Ingerul iubirii[gravitation]

[Argenta]

In fic-ul meu folosesc personaje din seria originala "Gravitation",nu intentionez sa fac nici un fel de porfit folosidu-ma de ele, ele apartinand lui Maki Murakami.Vreau doar sa prezint o versiune proprie a continuarii acestei povesti de dragoste.Ar mai fi de precizat ca fic-ul a mai fost postat de mine ,sub acelas nume si cu diferenta minore in alt site.De asemeni unul dintre capitole a fost scris de Mitsukai Yoru,voi preciza acest lucru si atunci cand voi posta respectivul capitol.


Capitolul 1 Despartiere...iar


''Ti-am oferit toata dragostea mea, tot sufletul si am dorit doar ca tu sa ma accepti, dar de cele mai multe ori abia bagi de seama ca exist. N-ai timp de mine...aproapa niciodata! Esti din ce mai rau cu mine. Ce crezi tu ca sunt? O biata jucarie pe care o arunci intr-un colt atunci cand te-ai saturat de ea?''
''Daca tu asta crezi, ia-ti lucrurile si dispari din viata mea!''
Il privise cu ochii mari si plini de lacrimi, dar nu mai spuse nimic. Isi luase lucrurile si plecase pur si simplu. Il privise strangand si trecand prin fata sa .Ar fi putut sa-l opreasca. Ar fi putut sa spuna ca nu a vorbit serios. Ar fi trebuit sa faca ceva, pentru ca el sa nu plece.
Dar nu facuse nimic. Sperase ca se va intoarce ,ca de atatea alte ori, dar asta nu se intamplase. In primale zile ii fusese bine, se sintea liber, apoi libertatea incepuse sa nu-i mai placa. Nu era liber sa faca ce vrea , ci doar sa fie singur. Viata lui isi pierduse orice urma de bucurie, totul era plat si trist. Pleca de acasa, cu sau fara motiv, doar pentru ca spera ca atunci cand va deschide usa o fiinta micuta de statura, cu ochii de ametist si par de culoarea zmeurei ii va sari in brate si ii va impuia urechile cu o mie de prosti. Dar asta nu se intampla niciodata. Se hotarase sa faca ceea ce nu facuse pana atunci. Incercase sa-l sune. Nu ii raspundea la telefon. Crezuse ca si-a aschimbat numarul de telefon, dar nu era adevarat. Avea acelasi numar de telefon ,dar pur si simplu ignora apelurile lui. Hiro si Fujisaky refuzau ,de asemenea, sa-i vorbeasca. Pana si Tatshua sa rastise la el: ''Nu inteleg de ce te agiti atat de mult. Ar trebui sa intelegi ca-ti meriti soarta. Nu stiu cate persoane ar fi suportat tot ce a suportat el de la tine. Il dai afara din casa cind ai chef si apoi suspini dupa el... Lasa-l in pace! Nu-l meriti!''
A trecut o luna si jumatate din ziua in care iubitul lui a plecat, o luna si jumatate de chin si de nesomn, avea nevoie de el, de boacanele pe care le facea in fiecare zi ,de sunetul vocii lui spunand prostioare, chiar si de crizele lui de plans cu si fara motiv.
Nu se putea concentra la absolut nimic, nu putea sa scrie si avea impresia ca nu poate nici macar sa gandeasca. Inchide ochii si-l vede ,ii pare ca-l zareste pe strada, si ii asculta hinotizat melodiile ore intregi. De atatia ani ii spunea ca versurile si melodiile lui nu au nicio valoare, iar acum le asculta ca in transa.
Noaptea il cauta prin pat, ii este dor de gustul buzelor lui si de noptile ferbinti de iubire, de zilele pline de entuziasm molipsitor.
O durere vie ii strabatu stomacul si-l facu sa se ghemuiasca pe canapea. Pur si simplu simte ca nu mai poate trai asa. Lacrimi fierbinti ii aluneca pe obraji. Plange asemeni unui copil si lacrimile uda catifeua canapelei, dar lui nu-I pasa. Pur si simplu nu-i mai pasa de nimic.
Simti o mana pe umar si intoarse capul plin de sperante. Ridica privirea,dar ofta dezamagit:
-Ce vrei,Tohma?
Fara un cuvant Tohma il mangaie pe par. Nu are ce sa-i spuna , stie ca Eiri il invinuieste pentru ca a incercat tot timpul sa-l desparta de Shuichi. Era adevarat, crezuse ca relatia ii face rau cumnatului sau, dar se parea ca despartirea este de-a dreptul devastatoare. Scriitorul este palid, are ochii incercanati si aproape nu se mai ridica de pe canapea.
Se aseza langa el si-i mangaie parul in tacere. Celalalt ridica privirea plina de lacrimi:
-Spune-mi!El...ce mai face?
E prima data cand il intreaba ceva despre Shuichi.
-E mai tot timpul la studio, munceste foarte mult. Acum filmeaza pentru un nou videoclip. Nu prea il vad, dar stiu ce program are.
-Te evita? E normal! Mereu ai vrut sa ne desparti.
-Nu chiar ,desi am sperat ca-ti va fi mai bine fara el. Ceilalti cred si ei ca este mai bine sa nu-l intalnesc. K,Hiro ,Fujisaky , chiar si Ryu ,au grija sa nu-l intalnesc. Are iubitul tau acest dar, sa-I faca pe ceilalti sa aiba grija de el.
-Nu mai este iubitul meu! L-am pierdut. As vrea, macar sa-l vad, nimic mai mult.
Tohma ofta din greu. Nu-l mai vazuse pe Eiri in asa hal de zece ani, din apartamentul plin de sainge din New York. Lua telecomanda si o privi o clipa. Nu prea vrea sa faca asta, dar se pare ca este singura metoda prin care isi poate face cumnatul sa-si revina putin. Apasa pe butonul de pornire si selecta rapid un anumit canal. Pe ecranul televizorului aparu un chip dulce, cu ochi mari,violet si par trandafiriu. Scriitorul privi ca hipnotizat ecranul, apoi ii zambi cumnatului sau:
-Stiai ca are intreviu la ora asta?
-Da.M-am gandit ca vrei sa-l vezi.
Eiri ii stranse mana in mana sa.
-Iti multumesc, Tohma!
Presedintele N.G. gandi ca fericirea pe care i-o aduceau zambetul daruit de Eiri si multumirile rostite meritau orice sacrificiu, chiar si de a-l vedea iar in bratele pustiului aluia rasfatat.
Yuki ramase o clipa ganditor:
-Si zici ca tu nu l-ai vazut in ultimul timp?
-Nu l-am vazut.De ce ?
-Ai bagat de seama cat de mult a slabit?
-A slabit!?!? intreba aiurit, privind mai atent ecranul. Da... poate... e ceva mai slab acum.
-E bolnav?
-Nu stiu. Probabil ca despartirea voastra nu i-a facut bine nici lui.
-Nici nu avea cum sa-i faca bine.Eram amandoi obositi, nervosi , am spus numai prostii...Tot felul de idiotenii dureroase.
Brusc icni si o suvita de sange ii aparu in coltul gurii.Tohma il cuprinse cu bratul dupa umeri:
-Trebuie sa te duc la spital,Eiri.
-Da,dar ...Promite-mi ca nu-i spui nimic lui Shu!
-Ai zis ca-l vrei inapoi...
-Am sa rezolv eu asta atunci cand ma fac bine.
-Dar medicii au spus ca de asta dat s-ar putea sa fie nevoie de operatie.
-Tocmai de asta el nu trebuie sa stie.
-Mergem?
-Numai dupa ce imi promiti ce te te-am rugat!


