Atingerea mortii...

[Lussya]

Buna..m-am hotarat sa postez si cel de-al doilea fic al meu.
Enjoy it!!

Capitolul 1 Poarta Iadului…
Respiratia imi era din ce in ce mai lenta,simteam cum ma sting.
Ar fi trebuit sa incerc sa imi revin dar nici nu vroiam asta...nu stiu de ce dar preferam sa raman asa,inconstienta de tot ce se intampla in exterior,singura si in siguranta.
Era foarte negru,totul,auzeam tipete si simteam disperarea care ii cuprindea pe cei din cealalta lume…
Se auzea din ce in ce mai tare…mi-am pus mainile la urachi incercand sa fiu indiferenta,dar nu puteam.
M-am oprit brusc…auzeam tipetele unei personae cunoscute,nu stiam cine dar stiam ca avea nevoie de ajutor.
Voiam sa ma trezesc desi stiam foarte clar ca in situatia de fata nu detineam controlul nici macar asupra propriei persoana.
In acel moment am simtit un brat puternic care ma tragea spre realitate….Mi-am deschis ochii…
Am ramas nemiscata,nici nu mai aveam curaj sa ma misc! Credeam ca sunt in iad !
Cerul era gri cu portiuni de un rosu aprins.Pamantul…nici nu mai exista,era doar praf rosu.In jur erau doar case distruse,incendii,cadavre la fiecare metru…era groaznic,oamenii care inca supravietuiau se tarau pe jos si sapau cu unghiile in pamant ca si cum ar fi cautat un loc unde sa se ascunda.Erau disperati…aveau si de ce,zgomotul unei sirene de evacuare ii facea sa fie parca mai agitati.Din senin unul cate unul cadeau parca secerati.
Cu greu an reusit sa ma ridic in picioare si sa imi amintesc unde ma aflam…
Fara folos ! Nu imi aminteam nimic,nici macar cina naiba eram eu…Desi as fii preferat sa raman frumusel jos si sa astept sa mor m-am gandit totusi ca nu ar deranja pe nimeni daca as mai traii macar cativa ani…
Ajungand la concluzia asta m-am ridicat iar,si am mers relaxata printre multimea haotica spre o cladire devastata unde puteam foarte usor sa ma ascund…
Unii oameni care stateau pititi prin tot felu de adaposturi ma priveau parca uimiti de cat de indiferenta sunt…Si defapt chiar eram…
Am intrat in cladire si m-am asezat pe un scaun…era groaznic de incomod dar nu era printre primele lucruri pentru care sa imi bat capul…
Priveam parca amuzata ce cat de tembeli pot fii unii oameni care fugeau haotic in toate partile stresandu-ma la maxim…
M-am uitat printr-un geam spart la o femeie care statea afara si tinea de mana o fetita.
Fetita era bruneta cu parul lung si ochii ei erau innecati in lacrimi deoarece era groaznic de speriata…
Am privit cu atentie cum mama ei a lasat-o de mana si a fugit sa se ascunda….era stupid !
Desi nu imi pasa ce se intampla cu mine brusc am inceput sa ma ingrijorez pentru acea fetita. M-am ridicat de pe scaun si am iesit afara indreptandu-ma spre ea…Am luat-o de mana si i-am facut semn sa vina cu mine. Am intrat inapoi in cladire si am asezat-o pe scaun…
-Cum te cheama ?
Fetita si-a ridicat capul si a inceput sa ma priveasca in ochi.
-L..Lina. A asteptat cateva secunde, nestiind ce sa mai spuna. Pe tine ?
Mdah…asta era intrebarea de 1000 de dolari…nu aveam nici cea mai vaga idee…
Deoarece ar fii sunat stupid sa ii spun ca nu stiu i-am spus primul nume care mi-a venit in minte…
-Kaitlyn..
Atunci am vazut un zambet pe fata ei…
-Mama unde e.. ?
Pentru ca nu vroiam sa ii spun ca mama ei a abandonat-o i-am spus ca o sa se intoarca mai tarziu…
-Ce s-a intamplat de e toata lumea atat de agitata? am intrebat eu sperand sa aiba habar de ce se petrece.
-Mama m-a trezit si mi-a spus ca in sat se petrec lucruri rele.Am iesit amandoua din casa si mama a inceput sa fuga…nu stiu de ce !
Nu era raspunsul pe care il asteptam dar marog…
-Lina cati ani ai ?
-..opt.
Mdah…era char amuzanta situatia…O adolescenta de 17 ani care habar nu are cine naiba e si ce se petrece cu o fetita de 8 ani in mijlocul unui sat amarat unde e un mare dezastru…e chiar originala situatia !
-Bine Lina uite cum facem…tu vii acum cu mine iar mama ta o sa vina si ea dupa aceea…bine ?
Lina a clatinat afirmativ din cap…
Am luat-o de mana si am realizat situatia in care ma aflam…aveam un lucru pentru care sa traiesc. In primul rand vroiam sa aflu cine sunt si mai apoi vroiam sa o protejez pe Lina deoarece doar pe ea o aveam alaturi.
Am iesit din cladire si am privit spre cer…
-Al naibii sa fiu daca nu aflu ce se intampla !

