Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Retroversus

#1
un nou fic, o noua idee o noua experienta pentru mine. sunt familiarizat cu ideea dar nu am mai scris de mult timp despre acest subiect asa ca m-am decis sa fa un test. momentan va las prologul urmand ca in zilele urmatoare sa postez si primul capitol. astept parerile si criticile voastre sincere.


Retroversus
Prolog:

Penance can’t absolve your sin
Distrubed-Believe

Se spune că atunci când eşti pe punctul de a murii, vezi filmul vieţii tale, cu toate bucuriile şi tristeţile acesteia. Ce faci atunci când aceste imagini rulează în mintea ta precum un diapozitiv pe o pânză albă? Ai vrea să pui STOP...sau să dai înapoi, şi iarăşi înapoi şi iar, şi iar, şi iar...pentru un infinit de ori, pentru că ţi-e teamă să mori, pentru că ai greşit şi vrei să repari răul ce l-ai făcut, pentru că promiţi lui Dumnezeu şi Diavolului că te vei schimba că vei repara totul cerşind pentru încă o clipă, încă o zi, încă o şansă la viaţă.

Când mori vampirizezi timpul, îl aprinzi ca pe o ţigare din care tragi dar fumul e rece, e rece că gheaţa, e dureros şi te arde ca focul, îl sufli, îl dai afară pentru a te elibera şi uite aşa s-a dus o secundă din puţinele ce ţi-au mai rămas. Mai tragi încă o dată din ţigară, este un deja-vu, un memento al experienţei anterioare însă mult mai dureros, ceva curge din tine e...cald. Dai fumul afară...durerea nu dispare e tot acolo, la fel şi răceala, mai tragi odată....agonia se instalează...mori...încet şi dureros....tu mori...e zgomot şi multă agitaţie în jurul tău dar tu nu auzi nimic, doar vezi imagini şterse chipuri şi lacrimi prin ochi tăi împăienjeniţi.

Ce se întâmplă te întrebi... oare chiar mori? Sigur e un vis, un vis urât, un coşmar ce te chinuie. Dar e ata de vivid, te doare, ţi-e frig şi simţi totul că şi cum ar fi real. Dar nu se poate, cum, de ce, de ce tocmai acum când totul este aşa cum ar fi trebuit să fie, când însfârşit ai început să înţelegi viaţa, când însfârşit ţi-ai reparat greşelile. Preţul e atât de mare.

E un vis, îţi spui încăpăţânându-te să te agăţi de firul subţire de painjen din faţa ta. E un vis, o să mă trezesc şi totul va reveni la normal. Nu vezi nici o lumină divină, nici pământul nu se crapă pentru a te înghiţi, nimic doar mori, încet şi dureros. Mintea ţi se sparge, vederea îţi e din ce în ce mai neclară şi mori şi totul în tine e spart şi oase şi organe şi tot şi mori acum, dă-ţi drumul eliberează-te mori, spune ultimele cuvinte şi lasă ultima suflare să îţi scape pe buzele însângerate.

- Am ştiut tot acest timp ce am făcut, Alex, am ştiu....uhh...dar niciodată nu am avut curajul să o spun...ahhh... iartă....
[Imagine: 359k875.png]
I will fight, one more fight
Don't break down in front of me.
I will fight, one more fight
I am not the enemy.
I will try one last time
Are you listening to me?
I will fight, the last fight
I am not your enemy.

Fiction:
Memento Non Mori
Iris Infinit
Midnight Waltz
Retroversus

#2
Hello.
Se pare că am onoarea de a mai citi un nou fic şi de al mai comenta. Recunosc că acest prolog este destul de interesant, chiar mai făcut curioasă cu ce se va întâmpla în continuare. Despre idee încă nu ştiu ce să zic, aşa că voi aştepta următoarele capitole, oricum sunt sigură că va fi foarte interesantă. Da am văzut câteva greşeli de tastare, probabil din neatenţie, aşa că nu mă voi lega de ele. Un singur lucru ma nemulţumit şi anume lungimea acestui prolog, dar e bine şi aşa. Cam atât spor la scris.Bye.

#3
Hello Gonty.
Imediat cum am văzut de cine este scris nu m-am putut abţine să nu citesc şi implicită să nu las un comentariu.Prologul a fost destul de interesant, dar cu toate astea nu ştiu la ce să mă aştept în continuare, dar ador suspansul. Ideea, cel mai probabil îmi voi forma o opinie de îndată ce vei posta următoarele capitole. Recunosc că mă obişnuisem ca capitolele să fie lungi, dar ţinând cont că e un prolog este ok. Aştept nextu şi sper că mă vei anunţa. Bye, bye.