Tohma sta pe canapeaua din holul spitalului. Zambi cand Mika se aseza langa el.
-Cum se sinte?
-Cum ar putea sa se simta? Ulcerul s-a redeschis.
Femeia ofta. Era convinsa ca despartirea de Shuichi ii va face rau, dar sperase ca cei doi se vor impaca inainte ca situatia sa ajunga atat de rea.
-Ceea ce il macina cel mai mult pe Eiri este ca pustiul nu a crezut nici macar o clipa ca este iubit cu adevarat, spuse Tohma incet. Ce prost!
Sotia lui se stramba:
-Pai ar fi si greu sa crezi ca cineva te iubeste cand timp de patru ani nu-ti spune niciodata, mai mult din,prost, idiot si belea nu te scoate.Tu ai crede?Si doar ii spusesem ca il va pierde daca va continua sa se poarte asa...
-Ei... nu este chiar cum spui tu. Gandeste-te ca a facut orice pentru el. Nu s-a intamplat niciodata sa afle ca vrea ceva, sau ca are o problema si sa nu faca totul sa se resolve.
-Probabil ar fi preferat o vorba draguta si un ''te iubesc''!..
-Oricum ar sta lucrurile, trebuie sa se impace!Eiri este distrus ,iar Shindou arata si el destul de prost.
-Am sa-l sun eu pe Shu sa-i spun. Eu nu am promis nimic.
-Nu-ti va raspunde!
-Sunt comvinsa ca va vrea sa-mi vorbeasca!
-Nu are cum. In telefonul lui numarul meu, al tau si al lui Eiri sunt pe lista celor pe care telefonul nu le afisaza in cazul unui apel.
-Nu-l credeam in stare de asa ceva!
-Pai nici nu este. Am bagat de seama ca nu-mi raspunde si l-am sunat pe K.Acesta a zis ca au fost impreuna la osedinta si telefonul lui Shindou nu a sunat.Cand erau in studioul de inregistrare am umblat la telefonul lui si am descoperit aceasta setare. Probabil el nici nu stie. Cel mai curand este opera lui Shuguru voia sa inlature un motiv de stress.
-Atunci ma duc la studio sa-i vorbesc.
-Rezolv eu asta,Mika!
-Dar tu ai promis sa...
-Am promis ca eu nu-i voi spune, dar stiu perfect cine ii va spune imediat ce va afla.

