06-08-2010, 03:11 PM
Hei am venit cu noul capitol...se pare ca totusi va pasa de ficul meu…multumesc tututor celor ce il citesc si mai si posteaza ! am ramas miscata de unele pm-uri pe care le-am primit si alte comuri deci : VA IUBESC MAI ! ;)) :x...spor la citit !
Cap.17 : "-Din pacate,da ."
-Naruto ? intreba fata surprinsa la vederea blondului ce radea,sub ea.
-Da cine credeai ?
-Sakura esti in regula,pari putin…nervoasa ? se auzi vocea Hinatei de langa cei doi.
Tipatul ascutit ce se auzise,fusese al ei.Se speriase cand rozalia sarise asupra baiatului.
-Ha ? A…da,sunt bine. spuse nedumerita fata.
Nu mai simtea pericol.Se pare ca se alarmase degeaba.
Hinata o ajuta pe rozalie sa se ridice si dupa ii intinse o mana si blondului.Nu tremura,nu rosise si nu se balbaia.Asta era ceva nou si neasteptat.
Sakura ramase cu o privire mirata catre cei 2.
-Ce-i cu tine fato ? intreba amuzat Naruto.
-Aaa…nimic.Ce cautati aici ?
-Noi am terminat de mancat,asa ca Hinata a sugerat sa venim sa va tinem companie.
-Bine. spuse fata fara sa se uite la ei.
Era bulversata.Nu intelegea nimic.Deci nu revenise spionul ci doar il comfundase.Se enervase degeaba.
Cel mai mult o deranja ca nu mai era doar ea cu brunetul.As fi vrut sa fuga cu el undeva departe,unde nimeni sa nu poata sa ii intrerupa.
Se comforma si se linisti.
-Inca mai sunt prajituri. spuse incet Sakura aratand spre directia unde se afla poiana.
Un zambet mare si brusc aparu pe fata blondului.O trase imediat de mana pe Hinata si pleca grabit catre patura.
-Esti bine ? intreba Sasuke din spatele fetei.
Copila se multumi doar sa dea din cap in semn pozitiv.Nu putea sa scoata vreo vorba.Ii era greu si sa respire.Vroia cu ardoare sa gasesca acel spion sa il pocneasca pana spunea tot.Vroia sa dea in ceva,sa sparga,sa rupa,orice numai sa isi descarce nervi.
Isi stranse pumni bine,sa se linisteasca.Unghiile incercau sa ii strapunga epiderma,dar rozalia nu vroia sa sangereze,ceilalti s-ar ingrijora degeaba.
Mergea cu pasi linistiti,dar mult prea apasati catre poiana.Sasuke era in spatele ei.
"-E nervoasa." spuse partea buna ingrijorata.
"-Cine nu ar fi ?" intreba ironic brunetul.
Partea neagra pufni cu dezgust.
Sakura se aseza lin pe patura urmata de Sasuke.
Naruto impreuna cu Hinata rontaiau fericit la prajiturile ramase,fara sa bage de seama starea celor doi.
Rozalia era incordata,cu dinti inclestati si cu pumni stransi.Privea in fata ei fara sa isi dea seama ce privea de fapt.
Uchiha era linistit,cum era starea lui de obicei.Simtea si el o frenezie ce ii cuprindea corpul.Stia mult prea bine cum sa se pastreze in exterior ca sa nu se de-a de gol,cu referire la ce simtea el cu adevarat.Murea de nerabdare.Nerabdarea de a afla cine e acel cineva.Il ucidea faptul ca erau "prinsi" de catre Naruto si Hinata si nu puteau face nimic.Trebuiau sa se compoarte normal.
Arunca o privire scurta catre fata.Aceasta nu parea in apele ei.Incerca cu greu sa se stapaneasca.
Copila simti privirea baiatului atintita catre ea.Isi intoarse capul catre el.Acesta o privea cald,parca rugand-o sa ramana calma.Sakura inspira adanc si se calma treptat.
Undeva departe de Satul Frunza,intr-o padure deasa si intunecata se auzeau voci.
-Incompetentule ! tipa Orochimaru catre Kabuto ce zacea intr-o balta de sange.
-Nu imi vine sa cred ca te-au prins ! Nu ai invatat nimic de la mine ! Ar trebui sa te omor acum ! suse aspru acesta in timp ce ridica sabia.
-Nu ! Te rog,stapane ! Nu mi-au vazut fata. Nu stiu nimic. Te rog,cruta-ma ! spuse Kabuto abia auzit in timp ce statea cu capul aplecat.
Orochimaru tipa atat de tare incat pasarele ce se aflau in padure zburara de frica.
-De data asta ai scapat. Ai noroc ca inca mai am nevoie de tine.
-Da,stapane ! Multumesc ! spuse cu o voce plina de sfiala baiatul.
Pe un drum ingust paseau linistiti cei patru.Naruto topaia fericit de colo,colo,cum facea el de obicei si vorbea foarte mult cu Hinata.Aceasta la randul ei vorbea cu el,parea foarte linistita,parca ii trecuse tot.Nu mai era aceea Hinata rusinoasa.
Sakura si Sasuke mergeau agale unul langa altu,fara sa spuna nimic.Mintile lor gandeau acelasi lucru : sa afle cine era acel spion.
-Ne vedem maine ! spuse vesel blondul catre cei doi,in timp ce o conducea pe Hinata pe o straduta.
Sakura ii facu din mana.Sasuke nici nu se uita la el.
