Ingerul Negru si Trandafirul Mortii

[PervyTeoYaoi_Shinee]

Acesta este primul meu fic scris vreo data, deci vreau pareri atat bune cat si rele pentru a ma perfectiona. Sper sa va placa! :)


Capitolul 1- Inceputul (Daniel)

“Totul arde. Din toate partile ma asalteaza intunericul, din toate partile ma ataca focul, iar urletele de disperare ale oamenilor se aud din lacasul intunericului. Dar eu nu aud nimic. Eu sunt cu gandul la el. Sunt in mijlocul dezastrului si nu fac nimic. Stau neclintit si ma simt pierdut. Ochii mei de un albastru ca al cerului de vara se uita de colo-colo sa-l caute pe el, dar el nu e aici. A plecat!”

Un zgomot puternic ma trezeste, iar eu ma uit buimac in incaperea in care ma aflu. Incetul cu incetul ochii mei se obisnuiesc cu lumina puternica ce domina camera.Eram acasa.
<A fost doar un vis.>
Ma ridic incet din patul moale si ma duc in fata oglinzii si ma uit in ea, parca findu-mi frica sa-mi zaresc chipul. Parul meu blond ca aurul atarna in toate partile, acoperindu-mi fata. Stiu ca trebuia sa merg la scoala, dar nu aveam nici un chef. As dori sa merg in pat, sa adorm si sa-l visez pe el, dar stiu ca nu mai pot. Ma uit pe fereastrasi vad soarele ca incearca sa domine totul cu razele sale aurii, dar inca nu reuseste. Fara sa mai stau pe ganduri ma duc la baie, imi fac toaleta, apoi imi i-au ceva pe mine, imi i-au ghiozdanul, o salut pe mama si plec spre scoala. Nu merg mult, iar in fata mea zaresc o cladire mare si galbena cu o gradina plina de flori. Scoala. Ma indrept spre usa , rugandu-ma ca orele sa se termine repede. Intru in clasa si nu vad pe nimeni; doar banicile goale. Ma pun in banca mea si incep sa ma gandesc la el, dar nu pentru mult timp deoarece incep sa aud pasi. In clasa intra un baiat brunet cu ochii verzi ca smaraldul, dar acestia erau stinsi la culoare.
-Salut, Daniel! aud vocea colegului meu.
-Neata’ si tie, Victor! Ce s-a intamplat? Ce-i cu fata asta? spun eu amuzat de situatia in care era el acum.
-Sincer nici eu nu stiu, doar ca nu am dormit prea bine. Dupa un weekend bine meritat adormi mai greu.
-Da ce ai facut? intreb eu curios.
Imi zambeste apoi zice:
-Vei afla cat de curand se poate.
Dau din umeri nepasator, nevrand sa-l bat la cap. Orele au trecut repede, iar eu nu stiam nimic ce facusem azi la scoala. Mi-am luat ghiozdanul, dar nu aveam chef sa merg acasa, asa ca am hotarat sa merg sa ma plimb. Am mers in orasul aglomerat, dar din cauza caldurii m-am plictisit si am hotarat sa merg in parc. Copacii isi aratau coranele lor verzi spre mine, dar eu nu le bagam in seama. Eu vroiam doar sa imi linistesc gandurile. Imi doream sa nu ma mai gandesc la el, dar nu puteam. Gandurile si imagine cu el imi zburau prin minte facand un talmes-balmes in capul meu. Nestind ce se intampla cu mine nu am observat cat de repede a trecut timpul. Se facuse noapte. Hotarasc sa merg acasa, dar cum ies din parc imi dau seama ca sunt urmarit. Incercasem sa-mi pastrez cumpatul, dar n-am reusit si am luat-o la fuga printre blocuri. Dar iar ma pierdusem din nou in ganduri. Vroiam ca el sa fie langa mine, dar nu era. Cand mi-am revenit cu picioarele pe pamant mi-am dat seama unde eram. O fundatura. M-am intors vrand sa o i-au la fug, dar am simtit un pumn in stomac si am cazut la pamant.Lacrimile au inceput sa-mi inunde fata. Imi indrept privirea spre persoana care ma lovise sa vad cine era., dar nu mai vedeam clar. Totul era in ceata, totul era vag…



Daniel- 17 ani

http://media.photobucket.com/image/blond...-boy-1.jpg

[PervyTeoYaoi_Shinee]

Capitolul 2-Misiunea (Alex)