[YuuraBo]

am trecut si eu pe aici si vreau sa-ti spun ca imi place cum scri ^_^ ai cateva greseli de tipar dar asta probabil e din neatentie oricum citeste din nou capitolul inainte sa postezi :P ( asta m-a ajutat si pe mine ff tare ) ^_^
mie nu-mi place sa critic deci de la mine o sa auzi mai mult cuvinte de lauda :P hm..:-?..ideea mi s-a parut destul de interesanta mai ales ca Shu si Yuki sunt personajele mele preferate si cu totul ca nu-mi place sa ii vad despartiti imi place ideea :P ... abia astept urmatorul capitol ^_^ scrie-l cat mai repede :pls:
hehe ... ja ne :bye:

[adyna_45]

Deci...sa incep cu laudele...Varianta asta este foarte buna fata de cealalta! Ai perfectionat-o! Este o imbunatatire majora! Ador aceasta poveste, si o voi adora si mai mult in acest nou format! Nu am cuvinte de lauda, majoritatea ar fi prea putin spus!
Acum, pt ca avand un comentariu de la mine nu scapi de critici, voi zice si ce m-a deranjat:

ai avut greseli de tastare din pura neatentie. Una dintre ele a fost: sinte- simte...scapi tu si de astea...este imposibil sa nu le poti corecta dupa aceasta imbunatatire.

"Inchide ochii si-l vede i-se pare ca-l zareste[...]"- "Inchide ochii si-l vede, i se pare ca-l zareste[...]"...faza cu virglele este iertabila dar acel "i-se" este...oh...trebuie neaparat corectat

"[...]nu putea sa scrie si are impresia[...]"- "[...]nu putea sa scrie si avea impresia[...]"... ai putea incerca sa folosesti acelasi timp verbal intr-o fraza...

Fujisaky- Fujisaki

Shuguru- Suguru

"Nu pre ail vad[...]" - " Nu il prea vad[...]"... acel "pre ail" este scuzabil...putin...deoarece este vina Word-ului...dar greseala de exprimare pune mai multe probleme.

Atat...restul este bine. Apreciez ca ai facut modificari. Acum este un stil mai matur. Trebuie sa te felicit, deci: Sincerele mele felicitari! Tine-o tot asa si vei ajunge o scriitoare extraordinara!

[ryuichi_alexa]

sincer nu prea stiu ce ai modificat la el, dar mie imi place.... Greselile de tastare se iarta.... <<sunt cam iertatoare la ora asta>> Ce pot zice.... eu ti-am citit aproape tot ficul (daca nu tot) deci nu iti pot spune decat Gambate! si stiu ca vor urma niste capitole extraordinare! Credeti-ma! << e profesoara mea de scris Ficuri :D>> Multumesc mult pentru ajutor la ficul meu :* bye bye!

[Luzer]

In sfarsit am apucat sa-ti dau comm.Nu stiu ce sa-ti spun inafara de cuvinte de lauda.
Bietul Shuichi...Yuki e un mare baka...sa se impace rapid nu suport sa-l vad pe Shu suferind!
Ma bucur ca postezi fikul si pe zupp,eu l-am citit pe un alt site si pur si simplu m-am indragostit de el!
Spor la lucru si abia astept capitolul urmator!!:zuppy02:
Sa postezi cat mai repede altfel mor pe aici! Stiu,curiosii mor repede:zuppy07:
Eu mor dupa fikul tau si vei avea f multi cititori iti garantez!:zuppy04:
Te pup dulce:zuppy04:

[Argenta]

Capitolul 2 Impacarea


Visa si visul imita realitatea din urma cu cateva saptamani.Acelasi cosmar se repeta iar si iar ,la nesfarsit ca o tortura perpetua, in fiecare noapte.
"Daca tu asta crezi, ia-ti lucrurile si dispari ! "Si la fel ca in realitate pleca, in vis insa, Eiri avea puterea sa spuna ce in realitate nu spusese: "Nu pleca! Te iubesc! Te rog... iarta-ma! Ramai! "De fiecare data Shuichi intorcea capul, il privea trist, cu ochii plini de lacrimi, dadea din cap ca'' nu'' si pleca. De asta data, insa sim?i un sarut pe gura si gustul ametitor al buzelor iubitului sau. Deschise ochii si-i intrezari chipul angelic in razele palide ale luni. Isi incolaci bratele in jurul gatului lui si il saruta pe gura cu disperare, ca si cand viata lui ar fi depins de asta. Ii auzi apoi glasul:
-Nu plec nicaieri, Yuki! Am s? raman cu tine.
-Te iubesc, Shuichi!
-Si eu te iubesc!
Ofta fericit si adormi convins ca a visat.

S-a trezit a doua zi , cand razele soarelui au ajuns s? cada pe pat. Isi aminti de cosmarul care se transformase in cel mai dulce vis si isi acoperi ochii inca inchisi pentru ca realitatea trista a camerei de spital s? nu-i goneasca visul. Respira adanc si deveni brusc atent. In camera pluteste un miros cunoscut. Deschise ochii plin de sperante si intalni chipul zambitor al lui Shuichi.
-Buna dimine?a, Yuki!
-Tu...Tu...Iubirea mea, tu...
Eiri se ridica in sezut si incepu sa-i mangaie obrajii si parul ca hipnotizat, apoi il saruta pe gura.
-Nu am visat, nu-i asa? Tu ai fost aici toata noaptea si mi-ai spus ca nu pleci.
Shuichi ii intoarse sarutul, il imbratisa si incepu sa rada:
-Sigur c? nu ai visat! Am ajuns aici putin dupa miezul noptii. Sperasem sa ajung inainte ca tu sa adormi, dar suntem cu film?rile la videoclip pe ultima suta de metri si daca le spuneam ca plec, in mod sigur Fujisaki face o criza de nervi.
Scriitorul il stranse la piept. Nu avea nevoie de nimic mai mult pentru a simti ca este fericit. Iubitul lui continua sa vorbeasca, dar el nu intelegea ce spune, nici nu conta de fapt. Continua sa-l tina in brate si sa-l auda vorbind. Era ca si cum incepea iar s? traiasca,ca si cum din momentul in care se despatisera via?a lui luase o pauza. Era atat de fericit, incat lacrimile incepur? sa-i curga pe obraz. Shuichi se opri speriat.
-Ce e cu tine? Tu nu plangi niciodat?. Doar eu bazai mereu.
Ii sterse lacrimile de pe obraz.
-Te doare ceva?
Nu ii raspunse. Il stranse doar in brate, mai tare, hotarat sa nu-i mai dea drumul niciodata. Ii privi chipul, de parca il vedea intaia data, il mangaie parul si obrajii cu imensa duiosie, cu lacrimile inca rostogolindu-se pe obraz. Shuichi il intreba iar, speriat:
-Te doare? Te am lovit?
-Da. Doare foarte rau ca ai putut sa spui ca e?ti pentru mine o simpla aventura. Cum ti-a trecut prin cap asemenea prostie?
Celalalt zambi sters:
-Tu mi-ai spus asta... cred ca atunci cand ne-am certat prima dat?.
-Este tare mult de atunci! oft?. A fost o prostie. Imi pare r?u!
-Si eu am spus prosti si regret atat de mult...
Ii indeparta suvitele roz cazute pe frunte si-l saruta iar.
-Nu ai fost niciodata o simpla aventura, nici macar in prima noastra noapte de iubire. Tu mi-ai invadat intai gandurile , apoi sufletul si mi-ai f?cut trupul sa nu mai vrea nimic altceva de cat iubirea ta fierbinte. Ai pus stapanire pe mine si sunt al tau orice as face! Iti apartin! Ma crezi? Crezi ce i?i spun acum?
Shuichi il privi cu ochii in lacrimi:
-Te cred! Acum te cred!
-Si ce crezi tu, domnule, care ti minte exact ce trebuia s? uiti c? ar fi trebuit sa fac pentru ca tu sa crezi asta de la inceput?
-Cred c? doar sa-mi spui. Asta era de ajuns!
-Perfect! ?i-am spus! Ai sa ti minte?
-Asta inseamna ca nu-mi mai spui c? ma iubesti de acum incolo?
Mutrita pe care a facut-o Shuichi este atat de uluita, trista si amuzanta, toate in acelasi timp, incat iubitul sau se abtinu cu greu sa nu rada. Ii raspunse zanbind:
-Dac? ai o memorie atat de buna incat sa ti minte o prostie spus? acum patru ani, atunci vei tine minte si ca te iubesc atat de mult incat in lipsa ta ma intrebam ce rost are sa mai respir!
-Oh, Yuki! Deci... tu chiar vrei sa fim iar impreuna? Sa fiu iubitul tau?
-Pentru mine nu ai incetat nici o clipa sa fi iubitul meu! Ai incetat vre-o clipa sa fi beleaua mea prostuta si rasfatata ?!?
-Nu, nici o clipa. Te iubesc!

Un timp au ramas imbratisati, fara sa spuna nici macar un cuvant, fiecare bucurandu-se doar de prezen?a celuilalt. Dupa un timp Shuichi inteb?;
-Te doare rau stomacul?
Eiri se incrunta:
-Nu. De ce ma intrebi asta?
-Atunci cand am venit am vorbit cu medicul de garda. Spunea c? astazi e?ti programat pentru inca un set de analize, dupa rezultatele carora se vor hotari, dac? mai e nevoie de operatie.
-Nu va fi nevoie de nici un fel de operatie. Nu trebuie sa-ii faci tu griji! Stii ca nu-mi place sa te vad asa!
-Trebuia sa intreb. Spunea c? regimul ?i tratamentul nu au avut rezultatul asteptat.
Blondul ii prinse barbia intre degete si-l privi in ochi:
-Totul va fi bine! Ce stiu medicii afara de regimuri, tratamente si operatii? Eu am primit acum singurul medicament care ma poate vindeca de ori si ce suferinta. Iubirea nu e ceva ce poti primi de la farmacie, spuse ,apoi il saruta indelung.
Isi lipi palma de obrazul lui .Nu ii place ca medicii i-au spus ce se intampla.Sperase ca Shu nu va venii la spital, altfel ar fi precizat ca nu este de acord ca iubitul sau sa fie anuntat care este starea lui de sanatate. Se incrunta nemultumit:
-Uite ce au facut cu tine! Esti alb ca varul si speriat. Va fi bine!
-Daca tu spui...va fi bine! ii raspunse zambind. Eu cred ca am nevoie de o cafea. Vrei si tu ?
-Ar fi grozav!
Se ridica de pe marginea patului ?i se indrepta spre u?a. Se opri o clipa, parca ezitand. In acelasi moment Eiri se ridica din pat si se repezi spre el. Il prinse in brate exact in momentul in care se prabusea in constient. Disperat il ridica in brate si-l intinse pe pat. Chiar atunci Tohma intra pe usa si zambi malitios:
-Ooo! Se pare ca deranjez! Macar este iar liniste in paradis!
Eiri il privi furios.
-Inceteaza cu ironiile si cheama un medic!
-Ce?! Dar arata groaznic!!! Ce a patit?
- Tu chiar nu vezi ca a lesinat?! Chemi un medic sau ma duc eu sa chem unul?

[Luzer]

In primul rand felicitari,esti foarte talentata si multe persoane te iubesc (eu sunt nr 1 printre ei/ele)!:chuu:
Ma bucur, ca s-au impacat,dar ma ingrijoreza Shu! Sper k nu are nimik grav!Nici akum, nu stiu ce sa-ti spun...gome...imi place sa te laud pt k esti preferata mea!!:love:
Abia astept urmatorul capitol:perv:,ma bucur ca ai tinut cont de ce am spus si si postat repede.8->
Ma bucur k nu am murit si de nerabdare asa kum mor de dor..:((.:nh::((
Spor la scris si nu te schimba niciodata, sa ramai asa kum esti!
Pupici!Pupici!Puuuupici:zuppy07::bv::bye:Ja ne!

Ps.Ma bucur k am dat comm prima!:zuppy23:

[Argenta]

De acum capitolele vor suferi mai putine modificari fata de felul cum au fost postate initial.Nu am vrut sa modific povestea, ci doar sa rectific erorile comise initial.Voi incerca sa repar acele greseli, iar daca nu voi reusi sa o fac, imi cer scuze!
Lectura pacuta!

Capitolul 3 Disperare


Cateva minute mai tarziu o echipa medicala sosita rapid a inceput sa-si faca meseria.
- Ar trebui dus intr-un alt salon, spuse una dintre asistente.
Medicul se intoarse spre Eiri:
-Domnule Uesugi , ar trebui sa...
-Ramane aici!
-Atunci ar fi bine sa va transferam pe dumneavoastra intr-un alt salon...
-Nu plec nicaieri de aici: Daca vreti pune-ti un pat si pentru mine.
-Dar aveti nevoie de liniste si de odihna! continua medicul sa protesteze, apoi il privi cu atentie. Privirea parea sa aiba puterea unui laser si era cat se poate de clar ca pozitia lui nu era negociabila.
-Desigur... daca dumneavoastra credeti ca e mai bine asa...
Tohma zimbi .Ca in totdeauna hotaririle cumnatului sau nu puteau fi comentate de apoape nimeni.
La fel de incruntat Yuki isi privi iubitul. Isi trase un scaun langa pat si lua in mana sa mana inerta. Astepta ca asistenta sa ii puna o masca de oxigen si o perfuzie, apoi intreba:
-Ce s-a intimplat cu el?
-In momentul acesta va pot spune ca este doar o stare hipoglicemica. Asta se va rezolva imediat ce perfuzia cu dextroza isi va face efectul. Pentru rezolvarea celeilalte probleme... speram ca astazi vom avea rezultatele de la laboratorul nostru, dar si cele cerute labolatoarelor din strainatate, pentru o mai mare siguranta a diagnosticului.
Observa nedumerirea de pe chipul interlocutorului sau si intreba mirat:
-Domnul Shindou nu v-a spus ca este suspect de o forma grava de leucemie?
Parea ca traznetul a cazut in salon. Alb ca varul, Eiri continua sa tina mana inerta in mina sa. Privi o clipa in gol , apoi respira adinc.
-Atunci ar fi cel mai bine sa nu stie ca eu am aflat acest lucru.
-Daca asa doriti...
Medicul ar fi dat orice sa scape de privirea rece a celui din fata sa. Primi urmatoatrea cerere a acestuia ca pe o eliberare.
-Considerati ca procedura medicala este incheiata, domnule doctor?
-Da, desigur...Domnul Shindou isi va revni in curand
- Atunci vreau sa raman singur cu el!
Medicul si asistentele au iesit imediat.
-Vreau sa iesi si tu, Tohma!
-Nu ar trebui sa te superi pe el. Probabil a incercat sa te protejeze, sa te fereasca de griji.
-Stiu asta .
-Chiar un diagnostic de leucemie nu mai este o problema atat de mare. Majoritatea se pot vindeca.
-Ti-am spus sa iesi!
Tohma ofta si iesi.
Medicul il asteapta pe hol si pare foarte ingrijorat.
-Imi pare extrem de rau de cele intimplate! Acum mi-a comunicat un coleg ca domnul Shindou a cerut sa nu ii fie comunicate date cu privire la sanatatea sa domnului Uesugi.
-Da... Chestia aste creaza o multime de probleme.
-Credeti ca ar trebui sa-i spun domnului Uesugi ca ar fi bine sa se odihneasca?
-Nu cred ca ar avea nici un rost. Singura persoana pe care cumnatul meu este dispus sa o asculte nu este disponibila acum.
-Stiu. Este vorba de domnul Shindou. Povestea lor de dragoste lor este celebra.
-Da...se strimba Tohma. Si sper ca aceasta poveste celebra sa se termine cu bine.

Eiri ii mangaie iubitului sau chipul, urmarind cu degetul linia obrajilor si a sprancenelor .Ridica masca de oxigen si ii saruta bland buzele palide. Ofta din greu. Acum totul are o explicatie. Starile de ameteala, paloarea, oboseala, toate lucrurule care il nedumereau in saptamanile de dinaintea despartiri lor aveau un rost: Shuichi era bolnav si nu spusese nimic, nici un cuvint macar. "Se pare ca el chiar avea dreptate! Eu nu avem timp de el. Eram prea sigur ca imi apartine si nu ma gindeam ca pot sa-l pierd si altfel, nu doar certindu-ma cu el. " Simti cum il cuprinde disperarea, de parca un spirit al morti ar fi intrat in camera. Cum sa-l piarda? Cum sa se gandeasca la moarte celei mai importante fiinte din viata lui? Cum sa-i spuna ca stie atunci cand se va trezi din lesin, dupa ce el a indurat totul singur, fara sa sufle un cuvant atatea saptamini la rand? Ii mangaie parul in tacere si simti cum lacrimile incep sa-i curga pe obraz. Inchise ochi si ramase asa un timp, apoi simti o mina rece pe fata. Deschise ochii speriat. Shuichi s-a trezit si-i sterge lacrimile:
-De ce plingi?
-M-ai speriat rau de tot. Sa nu imi faci asta niciodata!
-Ce s-a intimplat? Plecasem dupa cafea si... Nu mai stiu ...
-Sa spunem ce ai lesinat de foame.
-De foame?! Glumesti! Nu mi-e foame.
-Ai venit de la filmari direct aici ?
-M..da. Poate eram cam obosit, dar nu flamind.
-Ti-a scazut glicemia si ai lesinat. Acum ti-au dat o chestia numita dextroza. Este o combinatie de glucoza, fructoza si alte zaharide , care te va face sa te simti mai bine.
-Da?! Atunci este grozav. Peste doua ore reancep filmarile.
Pe buzele lui Eiri aparu un zimbet periculos. Il lua de umeri si-l forta sa se intinda pe pat.
-Ai sa ramii aici atita timp cat cred medicii de cuviinta! Ai inteles?
-Dar filmarile... Iti dai seama? Domnul Sakano va face o criza de disperare. Sa nu mai vorbim de ce vor spune mister K, Hiro, Fujisaky... Toti se vor supara.
-Hiro va fi aici imediat ce va afla , poate si ceilalti. Cat despre conducerea N G... Tohma stie ce s-a intimplat. Nu e nici o problema.
-Nu imi place sa intervi pe langa el cand am probleme.
-A fost aici cat erai inconstient si de altfel are o parte din vina. Il rugasen sa nu-ti spuna ca sunt bolnav.
Shuichi il privi uluit.
-Dar nu mi-a spus el! Am aflat de la Ryu. A auzit o discutie dintre Tohma si Mika. Vorbeau la telefon, sau ce va de genul asta.
Yuki incepu sa rada nervos. Era atat de tipic pentru Tohma sa se asigure ca-l va auzi exact persoana care in mod sigur ii va spune lui Shuichi imediat. Acesta la randul lui , se ridica in sezut si isi lipi fruntea de umarul iubitului sau, pentru ca el sa nu-i vada ingrijorarea din priviri. Se intreba daca medici nu i-au spus lui Yuki adevarul, daca nu acesta este motivul real al lacrimilor de mai devreme... Si acesta nu este singurul lui secret. Cealalta taina este mai putin grava, dar mai greu de explicat. "Oare cum voi rezolva problema asta?"

[Luzer]

o//o Super capitol my friend!Nu se putea altfel,nu ma astept la altceva din partea ta.
In primul rand mi-a placut atitudinea lui Yuki:love:ca a ramas impreuna cu Shu in salon.Sper,ca in sfarsit realizeaza cat de mult il iubeste si dak o sa-l mai raneasca il bat rau de tot!:die:
Nu am vazut nici-o greseala,si chiar dak ar fi cateva, nu le dau atentie.
Nu vreau sa critic aceasta continuare magnifika a celebrului si super iubitului serial GRAVITATION.
Spor la scris si....ESTI O SCRIITOARE!:love::bv::bye:
PS.:ha:Ma bucur ca am comentat prima!(Nici nu se putea altfel!):->

[Argenta]

sper sa nu fie nicio problema ca am doua potari in aceasi zi ,am asteptat un comm ca sa pot posta.Multumesc Synney!
Capitolul 4-Sperante

Au ramas imbratisati mult timp ,pana ce se auzi o bataie usoara in usa. Shuichi se intinse pe pat, iar Eiri isi aranja halatul mai bine pe el.
-Intra!
Usa se deschise si Ayaka intra urmata imediat de Hiro. Fata a ramas o clipa pe loc, apoi se apropie de pat.
-Ce este cu tine,Shu-chan? Stiam ca esti aici,dar nu ca esti pacient...
-Am...
-A lesinat. A facut o criza de hipoglicemie si a avut nevoie de ingrijire medicala, sau cel putin asta cred medici momentan.
Ayaka se aseza pe marginea celuilalt pat necajita. Privi spre Shuichi , apoi spre Hiro si paru sa ia o hotarire.
-Cred ca era de asteptat ca asta se va intimpla, dupa ce nu ai respectat aproape deloc regimul , ai luat medicamentele cand ai apucat si ti-ai petrecut noptile plangand.
Eiri se uita usor mirat la ea. Ayaka ii sustinu privirea:
-Trebuie sa inteleg ca Shu nu ti-a spus unde a locuit in ultima luna.
-Nu a locuit , ca de obicei, cind ne certam, la parintii lui sau la Hiro?
-Evident ca Hiro a aflat primul ce s-a intinplat, iar eu eram cu el... Plecam pentru citeva zile la Kyoto, asa ca l-am invitat sa stea in apartamentul meu pina ma intorc.
-Ce ai facut?!?
-Exact ceea ce ai auzit. Cand m-am intors l-am rugat sa ramina... Apartamentul este mare, are trei camere si a fost placut sa am un fratior timp de aproape o luna. Intr-o seara, cand a venit de la inregistrari, a lesinat in hol. L-am dus la spital imediat, iar medicii au spus ca... este suspect de leucemie.
Eiri zambi, apoi ofta, fara sa spuna un cuvint, Hiro in schimb, se departa cativa pasi parca ametit.
-Si de ce mie nu mi-ati spus nimic?
-Nu am spus nimanui nimic, Hiro. Ce rost avea? Am regretat si ca Ayaka a aflat ce se intimpla. As fi preferat sa duc totul singur.
Se intoarse mirat spre Yuki:
-Tu... nu spui nimic? il intreba si lacrimile incepura sa-i plunece pe obraz.
-Nu am ce sa spun . Stiu ca esti foarte grav bolnav de apoape doua ore si inca nu-mi vine sa cred ca ai fost in stare sa nu-mi spui nimic.
Mingiie cu blindete obrazul iubitului sau si ii sterse lacrimile.
-De ce plingi? Nu cred ca asta iti face bine.
-Esti suparat rau pe mine?
-Nu sint suparat,doar dezamagit. Cum ati fost in stare sa faceti asa ceva?
-Nu... s-a intimplat nimic intre noi, Eiri! Trebuie sa crezi asta!
-Nici nu m-am gindit ca Shu m-ar fi iselat cu tine! Eu vorbesc despre riscul la care v-ati expus amindoi , locuind impreuna timp de o luna. Voi v-ati gindit vre-o clipa cum ar fi reactionat presa , daca afla ca cel mai atragator tip din lumea spectacolelor s-a mutat cu mostenitoarea unei familii celebre pentru bogatia ei?!? V-ati gindit?!?
-Dar...
-Sigur ca nu v-ati gindit! Taky asteapta doar un motiv sa te dicrediteze. Ar fi fost interesant sa vad cum ati fi reactionat voi doi in fata unei asemenea probleme. Probabil , daca tatal lui Ayaka nu te omora, dragul meu , ar fi trebuit sa te casatoresti cu ea.
Cei doi l-au privit siderati, iar Hiro a inceput sa rada.
-Nu este de ras... Cine ar fi crezut povestea voastra? Nimeni,desigur! Sunteti doi copii fara minte! Ayaka ma asteptam la ceva mai mult dea tine! Stiu ca iubitul meu nu are minte, sau mai bine zis, nu isi pune mintea la contributie. Dar tu?!?
-Nu am crezut ca vor fi probleme, Eiri! Credeam ca doar pe tine va trebui sa te convingem ca totul a fost doar un gest de prietenie din partea mea.
Hiro se intoarse spre usa. Nu-i place sa-si vada nici iubita, nici cel mai bun prieten in incacurcatura.
-Ayaka , cand sosesc rezultatele de la analize?
-Trebuie sa soseasca.
-Atunci hai sa mergem sa vedem daca nu au sosit. Medicii au si alte probleme, daca mergem noi, poate le obtinem mai repede.
-Daca ma gandesc bine, ai dreptate, spuse fata grabita sa scape.
Dupa ce ei au iesit Eiri s-a aplecat asupra lui Shuichi.
-De ce ai facut asta?
-Nu aveam unde sa ma duc si...
-Nu de asta este vorba: De ce nu mi-ai spus ca esti bolnav? Crezi ca nu merit sa stiu ce se intimpla cu tine?
-Si ce puteam sa spun? "Stii Yuki, eu s-ar putea sa fiu foarte grav bolnav si sa nu mai am prea mult de trait. Vrei sa ma primesti inapoi? "Cum as fi putut sa-ti spun asa ceva? Cum ????
Eiri isi lipi capul de umarul lui. Simtii ca ar fi in stare sa faca orice pentru ca Shuichi sa nu fi fost obligat sa treaca aproape singur prin toata suferinta. Cu fiecare moment micuta fiinta pe care o tine in brate devine tot mai pretioasa pentru el. Ii simti mainile cum ii mangaie obrajii si ii sterg lacrimile ,apoi ii auzi vocea ingijorata:
-Yuki, nu plange! Medicii au spus ca exista tratamente, ca nu e chiar totul pierdut. Am sa ma fac bine! Nu vreau sa plangi din cauza mea!
Celalat il saruta lung pe gura.
-Taci, prostutule! Nu comteaza care vor fi rezultatele analizelor! Vom trece prin asta impreuna!
Usa se deschise brusc si Ayaka intra razand cu niste foi de hartie in mana.
-Au venit!Sunt negative,nu ai decit o forma de anemie vindecabila!