-Din nou singuri. mormai brunetul.
-Hmm…te schimbi iar ? intreba fata fara sa se uite la el.
-Sunt de mult schimbat. raspunse lejer baiatul in timp ce isi introduse mainile in buzunare.
Rozalia se uita scurt la el.Baiatul privea inainte,mergand lejer.
-Pai...intri pentru un suc ? intreba incet brunetul.
Sakura nici nu baga de seama cand acesta se oprii in fata casei lui.
-Aaa…nu as vrea sa te deranjez. spuse calma fata,desi simtea cum se inroseste.
Reusi cu greu sa isi stapaneasca sangele ce ii invada obraji.
-Daca ar fi fost un deranj nu te-as mai fi invitat. spuse acesta in timp ce deschise usa locuintei lui.
Copila nu mai spuse nimic.Intra in locuinta brunetului.
Era exact cum si-o amintea.Mare si culoarea albastra predomina.Ii placea,dar nu stia daca ii placea cu adevarat sau doar ca ii apartinea baiatului.
-Portocale sau cirese ? intreba pe un ton calm acesta in timp ce o conducea pe rozalie catre canapeaua mare din sufragerie.
Copila se uita derutata la el.Era mult prea detasata de ce se intampla in jurul ei,se gandea doar la cele intamplate.
-Ma refer la suc. spuse Uchiha indreptandu-se catre bucatarie.
-Aaa ! Pai…mie indiferent. spuse Sakura asezandu-se comod pe canapeaua moale.
Chiar ii era indiferent.Stia ca nici nu o sa ii simta gustul.Asa ii se intampla cand era ingrijorata.Nu ii pasa de nimic,nu simtea nimic,era total focalizata pe problema.
Acceptase invitatia deoarece asa era singura cu Sasuke.Putea sa il simta aproape,dar acum vroia sa discute cu el despre cele intamplate.
Brunetul se intoarse cu o tava in maini.
-Autoserveste-te,te rog ! spuse baiatul punand tava cu 2 carafe de suc,una de potocale si cealalta de cirese si o farfurie plina cu fursecuri.
-Iarasi dulciuri ?! rase amar fata .
Baiatul zambi imperceptabil in coltul gurii in timp ce isi turna suc de portocale intr-un pahar.
Sorbi usor in timp ce se aseza pe canapea,la o distanta acceptabila de fata.
-Te simti bine ? spuse Uchiha vazand privirea goala a rozaliei.
Abia dupa 2 secunde copila isi scutura incet capul si isi indrepta privirea catre acesta,incercand sa para normala,sa nu dea de banuit.
-Da. raspunse scurt aceasta,lasandu-si privirea in jos cand observase ca baiatul o privi suspicios.
-O sa il prindem,Sakura ! spuse acesta serios.
Copila dadu scurt din cap si se apleca catre masuta din fata ei,pentru a lua o prajitura.Exact dupa cum crezu-se : nu ii simtea gustul.Simtea doar ca mesteca ceva intre dinti,dar parca nu avea gust.Exact ca apa,fara gust dar totusi iti potoleste setea.
-Ma dispera faptul ca nu pot sa aflu ce vroia,ce spiona si de unde imi stia numele. spuse in cele din urma,neputincioasa rozalia lasandu-se pe spate.
-Toate se vor rezolva,doar ai rabdare. spuse calm brunetul.
Copila isi dadu seama ca Sasuke avea dreptate.Se strofoca degeaba,nu putea sa afle,dar intr-o buna zi va afla.Stia asta.
Privirea i se plimba prin camera luminoasa.Observa o multime de decoratiuni stranii,dar intr-un mod placut.Erau sabii frumos lucrate,agatate pe pereti.Familia Uchiha fusese candva o familie bogata,constata Sakura ; si puternica de asemenea,dupa cate aflase.
Ochii ii cazura pe o fotografie frumos inramata,ce se afla pe o masuta mica.
-Familia ta ? intreba fata in timp ce luase fotografia in mana.
Sasuke o privi in tot acest timp fara sa scoata vre un sunet.Acesta se ridica incet de pe canapea si se indrepta cu pasi mari catre fata.
Ajunse in spatele ei si spuse pe o voce stinsa.
-Da.
Sakura cerceta fetele celor din poza.O femeie in jur de 40 de ani,parul brunet,lung pana in talie,cu ochii mari si caprui,cu un zambet dulce ; tinea in brate un copil micut si adorabil,ce dormea cu pumni stransi.Un barbat brunet, in jur de 45 de ani,cu ochii negrii precum cel mai intunecat abis,o tinea usor de talie pe sotia sa si de umar,pe fiul mai mare,care ii semana leit ; avea un zambet pana la urechi.
Aceea fotografie te ducea cu gandul la o familie fericita.Cine ar fi crezut ca fiul mai mare,cel care in fotografie avea un zambet placut si ochii negri,dar veseli ; va asasina tot clanul,lasandu-l prin nu stiu ce minune pe Sasuke in viata.
Sakura stia deja tragica poveste a sfarsitului clanului Uchiha de la Naruto,dar ceva din ea vroia sa o afle de la brunet,asa ca isi incerca norocul.
-El este fratele tau ?
Sasuke respira adanc si profund,parca oftand.Copila ii simti respiratia calda trecand printre suvitele de par si ajungand pe ceafa ei.Senzatia ce o acaparase o facu se temure usor de placere.Se ruga ca baiatul sa nu o fi observat.