[Miss M]

Buna, am vazut titlul si m-am gandit sa trec si eu pe aici.
Imi place ideea ficului, o fata cu amnezie in mijlocul Infernului, cu o fetita de opt ani dupa ea... chiar originala situatia :)).
As avea cateva observatii de facut. In primul rand, folosesti prea mult punctele de suspensie, in unele locuri pot fi inlocuite lejer cu un singur punct, arata mai bine si e mai corect. In al doilea rand, ai cateva greseli de tastare, te sfatuiesc sa recitesti capitolele inainte sa le pui. In al treilea rand, numerele se scriu mereu cu litere, nu cu cifre, exceptand poate data. Dupa semnele de punctuatie se pune mereu spatiu, din nou, arata mai bine si fac textul mai usor de citit.
Dupa numarul capitolului poti pune "-" si titlul acestuia, sau titlul dedesubt. In orice caz, intre titlu si text se lasa mereu un rand liber.
Sper ca nu am fost prea dura, daca da anunta-ma si se rezolva :D. De-abia astept sa vad ce se mai intampla cu cele doua fete, deci daca ai putea sa ma anunti cand postezi noul capitol ti-as fi recunoscatoare. >:D<

[Lussya]

Capitolul 2
“ Primii pasi spre infern”

-La dracu! Layla cat mai trebuie sa te tin?
-Kyle taci si tina-ma bine, vreau sa vad daca s-au linistit lucrurile.
-Greu de crezut!
Layla se prinse cu ambele maini de gratiile geamului ingust, incercand sa observe vreo miscare.
-Kyle, tot nu imi dau seama ce se intampla.
-De inteles, nici eu nu inteleg. Si vo-i intelege si mai putin daca raman in beciul asta afurisit fara sa fac nimic.
-Mai taci!
Kyle ii dadu drumul Laylei.
-Au, esti tampit ? De ce m-ai lasat jos?
-Uite ce e surioara, te tin in spate de o jumatate de ora, rochia ta are vreo cinci kilograme asa ca am dreptul sa ma plang de dureri de spate.
-Si ce facem? Stam aici pana ne gasesc si ne omoara ?
-In primul rand nici nu stim cine face asta si in al doilea rand trebuie cu orice pret sa iesim din vagauna asta si sa ajungem la palat. In momente de criza, ca asta, toti boierii se adapostesc la palat sau pe marile lor mosii, pentru ca daca ar ramane in sat ar fi mai vulnerabili. Asta vom face si noi surioara.
Layla s-a ridicat de jos, scuturandu-si rochia. Nu credea ca vor reusi sa ajunga la palat, dar nici nu vroia sa-l descurajeze pe Kyle. Cu pasi marunti s-a apropiat de fratele ei si l-a luat de mana.
-Ai dreptate, e singura noastra sansa. Poate daca mama si tata nu ar fi plecat din sat, acum am fi fost in siguranta. Kyle nu stiu daca o sa te ajut sau o sa te incurc mai mult, cert este ca te-ai procopsit cu mine pe cap.
Kyle i-a zambit surorii sale, dupa care a descuiat usa beciului, facandu-i semn acesteia sa-l urmeze.
S-au furisat afara cu mare grija, intrand apoi in casa pentru a-si lua cele necesare calatoriei. Layla a urcat in odaia ei, schimbandu-si rochia cu una mai usoara si mai putin colorata. Avea parul lung, buclat, de culoarea focului, pe care l-a prins intr-un coc strans. Nu a uitat sa-si ia nici cutitul de argint pe care l-a primit de la tatal ei, ascunzandu-l in braul rochiei. A coborat apoi in odaia lui Kyle, care era imbracat doar intr-o camasa alba, la care a adaugat niste pantaloci negri, bocanci de aceeasi culoare si o sabie pe care si-a prins-o bine in talie.
