24-02-2011, 10:45 PM
Bine ati venit la acest topic! >:D<
Va poftesc sa intrati intr-o lume magica, plina de iubire, fantezie si mister! [ :))) ]. O poveste cat se poate de original, care sper sa va captiveze atentia intr-un mod cat mai placut si sa va introduca intr-o lume de basm, intr-o lume cu totul si cu totul diferita.
Critica --- Accept orice fel de critica! ---
Tin sa mentionez ca aceasta poveste este scrisa de ceva vreme si ca nu este ceva total nou, insa sper sa va placa!
Va urez Lectura Placuta!
Lumea s-a schimbat, a devenit un adevar-mincinos, o viata frumoasa si totodata cruda, plina de amaraciune. Nimeni nu mai stie sa faca diferenta intre bine si rau, se traieste crezand in fantaziile propri, in nimicuri. Acum multe secole, foarte indepartate de Era in care se traieste in aceste momente, existau persoane ce se intrebau ’ Cum putem fii asa de las? ’ , acum aceasta intrebare este uitata, aproape nimeni nu o mai pune. Lumea nu se mai sperie asa usor, nu mai sunt asa multi tradatori si totusi exista, extraterestri acum traiesc in armonie impreuna cu restul creaturilor. Tacerea absoluta s-a napustit asupra Pamantului, Cosmosului si Universului.
Lumea fanteziei, unde nimeni nu se sperie de existenta altor creaturi ce pot gandi singure sau de extraterestrii ce sosesc pe Planeta noastra in cautarea Lamonetelor, diamante cu puteri magice, aparute-n lume pentru a proteja Universul si totodata pentru a il distruge. Din cate se stie. Tehnologiile au fost dezvoltate, stiinta s-a marit, iar intelectul a crescut, miturile despre magie au devenit realitate, puterile supranaturale au fost intodeauna inauntrul tuturor.
Era Luminii Solare, o era frumoasa, insa multe pericole pandesc din colturile cele mai intunecate, asteptandu-si randul pentru a-si incerca Norocul. Magia nu consta in niste baghete cu anumite pene-n ea, ci-n propriul corp, propria constinta si-n propriile sentimente. La fel ca-n viata, magia consta si-n bine si-n rau, avand un echilibru cosmic.
O lume plina de armonie, unde iluzile isi au aripile-n viata oamenilor, o lume transformata-n paradis, dar fara perfectiune, aceasta nu a existat, nu exista si nici nu va exista, asa ca sunt si multe greseli tehnice, de calcul.
Frig si durere, creaturi triste, sclavi ai suferintei. Un loc sumbru, unde totul este inconjurat de intuneric, peretii rosii ca sangele contin cateva scrisuri cu negru, niste graffiti mazgalite si cuvinte nebunesti. Pe tavanul sangeriu se gasesc lipite capetele unor oameni si ale altor fiinte disparute cu ceva timp in urma. Un masacru al omenirii, nebunia unor criminali ce vor exista mereu pentru a distruge cate ceva. Zgomote puternice, lovitori ce par a fi trasnete aduse din cer si cazute asupra acestei locuinte. Cateva persoane apar; un monstru mare, cu patru maini, destul de hidos si totusi cu un suflet buna, incearca sa ajute prizonierii sa evadeze. In privirea sa teama se observa usor si totodata mila fata de fiintele lipsite de aparare si legate din fata sa. Se apleaca usor spre ele, insa le observa dispretul fata de el, il judeca, crezandu-l o persoana rea, un monstru oribil, insa acesta incerca sa depaseasca momentul, imediat intalnind privirea unui copil de vreo opt ani. Baiatul pare speriat si totusi se aproprie de monstru imbratisandu-l, dorindu-si sa fie-n siguranta si totodata implorandu-l pe gicant sa-i elibereze pe acei oameni.
Picaturi de ploaie cad peste orasul in flacari, orasul Torturi arde, iar Cerul incearca sa-l salveze, magicienii au format scuturi in jurul focului pentru a nu-l lasa sa se dezvolte si sa devina mai mare, sa ajunga la alte constructi si sa distruga mai multe cladiri sau sa inghita alte vietuitoare, omorandu-le-n chinuri groaznice. Armonia Universului a fost distrusa, iar acum sunt multi care vor plati, se vor intoarce unul contra altul, nestiind care este tradatorul, cel ce a instalat Tribombinul intr-un oras calm. Munitiile armatelor acum sunt din nou in mainile militarilor, viata s-a schimbat peste noapte, iar razboaie inutile se nasc. Jumatate din populatia extraterestra considara ca a fost un atac asupra lor si chiar daca nu-s multi pe Pamant, acestia vor sa dezlege misterul, sa stie cine ar fi capabil sa faca o asemenea prostie. Multi se gandesc ca pot avea lagatura si cu persoanele disparute, insa nu se stie cu certitudine daca acest lucru este real. Pamantenii incep sa creada ca Lamonetele exista si ca extraterestri de fapt au avut dreptate. Cineva trebuie sa le gaseasca inaintea celor rai, altfel Cosmosul ar fi distrus, iar intunericul ar domni mereu. Regele Acvatic sustine, insa ca micile diamante nu-s decat pentru a mentine echilibrul si ca ceva mai puternic decat acestea exista.
Astept sa citesc parerile voastre [ sfaturi, critici, laude etc ]!
* Z-Bye *
Va poftesc sa intrati intr-o lume magica, plina de iubire, fantezie si mister! [ :))) ]. O poveste cat se poate de original, care sper sa va captiveze atentia intr-un mod cat mai placut si sa va introduca intr-o lume de basm, intr-o lume cu totul si cu totul diferita.
