolo, jos, pe Pamant. Foarte multe.
-Asa este. Tot ceea ce putem face noi este sa speram ca totul va fi bine.
-Eu zic ca ar trebui sa il gasim pe spion. Stim ca exista un spion printre noi. Asta trebuie sa fie prioritatea nostra, momentan, pana cand Ayame este readusa in Eden, continua Hageshi.
-Cum facem asta?
-Simplu. Formam cateva patrule din ingeri de incredere. Acestea vor avea patru ingeri fiecare in componenta si vor patrula pe rand cate un sector din oras. Astfel mai devreme sau mai tarziu vom afla cine este, propuse Ranpu.
-Ce se va intampla cu cei doi ucenici ai vostri, Mari Sefi ai Consiliilor?
-Cu Jhon si Lilith?
-Da.
-Nu se va intampla nimic, isi vor continua vietile, spuse Tetsujin.
-Deci nu mai sunt ucenicii vostri?
-Ba da, vor continua sa fie ucenicii nostri, in caz ca ceva se va intampla cu noi ei vor putea sa ne i-a locul.
-Foarte bine.
-Bun, asta clarificat, sedinta este incheiata! Declara Tetsujin cu acordul lui Hageshi.
Auzind toate aceste lucruri, Uragiri se duse sa ii raporteze tot ceea ce aflase lui Ashi. Era sigur ca acestuia nu avea sa ii placa ce va afla dar nu exista alta solutie. Pe drum Uragiri se pregati sufleteste pentru scena ce va urma.
CAPITOLUL VI

