Iubire printre randuri

[starnight]

Salutare! Acesta este un fic despre viata unei scriitoare , Issa, scris de mine si chrissta. Ficul este scris de amandoua, asa ca vrem ca toate criticile sa ne fie date in comun, nu separat.


I. Primul zambet

Un vant usor ma intampina,ciufulindu-mi parul de abanos.Am incercat sa mi-l dau din fata ochilor,pentru a putea vedea pe unde sa merg.In fata intrarii ma asteapta grupuri de fotografi,toti nerabdatori sa imi imortalizeze imaginea.
Am inceput sa pasesc atenta,pastrandu-mi tinuta.Am continuat sa inaintez,putin speriata,de reactia fotografiilor.Toti navalira pe mine,ca o niste leoparzi,pregatiti sa isi sfasie prada,adica o biata caprioara,care eram eu.
Am incercat sa zambesc,in timp ce luminiile puternice,imi invadau ochii. Nemaisuportand, mi-am protejat vederea cu mainile,incercand sa inaintez. Pentru o clipa,am crezut ca nu voi mai scapa de acele lumini orbitoare si de intrebarile curioase de genul:
-Domnisoara Hamilton?.ce va aduce la acest eveniment?
-E adevarat ca va pregatiti sa scrieti o carte noua?
-Au fost niste zvonuri cum ca v-ati casatorit.Este adevarat?Aveti un ales?
Cu toate puterile mele,m-am chinuit sa trec printre ei,dar parca eram incercuita.Aparatele continuau sa pozeze,parca posedate,blocandu-mi vederea.Am simtit cum cineva ma prinde de mana si ma trage in bratelele sale.
Intr-o clipa,m-am trezit invartindu-ma usor pe ringul de dans,impreuna cu un barbat dragut.Era inalt si suplu,avand o alura zvelta.Parul ii era scurt,de un negru profund,care ii statea putin ciufulit.Ochii pareau ca sunt caprui,dar nu ai putea jura.
I-am zambit recunoscatoare zicand:
-Multumesc.Nu stiam cum sa scap de ei.
-Nu ai pentru ce.Uneori,pot fi enervanti.Apropo,numele meu este Cedric Black.Al tau?
-Incantata.Eu sunt Issabella Hamilton.Oricum,deja toata lumea te cunoaste.
-Este adevarat,dar prefer sa ma port ca un om normal.Dupa cum stii,eu ma ocup cu afacerile,dar sunt curios,cine esti tu defapt.Ma refer la ocupatia ta,avand in vedere ca fotografii te vaneaza,ca pe un premiu special.
Am ras incet,de comparatia lui. Desi,auzisem de el,nu l-am cunoscut niciodata si nici nu am crezut ca ma voi afla vreodata in compania lui si ca ma voi simti,totodata asa de bine.Am raspuns inca amuzata:
-Eu sunt sciitoare.Acum o luna,am publicat o carte politista,dar si cu putin romantism.Se pare ca a fost un succes,deoarece de atunci sunt in continuu urmarita de fotografi.Deci,ce te-aduce aici?
-Sunt prieten cu fratele gazdei.M-am gandit sa onorez invitatia.Dar,tu?
-Cam asa ceva si eu.Sunt prietena cu gazda.Ne cunoastem de mici,asa ca nu puteam lipsi de la petrecerea de ziua ei.Stie ca nu imi place sa merg la evenimente simandicoase,asa ca apreciaza foarte mult efortul.
Am ras incet,amintindu-mi cati nervi mi-a provocat faptul ca trebuie sa vin aici.Cantecul se termina si totodata cu el si dansul nostru.Cedric mi-a sarutat galant mana,departandu-se elegant spre o masa dintr-un colt.Parea ca vorbeste cu cineva,caci a ramas cu spatele la mine.
O mana calda ma atinse pe umar,astfel incat ma facu sa tresar.M-am intors rapid,in fata mea stand cu o alura impresionanta Beatrice.Avea parul lung,de un blond natural,semanand cu aurul.Ochii ii erau de un verde sclipitor,ametindu-te instantaneu.Ma imbratisa calduros,parfumul de iris inundandu-mi simturile.Apoi,se retrase zicand vesela:
-Multumesc ca ai venit.Imi pare rau ca primirea nu a fost asa de linistitoare,dar fotografii au gasit un mod de a intra.
-Nu este nimic.Apropo,arati foarte bine.
Beatrice purta o rochie argintie,lunga,care se mula frumos pe corpul ei suplu.Bijuteriile erau simple,dar atragatoare.Nu puteai sa faci diferenta dintre ea si o zei?a
-Multumesc,dar si tu esti foarte eleganta.Nici nu stii cate privi ai atras .Apropo de priviri,am vazut ca ai vorbit cu Cedric.Este un prieten de familie si se intelege foarte bine cu Josh.
Am privit neincrezatoare,gandindu-ma cum puteam sa arat asa de atragatoare cum zicea ea.Purtam o rochie de seara,neagra,cu o crapatura intr-o parte.Aveam niste sandale simple,strralucitoare si cu toc inalt.Bijuteriile erau formate dintr-un lant subtire cu un model mai interesant,niste cercei lungi,o bratara finuta si un inel cu un diamant stralucitor.Parul mi l-am lasat desprins,iar ca machiaj nu am folosit decat putin ruj.
Am dat din umeri si am multumit.Beatrice parea incantata de petrecere si trebuie sa recunosc,se intrecuse pe sine.Sala era decorata cu candelabre cu cristale si diamante.Existau vreo patruzeci de masute rotunde la care incapeau sapte persoane Vreo zece coloane se ridicau falnice,fiind decorate cu orhidee,florile ei preferate.Muzica era de cea mai buna calitate si la fel si mancarea care varia de la fripturi la fructe de mare sau la mancaruri exotice.
Ma trase de mana,ducandu-ma la masa din centru care parea sa fie cea mai mare si cea mai frumoasa.Ne-am asezat amandoua,incepand sa discutam incantate pe diverse teme.La un moment dat am intrebat:
-Cum de Cedric Black este prieten cu Josh??
-Se pare ca au fost parteneri la o afacere si au mai colaborat la diverse actiuni.Mai nou,se inteleg foarte bine.
-Josh face afaceri?De cand?Ultima data cand am verificat,vroia mearga in toata lumea si sa picteze cele mai frumoase tablouri din istorie.
-Asta si face,teoretic.Totusi,trebuia sa continue traditia tatei si sa isi deschida o firma.Cedric l-a sprijinit,la inceput,financiar si moral,iar acum Josh are o firma unde restaureaza tablouri si chiar creeaza cateva pe care le vinde.Ii merge foarte bine.
-Uau.Nu a pierdut timpul.Ia spune....tu cum stai cu dragostea?
-Nici cum.Si eu si Josh parca avem lepra.Tipul cu care am fost,s-a dovedit un interesat material asa ca l-am expediat.Acum sunt solo,vorba lui Josh.Ca veni vorba de el,ne-am certat aseara,deoarece eu tot incerc sa-i prezint ceva prietene,dar el nu vrea nici o relatie,ca cica fetele aduc ghinion.
Am ras amuzata de teoria asta.Beatrice si Josh puteau fi uneori foarte amuzanti,avand in vedere ca mai tot timpul se iau la cearta.Oricum,in ciuda aparentelor,se iubesc foarte mult.
-Ca veni vorba de dragoste�..Tu cum stai?
-Ca si tine.Ma rog,acum ma axez pe scris asa ca nici nu as avea timp de cineva.
-Nu mai spune.Totusi,ai dansat cu Cedric.....
-A fost dragut si m-a scapat de fotografi.Nimic mai mult.
-Bine,bine�.dar tot nu te cred.
Mi-am dat ochii peste cap,exasperata. Uneori ne purtam ca doi copii.Am zambit in sinea mea si am continuat sa particip la dialog.Peste c�teva minute aparu si Josh,insotit,dupa cum ma asteptasem,de Cedric.Cand ma vazu,blondul ma imbratisa ca pe o sora de-a lui.