Ma plimb prin labirintul intunericului, cautandu-mi stapanul. Valuri ca de gheata se zdrobesc de pieptul meu,iar tipetele spiritelor ratacitoare se aud din abisul infinit. Luna stapaneste totul incercand sa scape de norii infuriati ce se confruntau unul cu altul. Intru intr-o pestera intunecat, asteptand sa se auda sunetul frici.
-Te asteptam, Alex, se auzi vocea stapanului meu.
-Ce vrei de la mine? spun eu stind ca ma asteapta o alta indeletnicire.
-Am o misiune pentru tine ce n-o poti refuza. Te-am vazut chinuindu-l pe micul inger, noapte de noapte, ora dupa ora, asa ca a venit cu o propunere. Desi el nu stie cine este viseaza si se imagineaza ca find un inger. Vreau sa-l ajuti sa afle cine este si de ce este in stare. Vreau sa-l chinui si sa-i arati ce inseaman teama, vreau sa-i distrugi speranta si dragostea. Arata-i ce inseamna puterea Trandafirului Mortii.
Am zambit stind ca aveam sa ma confront cu propria mea dragostea. Acum singura mea problema e ca un demon transformat intr-un inger negru are slabiciuni pe care ingerii normali le pot depista. Trandafirul Mortii e defapt un blestem care face ca trupul uman sau ingeresc sa se ofileasca, iar trupul demonic sa domine intregul sufle. Asa am ajuns eu aici, iar asa va ajunge si Daniel. Se va droga cu intuneric,dar ii va fi frica de moarte, iar singura lui scapare va fi mile ce va disparea odata cu ingerul din el, lasand demonul sa se nasca, iar ingerul sa arda in flacarile abisale ale iadului. Nu ii raspund stapanului meu, dar atat eu cat si el stiam raspunsul. Misiunea mea de abia incepe.
Inceput sa ma echipez, imbracandu-ma intr-un costum negru, imi deschid aripile negre ca noaptea, iar ochii isi schimbasera culoarea: unul argintiu aratandu-mi singura picatura de puritate care o mai am, iar celalalt rosiatic aratand ura cu care imi domin fiecare victima. Si totusi oricata frumusete si iubire ar vedea cineva in mine de trei ori mai multa frica si durere ar simti. Sar pe fereastra si imi iau zorul spre apusul sangeriu. Nu a durat mult si noaptea s-a asternut. Umbrele dansau in lumina lunii, iar linistea deplina astepta ca luna sa dipara printre nori, iar intunericul etern sa se joace prin noapte. Il vad pe blond stand pe o banca in parc, visand. Astept ca el sa-si revina din vise, pentru ai putea arata mica mea surpriza. Isi da seama ca este tarziu si trebuie sa pleace acasa, dar cum iese din parc isi da seama ca il umaresc. Incepuse sa se panicheze, inima incepu sa-i bata tare si incepu sa o ia la fuga printre blocurile, care acum erau ca un labirint al stapanului meu, Intunericul. Ajunse intr-o fundatura, iar cand s-a intors i-am aplicat un pumn in stomac facandu-l sa cada la pamant. Lacrimele ii navalira fata, dar nu din cauza loviturii, ci din cauza frici. Incepu sa-si piarda cunostinta, iar mie incepu sa-mi fie mila de el. Vroiam sa-l fac al meu, sa-l domin, sa-l scurg de putere, dar ceva nu ma lasa, parca avand o piatra pe inima. Il iau in brate si hotarasc sa-l duc acasa la el. De data asta nu am mai zburat. Hotarasc sa merg pe jos. Ma uit la chipul lui palid, dar atat de frumos incat nu puteai sa-ti iei ochii de la el. Incepu sa ploua. Picurii reci ce dansau in lumina suava a lunii ii cadeau pe fata alba si rece. Nevrand sa se raceasca ma teleportez intr-un fum negru si sobru si ajung in mai putin de o secunda in camera lui. Il intind pe pat, apoi ma indepartez de el vrand sa plec, dar ma prinde de mana.
-Te rog, nu ma lasa singur! Mi-e frica, spuse apoi un alt sir de lacrimi ii aparura pe chipul angelic.
Nu puteam sa plec. Nu acum cand aveam sansa sa ii arat ca sunt de incredere. Ma asez langa el pe pat si ii iau mana intre ale mele sarutandu-i-o. Nu pot sa-i spun cine sunt, nu acum. Asta e sansa mea si n-o voi rata.
-Nu-ti fa griji s-a terminat, spun incercand sa-l fac sa uite intamplarea neplacata.
-Cine esti? aud vocea lui tremurata.
Pe fata mea apare un zambet pervers, iar el obseva asta. Ma apropiu de el si ii prind fata intre palmele mele apoi ii soptesc la ureche:
-Eu sunt visul tau!
Ochii lui se maresc, dar nu apuca sa spune nimic deoarece imi unesc buzele cu ale lui intr-un sarut lung si plin de pasiune. Sangele ii urca in obraji, incepand sa se incalzeasca, dar nu-i dau drumul. Ma urc peste el fara sa-mi pese daca intra cineva. Isi intredeschide buzele, iar eu patrund in lacasul sau umed pornind un joc incins cu limba sa. Incetul cu incetul, incepe sa-mi raspunda si el cu aceasi intensitate cu care il sarut si eu. Incep sa ma frec de el, simtiundu-i prin pantaloni organul sau intarindu-se. Imi dezlipesc buzele de ale sale apoi ma ridic de pe el. Ma apropiu de urechea sa si ii soptesc atat de incet incat nici macar intunericul ce domina camera nu ar putea sa auda.
-Saruti incredibil! apoi dispar lasandu-l singur sa-si dea seama ce s-a intamplat.
<Ne mai vedem…>