Au luat cate ceva de mancare, pornind apoi spre grajdurile unui boier din apropiere.
De indata ce au ajuns, au observat ca din herghelia imensa de cai pe care boierul o avea, numai trei mai erau in viata. Majoritatea erau sfasiati prin tot grajdul. Layla, ingrozita, a luat doi dintre cai si le-a dat drumul, pe cand Kyle il pregatea pe al treilea de plecare. Au incalecat amandoi, dupa care calul a inceput sa alerge spre palat. Dupa cativa merti, Layla si-a intors capul spre caii pe care i-a lasat in urma si a observat ca in fata unuia dintre ei statea o persoana, un barbat. In clipa urmatoare acel barbat s-a repezit asupra calului sfasiindu-i gatul si muscand cu putere din carnea acestuia. Speriata, Layla l-a cuprins pe Kyle de talie strangand cu putere.
-K..Kyle ! Persoana aceea…priveste !
Kyle si-a intors capul prinvind spre locul indicat de sora lui. De cum a vazut acel barbat care musca din carnea sarmanului animal, a lovit usor cu calcaiul burta calului, facandu-l sa alerge mai repede.
Layla isi lipi obrazul de spatele fratelui ei si incepu sa planga.
-Linisteste-te, nu ne-a vazut ! a spus Kyle cu jumatate de gura.
Tanara domnita isi intoarse din nou privirea spre acel loc, insa tot ce a vazut au fost ramasitele acelui cal. A inceput sa priveasca nelinistita in toate directiile incarcand sa gaseasca acea creatura, deoarece nu putea fi numita om. In mai putin de o secunda, bestia i-a aparut in fata facand-o sa scoata un tipat care ar fii putut trezii si mortii.
-Kyle !!...
Acesta se apleca putin in fata indemnand calul sa alerge cat poate de repede.
-Layla, vom trece raul si vom intra in padure. Cu putin noroc ne va pierde urma. Tine-te bine !
Calul ajunse in apropierea raului insa cu cat inainta, apa devenea tot mai adanca. Layla il tinea strans in brate pe fratele ei fiindu-i enorm de greu sa ramana pe cal, deoarece rochia devenise foarte grea din cauza apei. Demonul care-i urmarea s-a oprit pe marginea raului, privindu-i. S-a indreptat spre o stanca de unde a ridicat o piatra imensa, aruncand-o in rau, destul de aproape de bietul animal care se speriase ingrozitor. Calul se ridica in doua picioare, iar acest lucru o facu pe Layla sa cada in nemilosul rau, care a pus stapanire pe ea intr-o clipa. Kyle se arunca dupa ea, incerand sa faca fata curentilor foarte puternici care i-au rapit sora. Din cand in cand reusea sa iasa la suprafata, strigandu-si cu toata puterea sora.
Curentii l-au purtat in toate partile, lovindul de stanci si crengi, provocandu-i mici rani pe tot corpul. Cu ultimele puteri a reusit sa se agate de o radacina de salcie, tragandu-se la mal. S-a asezat pe spate privind carul care se intuneca, si care era plin de stele. Vroia sa-si caute sora, era ingrijorat de moarte, dar stia ca puterile nu ii permiteau acest lucru.
-Layla !!
Firicele de lacrimi au inceput sa-i domine chipul. A inchis ochii, deoarece nu isi mai putea misca corpul.

