Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Iris Infinit+18

#1
Împreună cu Ich am decis să scriem un fic, dacă veţi fi curioşi să citiţi veţi descoperi despre ce este vorba. Prezentul capitol este scris din două perspective şi probabil aşa vor vi şi următoarele. Speram să citiţi şi să lasaţi păreri şi impresii.

Prolog:

Ne scăldam în infinitul fiinţei noastre încă de când ne naştem, privim prin ochii noştrii orbi stratul superficial al lumii fiind incapabili să distingem nuanţele infinite ale cunoaşterii supreme. Suntem surzi atunci când cerul se despică şi pământul se crapă pentru a ne spune secretele lui, ne speriem, fugim, pierzând şansa la cunoaştere.
Ne pierdem divinitatea atunci când ne murdarim cu obisnuitul şi rutina, ne pierdem unicitatea când începem să aparţinem maselor uitându-ne identitatea şi dorinţele.

Ne pierdem glasul devenind muţi atunci când trebuie să vorbim tot cea ce gândim. Suntem falşi şi afişăm zâmbete insignifiante, schiţam mine fără sentiment creionându-le cu nonşalanţă ori de câte ori comunicăm. E deja un obicei şi oricât am încerca să ne schimbăm nu reuşim căci suntem inerţi în infinitatea universului şi a schimbării.

Când pierzi timpul frivolizând viaţa moartea vine repede ca o rafală de vânt trece scuturându-ţi frunză cu frunză esenţa vieţii lăsând în urma doar un leş ce putrezeşte. Este curios însă modul în care ne despărţim de cei apropiaţi, îngropându-i între patru blane cu mâinile încrucişate pe piept un simbol al infinitului al imortalitaţii şi pirvind cu ochii închişi spre cer. E o ofensă murdară şi ruşinoasă la adresa imortalitaţii firii. Ochii, oh ochii nu ar trebui niciodată închiişi căci ei sunt martorii spectacolului revelaţiei, al dansului celest al sacrificiului lunar.

“Văd totul acum, din fiecare unghi şi în acelaşi timp, am reuşit am atins omniprezenţa!”




Initium(Tyki)

La început a fost cuvântul...


Totul are un început şi este primul element cunoscut al ecuaţiei false pe care ne încăpăţânăm să o rezolvăm, necunoscutele sunt multe şi parantezele infinite, nici măcar de început nu suntem siguri că este cel corect şi absolut adevărat. Când tragem linia şi adunăm elementele vieţii realizăm că nu ştim defapt nimic despre noi, nimic despre lume, nimic...totul este un mare şi nenorocit nimic.

Ne pictăm moartea trăind în batjocura zi după zi ghidându-ne după dogmele şi ideile altora, fiind incapabil să dăm viaţa dorinţelor noastre. Nu cunoaştem puterea, şi ne temem de necunoscut, suntem bolnavi şi mintea noastră plină de rugină şi neunsă de libertate e incapabilă să îşi dezlănţuie adevăratul potenţial. Tăiem doar jumătate din felia de pâine a vieţii şi mâncăm că vrabiile din mizeria cunoscutului rămăşiţele aruncate de infinitatea naturii.

Ascultăm neputincioşi cum “lup-dup-ul” inimii noastre sună ca un ceas stricat, lăsând fir după fir ca nisipul din clepsidra personală să se scurgă în negură cenuşie a pământului murdar. Călcăm prin mizeria gândurilor laşe ce ne străbat creierul formând un văl în faţa ochilor ignorând adevăratele valori şi detalii ale acestei lumi poluate de falsitate, suntem zilnic martori ai banalului, învârtindu-ne în cerc în propria închisoare murdară creata de mintea noastră slabă.

Initium 2(Ich)


L-am întâlnit într-un bar tipic oxfordian. Nu-mi plăceau, erau suficient de liniştite încât să-ţi prăjească creierii pe rând, cam acelaşi efect ca iarba fumată zilnic( cate un G sau două pe zi). Toată magia asta a liniştii şi-a beţivilor pensionari se împraştie seara, când tineretul englez dă năvală în localuri. Dacă în timpul zilei e liniştit, seara e anarhie.