In camera tronului

Sub mii de mile sub pamant, in palatul din mijlocul acelui haos total, Ashi sta in camera tronului. El isi asteapta noii favoriti. Ii parea rau acum, ca cedase in fata furiei lui si il omorase pe Thorpe dar si mai rau ii parea de Jessabelle, care nu facuse nimic. Din cauza acelei clipe cand se lasase prada nervilor, pierduse mult timp cautand pe cineva potrivit pentru misiunea ce le-o va da.
In sfarsit cei doi au aparut. Demonii s-au inchinat cand au ajuns in fata lui si amandoi deodata, au rostit:
-Sa traiti, Rautatea-Voastra!
-Da, da, spuse el plictisit. Ridicati-va! De azi inainte sunteti unii dintre preferatii mei. Am o misiune pentru voi. Trebuie sa va duceti pe Pamant, sa imi gasiti o fata.
-Da, Maiestate! Spuse William.
William era un demon frumusel, cu par foarte lung,blond si ochii caprui. Inca nu isi facuse botezul cu sange ca ochii lui sa devina rosii dar era foarte inteligent si deseori ii placea sa tortureze victimile, pana mureau din cauza pierderii de sange sau din cauza dureri. El nu a fost, inainte de a deveni demon, inger ci a fost un muritor. In viata lui de om, el era, ce fosti lui semeni numeau, un ucigas in serie. La fel ca si atunci, acum ii placea sa isi tortureze victimele. A murit pe scaunul electric cand avea douazeci si opt de ani. Pana sa il prinda avea la activ patruzeci si cinci de victime, un numar infricosetor pentru un tanar de varsta lui. A murit fara ca lumea sa stie cine a fost, pentru ca guvernul Angliei a decis sa nu informeze lumea despre acel monstru, care i-a facut pe cei mai tari sa tremure de frica.
Ashi il placea pe William foarte mult tocmai din cauza acestei “pasiuni” a lui.
-Dar cum arata fata aceasta, Inaltimea-Voastra? Intreba cea de-a doua persoana al carei nume este Dimitri.
Acesta spre deosebire de William, avea parul foarte scurt, negru si ochii albastri, malefici. Dimitri era un demon ce inainte a fost un inger dar a devenit rau. In a noua lui reincarnare ca om a inceput sa omoare fete, pur si simplu, fara vreun motiv. Le rapea, le viola dupa care dadea cu banul ca sa vada daca le lasa sa plece sau nu, dar asta dupa ce le chinuia ore intregi. Cand se plictisise de banul normal, pusese pe cineva sa ii masluiasca unul care avea o singura fata, astfel victima nu mai putea scapa. Ii placea la nebunie speranta ce le aparea in ochi cand le spunea ca daca o sa cada cap, atunci scapa. Era o sansa de cincizeci la suta sa cada cap, asta daca ar fi fost un ban normal, dar nu era si in acest caz fetele nu aveau absolut nici o sansa. Dimitri stia ca Ashi nu il prea avea la inima, tocmai din cauza ca el dadea o speranta fals victimelor sale, ca mai apoi sa o zdrobeasca, dar lui nu ii pasa. Acesta era el si daca avea nevoie de el, stia unde sa il gaseasca.
-Este o fata cu ochii verzi si poate avea si parul rosu. Deci ceea ce trebuie sa cautati voi, sunt fetele cu ochii verzi si roscate, ca sa fim siguri. Varsta in care se incadreaza reincarnarea ei este de saisprezece- douazeci si unu de ani. O vreau vie, nu moarta. A, si nu vreau sa vad o urma pe corpul ei. S-a inteles?
-Da, Maiestate, spuse Dimitri.
-Da, daca pot intreba…. De ce vreti sa o rapim pe conducatoarea ingerilor? Intreba curios, ca intotdeauna, William.
-Asta nu este treaba voastra. Treaba voastra este sa mi-o aduceti. Ati inteles? Motivele nu va intereseaza, mai ales motivele mele.
-Am inteles!
-Acum plecam!
Cei doi zubrara pe usile mari ale salii tronului, fara a se mai uita inapoi.
In timp ce William si Dimitri se duceau la suprafata, Ashi scoase o poza cu Ayame din buzunarul din dreapta sus al bluzei lui si se uita la ingerul din poza, atingandu-I cu degetele fata. Aparatul de fotografiat inventat de oameni I se parea cel mai folositor si ingenios lucru pe care mintea umana il crease. Reusise sa puna mana pe un aparat de fotografiat si sa i-l dea spionului sau pentru ca acesta sa ii faca o fotografie conducatoarei. Nu era o poza foarte reusita, insa el se multumea cu imaginea neclara a lui Ayame.
“O sa te am, Ayame. Stai si o sa vezi, o sa fi numai a mea de acum incolo!” isi spuse Ashi, acum cand degetele lui atingeau usor fata fetei din poza.