I-am raspuns la imbratisare cu acelasi entuziasm si cu aceasi caldura.Nu il mai vazusem de trei ani,deoarece fusese plecat peste tot in lume.De cate ori ma intalnisem cu Beatrice,acesta nu era prezent asa ca in seara asta,reunisem grupul.
Noi trei ne jucam tot timpul in copilarie si spre mirarea mea,blondul participase totdeauna,chiar daca era cu doi ani mai mare ca noi.
M-am desprins din bratele lui si l-am privit mai bine.Parea mult mai musculos ca ultima data si mult mai inalt.Parul de un auriu profund,ii statea ciufului,iar ochii verzi ca de smarald aveau aceleasi sclipiri jucause.Cu o voce calda,spuse:
-Issabella�..a trecut mult timp.Mi-a fost dor de tine.
-Asa este.Si mie mi-a fost dor de tine,dar sa lasam asta.Spune-mi,ce-ai mai facut?
-Cred ca deja ti-a povestit in mare parte Beatrice.Ma bucur ca am gasit solutia perfecta,iar acum pot sa fac si ce imi place si nici nu am patat onoarea familiei.
Isi dadu ochii peste cap intr-un mod atat de cunoscut,incat ma facu sa zambesc.Stiam ca tatal lor fusese un mare afacerist si la fel si bunicul lor.Isi transmisesera din generatie in generatie pasiunea pentru afaceri si la fel trebuia sa faca si blondul.
-Dar tu?Daca imi permiti,trebuie sa iti spun ca arati foarte bine.
-Merci,dar nu stiu ce aveti amandoi.am privit inspre Beatrice.Parca nu m-ati mai fi vazut niciodata in rochie de seara.Dupa cum cred ca stii,m-am pus pe scris si pot sa zic ca pana acum imi merge destul de bine.
-Stiu.Ti-am citit cartea si pot spune ca mi se pare fantastica.Apropo,acesta este domnul Cedric Black,un bun prieten de-al meu.
-Am avut onoarea sa-l cunosc deja.
Josh ne privi surprins,dar isi reveni repede,continuand sa vorbeasca cu Cedric o multime de lucruri.Beatrice si cu mine,am hotarat ca ne putem lipsi de discutie si ca nu ne-ar face rau,o gura de aer proaspat.
Seara in general decursese admirabil,iar spre surprinderea mea,am reusit sa ma distrez.Fusese o atmosfera placuta,iar in scurt timp,am reusit sa cunosc toata sala si sa-mi fac cateva cunostiinte.
Bineinteles,am fost flatata de faptul ca majoritatea persoanelor aflate acolo imi citisera cartea si devenisera fani.Nu stiu cum a reusit,dar Beatrice a facut in asa fel incat sa fiu eu in centrul atentiei,zici ca eu implineam douazeci si doi de ani.
La final,dupa ce i-am imbratisat pe amandoi si le-am promis ca voi mai veni,m-am indreptat spre limuzina pusa la dispozitia mea si cu care aveam sa merg acasa.Peste cateva secunde,l-am vazut si pe Cedric plecand,iar in treacat,imi arunca un zambet fermecator.I-am zambit si eu,iar apoi,mi-am lasat capul pe spate,obosita dupa aceasta seara.
Se pare ca nu fusese chiar asa de rau. Deobicei,nu participam la petreceri si eram destul de retrasa,evitand locurile aglomerate,dar in seara asta ma simtisem chiar bine.Oricum,nu voi mai participa la o petrecere in viitorul apropiat,axandu-ma pe scris si pe judecatorie.Aveam sa fiu din nou singura,retrasa si nefericita,purtand mereu o masca.Poate si oupatiile mele ma facusera asa.
In scurt timp am ajuns acasa.Ceasul arata deja ora 1,ceea ce ma lasa cu gura cascata.Nu imi dadusem seama cum trecuse timpul.Mi-am aruncat rapid rochia in dress-ing si m-am imbracat cu o camasuta rosie,scurta din matase.
Mi-am scos lucrurile din geanta,asezandu-le frumos pe masuta.Apoi,m-am indreptat ametita spre pat.M-am asezat usor,acoperindu-ma cu materialul din matase fina.Instantaneu,am ajuns in lumea viselor.