Brunetul venise in stranga ea,strangand puternic pahar cu suc ce inca il avea in mana.
-Din pacate,da. spuse pe o voce stinsa,privind in gol.
Rozalia il privi.Acesta isi intoarse privirea catre ea.
-De ce din pacate?
Acum baiatul ofta deabinelea,lasandu-si capul pe spate.
-Poveste lunga.
-Am timp destul. spuse fata ridicand usor din umeri si se indrepta catre canapea.
Baiatul o urma.In mintea sa deja cele doua parti se certau.Partea rea se impotrivea.Nu vroia in ruptul capului ca brunetul sa ii impartaseasca trecutul sau rozaliei.Pe cand partea buna il incuraja sa o faca.
Acum trebuia sa ia o decizie in mai putin de 10 secunde.Sa ii spuna sau nu ?
Se hotara.Nu vedea ce avea de pierdut daca ii spunea fetei.
Partea intunecata tipa ascutit.
Se aseza pe canapea aproape de Sakura,ce il privea dulce.
Aceea privire dulce.Privirea care o adora.De fapt adora totul la ea.Adora felul cum radea,cum se misca,felul cum se enerva.Chiar daca nu era cea mai potrivita situatie,brunetul se simti si mai atras de ea vazand-o cum se infuria pe acel spion.In fiecare zi il suprinde cu ceva nou.
Sasuke zambi amar.
-Pai…mai pe scurt.Dragul meu frate mai mare,a asasinat tot clanul vrand sa isi demonstreze puterile,lasandu-ma pe mine in viata,nu stiu din ce motiv. spuse ironic acesta.
Sakura il priviri indurerata.Ii intelegea durerea mai bine decat oricine.Stia cum e sa privesti moartea parintilor tai.Era pur si simplu o chestie ce te marca pe viata.Pe cine nu ar marca ? Sa iti vezi parinti masacrati in fata ta,incercand sa te protejeze pe tine.Era o amintire ce te bantuia mereu si mereu.Si nu te simteai impacat pana cand nu i-ai razbunat.Abia atunci stii ca memoria familiei tale a fost restaurata.
Privile lor iar se intalnira si nu mai vroiau sa se desparta.Macar acum nu mai puteai fi deranjati de nimeni.Sa speram.
Culoarea ochilor lor parca se amesteca.Negru si verde.Contopite intr-o singura culoare.Verde inchis.
Sakura scutura repede,dar ferm din cap.Nu vroia sa se piarda din nou in privirea lui.Vroia sa afle mai multe despre trecutul sau.Vroia sa afle cea ce simtise atunci.
-Mai detaliat de atat nu stii sa povestesti ? intreba aceasta cu un fals amuzament.
"Cum sa ii poti rezista cand afiseaza ochii aia ?" spuse exasperat baiatul stiind ca nu poate scapa.
Partea buna scoase un chiot isteric de bucurie,pe cand partea rea exploda de nervi.
Sasuke rasufla prelung,vrand sa mareasca momentul pentru a mai capata ceva timp in plus,inainte sa ii povesteasca.Stia ca isi va aminti din nou si durerea va reveni mai proaspata ca niciodata,dar se consola stiind ca ii impartaseste durerea persoanei iubite.
-Totul a inceput acum 10 ani.Pe atunci aveam doar 5 ani.spuse acesta incet si se opri pentru a mai lua inca o gura de aer.
Sakura era intoarsa catre el cu piciorele sub ea,privindu-l atenta.
Baiatul continua sa ii povesteasca fetrei cu lux de amanunte.Cea ce simtise atunci,felul cum Itachi isi omorase proprii lui parinti cu sabia ce ia fost daruita de tatal sau,tipetele femeilor si ale copiilor ce se auzira pe toata durata bataliei,cum nimeni nu putu-se sa il opreasca,cum cheakra ce o emana se vedea clar si era de un albastru intunecat,cum mama sa il stranse in brate pentru ultima oara si ii spuse ca va avea grija de el mereu si cum fratele sau il lasa-se in viata pentru a privi toata scena si ii spuse la sfarsit ca niciodata nu il va putea intrece,ca era mai puternic decat el.
Toate i-au fost povestite rozaliei ce se abtinea cu greu sa nu planga.Isi dadu-se seama ca amandoi purtau in suflet o durere fara sfarsit.
Brunetul termina de spus povestea sfarsitului clanului Uchiha.Isi lasa capul rezemat de canapea privind tavanul.Avuse-se dreptate,revenise din nou durerea,dar nu la fel ca de obicei.Faptul ca o avea pe fata langa el il linisti.
Sakura nu ma suporta.Isi lasa sfaru liber lacrimilor.
-Oh,Sasuke ! exclama aceasta cand il imbratisa brusc pe baiat.
Brunetul ramanse uimit pentru o secunda,dar o stranse la randul sau pe aceasta.Ii mangaie parul incet.O auzea cum plange.Pana si plansul ei era frumos.Dar nu vroia sa o vada plangand din cauza lui.Asa ca se forta,desi nu vroia sa ii dea drumul,sa o ridice usor de pe umarul sau.
-Nu plange,te rog ! spuse pe o voce calda in timp ce ii tinea fata in maini si cu degetul mare ii sterse o lacrima.
Rozalia ii simtea mainile calde.
"-O,Doamne !" exclama bucuroasa egoul copilei.
"-Taci,ca mie frica ca am sa lesin !" spuse respirand din ce in ce mai rapid.