[Miss M]

-La dracu! Layla, cat mai trebuie sa te tin?
-Kyle, taci si tine-ma bine, vreau sa vad daca s-au linistit lucrurile.
-Greu de crezut!
Layla se prinse cu ambele maini de gratiile geamului ingust, incercand sa observe vreo miscare.
-Kyle, tot nu imi dau seama ce se intampla.
-De inteles, nici eu nu inteleg. Si vo-i( fara cratima) intelege si mai putin daca raman in beciul asta afurisit fara sa fac nimic.
-Mai taci!
Kyle ii dadu drumul Laylei.
-Au, esti tampit ? De ce m-ai lasat jos?
-Uite ce e surioara, te tin in spate de o jumatate de ora, rochia ta are vreo cinci kilograme asa ca am dreptul sa ma plang de dureri de spate.
-Si ce facem? Stam aici pana ne gasesc si ne omoara ?
-In primul rand nici nu stim cine face asta si in al doilea rand trebuie cu orice pret sa iesim din vagauna asta si sa ajungem la palat. In momente de criza, ca asta, toti boierii se adapostesc la palat sau pe marile lor mosii, pentru ca daca ar ramane in sat ar fi mai vulnerabili. Asta vom face si noi, surioara.
Layla s-a ridicat de jos, scuturandu-si rochia. Nu credea ca vor reusi sa ajunga la palat, dar nici nu vroia sa-l descurajeze pe Kyle. Cu pasi marunti s-a apropiat de fratele ei si l-a luat de mana.
-Ai dreptate, e singura noastra sansa. Poate daca mama si tata nu ar fi plecat din sat, acum am fi fost in siguranta. Kyle, nu stiu daca o sa te ajut sau o sa te incurc mai mult, cert este ca te-ai procopsit cu mine pe cap. Pai ori s-a pricopsit cu ea ori o are pe cap
Kyle i-a zambit surorii sale, dupa care a descuiat usa beciului, facandu-i semn acesteia sa-l urmeze.
S-au furisat afara cu mare grija, intrand apoi in casa pentru a-si lua cele necesare calatoriei. Layla a urcat in odaia ei, schimbandu-si rochia cu una mai usoara si mai putin colorata. Avea parul lung, buclat, de culoarea focului, pe care l-a prins intr-un coc strans. Nu a uitat sa-si ia nici cutitul de argint pe care l-a primit de la tatal ei, ascunzandu-l in braul rochiei. A coborat apoi in odaia lui Kyle, care era imbracat doar intr-o camasa alba, la care a adaugat niste pantaloci(pantaloni) negri, bocanci de aceeasi culoare si o sabie pe care si-a prins-o bine in (la) talie.
Au luat cate ceva de mancare, pornind apoi spre grajdurile unui boier din apropiere.
De indata ce au ajuns, au observat ca din herghelia imensa de cai( hergheliile sunt de cai, ai facut un pleonasm) pe care boierul o avea, numai trei mai erau in viata. Majoritatea erau sfasiati prin tot grajdul. Layla, ingrozita, a luat doi dintre cai si le-a dat drumul, pe cand Kyle il pregatea pe al treilea de plecare. Au incalecat amandoi, dupa care calul a inceput sa alerge spre palat. Dupa cativa [strike]merti[/strike]metri, Layla si-a intors capul spre caii pe care i-a lasat in urma si a observat ca in fata unuia dintre ei statea o persoana, un barbat. In clipa urmatoare acel barbat s-a repezit asupra calului sfasiindu-i gatul si muscand cu putere din carnea acestuia. Speriata, Layla l-a cuprins pe Kyle de talie strangand cu putere.
-K..Kyle ! Persoana aceea…priveste !
Kyle si-a intors capul prinvind spre locul indicat de sora lui. De cum a vazut acel barbat care musca din carnea sarmanului animal, a lovit usor cu calcaiul burta calului, facandu-l sa alerge mai repede.
Layla isi lipi obrazul de spatele fratelui ei si incepu sa planga.
-Linisteste-te, nu ne-a vazut ! a spus Kyle cu jumatate de gura.
Tanara domnita isi intoarse din nou privirea spre acel loc, insa tot ce a vazut au fost ramasitele acelui cal. A inceput sa priveasca nelinistita in toate directiile incarcand sa gaseasca acea creatura, deoarece nu putea fi numita om. In mai putin de o secunda, bestia i-a aparut in fata facand-o sa scoata un tipat care ar fii putut trezii si mortii.
-Kyle !!... Mai bine ar fi fost "-Kyle...!"
Acesta se apleca putin in fata indemnand calul sa alerge cat poate de repede.
-Layla, vom trece raul si vom intra in padure. Cu putin noroc ne va pierde urma. Tine-te bine !
Calul ajunse in apropierea raului insa cu cat inainta, apa devenea tot mai adanca. Layla il tinea strans in brate pe fratele ei fiindu-i enorm de greu sa ramana pe cal, deoarece rochia devenise foarte grea din cauza apei. Demonul care-i urmarea s-a oprit pe marginea raului, privindu-i. S-a indreptat spre o stanca de unde a ridicat o piatra imensa, aruncand-o in rau, destul de aproape de bietul animal care se speriase ingrozitor. Calul se ridica in doua picioare, iar acest lucru o facu pe Layla sa cada in nemilosul rau, care a pus stapanire pe ea intr-o clipa. Kyle se arunca dupa ea, incerand sa faca fata curentilor foarte puternici care i-au rapit sora. Din cand in cand reusea sa iasa la suprafata, strigandu-si cu toata puterea sora. Ai repetat sora, cauta un sinonim
Curentii l-au purtat in toate partile, lovindul de stanci si crengi, provocandu-i mici rani pe tot corpul. Cu ultimele puteri a reusit sa se agate de o radacina de salcie, tragandu-se la mal. S-a asezat pe spate privind carul care se intuneca, si care era plin de stele. Vroia sa-si caute sora, era ingrijorat de moarte, dar stia ca puterile nu ii permiteau acest lucru.
-Layla !!
Firicele de lacrimi( Nu cred ca e bine. Siroaie de lacrimi mai zic, dar de firicele chiar n-am auzit in acest context) au inceput sa-i domine chipul. A inchis ochii, deoarece nu isi mai putea misca corpul.

Am asteptat continuarea asta mult timp, acum ma uit la capitol si am cateva observatii de facut.
- folosesti prea mult dialog, uneori e sec si poate fi inlocuit cu vorbire indirecta
- ai repetat de multe ori "Layla" si "Kyle", e deranjant cand citesti
- ai cam putina descriere a sentimentelor, e adevarat ca e mai greu de realizat la persoana a III-a, dar oricum, incearca sa descrii mai bine ce simte fiecare personaj, de exemplu frica Laylei cand a vazut creatura aia

Ideea e destul de interesanta, mai ales monstrul ala puternic care mananca tot ce ii iese in cale. Din cate vad capitolul I este undeva dupa acesta, probabil pe la mijlocul actiunii. Ca tot veni vorba de incadrarea temporala, totul se petrece intr-un secol trecut din cate am inteles, toate scenele cu rochii lungi, odai si alte arhaisme.
Per total capitolul a fost interesant, putin tragic la final. Astept sa vad ce se va petrece in continuare, mai ales ca stiu ca poti scrie mai bine de-atat(aici ma refer la + descriere si - dialog).
Bafta multa!

[Lussya]

Aceasta este doar prima parte din capitolul 3. In cel mai scurt timp o sa pozstez si cealalta parte.

Enjoy!!:*

Capitolul 3
Noaptea insangerata…

Cerul era sangeriu si straniu. Nu se zarea nici o raza de soare,nici o pasare. O tineam pe Lina de mana si incercam sa imi fac un plan de scapare. M-am asezat in genunchi si an inceput sa imi rup rochia, care era ingrozitor de grea si mult prea lunga , ceea ce nu mi-ar fi permis sa alerg in cazul in care ar fi fost nevoie. Dupa ce am sfasiat-o pe toata, mi-am dat jos pantofii deoarece aveau tocuri mult prea inalte. M-am pus in genuchi in fata Linei si am intrebat-o :
- Lina, esti toata speranta mea, vreau sa te gandesti bine si sa-mi spui daca exista prin apropiere un loc mai sigur. Un sat, o cetate , orice.
Lina a stat putin pe ganduri dupa care a raspuns cu jumatate de gura :
-Cand a luat foc satul, eu si mama am mers la palat. Acolo ne-au dat apa si paine.
Pe fata mea a aparut un zambet. Trebuia sa-mi dau seama ca unde sunt mai multe sate trebuie sa fie si un palat unde au depozite cu mancare si apa, pentru cazuri de urgenta, sau in caz de razboi.
-Daca ai fost cu mama ta la palat, inseamna ca sti unde se afla.
Lina s-a intors cu spatele si mi-a aratat cu degetul o padure imensa.
-Cu mama am trecut prin padure.
Minunat, era imposibil ca o fetita de doar sapte ani sa-si mai aminteasca drumul printr-o padure imensa si intunecata, iar de una singura nu aveam nici o sansa sa-l gasesc. Singura noastra sansa era sa gasim pe cineva care sa ne poata spune exact pe unde sa mergem. Am luat-o pe Lina de mana si ne-am furisat cat am putut de bine printre casele distruse incercand sa mai gasim pe cineva in viata, deoarece cadavre gaseam la fiecare metru. Imi era teama ca Lina sa nu ramana cu amintiri care ar putea sa-i intunece viata.
Am zarit o femeie in varsta care statea pitita sub un morman de lemne, privind cu disperare in toate directiile. I-am spus fetitei sa ramana pe loc, in timp ce eu m-am furisat in spatele femeii inrcand sa-i atrag atentia fara sa fac prea mult zgomot.
In momentul in care si-a intors capul spre mine, am putut sa-i citesc pe fata teama cu care ma privea, de parca as fi fost moartea in persoana. Cu ambele maini a inceput sa adune praful de pe jos si sa mi-l arunce in fata tipand cu disperare dupa ajutor. Am incercat sa o linistesc dar fara rezultat. Femeia s-a napustit asupra mea, lovindu-ma cu palmele si cu picioarele. Incercam sa ma tarasc cat mai departe de ea, dar m-a prins de picior, tragandu-ma cu putere inapoi.
Mi-a aruncat praf in ochi, dupa care s-a asezat deasupra mea si m-a lovit cu o piatra foarte aproape de ochi. Am simtit o durere groaznica in acel punct , apoi sangele mi-a acoperit toata fata.
Lina a inceput sa tipe, trezindu-ma la realitate. Am impins-o cat am putut de tare pe acea femeie, luand-o la fuga spre copila care ma privea terifiata.Am luat-o de mana si am inceput sa fug spre padure. Cand ne-au vazut, oamenii au iesit de sub daramaturi, tipand cu putere si aruncand cu pietre spre noi. Eram complet derutata. Nu intelegeam ce au cu noi, de ce reactioneaza asa. Cu cat se apropiau mai mult, cu atat vocile lor imi dominau gandurile.
-Veneficas…veneficas…veneficas !
Nu intelegeam ce striga, dar puteam vedea pe fetele lor ura cu care ma priveau. Ne-au inconjurat. Am strans-o pe Lina de mana, incurajand-o, chiar daca stiam ca nu o sa scapam cu viata. Erau prea multi…prea multi ochi care ma torturau cu fiecare privire. Nu era corect. De ce ma trezisem, daca oricum imi era sortit sa mor ? Atunci am inchis ochii, incercand sa ignor tot ce se intampla in jurul meu. Brusc, zgomotul s-a oprit. Am deschis ochii, privind trupul neinsufletit al unei femei fara cap, care zacea in fata mea. M-am speriat si am vrut sa fac un pas in spate, dar am simtit o prezenta langa mine. M-am intors brusc ,privindu-l pe barbatul inalt, bine facut,care statea in spatele meu,tinand in mana capul femeii. Ochii lui erau negri in intregime, iar parul sau lung, de culoarea noptii, ii acoperea umerii, lasandu-i chipul la vedere doar pe jumatate. Mi-a intalnit privirea, inaintand incet spre mine. Corpul imi era paralizat de frica, dar privirea lui nu era nici pe departe dura, ci mai de graba una calma, hipnotizanta. Cand a ajuns in fata mea, a aruncat capul femeii, intinzand mana spre obrazul meu. Lina m-a tras cu putere de mana, aducandu-ma cu picioarele pe pamant. Fara sa mai pierd vremea mi-am facut loc printre oamenii care erau complet impietriti si am luat-o la fuga spre padure, fara sa mai privesc inapoi.