Era o seară de august, pe la sfarşit mai exact. M-am aşezat întâmplător lângă el, în faţa barului, defapt nici nu i-am dat atenţie până nu i-am privit ochii. Albastru lapis lazuli, rară culoarea, şi… intensă. Am stat să-l analizez, nu era un bărbat frumos dar avea nişte trăsături extraordianare. Tenul alb deschis şi pletele blonde, buclate şi lungi până la umăr, formau acel contrast puternic ce scoatea pe orcine din minţi. Restul trăsăturilor nu se potriveau, dar mi se părea puţin interesant, puteam trece peste buzele subţiri şi nasul cârn şi mediu. Şi doamne, ce contrast! Cămaşa neagră, îmi inspira un stripteor. În orice caz, cred ca mi-am lins buzele când l-am privit, pentru că şi el s-a întors spre mine c-o faţă analitică.

Nu mi-a păsat, chiar deloc! Sincer am crezut de la început că e un german pe la treizeci de ani, aveam să aflu mai târziu că defapt era un german pe la partuzeci si cinci de ani! Mi-am dat seama că-i german în momentul când şi-a comandat un: Jonny Walker Green Label cu două cuburi de gheaţa nu ştiu de ce-mi amintesc aşa de exact chestia asta, mai ştiu doar că eu eram tentată să-mi iau o Tequilla Sunrise, însă până la urma mi-am luat un whisky, cinci sute mil cu un cub de gheaţa, încă nu-mi amintesc de ce mi-am luat whisky, dar nu cred că lucrul ăsta contează aşa mult!
Încă nu-mi amintesc cum am intrat în discuţie cu el, cert e că nu-mi amintesc nici cum am ajuns la el, dar după un pahar de whisky nu a mai contat nimic.

Nici faptul că nu îi ştiam cu adevărat numele, sau că numele meu nu era cel pe care-l credea el. Au urmat doar atingeri şi înjurături, probabil din mintea lui, în momentul în care fiecare unghie vişină-putredă, de-a mea, l-a zgâriat sau i-a smuls vreun fir blond în timpul acţiunilor incontrolabile!
A doua zi lucrurile au devenit incitante”




Lumina intră ciudat în camera rece şi îi lumina ei fiecare bucată din pielea alb-gălbuie, aproape bolnavicioasă a corpului. Părul negru şi ondulat îi cădea peste piele, în cel mai sec şi dezordonat mod posibil. Dormea…
[Imagine: 359k875.png]
I will fight, one more fight
Don't break down in front of me.
I will fight, one more fight
I am not the enemy.
I will try one last time
Are you listening to me?
I will fight, the last fight
I am not your enemy.

Fiction:
Memento Non Mori
Iris Infinit
Midnight Waltz
Retroversus

#2
Hello:*
Ce pot spune.... mi-a placut:eto:
Ai fi putut inlocui Initium, cu altceva astfel incat cititorul sa intelega despre cine e vorba..... iar cel mai simplu exemplu este pentru genul feminin ea, iar pentru cel masculin el( asta in cazul in care nu se reda nici un nume, cum este si in cazul acesta).... stiu suna foarte prostesc, dar ar fi fost mai eficient.... cel putin din punctul meu de vedere:)).
''Tăiem doar jumătate din felia de pâine a vieţii şi mâncăm că vrabiile din mizeria cunoscutului rămăşiţele aruncate de infinitatea naturii.''
parte asta pur si simplu ma incantat.... emana atata realism si intelepciune sa putea spune, incat iti '' mangaie privirea''.
Inca un lucru care mi-a placut foarte mult a fost faptul ca nu l-ai transformat pe barbat intr-un zeu al frumuseti..... multe persoane fac greseala de a exagera cand descriu pe cineva si saracul personaj e inflorit pana nu se mai poate:D.
Ai un stil foarte interesant de a descrie si nu numai... naratiune e la fel de bine '' lucrata'', dar asta nu inseamna ca nu se poate mai bine.
Scrie 30- treizeci, iar 45- patruzeci si cinci etc. .... am vazut in alte locuri le-ai scris cum trebuie... pe astea le-ai scris asa casa economisesti timp?:))
C-am asta-i tot... sper sa vina repede capitolul urmator si daca se poate sa ma anuntati si pe mine;)).... :*:bye:

P.S. Nu stiam ca inima face lup dup:))

#3
Buna... de obicei nu incep sa citesc ficuri pentru ca nu prea am timp sa ma tin de ele... dar al tau mi-a atras atentia.
Imi place foarte mult cum narezi, totul se impleteste foarte frumos si nu am nimic de reprosat, nimic legat de estetica, naratiune, dialog sau orice altceva.
Pur si simplu se vede ca te pricepi. Sper ca si colega ta sa scrie la fel de frumos ca tine.
Ideea... hmmm, nu m-am prins inca de prea multe... filosofie la inceput, placuta de altfel, iar actiunea abia acum incepe... dar pare interesant asa ca o sa continui sa citesc... chiar daca o voi face mai rar (intru mai mult in weekend), pentru ca sunt curioasa sa vad cum evolueaza lucrurile.
Multa bafta la amandoua! si bineinteles voi veni cu mai multe pareri dupa cateva capitole :P

#4
Dragii mei, ma surprinde lipsa atentiei voastre-ceea ce eu,o iau ca pe o lipsa de respect fata de scriitori!- Nu inteleg cum de nu observati, spatile imense dintre cele doua descrieri, diferenta de numere dintre fiecare, ce au in sens destul de bine definit si mai ales ca nu observati felul radical diferit de a scrie :|
Multumesc de intelegere:)
A poseda cunostiinte e o virtute;
Apropo, Tyki...(cu regret o spun) e...e...e MASCUL!
Iubesc sa simt cum cazi
[Imagine: Untitled3-3.jpg]
cad
cadem

#5
Gresala mea... nu stau sa verific cine e fata si cine e baiat... doar intru si citesc si cum de obicei aici posteaza fete... banuiesc ca pot fi inteleasa.
Ma gandeam ca veti pune capitolele diferit asa au procedat multi... nu aveam de unde sa stiu ca le combinati inainte... si spatiile pot fi puse din multe alte motive.... nu ai cum sa-ti imaginezi imediat ca e vorba de un alt scriitor. Iar ca diferente de scris.... e prea devreme ca acestea sa fie observate, de obicei se intampla dupa mai multe capitole. Asa.... acum ca mi-am cerut scuze si fata de Tyki si cu privire la poveste... ce pot sa spun... astept continuarea ;)

#6
si imi fac aparitia asa cum am promis. nu scapi de mine Tyki... by the way, i don`t really love Tyki but he is starting to grow on me:)

schiţam mine-> cred ca vrei sa zici mime? chiar nu inteleg daca e mime sau altceva, oricum ideea o inteleg, o descifrez:P
okay, deci ori folosesti diactritice calumea ori renunta la ele. nu sunt puse unde trebuie si din cauza ca vad unele cuvinte cu diactritice ma astept ca si celelalte sa fie la fel si gresesc cuvantul:)
inca o chestie "defapt" se scrie despreunat. sunt doua cuvinte care vin de la din aceasta cauza.:P
Well, nu inteleg de ce esti atat de revoltata Ich. Adica, o poveste ca sa fie in armonie trebuie totusi sa contina un anumit vocabular, un mod de a formula frazele identic in toate capitolele. Faptul ca voi doi va potriviti atat de bine incat reusiti sa pacaliti cititori, sa nu isi dea seama ca de fapt ceea ce s-a postat sunt 2 parti scrise de 2 persoane complet diferite este ceva laudabil:P So, din punctul meu de vedere cred ca ar trebui sa fiti mandri ca ati putut pacali pe cineva.:P Spun pe cineva deoarece ii recunosc mult prea bine stilul lui Tyki ca sa va incurc:P
Imi place cum suna Initium, are o sonoritate care ma atrage.
Nu imi place ca nu ati pus numele capitolului la inceputul povesti, inainte de prolog. nu conteaza ca e in titlul topicului trebuia pus si la inceput:P
Imi place la nebunie cum e formulat prologul. Este totusi o idee obisnuita aceasta de a filozofa in prologul unei povesti, dar modul in care o faceti ii da unicitate si, cel putin pe mine, ma atrage.
Apoi continuarea. Initium 1 este un fel de introducere in Initium 2. pregateste cititorul pentru o intamplare, pentru un inceput dar ramane de vazut care e acel inceput. Pot spune ca intr-un fel e un spoiler. Imi deschide ochii asupra unei idei importante, unui detaliu crucial pe care poate l-as fi trecut cu vederea at cand as fi citit Initium 2, considerand ca personajul are un obicei de a se culca cu tipi necunoscuti. Dar asa, nu mai cred asta. Imi dau seama ca de fapt acel necunoscut va aduce furtuna in viata personajului sau ma insel? Ramane de vazut...
Bafta in continuare de abia astept sa vad ce imi rezervati mai departe.