"-Saruta-l !" o indemna egoul.
"-Doar taci !" o ruga disperata fata.
Inchise delicat ochii savurand mangaierea mainilor lui.Nu mai putea,nu mai rezista sa fie indiferenta langa el,sa fie doar o simpla coechipiera.
Sasuke o aseza usor pe umarul sau,punandu-si capul pe crestetul ei.
O mangaia incet pe parul matasos ce mirosea a ciresi.Defapt pana si pielea ei miroase a ciresi.
"Poate si de aici numele ei." se intreba baiatul.
Continuara sa stea ajea imbratisati fara sa scoata vre un cuvant.Sakura era lipita de el cu mainile in jurul sau,in timp ce el inca o mangaia pe par si cu cealalata mana o tinea strans de spate.
-Imi pare rau ! spuse copila pe un glas tremurat din cauza plansului.
-Pentru ce ? intreba baiatul comfunz.
-Pentru ce ti sa intamplat in copilarie.
Sasuke ii inalta capul pentru a o privi.Ii tinea barbia intre degetul mare si aratator,mangaind-o usor.
-Nu este vina ta! spuse delicat acesta.
-Stiu,dar… . rozalia nu mai putu sa continue.
Lacrimile pusera stapanire din nou pe ea.Povestea lui era atat de asemanatoare cu a ei,incat ii aducea aminte de durerea sa.
Din nou o imbratisa,de data aceasta si mai strans.Rozalia strangea in pumni bluza ce baiatul o purta,patand-o putin de lacrimi.
Dupa mai bine de 10 minute de plans incontinu,in timp ce baiatul o strangea aproape de el,incercand sa o linisteasca,rozalia se ridica stergandu-si ultimile lacrimi de pe obraz.
-Scuze ca am plans si ca a si trebuit sa ma suporti ! spuse sfioasa fata cu privirea in jos.
-Termina cu atatea scuze ! spuse baiatul in timp ce o privea.
Nu era capabil sa spuna mai mult.Nu putea cand acei ochi o priveau.O privire calda,precum a un…inger.Asta era cuvantul.Un inger.Un inger picat din Rai.Suna siropos,dar asta era comparatia ce i-o puse baiatul.
Totusi fata avea si o latura ce nu prea ii apartinea unui inger.Era o ninja,in devenire,dar era o luptatoare.Mi ales cum izbugnise in padure.Nu conta,o iubea oricum.
Din nou universul disparea de sub picioarele lor si nimic nu mai conta pentru ei.Ce este mai frumos decat dragostea pura si adevarata ?
Sakura simtea ca fiecare gura de aer era ca si cum invala plumb.Cu greu mai respira.
Privirea aceea negra,dar blanda,ce ii facea mintea sa se invarta si picioarele sa se inmoaie,noroc ca statea pe canapea,altfel i-ar fi cedat.
De ce trebuia sa iubeasca ? O intrebare retorica,isi dadu seama fata.Stia deja raspunsul,adica nici nu stia.Asa a fost sa fie.Poate ca acesta era raspunsul.
Dar era bucuroasa ca il iubea,cu toata inima ei.Tot ce isi dorea e sa fie cu el pana moartea ii va desparti.Dar ea nu era muritoare.Cel putin in Rai.Aici pe Pamant putea sa moara ca orice om,desi era un Inger Negru.
"E…de e sa mor,macar sa mor alaturi de el." gandi fata in timp ce privirile lor inca nu se despartisera.
Mana baiatului se impletici cu a ei.
Din nou acea senzatie puse stapanire pe ea,revenind si mai puternica.O senzatie dulce ce se numea dragoste.
Ii simtea respiratia calda din ce in ce mai aproape de fata ei.Mana lui ii atinse obrazul mangaind-o incet.Ea inchise ochii,lasand sa fie invaluita,lasandu-se prada a tot.
Ce mai conta cand il avea pe el alaturi ? Nimeni si nimic,un raspuns simplu.
Buzele incepura sa o furnice de emotie,dar ii placea.
Mana lui o stranse pe a ei.Cealalta mana aflata pe obrazul ei,cobora usor catre gat.Rozalia isi trecu cealalta mana prin parul baiatului,strangandu-l usor,trangandu-l mai aproape de ea.
Nu ii pasa ca acum facea o greseala,stiind prea bine ca mai tarziu va suferi,dupa ce el va muri.Probabil se va omora si ea,doar ca sa fie cu el sau doar din cauza ca nu suporta suferinta pierderi lui.
Daca isi va duce la bun sfarsit razbunarea,ea va deveni conducatoarea Ingerilor,vor deveni cum erau inainte si vor trai in Rai,pe vecie.
Pana sa il cunoasca pe Sasuke asta era ce isi dorise,dar acum nu era sigura ca mai vroia asta.Cum sa plece in Rai fara el ? Era imposibil.Daca Orochimaru era mort,ea devenea Inger,adica nemuritoare,o fiinta pura.
Ii dadu seama cu stupoare ca era gata sa renunte la tot,doar sa fie impreuna cu el.
Buzele lor se aflau la doar cativa milimeri distranta.
Egoul fetei tipa inebunita de fericire in mintea fetei.Partea buna a baiatului facea acelasi lucru in timp ce partea intunecata injura de mama focului.
"Acum e acum !" isi spuse fata tragandu-l mai aproape pe baiat.
Trei milimetri…2 milimetri…atat de aproape .