#4
Interesant nume are fic-ul tau. De unde ti-a venit ideea?
Prologul care l-ai postat a fost foarte scurt. Imi place felul in care l-ai scris, totul este foarte cursiv si, nu am avut impresia nici macar o secunda ca vreo propozitie este pusa acolo cu forta. Ceea ce nu mi-a placut a fost faptul ca ai folosit prea multe puncte de suspensie. Personal nu am nimic cu ele, insa arata cam urat. De asemenea am mai vazut cateva litere puse in plus, sau puse gresit si vreo doua virgule care nu isi aveau rostul pe acolo.
Cat despre subiectul acestui fic, am o mica idee in capusorul acesta al meu - si titlul a ajutat destul de mult la formarea ei -, insa sper sa fiu surprinsa.
Bafta in continuare si te rog sa ma anunci cand pui continuarea.
We mortals have many weaknesses; we feel too much, hurt too much or too soon we die, but we do have the chance of love.

#5
Hi !! :]
Dupa cum se pare titlul a fost cauza si acum dupa ce am citit prologul am venit sa-ti las com.
Nu ma stresez ca nu's prima, am venit cu intarziere.
Se pare ca deja lumea a inceput sa te laude, dar nu le port pica si nu-i contrazic meriti din plin.. iti spun sincer.
Cu toate ca: *Au fost cateva parti in care s-ar mai fi putut adauga ceva descriere, putin, nu mult.

Dar ce-mi place extrem de mult este ca ai spus totul asa de direct, pe moment si ca s-a desfasurat intr-un interval de timp asortat, parca combinat intre un trecut si prezent si cel putin asa vad eu.. nu stiu daca ai inteles ce spun. ^^;

Oricum faptul ca totul a fost asezat in ordinea lui, propozitiile nu au fost seci si chiar daca in anumite locuri nu s-au intamplat multe intr-o fraza, au avut un impact mare si un adevar asa de real si profund, ai reusit sa ne pui mai mult pe ganduri si asa ai reusit sa ne lasi sa ne exersam iamginatia, vizualizand cu ochii mintii tot "sejurul" mortii acesteia.
Nu a fost lung, asta se vede, nu ami conteaza, nu necesita mai mult. Ai sus-o asa de direct si de concis incat nu mai avea rost sa lungesti treaba.

Sfarsitul a fost interesant, insa parca idea de genul ca si-a dat seama cu aia sia in timp ce acum viata ii se scurge din trup, am mai intalnit-o.
Chiar si asa tu ai invaluit totul intr-o alta atmosfera, mult mai reala si chiar credibila. Nu pot sa spun ca am simtit fix ce simta tipul sau tipa sau ce o fi.. XD insa ce ai spus chiar m-a patruns profund, fiindca ai avut dreptate. Cui nu ii este frica de moarte ? Iar acele versuri sunt pur adevar.

Te felicit pentru un prim prolig excelent si bine plasat, cu o configuratie simpla dar credibila si pulsativa, plina de ganduri si tot asa.
Ai reusit sa-mi captezi atentia si prin stilul abordat care se pare ca este original, al tau ma refer. Si chiar mi-a placut. :]

#6
well, my dearest, tu stii deja ce cred eu despre aceasta poveste pentru ca am citit prologul acum ceva timp, chiar tu mi l-ai dat si mi-ai spus si despre ce este povestea.
Nu stiu ce as mai putea sa iti spun in plus fata de ceea ce deja ti-am spus dar voi incerca sa redau aici(ca sa ai sa nu uiti sa stii tot timpul:P) ceea ce ti-am zis atunci.
Imi place cum ai descris. Imi place pentru ca il faci sa treaca prin niste etape cruciale. Adica mai intai in inconstienta sa personajul filozofeaza asupra morti si apoi descrii cum devine incet incet constient de ceea ce se intampla in jurul sau, de faptul ca intr-adevar moare si cum incearca exact la sfarsit, in ultimul moment sa indrepte ceva esential ceva ce trebuia sa intrepte atunci cand avea inca aceasta posibilitate dar nu si-a dat seama in acel moment de importanta acestui lucru. Este tragic cum numai in clipe de acest gen ne dam seama adevarata valoare a unor lucruri, a unor persoane de adevarata distrugere a unor cuvinte sau intamplari.
Ai reusit sa redai acest moment foarte bine, de altfel, nici nu ma asteptam la altceva din partea ta.;)
Astept cu nerabdare continuarea.bafta:*

#7
`ello:-H
Yeah, i`m late:d.
Nu`mi vine sa cred ca ai putut sa scrii ceva atat de scurt. Sper ca (,) capitolele nu o sa fie la fel. Credeam ca dupa ce o sa`l recitesc o sa fie altfel, dar sentimentul persista, acel sentiment pe care il ai doar in momentele in care esti martor la un eveniment crucial din viata unei persoane, in care esti un martor nesemnificativ la o ocazie extrem de importanta, ca si moartea. Ai un mod de a descrie cu totul aparte, iar acel "haos organizat" ni se transmite perfect, impreuna cu presiunea din punctul culminant, in care realizeaza ca nu mai are nici o sansa. Sfarsitul a reusit sa ma tina in suspans inca de cand l`am citit prima data, si inca astept cu nerabdare urmatorul capitol. Dar inainte de a`mi lua ramas bun...greseli de tastare:
"painjen" - paianjen
"e rece că gheaţa" - ca

Spor la scris in continuare si sper ca "zilele urmatoare" inseamna saptamana asta.
Buh-bye>:D<
[Imagine: blooddressredsnowemotiv.jpg]




Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)