#7
Bună am venit şi eu pe aici, chiar aveam de gând să o fac însă cum new moon m-a rugat în mod special am zis să trec mai devreme.
Ce pot să zic este WaW adică, aveţi stiluri atât de diferite, dar vă completaţi atât de bine încât ceea ce a ieşit este absolut minunat. Descrierea este foarte bună, minunată nu cred că am mai citit de mult ceva de o calitate atât de bună.
Prologul a fost foarte reuşit şi o spun la modul serios, adică nici nu ştiu ce aş putea comenta şi oricum greşelile ţi-au fost spuse de Fallen Angel.
Ideea mi se pare originală aştept să văd cum o să o dezvoltaţi în continuare. Bye. Bye.

#8
Hello hello. Ajung şi eu pe aici şi pot spune că sunt foarte plăcut surprinsă. Prologul a ieşit atât de bine încât am plâns. Plâns de bucurie pentru că însfârşit am dat peste o lucrare care merită citită şi comentată până la sfârşit. Okay, aveţi modurile de exprimare foarte diferite, iar asta îmi place deoarece deşi este o lucrare comună reuşiţi să distingeţi ideea ficului prin alte cuvinte. La descriere chiar nu am nici cel mai mic comentariu de făcut deoarece m-a surprins şi îmi place. Naraţiunea decurge foarte bine împletindu-se cu descrierea armonios. Acţiunea mie una chiar mi se pare puţin grăbită dearece, unde este scris cu Iatlic, presupun că este o amintire din moment ce este povestit la timpul trecut. Ar fi putut fi mai multe detalii adică ştiu că ai precizat faptul că nu îţi aminteşte cum a intrat în vorbă cu el sau cum a ajuns pe ace scaun, dar ( părerea mea ) că în loc să sari la acele "acţiunilor incontrolabile". În rest chiar nu am ce să comentez.
Sper să mă anunţaţi când puneţi next-ul si încă o dată felicitări pentru un început surprinzător!
Bye bye
[Imagine: 2rcpz12.jpg]

Cincizeci de minute ne despart privirile. Mă doare să te văd mereu atât de distant faţă de mine. Cu ea eşti simplu tu, cu mine de ce nu ai fi? Mă laşi să sper că într-o zi vei putea să-mi vorbeşti aşa cum şi eu încerc să îţi arăt că ţin la tine, dar eşti atât de orb încât nu vezi dincolo de această ceaţă densă pe care ai creat-o de unul singur. Flacăra ce trăieşte-n mine devine din ce-n ce mai puternică cu fiecare privire, cu fiecare literă pe care mi-o rosteşti, dar îmi este frică. Frică ca într-o bună zi această scânteie să se stingă în mometul în care te voi vedea de mână cu ea. Îţi cer un singur lucru, te implor nu mă lăsa în urmă. Nu mă lăsa să fiu doar o umbră a trecutului...



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  O floare de Iris Acadea' 6 5.554 13-01-2010, 04:43 PM
Ultimul răspuns: Acadea'
  Scurtatura spre infinit [vampires] Sarra 24 11.271 10-07-2009, 05:25 PM
Ultimul răspuns: D@n@


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)