Sper ca va placut…Bye !
P.S. : daca postati asa la fiecare capitol ar fi perfect .
Cap.17 : "-Din pacate,da ."
-Naruto ? intreba fata surprinsa la vederea blondului ce radea,sub ea.
-Da cine credeai ?
-Sakura esti in regula,pari putin…nervoasa ? se auzi vocea Hinatei de langa cei doi.
Tipatul ascutit ce se auzise,fusese al ei.Se speriase cand rozalia sarise asupra baiatului.
-Ha ? A…da,sunt bine. spuse nedumerita fata.
Nu mai simtea pericol.Se pare ca se alarmase degeaba.
Hinata o ajuta pe rozalie sa se ridice si dupa ii intinse o mana si blondului.Nu tremura,nu rosise si nu se balbaia.Asta era ceva nou si neasteptat.
Sakura ramase cu o privire mirata catre cei 2.
-Ce-i cu tine fato ? intreba amuzat Naruto.
-Aaa…nimic.Ce cautati aici ?
-Noi am terminat de mancat,asa ca Hinata a sugerat sa venim sa va tinem companie.
-Bine. spuse fata fara sa se uite la ei.
Era bulversata.Nu intelegea nimic.Deci nu revenise spionul ci doar il comfundase.Se enervase degeaba.
Cel mai mult o deranja ca nu mai era doar ea cu brunetul.As fi vrut sa fuga cu el undeva departe,unde nimeni sa nu poata sa ii intrerupa.
Se comforma si se linisti.
-Inca mai sunt prajituri. spuse incet Sakura aratand spre directia unde se afla poiana.
Un zambet mare si brusc aparu pe fata blondului.O trase imediat de mana pe Hinata si pleca grabit catre patura.
-Esti bine ? intreba Sasuke din spatele fetei.
Copila se multumi doar sa dea din cap in semn pozitiv.Nu putea sa scoata vreo vorba.Ii era greu si sa respire.Vroia cu ardoare sa gasesca acel spion sa il pocneasca pana spunea tot.Vroia sa dea in ceva,sa sparga,sa rupa,orice numai sa isi descarce nervi.
Isi stranse pumni bine,sa se linisteasca.Unghiile incercau sa ii strapunga epiderma,dar rozalia nu vroia sa sangereze,ceilalti s-ar ingrijora degeaba.
Mergea cu pasi linistiti,dar mult prea apasati catre poiana.Sasuke era in spatele ei.
"-E nervoasa." spuse partea buna ingrijorata.
"-Cine nu ar fi ?" intreba ironic brunetul.
Partea neagra pufni cu dezgust.
Sakura se aseza lin pe patura urmata de Sasuke.
Naruto impreuna cu Hinata rontaiau fericit la prajiturile ramase,fara sa bage de seama starea celor doi.
Rozalia era incordata,cu dinti inclestati si cu pumni stransi.Privea in fata ei fara sa isi dea seama ce privea de fapt.
Uchiha era linistit,cum era starea lui de obicei.Simtea si el o frenezie ce ii cuprindea corpul.Stia mult prea bine cum sa se pastreze in exterior ca sa nu se de-a de gol,cu referire la ce simtea el cu adevarat.Murea de nerabdare.Nerabdarea de a afla cine e acel cineva.Il ucidea faptul ca erau "prinsi" de catre Naruto si Hinata si nu puteau face nimic.Trebuiau sa se compoarte normal.
Arunca o privire scurta catre fata.Aceasta nu parea in apele ei.Incerca cu greu sa se stapaneasca.
Copila simti privirea baiatului atintita catre ea.Isi intoarse capul catre el.Acesta o privea cald,parca rugand-o sa ramana calma.Sakura inspira adanc si se calma treptat.
Undeva departe de Satul Frunza,intr-o padure deasa si intunecata se auzeau voci.
-Incompetentule ! tipa Orochimaru catre Kabuto ce zacea intr-o balta de sange.
-Nu imi vine sa cred ca te-au prins ! Nu ai invatat nimic de la mine ! Ar trebui sa te omor acum ! suse aspru acesta in timp ce ridica sabia.
-Nu ! Te rog,stapane ! Nu mi-au vazut fata. Nu stiu nimic. Te rog,cruta-ma ! spuse Kabuto abia auzit in timp ce statea cu capul aplecat.
Orochimaru tipa atat de tare incat pasarele ce se aflau in padure zburara de frica.
-De data asta ai scapat. Ai noroc ca inca mai am nevoie de tine.
-Da,stapane ! Multumesc ! spuse cu o voce plina de sfiala baiatul.
Pe un drum ingust paseau linistiti cei patru.Naruto topaia fericit de colo,colo,cum facea el de obicei si vorbea foarte mult cu Hinata.Aceasta la randul ei vorbea cu el,parea foarte linistita,parca ii trecuse tot.Nu mai era aceea Hinata rusinoasa.
Sakura si Sasuke mergeau agale unul langa altu,fara sa spuna nimic.Mintile lor gandeau acelasi lucru : sa afle cine era acel spion.
-Ne vedem maine ! spuse vesel blondul catre cei doi,in timp ce o conducea pe Hinata pe o straduta.
Sakura ii facu din mana.Sasuke nici nu se uita la el.
-Din nou singuri. mormai brunetul.
-Hmm…te schimbi iar ? intreba fata fara sa se uite la el.
-Sunt de mult schimbat. raspunse lejer baiatul in timp ce isi introduse mainile in buzunare.
