Iubire printre randuri

[starnight]

IV. Iubire de copil



M-am indreptat linistita spre sala de judecata,urmata îndeaproape de Alice.Cum am intrat,cineva spuse pe un ton formal:
-Ridicati-va,intra in sala domnisoara judecatoare Hamilton.
M-am asezat pe scaun,privind mai atenta sala.Era o incapere mare,in fata intinzandu-se vreo 12 randuri de banci.Eu stateam la un fel de birou foarte inalt,in stanga mea fiind unul mai jos,pentru Alice,iar in dreapta,boxa acuzatilor.
-Luati loc. se auzi aceasi voce.
In sala erau vreo cinci persoane,in afara de mine si Alice.Intr-un colt statea barbatul care vorbise mai devreme,iar in fata mea,doi avocati,trecuti de varsta tineretii si cei doi soti.
Se lasa o liniste mortuara,iar avocatul sotului incepu sa vorbeasca:
-Clientul meu a intreprins o cerere prin care doreste custodia copilului. Acesta crede ca poate sa-i ofere copilului cele necesare,deoarece are un loc de munca stabil si un salariu considerabil.
Am aprobat din cap si l-am rugat pe sot sa vina in boxa,pentru a da declaratii.Acesta privii inainte increzator si spuse:
-Pana acum câteva luni,am crezut ca un copil este doar o alta grija pe capul omului,ca iti cauzeaza numai probleme. Cand șotia mea a adus-o pe Karla,la inceput,m-am speriat,nestiind cum ma voi descurca.Peste câteva zile,ma schimbasem complet.Ea ma schimbase.Imi aratase cat de multa fericire iti poate aduce un zambet,cat de implinit poti fi privindu-ti copilul.Nu zic ca șotia mea este o mama rea,dimpotriva,dar in acesti ani,nu m-am putut bucura niciodata de placerile pe care ti le ofera un copil.Nu am putut sa imi strang copilul in brate. Acum ca le-am descoperit,vreau sa ma bucur de ele,macar un an.
Am zambit intelegator.Poate ca nu am descoperit ce zicea el,dar in inima mea stiam ca avea dreptate.Sotul zambi trist,iar apoi se duse pe banca alaturi de avocatul lui.
Am vrut sa zic ceva,dar am fost intrerupta de o fetita blonda,cu ochii albastrii si cu un zambet cuceritor.Era imbracata cu o rochita rosie,iar in picoare purta sandale cu fundite.Fugi spre mine,tinand in mana un plic alb.
Cand ajunse in fata biroului,se ridica pe varfuri si cu doua degetele impinse plicul.Era asa de draguta,intocmai ca un ingeras.Saracuta,nici nu putea sa ma vada.Am zambit luand plicul. Apoi,am spus pe un ton bland:
-Ne pare rau,dar nu poti sta aici,dar promit ca am sa-l deschid.
Fetita zambi si fugi spre iesire.Toti cei prezenti privira curiosi spre mine,incercand sa ghiceasca ce era in plic.Nu am mai vrut sa-i fac sa astepte asa ca am deschis plicul,scotand scrisoarea si incepand sa citesc:

Doamna judecatoare,

Parintii mei sunt niste oameni buni si ii iubesc in egala masura.Cu mama imi place sa ma joc,cand are timp,cu papusile si sa cantam. Cand ma joc cu tata,acesta ma ridica sus,sus de parca sunt un avion.Citim carti impreuna si ne jucam de-a v-ati ascunselea,iar el pierde mereu.
Orice decizie ati lua,stiu ca este corecta.Ii iubesc pe amandoi si nu vreau sa se certe pentru mine.Ii voi face pe ambii fericiti. Ar fi dragut daca ați citi cu voce tare scrisoarea.Multumesc.
P.S. Sper ca va plac bomboanele cu arome de fructe,caci v-am pus câteva.