In dormitor

Yuri dormea linistita in patul ei, visandu-l pe Ikusa.
Inconstienta, fiind, ea mai revedea o data tot ceea ce se petrecuse in ultimele zile. Era un vis frumos in care la sfarsitul zilei ramanea cu Ikusa si totul era perfect in lume. Nici nu s-a terminat bine visul, ca un alrul ii i-a locul. Acesta este ciudat. Nu mai este la fel de linistitor ca si celalalt. Se trezeste in aceasi camera veche cu vedere la orologiul antic, numai ca de aceasta data este o oglina in incapere si , curioasa, se duce sa se studieze.
Era frumoasa ca un inger si uitandu-se mai bine in oglinda I se paru ca cea care sta acolo seamana foarte mult cu ea, insa daca se uita mai bine vedea ca ea semana mai mult cu sora ei decat cu ea. Avea aceeasi atitudine mandra, demna de o regina, cu capul sus, privirea inainte si ochii blanzi care iti lasau impresia ca puteau ucide, pe care o avea sora ei si care in ea nu se regasea deloc. Nu stia raspunsul la intrebarea daca cea din oglina era sau nu un inger. Cert era ca avea o pereche de aripi ciudate. Acestea erau de doua culori: una neagra si alta alba. Nu stia ce sa creada despre aceasta anomalie, care ii dovedea ca exista ingeri, nici nu stia cum sa le spuna, care aveau aripile in doua culori.
Fata ce statea in fata oglinzii avea parul lung, matasos, rosu ce intrecea si petalele trandafirilor ce cresteau pe balcon. Ochii umbriti de sprancenele frumos arcuite si de genele dese erau de o culoare magnifica, ce numai pisicile o pot avea si anume culoarea aceea de un verde intens. Nasul era micut si simpatic, iar gura formata dintr-o buza mica si mai subtire decat cea de jos, cea de jos fiind putin mai groasa si mare, ii dadea un farmec aparte. Zambi in oglida si ramase uimita la zambetul incantator si prietenos ce il formau buzele ei, cat despre corpul ei, acesta fusese perfect alcatuit. Acel corp era visul oricarei fete si dorinta oricarui barbat de a-l poseda. Avea doi sani cat merele de mari, ce ar fi venit ca turnate intr-o mana de barbat, talia ei ai fi crezut ca a fost facuta ispre pentru a trece un inel pe ea, iar coapsele erau destul de dezvoltate pentru a baga boala in oricine. Cat despre fund, acesta era micut, bombat, sustinut de o pereche de picioare drepte si lungi.
Asa cum spusese cand se vazuse in oglina, era magnifica. O fata perfecta ca ea merita sa fie inger.
O vedea pntru prima oara pe fata a carei vise le avea. Banuia ca sufletul ei nu isi putuse gasi linistea si acum incerca sa ii spuna ceva. Probabil, cum a murit si cheia pentru a o ajuta sa isi gaseasca pacea.
Deodata ea ramase in fata oglinzi si sufletul ingerului se desparti de ea si se duse la birou. Din biroul frumos sculptat, ea scoase trei insigne: una cu doua pene sub forma unui “x”, una sub forma unui soare cu o stea in mijloc si ultima avea forma unei luni care avea si ea o stea, identica cu cea din insigna soare. Ingerul lua prima insigna si si-o puse deasupra sanului drept, aceasta intrand in pielea ei si isi lasa forma pe pielea ei impecabila. Se intinse sa atinga acel semn dar exact cand mai avea putin si le atingea visul ei lua din nou o alta directie.
Visul lui Yuri

Visul lui Yuri lua o alta intorsatura si se trezi ca asista ca un spectator in fata unei scenete. Nu putea decat sa se uite curioasa, sa vada ce avea sa se intample.