Rozalia se uita scurt la el.Baiatul privea inainte,mergand lejer.
-Pai...intri pentru un suc ? intreba incet brunetul.
Sakura nici nu baga de seama cand acesta se oprii in fata casei lui.
-Aaa…nu as vrea sa te deranjez. spuse calma fata,desi simtea cum se inroseste.
Reusi cu greu sa isi stapaneasca sangele ce ii invada obraji.
-Daca ar fi fost un deranj nu te-as mai fi invitat. spuse acesta in timp ce deschise usa locuintei lui.
Copila nu mai spuse nimic.Intra in locuinta brunetului.
Era exact cum si-o amintea.Mare si culoarea albastra predomina.Ii placea,dar nu stia daca ii placea cu adevarat sau doar ca ii apartinea baiatului.
-Portocale sau cirese ? intreba pe un ton calm acesta in timp ce o conducea pe rozalie catre canapeaua mare din sufragerie.
Copila se uita derutata la el.Era mult prea detasata de ce se intampla in jurul ei,se gandea doar la cele intamplate.
-Ma refer la suc. spuse Uchiha indreptandu-se catre bucatarie.
-Aaa ! Pai…mie indiferent. spuse Sakura asezandu-se comod pe canapeaua moale.
Chiar ii era indiferent.Stia ca nici nu o sa ii simta gustul.Asa ii se intampla cand era ingrijorata.Nu ii pasa de nimic,nu simtea nimic,era total focalizata pe problema.
Acceptase invitatia deoarece asa era singura cu Sasuke.Putea sa il simta aproape,dar acum vroia sa discute cu el despre cele intamplate.
Brunetul se intoarse cu o tava in maini.
-Autoserveste-te,te rog ! spuse baiatul punand tava cu 2 carafe de suc,una de potocale si cealalta de cirese si o farfurie plina cu fursecuri.
-Iarasi dulciuri ?! rase amar fata .
Baiatul zambi imperceptabil in coltul gurii in timp ce isi turna suc de portocale intr-un pahar.
Sorbi usor in timp ce se aseza pe canapea,la o distanta acceptabila de fata.
-Te simti bine ? spuse Uchiha vazand privirea goala a rozaliei.
Abia dupa 2 secunde copila isi scutura incet capul si isi indrepta privirea catre acesta,incercand sa para normala,sa nu dea de banuit.
-Da. raspunse scurt aceasta,lasandu-si privirea in jos cand observase ca baiatul o privi suspicios.
-O sa il prindem,Sakura ! spuse acesta serios.
Copila dadu scurt din cap si se apleca catre masuta din fata ei,pentru a lua o prajitura.Exact dupa cum crezu-se : nu ii simtea gustul.Simtea doar ca mesteca ceva intre dinti,dar parca nu avea gust.Exact ca apa,fara gust dar totusi iti potoleste setea.
-Ma dispera faptul ca nu pot sa aflu ce vroia,ce spiona si de unde imi stia numele. spuse in cele din urma,neputincioasa rozalia lasandu-se pe spate.
-Toate se vor rezolva,doar ai rabdare. spuse calm brunetul.
Copila isi dadu seama ca Sasuke avea dreptate.Se strofoca degeaba,nu putea sa afle,dar intr-o buna zi va afla.Stia asta.
Privirea i se plimba prin camera luminoasa.Observa o multime de decoratiuni stranii,dar intr-un mod placut.Erau sabii frumos lucrate,agatate pe pereti.Familia Uchiha fusese candva o familie bogata,constata Sakura ; si puternica de asemenea,dupa cate aflase.
Ochii ii cazura pe o fotografie frumos inramata,ce se afla pe o masuta mica.
-Familia ta ? intreba fata in timp ce luase fotografia in mana.
Sasuke o privi in tot acest timp fara sa scoata vre un sunet.Acesta se ridica incet de pe canapea si se indrepta cu pasi mari catre fata.
Ajunse in spatele ei si spuse pe o voce stinsa.
-Da.
Sakura cerceta fetele celor din poza.O femeie in jur de 40 de ani,parul brunet,lung pana in talie,cu ochii mari si caprui,cu un zambet dulce ; tinea in brate un copil micut si adorabil,ce dormea cu pumni stransi.Un barbat brunet, in jur de 45 de ani,cu ochii negrii precum cel mai intunecat abis,o tinea usor de talie pe sotia sa si de umar,pe fiul mai mare,care ii semana leit ; avea un zambet pana la urechi.
Aceea fotografie te ducea cu gandul la o familie fericita.Cine ar fi crezut ca fiul mai mare,cel care in fotografie avea un zambet placut si ochii negri,dar veseli ; va asasina tot clanul,lasandu-l prin nu stiu ce minune pe Sasuke in viata.
Sakura stia deja tragica poveste a sfarsitului clanului Uchiha de la Naruto,dar ceva din ea vroia sa o afle de la brunet,asa ca isi incerca norocul.
-El este fratele tau ?
Sasuke respira adanc si profund,parca oftand.Copila ii simti respiratia calda trecand printre suvitele de par si ajungand pe ceafa ei.Senzatia ce o acaparase o facu se temure usor de placere.Se ruga ca baiatul sa nu o fi observat.
Brunetul venise in stranga ea,strangand puternic pahar cu suc ce inca il avea in mana.
-Din pacate,da. spuse pe o voce stinsa,privind in gol.
Rozalia il privi.Acesta isi intoarse privirea catre ea.