[cookie]

superb fic, felicitari autoarelor
greseli nu am vazut
descrierea si dialogul sunt ok
spor la scris si puneti continuarea cat mai repede

[Isis-Zeita iubirii]

Ce bine, un nou fic! Imi place foarte mult capitolul asta.
Greseli de tastare nu am vazut, nici nu au fost. Dialogul nu a fost sec si ai avut si descriere.
Imi place foarte mult si sper sa puneti mai repede continuarea.
Soo...Gambate and spor la scris!
:bye::bye::bye:

[Mabel]

ma asteapta- ma asteptau
zei?a- zeita
nici o- nicio

Interesanta idee, sa prezentati viata unei scriitoare.
Cu exprimarea stati binisor, naratiunea mentinandu'se in a fi buna si placuta.
Este bine si normal ca dupa virgula si punct sa lasati spatiu.
Dialogul se impleteste cu celelalte moduri de expunere, insa prin unele parti nu ma prea atrage.
Ficul are un aer de gala usor ^^

Astept nextul, succes!

[starnight]

II.Demon si Inger


Razele aurii alunecau filtrate prin perdele in camera mea. M-am trezit usor,incercand sa ma dezmeticesc.M-am ridicat in fund,privind spre ceasul de pe noptiera.Era ora 12:00.Se pare ca profitasem din plin de aceasta noapte,incercand sa fur cat mai multe ore de somn.
Cu pasi greoi am intrat in baie.Era destul de mare,avand gresie si faianta de culoare mov si o cada uriasa.Am dat drumul apa,in timp ce ma priveam in oglinda.Se vedea de la o posta ca m-am culcat tarziu,fiind destul de palida.Bine ca datorita meseriei mele de scriitoare,nu trebuia sa merg zilnic la munca.
Am intrat in spuma densa,incepand sa ma relaxez.Franturi din petrecerea de aseara imi veneau in minte.M-am bucurat ca i-am vazut pe Beatrice si pe Josh si intr-un fel ciudat,ca l-am cunoscut pe Cedric.
Am suflat usor in balonasele colorate,care zburara pana aproape de tavan.Am zmbit,iar peste cateva minute am iesit din cada,invelindu-ma cu un prosop moale.Cu pasi mici,am intrat in camera mea.
Era destul de mare,in mijloc aflandu-se un pat de doua persoane,acoperit cu o cuvertura alba,cu modele negre.Langa el erau doua noptiere negre,iar intr-o parte o canapea alba si o masuta rotunda,din sticla.In fata mea era o comoda pe care se afla televizorul cu plasma,iar langa era o alta comoda neagra,cu oglinda.
Exista si un balcon,incadrat de niste perdele albe,din voal.Aproape de acesta mai era o masuta de servit ceaiul si doua scaune.Intr-un colt era dressing-ul,iar langa baia mea.
Am intrat in acesta,alegandu-mi niste pantaloni albi,stramti si un tricou negru cu inscriptii argintii,care cadea pe umeri.M-am pieptanat si m-am incaltat cu niste pantofi cu toc.Pe maini mi-am pus bratari negre,iar in urechi toarte de aceasi culoare.Nici nu stiam daca voi iesi undeva,dar simteam nevoia sa ma aranjez.
Deobicei,eram o persoana schimbatoare,nestiind la ce sa te astepti de la mine.Am cascat usor,ciufulindu-mi parul si m-am indreptat spre biblioteca.Era o camera uriasa,plina de rafturi cu carti.Aveam cateva masute cu scaune,unde puteai citi si un birou lung,care era dotat cu aparatura ultra moderna,unde se afla si laptop-ul meu la care scriam.
M-am asezat,deschizandu-mi-l.Trebuia sa incerc sa scriu ceva,desi nu eram chiar in cele mai bune toane.Cat timp am asteptat sa se incarce,mintea imi zbura in alta parte,reamintindu-mi franturi din trecutul meu.
Proveneam dintr-o familie instarita,dar destul de modesta.Tatal meu era judecator , cunoscandu-l toata America.Mereu fusese serios,respectand legea.Mama era scenarista la teatru,placandu-i in mod special tot ce tinea de cultura.
Copilaria mi-am petrecut-o in general in compania lui Beatrice si a lui Josh.Tatal lor era un mare afacerist,iar mama lor murise cu cativa ani in urma.Am devenit foarte apropiati,jucandu-ne mai tot timpul impreuna.
Nu vreau sa ma laud,dar tot timpul,in scoala generala si in liceu,avusesem medii de zece.Apoi,am dat la facultatea de drept,facand-o in paralel si pe cea de litere.Dorinta tatalui meu fusese cea de ai urma profesia,asa ca i-am implinit-o,in mare parte.
Mereu am avut libertate,parintii mei perpitandu-mi sa ma mut la New York in timpul facultatii.Am ramas aici,datorita lui Beatrice,care se indragostise de orasul acesta..Asa ca ne-am hotarat ca ne mutam in acelas oras,fiind inseparabile.
In materie de iubiti nu stateam chiar foarte stralucit.Mereu fusesem curtata,dar nimeni nu imi cazuse cu tronc.Asteptam inca momentul cand ma voi indragosti lulea de un baiat dragut si cand ma voi topi dupa el.Poate si firea mea singuratica,ii indeparta.
M-am apucat de scris in toamna,cand,din lipsa de ocupatie,m-am pus sa scriu ceva.Recunosc,nici nu stiam despre ce sau cum va iesi,ci doar m-am apucat,lasandu-mi imaginatia sa zboare.
Cred ca scrisesem vreo doua capitole din viitoarea carte,cand,m-am oprit,din nu stiu ce motiv.Peste cateva saptamani,William Roberts,redactor si un bun prieten a venit in vizita.Trebuia sa ii dau niste foi,iar printre ele s-a intamplat sa ii dau si cele doua capitole.La vremea respectiva nici nu am banuit.
Dupa doua zile,m-a sunat incantat,de parca descoprise o comoara.Am acceptat cu greu sa continui sa scriu,iar spre surprinderea mea,a ajuns sa-mi placa.Acum,iata-ma aici,cunoscuta de o lume intreaga si pe cale sa mai scriu inca o carte.
I-am promis scumpului de William ca am sa-i termin pe lunea viitoare,adica peste trei zile,primul capitol sau cel putin macar o parte.Problema era ca nu prea aveam chef,fiind destul de agitata.
Oricum,una din cauzele principale era si el,care avea grija sa ma sune zilnic pentru a-mi aminti.Este mereu curios si ce pot sa zic,cred ca este fanul meu numarul unu.
M-am pus pe tastat lasandu-ma dusa de val.Chiar daca la inceput a fost mai greu,neavand asa multa inspiratie,incetul cu incetul cuvintele au inceput sa curga.Inca nu stiam despre ce aveam sa scriu,nici care sunt personajele,nici ce fel de carte urma sa fie,dar ideile se asterneau pe foaie,inca dinainte ca sa le fi gandit.Dupa cateva minute de scris,m-am oprit vrand sa vad ce a iesit:

Singura�..Atat de singura.Doar eu si universul nesfarsit al literelor.Stau de c�va ore bune,incercand sa scriu ceva,dar sufletul mi-e gol. Cu miscari lente,ma ridic,indreptandu-ma spre usa .Linistea profunda ma copleseste.
Trebuie sa iau o gura de aer,sa reinvii ca un phoenix,iar apoi sa mor din nou printre litere,singurul meu refugiu.Un aer proaspat ma intampina,facandu-ma sa tremur usor.Strada era destul de plina,oamenii fiind agitati sa ajunga la destinatii.Un soare palid lumina bolta cereasca,facandu-ma pe mine sa stralucesc fara via?a.
Incep sa ma plimb,dar nici nu stiu unde vreau sa ajung.Tot ce doresc este sa merg si iar sa merg,fara sa-mi pese de ceva. Cand ieseam din lumea literelor,ma simteam o straina si asa si eram.O ciudata,o persoana diferita,care exista in lumea aceasta doar cu trupul,sufletul si mintea fiind pe alt taram,unul mai pasnic,mai pur.
Trec printre oameni ca o fantoma printre vii. Ochii imi sunt goi,fara pic de stralucire,semn ca ma gandeam la ceva. Oamenii se imbulzeau,eu strecurandu-ma cu grija printre ei.La un moment dat m-am oprit,privindu-mi reflectia palida in fereastra unui magazin.
Ochii mei negrii pareau tristi,iar parul de abanos se lasa purtat de vant ca o faclie a intunericului. Fizic,nu ieseam cu nimic in evidenta,fiind destul de comuna.Mintal,in schimb,eram foarte dezvoltata fiind un bun psiholog,la nevoie.Oricine ma cunostea,ma putea caracteriza cu un singur cuvant: ciudata.
Tot mergand nici nu observ lumea din jurul meu.Oricum,toti erau oameni placuti si care nu aveau decat grijile unei societati normale.Eu,in schimb,ma luptam cu mine insumi.
Dintr-o data m-am lovit de cineva,cazand pe jos.Cand am ridicat privirea,timpul s-a oprit ramanand doar noi doi:o ciudata si un demon.

Doar atat am putut gandi in acele momente.Trebuie sa recunosc ca nu era rau,dar nici bine.Chiar daca aveam sa continui pe latura trsita a lucrurilor,inca nu stiu unde vreau sa ajung.Iar pentru William nu este de ajuns atata.
Am oftat usor,salvand documentul si inchizand laptop-ul.Era indeajuns pentru astazi,stiind ca momentan eram seaca.Deobicei,aveam inspiratie din plin si puteam scrie toata ziua,dar acum era altceva. Mintea imi zbura,nelasandu-ma sa ma concentrez la carte.
M-am ridicat,ducandu-ma in living pentru a ma relaxa.Era o incapere spatioasa,cu o canapea alba in mijloc si cu o masuta din sticla. Vis-a-vis,pe perete,era un televizor cu plasma,urias.
In spatele canapelei era o scena pe care se afla amplasat un pian.Geamurile erau de sus pana jos,tot peretele din spatele canapelei fiind din sticla.M-am apropiat de acesta privind afara.
Am ramas surprinsa de cat de repede a trecut timpul.Soarele apunea,colorand incaperea in nuante de portocaliu.Trecatorii pareau grabiti sa ajunga acasa inainte de inserat.De ce tot timpul ma simteam ciudat cand ma aflam printre oameni?
De cate ori vorbeam cu cineva,nu ma simteam in largul meu.Zambeam fortat,incercand sa fac propozitii cat mai concrete.Nu puteam fi in largul meu.Ciudat,la fel ma purtam,uneori, si cu prietenii.Eram diferita si se putea observa asta. Semanam cu personajul din viitoarea mea carte.Purtam o masca,iar adevarat mea fata se vedea atunci cand scriam�..s-a vazut acum,in acest mic fragment scris de mine,cea adevarata.Asta m-a facut sa ma deschid asa cum sunt.Sa dau masca jos.
Si totusi,aseara,in timp ce dansam,m-am putut deschide in fata lui.Am zambit sincer,ba chiar am si ras si totul datorita lui!Un simplu om,ma putuse schimba miraculos,in c�va minute,fara sa ma cunoasca,fara sa stie�..
Ma intreb de ce?De ce tocmai el?Ce avusese asa de special,incat am facuse pentru o clipa,din nou om?Caci eu,nu eram om.Eram un inger trist,care trece prin lumea asta ca o fantoma.
Iar,el�.era un demon cu chip de inger ce se apropiase de mine,pentru a-mi reda o frantura din via?a unui om.Pentru a ma face vie macar o clipa.Si totusi,cand un inger si un demon se intalnesc,acestia se lupta.