In Eden cu 2700 de ani in urma

Ayame se indrepta curioasa spre sala consiliului, intrebandu-se de ce fusese chemata de cei doi sefi. Mergea foarte repede, aproape alerga pe holurile castelului, dupa ea tinandu-se un grup de cherubimi, format din zece ingeri. Acestia faceau parte din ambele caste si erau protejatii ei, pe care ii invata diferite lucruri, cum ar fi vraji, prepararea de potiuni, metode de lupta. Cei zece ingeri aproape ca alergau, incercand sa tina pasul cu conducatoarea lor.
Desi alergase, tot intarziase cinci minute. Hageshi si Tetsujin sse uitau destul de suparati la conducatoarea lor, care intrase foarte fericita in sala. In momentul in care ochii ii cazura pe fetele celor doi, toata fericirea ii disparu din ochii ei frumosi si deveni serioasa.
-Stiu ca am intarziat, dar credeti-ma aproape ca am alergat pentru a putea ajunge la timp.
-Maiestate, nu v-am chemat sa va tinem morala, desi cred ca nu ar strica…ultima parte Hageshi o spuse soptit, pentru a nu-l auzi, ca mai apoi sa vorbeasca din nou tare. O sa va obijnuiti cu toate aceste formalitati in timp.
-Colegul meu are dreptate. Nimeni nu se asteapta sa deveniti peste noapte o mare conducatoare. Sunteti inca foarte tanara si in ciuda acestui lucru, ati facut o groaza de lucruri demne de rangul Maiestatii – Voastre. In afara de aceasta, ati reusit sa aduceti pacea, aici in Eden, zise Tetsujin.
-In plus, ca regina a ingerilor, nu aveti voie sa va cereti scuze in fata nimanui. Maiestatea-Voastra nu face niciodata rau, nu greseste, nu intarzie, ceilalti gresesc si fac toate aceste lucruri, continua Hageshi.
-Stiu, toate aceste lucruri, numai ca mi se pare o purtare atat de dura si de superioara… Toti suntem egali, de ce sa nu ne purtam in acest mod?
-Pentru ca oricat v-ati dori acest lucru, el nu se va intampla. Niciodata nu com putea fi egali, in aceasta lume atat de imperfecta prin facere. Unii sunt mai talentati decat altii, alti sunt mai puternici decat unii, unii merita sa va cunoasca si sa va vada, in timp ce altii nici nu stiu cum aratati. Trebuie sa apreciem si sa recompensam pe cei care muncesc si vor sa ajunga departe si sa ii motivam pe cei care se multumesc cu ce au, spuse Ranpu, un membru al consiliului Narkangelilor.
-Nu vreau sa ma cert cu voi acum despre aceste reguli, vreau doar sa stiu de ce m-ati chemat.
-Te-am chemat pentru a incerca sa te facem sa iti dai seama ca ai nevoie de cativa ingeri care sa te apere, raspunse Tetsujin.
-Daca tu nu vrei sa alegi patru ingeri, care sa te protejeze, vom alege noi pentru tine, continua Hageshi.
-Da. As vrea sa fac o prezenta, mai intai. Sa vad daca toti cei zece proyejati ai tai sunt prezenti, spuse Aoshy, un alt membru al consiliului Arkangelilor. Ikusa?
-Prezent!
-Hissori, Lilith, Rose, Michael?
-Prezenti!
-Ashi, Castiel, Krad?
-Prezenti!
-Kaori, Cristal?
-Prezente!
-Bun, daca toti cei zece sunt prezenti, atunci putem incepe, continua Aoshy rece.
-Ce sa incepeti? Intreba putin ingrijorata Ayame.
-Vom alege in locul tau pe cei patru care te vor proteja. Cine sa faca parte din garda ta personala, daca nu protejati tai care te cunosc cel mai bine?
-Nu am nevoie de o garda! Protesta ea.
-Daca nu alegi tu, alegem noi in locul tau, nu ii dadu de ales Hageshi.
-Foarte bine. Presupun ca nu mai pot amana aceasta decizie.
Se intoarse sa iasa din sala, insa il auzi pe Tetsujin, oprind-o.
-Stati putin, Inaltimea-Voastra.
-Acum trebuie sa alegeti, nu mai incolo.
-Asteptam sa auzim decizia Maiestatii-Voastre, pana nu o auzim nu vom pleca de aici si nici Inaltimea-Voastra nu va parasi sala.
-Bine, se intoarse hotarita cu fata spre cei doi sefi.
Statu vreo zece minute gandindu-se, privind in gol, dupa care se intoarse incet si ii privi pe rand, pe fiecare dintre protejatii sai in ochi. Tot ce vazu in ei era devotamentul complet pentru ea. Vedea cum ardea dorinta lor de a o proteja, de a avea acea putere, de a se arunca in bataia focului indiferent de consecinte. Se uita prima data la Ikusa si la Hissori care stateau unul langa altul si care erau ca doi frati, apoi se uita la Castiel si Ashi, care nu se suportau deloc, indiferent de cate ori ii certa pentru micile intepaturi aruncate. Ochii ei frumosi se indreptara spre cele patru fete, care stateau una langa alta, asteptand nerabdatoare decizia ei. Naori si Cristal erau foarte fragile si nu s-ar fi descurcat deloc intr-o lupta, pe cand Lilith si Rose erau atat de bune si formau o echipa atat de eficienta incat aproape ca ii batuse la antrenamente pe Ikusa si Michael, cei mai buni luptatori ai Narkangelilor. Ultimii pe care ii cantarise erau Michael si Krad. Krad se afla intr-o competitie permanenta cu Michael pentru atentia ei si cateodata se purtau ca doi copii. Incerca sa se hotarasca asupra celor patru ingeri care aveau sa devina protectori ei, dar de fiecare data nu era multumita de combinatia facuta. Intr-un sfarsit ajunse la concluzia ca nu putea sa ii aleaga pe Ikusa si Hissori din cauza ca tinea prea mult la ei pentru a-I supune la o slujba asa periculoasa, pe Ashi nu l-ar fi acceptat Consiliul, din cauza trecutului sau, Michael ar fi aratat prea mult zel si ar fi putut sa greseasca, Naori si Cristal nu se pricepeau deloc la lupta, asadar ramanea cu Castiel, Krad, Rose si Lilith. Trebuia sa se multumeasca cu aceasta echipa, din moment ce nu putea sa renunte la ceilalti.
-Krad, Rose, Lilith si, aici ezita putin inainte de a rosti ultimul nume, nefiind foarte sigura de decizia ei, Castiel vor fi din aceasta clipa garda mea.
-Nu avem nimic de comentat, spuse Tetsujin.
-Pot sa le dau niste puteri speciale?
-Daca poti sa faci acest lucru, atunci da, le poti da puteri speciale, atata timp cat le vor folosi doar pentru a te proteja.
-Multumesc.
-Sedinta terminata!
Ayame iesi fara a se mai uita inapoi la cei ce inca stateau in scaunele lor. Se indrepta foarte grabita spre biblioteca castelului, Hotarita sa gaseasca ceva care sa dea viata ideei ei.
In tot acest timp Yuri urmarea uimita amintirile acelui inger. Cand ii vazuse pe cei doi frati mergand in dreptul conducatoarei, isi daduse seama ca avusese dreptate. Acele aure din jurul capetelor anumitor oameni reprezentau diferenta dintre un om normal si o reincarnare a unui inger.
Scena se schimba din nou si de aceasta data se afla intr-o biblioteca imensa, cu sute de mii de carti.

In patul lui Ikusa

In alta parte a lumii, dormind in patul lui si visand la Yuri, statea Ikusa. Incercase din toate puterile lui sa nu o viseze pe Yuri, dar nu reusise. Ea ii invada visul si se bucura de prezenta ei in mintea lui.
In visul lui se facea ca ea era de fapt reincarnarea lui Ayame si traia fericit cu ea. Era constient ca asa ceva nu putea sa fie adevarat, dar dragostea lui imensa pentru Yuri intrecea dragostea lui pentru Ayame si astfel o transforma pe Yuri in conducatoarea lui. Numai ca ceva se intampla si visul lui lua o intorsatura urata.
Orbit de dragostea lui pentru fata, uita de responsablitatea lui pentru Ayame si ii ceru sa il lase sa traiasca pe pamant, conducatoarea lui accepta, bucuroasa pentru el. In timp ce petrecea clipe de neuitat impreuna cu Yuri ceva se intampla. Un razboi izbucni, din nou, intre ingeri si demoni iar Ayame fusese rapita si avea nevoie de el, dar el nu mai aparea. Hissori vazand ca nimeni nu vine sa il ajute, fugise in urma rapitorilor conducatoarei incercand sa ii prinda din urma insa cazuse intr-o ambuscada. Luptase cu toate puterile lui, incercand sa scape din acea capcana, dar nu reusi si cazu blestemandu-l pentru ca i-a parasit. Odata Hissori cazut, Ayame fusese dusa de acoliti lui Ashi in orasul demonilor, ca dar pentru regele lor. El afla despre toate aceste intamplari cu cateva zile mai tarziu, in timp ce o tinea pe Yuri, care dormea, in bratele lui si din cauza durerii ce ii cuprinse inima, se duse sa incerce sa o salveze pe Ayame. Luptase ca un nebun si reusise sa ajunga la portile Chaosului, dar din pacate nu reusi nici macar sa le atinga deoarece o sabie ii strapunse inima, doborandu-l. In momentul in care inchidea ochii pentru ultima data, acolo pe campul de lupta inconjurat de dusmani, murind odata cu alti ingeri si demoni, el se trezi ud tot de transpiratie.
Inspaimantat, stranse cearceaful, cu care se invelise, atat de tare incat il sfasiase.
Obosit si speriat, se culca la loc jurandu-si ca asa ceva nu se va intampla niciodata. Tot ce putea face pe moment era sa spere ca acel vis nu era una din miile de premoniti, pe care ingeri le aveau deseori.
Bunaaaa!:D

well...de curiozitate am dat si eu pe la ficul tau si ce pot sa spun ca sunt de-a dreptul impresionata, o poveste plina de suspans, plina de actiune, invaluita in mister si foarte complexa; felicitarile mele:bv:
modurile de expunere se imbina armonios: descriere ai din belsug presurata cu figuri de stil, imi place ca te exprimi foarte usor si transmiti in acelasi timp mesaje usor de inteles, doar ca uneori te pierzi in detalii si da o usoara tenta de plictiseala; dialogul foarte bine plasat si contine replici bine alese, sigure si unele chiar comice; actiunea nu mi se pare grabita, urmeaza un curs normal, iar in ceea ce priveste greselile de tastare, am depistat cateva dar nu-i cine stie ce doar sa fii mai atenta cand reciteste capitolul
ideea ficului este foarte originala, chiar complexa, detalii puse la punct, informatii, chiar ma face sa cred ca aceasta nu este o simpla poveste:blushing: si ma face sa vreau sa citesc din ce in ce mai mult :D
altceva....aa..sincera sa fiu eu o vedeam pe Yuri cu Hissori, nicidecum cu Ikusa :-?, dar in fond e povestea ta si decurge dupa bunul tau plac :>

spor la scris! ast nextul!:*
kiss&byeeeee
In visul lui Yuri

Yuri se trezi intr-o biblioteca imensa, cu milioane de carti de toate marimile. Din nou ea era spectatorul ce asistat tacut la o piesa de teatru.

In Eden cu 2700 de ani in urma

Orologiul batu ora opt seara. Ingerii deja se duceau spre casele lor, pregatindu-se pentru noapte. Incet, strazile deveneau pustii iar lampile prindeau viata oferind lumina celor care intarziasera pe drumul lor spre casa. Undeva, la una din multele mese ce se aflau in biblioteca castelului, Ayame cauta o vraja mai speciala printre cartile prafuite, ce o inconjurau. Ramase singura cu garda ei personala, deoarece ii trimise pe ceilalti protejati in camerele lor. Nu vroia sa le fure din timpul destinat somnului lor, pentru a o ajuta sa caute ceva ce nici nu era sigura ca exista. Deodata ceva ii atrase atentia. Dispozitia buna alui Castiel se schimba incet in plictiseala. Fara sa isi dea seama ce face, se concentra asupra lui, fortandu-l sa se intoarca spre ea si sa ii spuna ce il deranjeaza. Se opri insa la timp. Se intoarse la cartile, ce o asteptau.
-Maiestate? O intrerupse Rose, care se intoarse cu fata spre ea si se uita ingrijorata la regina ei.
-Da, Rose? De ce esti asa de ingrijorata?
-Este deja trecut de opt, Maiestate. Nu ar trebui sa lasati aceasta cautare si sa va duceti sa dormiti? O intreba Lilith, care se intoarse si ea, ghicind ce vroia sa spuna colega ei.
-Ba da, dar nu mai pot amana acest lucru. Trebuie sa gasesc vraja acea. Este pentru binele vostru, nu vreau sa vad cum muriti pentru ca ma protejati pe mine.
-Dar, inaltimea-Voastra, am fi bucurosi sa murim de o suta de ori pentru Domnia-Voastra, spuse Krad cu entuziasm.
-Stiu, insa eu nu vreau sa va sacrificati pentru mine. Numai ca deasemenea stiu ca orice as spune voi tot o sa va luptati in numele meu, asa ca prefer sa va stiu mai puternici si cu sanse mai mari de castig. Bine?
-Da, Maiestate! Raspunsera in cor cei patru.
Se intoarse la cautarea ei. Dupa o ora de cautare, gasi vraja dorita. In carte scria despre ea, despre puterile pe care ea le poseda si cum putea sa transfere o parte din acele puteri, altor ingeri. Dumnezeu o crease incrucisand cele doua caste si unindu-le cele patru elemente ale naturii, si anume: aer, apa, foc si pamant. Din aceasta unire, ea a luat nastere. Se intreba mirata ce cauta o carte despre ea printre acele carti antice si uitate de timp, dar la fel de repede cum i-a venit aceasta intrebare la fel i-a disparut, uitand-o cand vazu cum putea sa le transfere puterea ei celor patru ingeri. Era atat de simplu, nu avea nevoie de pregatire, nu exista nici o incantatie, nici o licoare pe care poate ar fi fost imposibil sa o faca. Trebuia doar sa puna mana pe aripile lor si sa se concentreze, apoi putea transfera o parte din puterea ei fiecarui inger in parte.
-Am gasit!
-Yey! Exclama Krad fericit.
-Ce trebuie sa facem? Intreba Castiel curios, deodata plictiseala ii disparu din priviri.
-Voi nimic, doar trebuie sa stati nemiscati si calmi.
-Bine.
Ayame puse mana pe aripile albe ale lui Castiel si se concentra. In minte ii aparu un foc mistuitor si atunci stiu ce putere putea sa ii ofere. In timp ce ea transfera cu prudenta puterea de a stapani focul in corpul lui Castiel, el incepu sa se schimbe. Astfel aripile albe incepusera sa aiba o stralucire rosie, parul lui lung se transforma in culoarea focului, cat despre culoarea ochiilor lui si ea se transforma intr-un rosiu sangeriu. Cand simti ca puterea pe care i-o daduse ii va fi de ajuns, se opri si se dadu un pas in spate. Imediat ce isi lua mana de pe aripile lui, focul mistuitor pe care il vazuse il cuprinse pe Castiel si incheie acel transfer. Dupa care ii facu semn lui Rose sa se apropie. De aceasta data in minte ii aparu un vant usor ce mangaia petalele unui trandafir, asa ca incepu sa ii transfere puterea de a controla aerul. La fel ca si Castiel, aripile ei negre devenisera, de aceasta data, transparente iar ochii cu parul scurt se schimbasera in culoarea onix-ului. Cand termina, un vant usor ii mangaie fata si ii ciufuli parul scurt. Urmatoarea la rand era Lilith. Puse mana pe aripile ei dar nu ii venea nici o imagine clara in minte. De fiecare data cand imaginea se contura ceva ce semana cu o apa venea si distrugea totul. A treia oara cand vazu acea scena isi dadu seama ca ea era apa furioasa din timpul unei furtuni. La sfarsit, aripile ei albe capatasera un contur albastru, parul ei lung se colorase in aceasi culoare si capatase un aspect de apa curgatoare, cat despre ochii ei aratau ca un ocean adanc, te puteai pierde in ei daca nu erai atent, la fel ca la si ceilalti si Lilith fusese prinsa intr-un vartej facut din apa de mare, sarata. Din fericire nu dura mult si apa se retrase, lasand-o in urma pe Lilith care nu era deloc uda. Krad era ultimul caruia ii daduse puterea. Lui ii daruise puterea pamantului, asa ca aripile lui capatasera o stralucire verzuie, in timp ce ochii se schimbasera intr-un verde foarte inchis. Cat despre parul lui, de o lungime medie, ramase la fel, o nuanta de saten cald. Frunzele copacilor il inconjurara, lipindu-se de corpul lui si apoi intorcandu-se de unde aparusera. La cateva secunde dupa ce termina cu Krad, Ayame se prabusise epuizata pe podeaua din lemn a biblioteci.
Yuri urmarea povestea, foarte captivata de ceea ce se intampla in fata ochilor ei. Cand Ayame se prabusi, Yuri continua sa doarma dar de aceasta data fara sa mai viseze nimic, ci doar se gandea la tot ceea ce se intamplase.

Dimineata

Dimineata, Yuri se intalni cu Hissori la locul stabilit. Ea, Ikusa si Hissori trebuiau sa plece la liceu, numai ca Hissori aparu singur.
-Ikusa nu vine cu noi la liceu? Intreba fata curioasa.
-Nu, el nu vine azi la scoala, deloc. Ikusa s-a dus mai devreme la liceu ca sa vorbeasca cu directorul. Stii ca si tu ai un proiect de facut si el cum il face singur are nevoie de timp.
-Aha… el are de gand sa faca intr-o singura zi proiectul?
-Da. Nu ii trebuie mai mult de o zi pentru a-l termina.
-Super, cred ca mie si lui Seya o sa ne i-a o groaza de timp pana o sa il terminam.
-Sunt sigur ca o sa luati zece pe el.
-Nu stiu. Adica asa ceva s-a mai facut…. Nu stiu daca o sa ne dea chiar zece, dar un noua sigur ne da pe el.
-E bun si noua, va urez succes.
-Mersi.
-Apropo, ai mai avut acele vise? Intreba Hissori curios.
El de fapt aici a vrut sa ajunga. Ikusa nici nu se stresa cu proiectul, el avea sa stea in cea mai mare biblioteca din Tokyo pentru a o cauta pe Ayame, nu sa faca un amarat de proiect. Cat despre el, se hotarise sa o interogheze subtil pe Yuri pentru a mai afla cate ceva despre conducatoare.
-Nu stiu daca chiar le-as numi vise, dar da, am avut un vis si mai ciudat decat celelalte aseara.
-Povesteste-mi, o ruga el.
-Prima data eram in camera in care totul s-a petrecut si pentru prima oara am vazut cum arata. Avea parul roscat, ochii verzi si un corp perfect. Era foarte frumoasa. A, sa nu uit si deasupra sanului drept are un semn, seamana cu semnele de nastere ale oamenilor, in forma de un “x” facut din doua pene. Semnul nu poate fi vazut decat daca ar purta un decolteu foarte adanc, dar nu pare a fi genul. Apoi scena s-a schimbat si era ca si cum eram un spectator intr-o sala de teatru. Am vazut cum s-a format garda ei personala de corp si cum le-a oferit diferite puteri.
-Woow. Nu imi vine sa cred. Nu ai aflat cum se numeste fata sau cei care fac parte din garda ei? Intreba Hissori, prefacandu-se foarte uimit.
-Da. Pe fata o cheama Ayame iar pe cei patru ingeri: Lilith, Krad, Rose si Castiel si detin puterile celor patru elemente ale naturi : apa, pamant, aer si respectiv foc.
Auzind ca ingerul focului era Castiel in visul ei il facu pe Hissori sa se intrebe ce se intamplase de Ayame il inlocuise cu Michael. Ceva nu mirosea a bine si el avea de gand sa incerce sa afle ce. Pentru moment se bucura de aparitia unui nou indiciu, acum stia ca Ayame avea un semn distinct pe sanul drept si nu avea orice semn, avea chiar insigna ei, cele doua pene incrucisate. De abia astepta sa ii spuna si lui Ikusa ce aflase de la Yuri.
-Ce crezi ca s-a intamplat cu Ayame? Il intreba fata visatoare.
-Nu stiu, Yuri. Si eu ma intreb curios ce s-a intamplat cu ea. Dar vom afla impreuna, iti promit, spuse el facandu-I cu ochiul.
-Da, ai dreptate.
Dupa aceasta discutie Hissori schimba subiectul vorbind cu ea tot felul de nimicuri pana cand au ajuns in fata unui magazin, Hissori vazu ceva foarte interesant asa ca se opri si intra acolo spunandu-I lui yuri ca poate sa se duca la scoala fara el. Isi ceru scuze de la fata ca o paraseste in acest fel, dar Yuri ii spuse ca nu este nici o problema si pleca.
123…6›