-De ce din pacate?
Acum baiatul ofta deabinelea,lasandu-si capul pe spate.
-Poveste lunga.
-Am timp destul. spuse fata ridicand usor din umeri si se indrepta catre canapea.
Baiatul o urma.In mintea sa deja cele doua parti se certau.Partea rea se impotrivea.Nu vroia in ruptul capului ca brunetul sa ii impartaseasca trecutul sau rozaliei.Pe cand partea buna il incuraja sa o faca.
Acum trebuia sa ia o decizie in mai putin de 10 secunde.Sa ii spuna sau nu ?
Se hotara.Nu vedea ce avea de pierdut daca ii spunea fetei.
Partea intunecata tipa ascutit.
Se aseza pe canapea aproape de Sakura,ce il privea dulce.
Aceea privire dulce.Privirea care o adora.De fapt adora totul la ea.Adora felul cum radea,cum se misca,felul cum se enerva.Chiar daca nu era cea mai potrivita situatie,brunetul se simti si mai atras de ea vazand-o cum se infuria pe acel spion.In fiecare zi il suprinde cu ceva nou.
Sasuke zambi amar.
-Pai…mai pe scurt.Dragul meu frate mai mare,a asasinat tot clanul vrand sa isi demonstreze puterile,lasandu-ma pe mine in viata,nu stiu din ce motiv. spuse ironic acesta.
Sakura il priviri indurerata.Ii intelegea durerea mai bine decat oricine.Stia cum e sa privesti moartea parintilor tai.Era pur si simplu o chestie ce te marca pe viata.Pe cine nu ar marca ? Sa iti vezi parinti masacrati in fata ta,incercand sa te protejeze pe tine.Era o amintire ce te bantuia mereu si mereu.Si nu te simteai impacat pana cand nu i-ai razbunat.Abia atunci stii ca memoria familiei tale a fost restaurata.
Privile lor iar se intalnira si nu mai vroiau sa se desparta.Macar acum nu mai puteai fi deranjati de nimeni.Sa speram.
Culoarea ochilor lor parca se amesteca.Negru si verde.Contopite intr-o singura culoare.Verde inchis.
Sakura scutura repede,dar ferm din cap.Nu vroia sa se piarda din nou in privirea lui.Vroia sa afle mai multe despre trecutul sau.Vroia sa afle cea ce simtise atunci.
-Mai detaliat de atat nu stii sa povestesti ? intreba aceasta cu un fals amuzament.
"Cum sa ii poti rezista cand afiseaza ochii aia ?" spuse exasperat baiatul stiind ca nu poate scapa.
Partea buna scoase un chiot isteric de bucurie,pe cand partea rea exploda de nervi.
Sasuke rasufla prelung,vrand sa mareasca momentul pentru a mai capata ceva timp in plus,inainte sa ii povesteasca.Stia ca isi va aminti din nou si durerea va reveni mai proaspata ca niciodata,dar se consola stiind ca ii impartaseste durerea persoanei iubite.
-Totul a inceput acum 10 ani.Pe atunci aveam doar 5 ani.spuse acesta incet si se opri pentru a mai lua inca o gura de aer.
Sakura era intoarsa catre el cu piciorele sub ea,privindu-l atenta.
Baiatul continua sa ii povesteasca fetrei cu lux de amanunte.Cea ce simtise atunci,felul cum Itachi isi omorase proprii lui parinti cu sabia ce ia fost daruita de tatal sau,tipetele femeilor si ale copiilor ce se auzira pe toata durata bataliei,cum nimeni nu putu-se sa il opreasca,cum cheakra ce o emana se vedea clar si era de un albastru intunecat,cum mama sa il stranse in brate pentru ultima oara si ii spuse ca va avea grija de el mereu si cum fratele sau il lasa-se in viata pentru a privi toata scena si ii spuse la sfarsit ca niciodata nu il va putea intrece,ca era mai puternic decat el.
Toate i-au fost povestite rozaliei ce se abtinea cu greu sa nu planga.Isi dadu-se seama ca amandoi purtau in suflet o durere fara sfarsit.
Brunetul termina de spus povestea sfarsitului clanului Uchiha.Isi lasa capul rezemat de canapea privind tavanul.Avuse-se dreptate,revenise din nou durerea,dar nu la fel ca de obicei.Faptul ca o avea pe fata langa el il linisti.
Sakura nu ma suporta.Isi lasa sfaru liber lacrimilor.
-Oh,Sasuke ! exclama aceasta cand il imbratisa brusc pe baiat.
Brunetul ramanse uimit pentru o secunda,dar o stranse la randul sau pe aceasta.Ii mangaie parul incet.O auzea cum plange.Pana si plansul ei era frumos.Dar nu vroia sa o vada plangand din cauza lui.Asa ca se forta,desi nu vroia sa ii dea drumul,sa o ridice usor de pe umarul sau.
-Nu plange,te rog ! spuse pe o voce calda in timp ce ii tinea fata in maini si cu degetul mare ii sterse o lacrima.
Rozalia ii simtea mainile calde.
"-O,Doamne !" exclama bucuroasa egoul copilei.
"-Taci,ca mie frica ca am sa lesin !" spuse respirand din ce in ce mai rapid.
"-Saruta-l !" o indemna egoul.
"-Doar taci !" o ruga disperata fata.
Inchise delicat ochii savurand mangaierea mainilor lui.Nu mai putea,nu mai rezista sa fie indiferenta langa el,sa fie doar o simpla coechipiera.