Critica --- Accept orice fel de critica! ---
Tin sa mentionez ca aceasta poveste este scrisa de ceva vreme si ca nu este ceva total nou, insa sper sa va placa!
Va urez Lectura Placuta!
La portile Raiului, in flacarile Iadului.
Lumea s-a schimbat, a devenit un adevar-mincinos, o viata frumoasa si totodata cruda, plina de amaraciune. Nimeni nu mai stie sa faca diferenta intre bine si rau, se traieste crezand in fantaziile propri, in nimicuri. Acum multe secole, foarte indepartate de Era in care se traieste in aceste momente, existau persoane ce se intrebau ’ Cum putem fii asa de las? ’ , acum aceasta intrebare este uitata, aproape nimeni nu o mai pune. Lumea nu se mai sperie asa usor, nu mai sunt asa multi tradatori si totusi exista, extraterestri acum traiesc in armonie impreuna cu restul creaturilor. Tacerea absoluta s-a napustit asupra Pamantului, Cosmosului si Universului.
Lumea fanteziei, unde nimeni nu se sperie de existenta altor creaturi ce pot gandi singure sau de extraterestrii ce sosesc pe Planeta noastra in cautarea Lamonetelor, diamante cu puteri magice, aparute-n lume pentru a proteja Universul si totodata pentru a il distruge. Din cate se stie. Tehnologiile au fost dezvoltate, stiinta s-a marit, iar intelectul a crescut, miturile despre magie au devenit realitate, puterile supranaturale au fost intodeauna inauntrul tuturor.
~ Lumina scufunda intunericul, lasandu-l in singuratatea sa, asteptandu-si eternul somn, ce va sosi din clipa-n clipa. ~
Era Luminii Solare, o era frumoasa, insa multe pericole pandesc din colturile cele mai intunecate, asteptandu-si randul pentru a-si incerca Norocul. Magia nu consta in niste baghete cu anumite pene-n ea, ci-n propriul corp, propria constinta si-n propriile sentimente. La fel ca-n viata, magia consta si-n bine si-n rau, avand un echilibru cosmic.
O lume plina de armonie, unde iluzile isi au aripile-n viata oamenilor, o lume transformata-n paradis, dar fara perfectiune, aceasta nu a existat, nu exista si nici nu va exista, asa ca sunt si multe greseli tehnice, de calcul.
Visele-s puterea, in ele gasim uneori ceea ce nu exista.
Frig si durere, creaturi triste, sclavi ai suferintei. Un loc sumbru, unde totul este inconjurat de intuneric, peretii rosii ca sangele contin cateva scrisuri cu negru, niste graffiti mazgalite si cuvinte nebunesti. Pe tavanul sangeriu se gasesc lipite capetele unor oameni si ale altor fiinte disparute cu ceva timp in urma. Un masacru al omenirii, nebunia unor criminali ce vor exista mereu pentru a distruge cate ceva. Zgomote puternice, lovitori ce par a fi trasnete aduse din cer si cazute asupra acestei locuinte. Cateva persoane apar; un monstru mare, cu patru maini, destul de hidos si totusi cu un suflet buna, incearca sa ajute prizonierii sa evadeze. In privirea sa teama se observa usor si totodata mila fata de fiintele lipsite de aparare si legate din fata sa. Se apleaca usor spre ele, insa le observa dispretul fata de el, il judeca, crezandu-l o persoana rea, un monstru oribil, insa acesta incerca sa depaseasca momentul, imediat intalnind privirea unui copil de vreo opt ani. Baiatul pare speriat si totusi se aproprie de monstru imbratisandu-l, dorindu-si sa fie-n siguranta si totodata implorandu-l pe gicant sa-i elibereze pe acei oameni.
Izoland teama, alungand durerea.
Picaturi de ploaie cad peste orasul in flacari, orasul Torturi arde, iar Cerul incearca sa-l salveze, magicienii au format scuturi in jurul focului pentru a nu-l lasa sa se dezvolte si sa devina mai mare, sa ajunga la alte constructi si sa distruga mai multe cladiri sau sa inghita alte vietuitoare, omorandu-le-n chinuri groaznice. Armonia Universului a fost distrusa, iar acum sunt multi care vor plati, se vor intoarce unul contra altul, nestiind care este tradatorul, cel ce a instalat Tribombinul intr-un oras calm. Munitiile armatelor acum sunt din nou in mainile militarilor, viata s-a schimbat peste noapte, iar razboaie inutile se nasc. Jumatate din populatia extraterestra considara ca a fost un atac asupra lor si chiar daca nu-s multi pe Pamant, acestia vor sa dezlege misterul, sa stie cine ar fi capabil sa faca o asemenea prostie. Multi se gandesc ca pot avea lagatura si cu persoanele disparute, insa nu se stie cu certitudine daca acest lucru este real. Pamantenii incep sa creada ca Lamonetele exista si ca extraterestri de fapt au avut dreptate. Cineva trebuie sa le gaseasca inaintea celor rai, altfel Cosmosul ar fi distrus, iar intunericul ar domni mereu. Regele Acvatic sustine, insa ca micile diamante nu-s decat pentru a mentine echilibrul si ca ceva mai puternic decat acestea exista.
Calea distrugerii si totodata a pacii, consta in ceva nestiut, intr-o putere mistica.
Astept sa citesc parerile voastre [ sfaturi, critici, laude etc ]!
* Z-Bye *