Dar,noi nu am fost la fel.Ne-am ajutat unul pe altul,ne-am alinat durerea si suferinta.De ce? Pentru ca suntem diferiti�..Eu sunt un inger trist,ranit la o aripa,neputand zbura si pierzandu-si speranta ca o va mai face vreodata,iar el�un demon frumos,care poate vindeca ranile altora,dar pe ale lui,nu.Un demon cu suflet,care incearca sa se salveze si care poarta o masca,dupa care am putut patrunde doar eu,c�va clipe.
M-am trantit pe canapea cu un pahar de vin in mana.Parul imi cadea ciufulit pe ochi,trupul imi era moale ca al unei papusi.De ce mi-a dat acest demon speranta ca voi mai putea zbura?De ce nu m-a lasat singura,in durerea cu care m-am obsnuit.Singura printre literele mele.
Am baut usor,blestemandu-mi via?a.De ce nu puteam fi multumita cu ce aveam��?Ce imi mai lipsea?Dupa ce tanjeam atat de mult si de ce ma chinuiam atat ca sa-l primesc?Ce facusem de nu puteam ajunge la el?
Mi-am pus fata in maini,tremurand toata.Mi-a redat speranta ca pot fi fericita,chiar si pentru o clipa.Eu eram o ciudata si ma obisnuisem cu asta.Eram ca fata din cartea mea.Nu puteam trai printre oameni,eu,cea care trebuia sa le aduc fericirea,fiind inger,le aduceam tristetea si pierzania.
Din totdeauna experientele mele cu oamenii nu fusesera satisfacatoare.Simpla mea prezenta ii indeparta pe oameni,iar unora le aducea chiar pierzania.De atunci�.am decis sa ma izolez,sa traiesc singura si sa ma apropii doar rareori de oameni. .Ma afundasem tot mai mult in singuratate,tristete,durere si suferinta,apropiindu-ma de sfarsit.
Aseara,totusi,am incalcat regula si spre surprinderea mea,nu am indepartat oamenii,ci i-am atras.Majoritatea erau curiosi sa ma cunoasca si nu ma urau din cauza modului de a fi�Mai ales el�.Crezusem ca nu maia m speranta,ca voi pieri ranita in intunericul profund.
Iar acest demon,mi-a redat speranta ca as putea zbura,pentru o clipa,spre vazduh.Crezusem ca mi-o pierdusem demult,dar acest strop imi invadase inima si imi redase o bucurie la care nu m-as fi asteptat niciodata.Ma facuse sa gust din via?a sa o traiesc c�va minute,ca un om normal.Si asta mi-a redat speranta.M-a facut sa cred macar pentru o clipa,ca pot fi salvata.Mi-o pierdusem demult si crezusem ca am trecut peste asta,dar acum imi este greu,atat de greu�..Dupa ce ai gustat o data din elixirul vietii,vrei tot mai mult�..si mai mult�.
Am tipat,tremurand toata.Mi-am infipt unghiile in pielea alba,cuprinsa de dorinte.Acum,imi doresc atat de mult sa-l mai vad o data si sa mai gust macar pentru o clipa din inima edenului.De ce nu ma lasase in pace?De ce imi daruise speranta?Atatia de ce�.prea multi de ce�..
Nu stiuse ca voi vrea tot mai mult,iar daca nu il voi vedea,ma voi rupe bucatica cu bucatica,curprinsa de durere si suferinta si voi tanji dupa o via?a normala,voi deveni dependenta de el�..?
Am inchis ochii,incercand sa ma calmez.Nu puteam fi necugetata.El avea via?a lui�.o prietena draguta,o firma,o casa.Eu eram o scriitoare depresiva,care tanjea dupa salvare,chiar daca nu mai avea sanse si care devenise dependenta de un demon.Nu puteam sa-l incurc cu sentimentele mele.
M-am ridicat convinsa ca nu are rost.Am privit pe geam�.Un card de ciori de indreptau spre soarele din fata mea,care apunea.Pana acum ma descurcasem singura,traisem retrasa,convinsa ca voi atrage pierzania,daca ma voi apropia de cineva.Nu aveam nevoie de ajutor.Nu imi pasa de acel strop de speranta.Dar,in inima mea, stiam ca ma minteam singura.Stiam ca doream sa fiu salvata,ca tanjeam dupa speranta pe care mi-a dat-o el�..
Razele portocalii imi inundau fata,in timp ce cardul se ciori se afunda tot mai mult in vazduh.Un strigat dramatic,inunda bolta cereasca,strigatul neinteles al lor.Un strigat care parca prevestea moartea si sfarsitul��

[fake_fate]

Am trecut si yo pe aci!:D
Prima impresie a fost ca ai un stil foarte matur de a scris si nu te grabesti cu lucrurile permitand cititorului si isi formeze o parere mult mai buna!
Issabella este cu adevarat un personaj complex si imi place felul ei (tau de fapt) de a analiza personajele. Ce nu imi place e ca tre sa astept pentru continuare:))=)) Dar aspept cu sufltul la gura si cu nerabdare!!
Succes!

[Midori]

Sys, ma bucur ca ati deschis un nou fic, faceti o treaba buna impreuna.Issabella e chiar un personaj foarte placut.Ciudat a fost faptul ca ia numit personajul masculin Bruce Willis, nu stiu de ce dar nu prea e original.In rest am vazut minuscul greseli de tastare.
Astept next cat mai repede

[starnight]

Din pacate chrissta a renuntat asa ca am sa continui doar eu.


III. O zi de munca




A doua zi m-am trezit destul de odihnita. M-am indreptat spre baie,dandu-mi jos camasuta,in timp ce intram. Dupa ce am inlaturat si lenjeria,am intrat in cada,bucurandu-ma de spuma moale.Nu puteam sta prea mult,caci azi treabuia sa merg la judecatorie.
Cum am mai spus,i-am implinit dorinta tatalui meu,cea de ai urma profesia.Acum un an am absolvit facultatea de drept,iar de atunci profesez la judecatoria din oras
M-am invelit cu un prosop moale si am fugit la dress-ing.M-am plimbat printre dulapuri cautand cu privirea ceva buna de imbracat.Deobicei,cand mergeam la judecatorie,ma imbracam cu fuste,iar in timpul liber,cu pantaloni.
Peste câteva minute de cautari,am gasit o rochie frumoasa,alba ,mulata pe corp. Venea cazuta pe umeri,neavand nici un decolteu si era pana la genunchi.M-am incaltat cu o pereche de pantofi negrii,iar ca accesorii mi-am pus niste cercei de aceasi culoare si câteva bratari.La rochie,am mai adaugat o curea negra,pusa la mijloc,pentru a fi mai interesanta.
Parul l-am lasat ca deobicei,desprins.Mi-am luat o poseta mica,neagra si o geanta cu acte,iesind pe usa.Am coborat cu liftul,asteptand rabdatoare.Cum am iesit afara,am simtit vantul placut,care imi mangaia fata.Soarele stralucea,dand o nota de caldura.
Am chemat un taxi,nevrand sa merg pe jos.M-am asezat pe bancheta,iar dupa ce am zis unde vreau sa ajung,am reintrat in meditatie.
Imi placea meseria asta,chiar daca era destul de greu sa faci dreptate.Imi amintesc cum a fost prima oara.Am zambit in sinea mea.In New York,poate nu va vine sa credeti,dar nu mai fusesera de cativa ani buni,femei judecatoare.
De ce?Ei bine,deobicei acuzatii,daca sunt arestati sau atunci cand sunt judecati,trimit amenintari destul de serioase. Pana si barbatilor le este frica sa nu fie atacati,familiile sa nu le fie ranite,sa nu le fie incendiata locuinta sau distrusa masina.Daca lor le este frica,ce sa zici de o femeie?
Chiar daca un astfel de caz,se intamplase acum cinci ani,oamenii erau destul de inspaimantati,mai ales ca circulau zvonuri,cum ca unii ar primi amenintari,dar le e frica sa depuna plangere.
Mai sunt si judecatorii corputi,care primesc mita cat incape.In concluzie,New York nu este un oras sigur pentru o femeie tanara,judecatoare.
Cand m-au vazut prima oara,au ramas surprinsi,de parca eram o fantoma sau cine stie ce nebuna.Pana si presa venise pentru a-mi lua câteva interviuri. Spre fericirea mea,nu primisem niciodata amenintari,iar in scurt timp devenisem cunoscuta,pentru dreptatea cu care judecam.
In institutie nu erau decat vreo patru secretare,sase dactilografe si trei asistente personale.Eu o aveam pe cea mai draguta.Era o fata de vreo 20 de ani,mai scunda,cu parul negru,tuns scurt,cu tepi si ochii albastrii.O chema Alice si era o prietena foarte buna pentru mine,in aceea institutie.
Taxi-ul se opri.I-am platit barbatului si am coborat din masina.In fata mea se inalta falnica, judecatoria.Am urcat scarile din marmura,salutand câteva persoane.Am deschis usor usa,intrand in holul impunator.Deasemenea,era facut din marmura,câteva columne sculptate,inaltandu-se zvelte.Existau o multime de scari,iar peste tot in cladire roiau mii de oameni.
M-am indreptat spre biroul meu,in drum vorbind putin cu un alt judecator. Acesta era destul de mare,fiind compus din doua birouri,un dulap pentru haine,o canapea si o masuta.
Cum am intrat inauntru am fost intampinata de asistenta si prietena mea,Alice.Aceasta ma saluta vesela si spuse in timp ce imi puneam geanta cu acte pe masa:
-Astazi aveti doua cazuri.La ora 13:00,cazul familiei Burowns,pentru custodia copilului,iar la ora 16:00 cazul fetei acre si-a atacat parintii.Aveti dosarele pe masa.Va aduc o cafea?
Nu imi placea ca folosea pronumele de politete si ii reprosasem asta de multe ori,dar ea insista ca macar de ochii lumii sa vorbeasca politicos cu mine.I-am zambit si i-am spus:
-Da,mi-ar prinde bine o cafea.Dupa ce mi-o aduci,ma apuc de citit dosarele,asa ca te-as ruga sa nu fiu deranjata.Daca este ceva important,ma anunti,dar ma indoiesc.Daca nu,ma anunti cu vreo zece minute inainte de ora 13:00,pentru a ma pregati.Uneori ma afund prea mult in treaba si pierd limita timpului.Ok?
-Desigur.
Alice iesi grabita pe usa,in timp ce eu m-am asezat mai comod in scaun.Mi-am scos actele,iar apoi mi-am indreptat privirea spre dosare.Amandoua aratau aproape identice.L-am luat pe cel cu custodia si am inceput sa-l rasfoiesc.M-am strambat.Un caz tipic.Nu va dura foarte mult.
Alice intra usor in incapere,punandu-mi pe masa cafeaua.Apoi,se duse la biroul ei,asezandu-se comod si incepand sa lucreze.Imi placea compania ei.Nu trebuia niciodata sa umplu linistea cu vorbarie si puteam fi in largul meu.Oriunde ma aflam,daca era si ea cu mine,ma simteam ca acasa.
Am deschis dosarul citind prima pagina. Intai incepea cu descriere scurta a persoanelor,iar apoi rezumatul intregului caz,probabil facut din declaratiile lor:

Amanda Burowns- 30 de ani,femeie de afaceri,are câteva firme in America de Sud . Statut:divortata de sotul ei,in urma casatoriei ramanand o fetita in prezent,cu varsta de sase ani.

Karl Burowns-33 de ani,de profesie ziarist,acum câteva luni a fost somer.Instanta i-a respins cererea de custodie a copilului,datorita acestui lucru.Statut: divortat de sotie,in urma casatoriei ramand copilul in cauza,in prezent,traieste in concubinaj.Pe data de 13.04.2009,a depus cerere pentru custodia fetitei.

Karla Burowns-6 ani,in prezent locuieste cu mama,in America de Sud.


Amanda si Karl Burowns s-au casatorit acum sapte ani,pe data de 06.05.2002, in New York.Au locuit impreuna,iar dupa un an a aparut si Karla.S-au inteles bine,dar dupa doi ani s-au despartit,doamna Burowns bagand divortul.Fetita a fost luat de acesta,iar o vreme au stat in America de Sud.
Dupa patru ani,fetita i-a fost data temporal domnului Burowns,deoarece șotia acestuia avea probleme cu afacerile.Din declaratiile sotului,reiese ca acesta s-a obisnuit cu micuta si a incercat sa ii indeplineasca toate dorintele.
Dupa câteva luni,acesta a intreprins o cerere de custodie.Dupa trei infatisari,instanta a hotarat sa ii acorde fetita,mamei,deoarece sotul nu indeplinea conditiile financiare, necesare cresterii unui copil.
Ulterior,domnul Burowns a initiat o noua cere,deoarece s-a angajat si considera ca poate indeplini toate conditiile.


Cam asta era tot cazul.Ma asteptam sa fie ceva de genul,desi poate ca este putin mai diferit de tiparul de pana acum.Este foarte greu sa dai copilul unuia dintre parinti.Eu am intalnit rare cazuri in care unul dintre parinti,deobicei tatal,sa nu aiba cazier sau sa nu fie dependent de droguri.Atunci,totul devine mai usor,dar acum…..
Am zambit resemnata si am gustat din cafea.Alice facea una excelenta.M-am intins putin,cascand usor.Era 12:30.Desi,dosarul este scurt,cititul iti ia mult timp,caci trebuie sa analizezi pe rand fiecare fapta,iar apoi intreaga poveste sa prinda contur,urmand ca in sala de judecata sa o definitivezi.
M-am gandit daca sa ma apuc si de cel de-al doilea dosar,sau sa imi mai rezolv ceva acte.Am ales cea de-a doua varianta,deoarece custodia nu va dura asa de mult,deci voi avea timp,macar o ora sa il citesc.
Am luat niste foi,incepand sa le citesc grabita.Deja,stiam ce contineau,dar vroiam sa vad daca nu imi scapase nimic.Erau niste rapoarte care trebuiau semnate.Dupa un sfert de ora, m-am hotarat ca ar fi cazul sa termin cu ele,asa ca le-am semnat citet.
Vroiam sa mai scriu ceva,dar vocea lui Alice rasuna in camera:
-Este fara zece.
Am tresarit usor.Uitasem ca mai e cineva in camera,satena pastrand o liniste tainica.I-am zambit spunand:
-Multumesc.Am terminat de semnat rapoartele si te-as ruga daca le-ai putea duce tu la secretariat.
-Nici o problema.Haideti,sa va imbracati.
Lua o roba de pe umeras si mi-o dadu.Era simpla,neagra.Am imbracat-o rapid fiinde deja obisnuita.Apoi,am fugit spre birou,luandu-mi dosarul si câteva foi,impreuna cu un pix.Alice era deja gata,asteptandu-ma rabdatoare.Tinea in mana câteva foi,pe care trebuia sa ia notite,o agenda in care era notat programul meu si un pix albastru.
I-am zambit,multumindu-i oarecum pentru ca ma astepta.Apoi,am luat rapid o gura de cafea si am iesit pe usa,urmata indeaproape de aceasta.

[Midori]

Ma bucur ca sunt prima! Sa incep cu laudele...descri excelent si sti sa imortalizezi orice. Dupa parerea mea isabella e putin cam prea serioasa, ar trebui sa o faci mai dinaminca. In rest fic-ul este foarte bun si ma bucur ca ai schmbat numele personajului principal masculin.
Iti urez mult noroc in continuare

[fake_fate]

Hmmm, pai cam asta este o zi din viata ei. Este descrisa cu meticuzitate si ai ales un caz destul de bun pentru a nu banaliza dar nici sa sara scantei. Ma intreb daca lucrurile in sala de judecata se vor complica.Imi place tot mai mult de ea si de felul in care i-ai dat viata. Greseli nu am obseravat, dar nici nu am avut cand statea un pic cu gura deschisa si citeam sa nu pierd nimic.
Deci e si scriitoare si judecatoreasca:D
Ja ne! Succes in continuare.