Cu totii am zambit,iar eu am luat o bomboana aromata. Fetita asta era tare interesanta. M-am gandit ca ar fi cazul sa dau custodia unuia dintre parinti, ca sa nu ii mai tin pe jar.
-In primul rand,vreau sa va spun amandurora , ca aveti o fetita grozava si cred ca ar trebui sa va bucurati cat puteti,de ea.Totusi,custodia nu poate fi data decat unuia.Doamna Burowns, sunteti o mama buna si din cate ma inteles,va faceti timp cat puteti sa va ocupati de micuta. Domnule,din cate am observat,in ultima perioada de timp,v-ati schimbat si ati reusit sa intelegeti si sa indepliniti nevoile unui copil si trebuie sa va spun,ca ati facut-o intr-un mod minunat.Va felicit pe amandoi pentru eforturile depuse.Totusi,timp de cativa ani,numai domana s-a bucurat de fetita,sotul fiind prea departe pentru a o vedea.De aceea cred ca,momentan,fetita ar trebui sa stea la acesta,pentru a recupera timpul pierdut.Acestea fiind spuse,inchei cazul.
M-am ridicat neasteptand ca ceilalti sa se ridice sau sa se mai zica ceva.Alice ma urma indeaproape,linistita ca deobicei.Am intrat in birou,unde am putut rasufla usurata.


Scuzati daca vis e pare banal acest capitol dar promit ca urmatorul va fi mult mai interesant

[Zyspar]

Buna!

Stiu ca nu am mai trecut de mult pe aici si imi cer scuze, dar acum am revenit si am sa fiu putinel dura.. Sper sa nu te superi pe mine.

Voi incepe cu greselile.

1. Nu pui virgulele acolo unde trebuie. Puse la intamplare dau o alta conotatie actiunii. Se intelege haotic. Ex.

" Am inceput sa pasesc atenta,pastrandu-mi tinuta.Am continuat sa inaintez,putin speriata,de reactia fotografiilor.Toti navalira pe mine,ca o niste leoparzi,pregatiti sa isi sfasie prada,adica o biata caprioara,care eram eu. "

Puteai aranja altfel. " Am incercat sa pasesc atenta pentru a-mi pastra tinuta, continuand totusi sa inaintez depasind panica ce mi-o creea reactia agresiva a fotografilor. Intr-un final acestia navalira asupra mea precum niste leoparzi asupra prazii lor. Acea biata caprioara ce o reprezentam eu. "

M-am luat de incepututl ficului pentru ca acesta trebuie sa fie aproape perfect. Orice poveste trebuie sa aiba un inceput atragator.

Problema cu virgulile am observat-o si pe parcurs, dar cred ca se poate rezolva destul de repede printr-o recitire cu voce tare.

2. Incearca sa folosesti cuvinte ceva mai formale in anumite situatii. Ex.

" In sala erau vreo cinci persoane,in afara de mine si Alice.Intr-un colt statea barbatul care vorbise mai devreme,iar in fata mea,doi avocati,trecuti de varsta tineretii si cei doi soti.
Se lasa o liniste mortuara,iar avocatul sotului incepu sa vorbeasca "

" In sala titanica erau prezente in jur de cinci persoane, excluse fiind eu si Alice. Intr-un colt ceva mai retras, se gasea domnul ce isi terminase interogatoriul. In fata noastra se aflau doi avocati, trecuti de prima varsta, acompaniandu-i pe cei doi soti.
Se lasa o liniste mortuara iar avocatul sotului lua cuvantul. "

3. Pentru o imagine ceva mai estetica a povestii, incearca sa lasi un spatiu mic dupa orice semn de punctuatie. Arata mai frumos si da continuitate placuta povestii.

Hai sa terminam acum cu lucrurile mai putin placute.

Dialogul este la locul lui si in proportii destul de bune. Naratiunea este placuta si se imbina foarte frumos cu descrierea amanuntita in anumite momente.
Ma bucur mult ca nu grabesti actiunea, iar ideea de a scrie despre o scriitoare este destul de frumoasa... Viata unei asemenea persoane este foarte rar cunoscuta datorita faptului ca ajunge sa creeze mai frumos si usor in umbra vietii sale... Foarte frumos, bravo.

Felicitari pentru idee si incearca sa descri mai mult viata ei.

Mult succes incontinuare si astept urmatorul capitol. :*