Sasuke o aseza usor pe umarul sau,punandu-si capul pe crestetul ei.
O mangaia incet pe parul matasos ce mirosea a ciresi.Defapt pana si pielea ei miroase a ciresi.
"Poate si de aici numele ei." se intreba baiatul.
Continuara sa stea ajea imbratisati fara sa scoata vre un cuvant.Sakura era lipita de el cu mainile in jurul sau,in timp ce el inca o mangaia pe par si cu cealalata mana o tinea strans de spate.
-Imi pare rau ! spuse copila pe un glas tremurat din cauza plansului.
-Pentru ce ? intreba baiatul comfunz.
-Pentru ce ti sa intamplat in copilarie.
Sasuke ii inalta capul pentru a o privi.Ii tinea barbia intre degetul mare si aratator,mangaind-o usor.
-Nu este vina ta! spuse delicat acesta.
-Stiu,dar… . rozalia nu mai putu sa continue.
Lacrimile pusera stapanire din nou pe ea.Povestea lui era atat de asemanatoare cu a ei,incat ii aducea aminte de durerea sa.
Din nou o imbratisa,de data aceasta si mai strans.Rozalia strangea in pumni bluza ce baiatul o purta,patand-o putin de lacrimi.
Dupa mai bine de 10 minute de plans incontinu,in timp ce baiatul o strangea aproape de el,incercand sa o linisteasca,rozalia se ridica stergandu-si ultimile lacrimi de pe obraz.
-Scuze ca am plans si ca a si trebuit sa ma suporti ! spuse sfioasa fata cu privirea in jos.
-Termina cu atatea scuze ! spuse baiatul in timp ce o privea.
Nu era capabil sa spuna mai mult.Nu putea cand acei ochi o priveau.O privire calda,precum a un…inger.Asta era cuvantul.Un inger.Un inger picat din Rai.Suna siropos,dar asta era comparatia ce i-o puse baiatul.
Totusi fata avea si o latura ce nu prea ii apartinea unui inger.Era o ninja,in devenire,dar era o luptatoare.Mi ales cum izbugnise in padure.Nu conta,o iubea oricum.
Din nou universul disparea de sub picioarele lor si nimic nu mai conta pentru ei.Ce este mai frumos decat dragostea pura si adevarata ?
Sakura simtea ca fiecare gura de aer era ca si cum invala plumb.Cu greu mai respira.
Privirea aceea negra,dar blanda,ce ii facea mintea sa se invarta si picioarele sa se inmoaie,noroc ca statea pe canapea,altfel i-ar fi cedat.
De ce trebuia sa iubeasca ? O intrebare retorica,isi dadu seama fata.Stia deja raspunsul,adica nici nu stia.Asa a fost sa fie.Poate ca acesta era raspunsul.
Dar era bucuroasa ca il iubea,cu toata inima ei.Tot ce isi dorea e sa fie cu el pana moartea ii va desparti.Dar ea nu era muritoare.Cel putin in Rai.Aici pe Pamant putea sa moara ca orice om,desi era un Inger Negru.
"E…de e sa mor,macar sa mor alaturi de el." gandi fata in timp ce privirile lor inca nu se despartisera.
Mana baiatului se impletici cu a ei.
Din nou acea senzatie puse stapanire pe ea,revenind si mai puternica.O senzatie dulce ce se numea dragoste.
Ii simtea respiratia calda din ce in ce mai aproape de fata ei.Mana lui ii atinse obrazul mangaind-o incet.Ea inchise ochii,lasand sa fie invaluita,lasandu-se prada a tot.
Ce mai conta cand il avea pe el alaturi ? Nimeni si nimic,un raspuns simplu.
Buzele incepura sa o furnice de emotie,dar ii placea.
Mana lui o stranse pe a ei.Cealalta mana aflata pe obrazul ei,cobora usor catre gat.Rozalia isi trecu cealalta mana prin parul baiatului,strangandu-l usor,trangandu-l mai aproape de ea.
Nu ii pasa ca acum facea o greseala,stiind prea bine ca mai tarziu va suferi,dupa ce el va muri.Probabil se va omora si ea,doar ca sa fie cu el sau doar din cauza ca nu suporta suferinta pierderi lui.
Daca isi va duce la bun sfarsit razbunarea,ea va deveni conducatoarea Ingerilor,vor deveni cum erau inainte si vor trai in Rai,pe vecie.
Pana sa il cunoasca pe Sasuke asta era ce isi dorise,dar acum nu era sigura ca mai vroia asta.Cum sa plece in Rai fara el ? Era imposibil.Daca Orochimaru era mort,ea devenea Inger,adica nemuritoare,o fiinta pura.
Ii dadu seama cu stupoare ca era gata sa renunte la tot,doar sa fie impreuna cu el.
Buzele lor se aflau la doar cativa milimeri distranta.
Egoul fetei tipa inebunita de fericire in mintea fetei.Partea buna a baiatului facea acelasi lucru in timp ce partea intunecata injura de mama focului.
"Acum e acum !" isi spuse fata tragandu-l mai aproape pe baiat.
Trei milimetri…2 milimetri…atat de aproape .
Sper ca va placut…Bye !
P.S. : daca postati asa la fiecare capitol ar fi perfect .
Ficurile mele : Ingerul Negru ( Sakura ) si Doi ochi albastri ( hentai +18 )
I love colour blue ! :love: