Ingerul iadului destramat [+16]

[until_we_bleed]

Buna! Eu sunt noua pe aici,deabea am invatat cum sa folosesc acest site.Este prima mea poveste postata pe acest site,sper sa va placa!:bv:


Ingerul iadului destramat (+15)

Capitolui 1

Stau in camera mea si privesc cum lumina soarelui patrunde in incaperea fumurie, unde era odata intuneric acum este lumina. Tristetea ma cuprinde,si nu stiu cum sa fug de ea,slabiciunea imi este stapana iar bolnava de durere clipesc pentru o noua zi.
Ma numesc Kara Thrace,am cincisprezece ani si locuiesc pe o straduta din Washinton numita Beatly impreuna cu tatal meu,Peter.Dupa moartea mamei,tatal meu a intrat intr-o agonie acoolica din care nici macar eu nu am mai putut sa-l ajut.
Mereu visam sa am o viata fericita si plina de bucurii,asa cum era inainte de moartea mamei.Acum sunt ruinata,sunt doar o fata plina de amaraciune si vise care sunt imposibil de realizat.Cu fata de sticla,ma uit afara,nu stiu cum sa evadez diform,simt ca acesti pereti se inchid si ma intreb oare asta este viata mea,destinul pe care trebuie sa-l urmez?
Intr-o dimineata insorita de joi,tata ma trezeste tipand si urland la mine,de ce nu am fost la cumparaturi deja.Era ora noua dimineata.
-Copil nenorocit nu ti-am spus sa te duci la cumparaturi,daca nu te duci acum sti ce vei pati!
Stiam ca ma va bate cu cureaua ca aproape in fiecare seara.Era beat si nu ma puteam opune chiar asa de usor.Trebuia sa ma duc,s-au,voi mai indura ceea ce am indurat acum trei zile.
-Sigur tata!Ma voi imbraca si am sa plec in cinci minute!
Inspir si expir,sunt foarte treaza si speriata.Ma indrept spre baie unde avea intratea in holul cel mare al casei si unde imi petreceam aproape toate noprile asteptandu-l pe tata sa revina acasa.
Ajung in baie ,ma spal pe fata cu apa rece ce imi increteste chipul,luminandumi-l si dandu-i o culoare de copil fericit,asa cum speram sa fiu.Vroiam sa mor,gandindu-ma ca toate se vor termina si nu voi mai suferi de-acum incolo.Privesc oglinda,ma privesc pe mine si imi spun "Doamne omoara-ma acum s-au o voi face eu,pentru ca sfarsitul meu nu va avea ceva frumos si placut.Uite ce am ajuns,doar priveste-ma,da-ti cu parerea dar lasa-ma sa mor,te rog!",dar in momentul acela a batut tata la usa,si nu mai pot sa continui ce am inceput,practic imi furase visul.Ies din baie,ma indrept spre usa,iesind arafa din micul iad unde traiam.
Mergand pe strada,un gand amar ce curgea in ochii mei,strecoara sufletul in mine plin de lacrimi.Ma uit spre cer cum norii se indeparteaza,in timp ce soarele imi arde fata,zambesc cu coltul guri si chipul plin de simfonia trestetii.
Ajung la magagazin,iar la intrare intampin o femeia foarte misterioasa ,cu parul castaniu,ochi de un albastru marin ce mi-a incalzit inima si un palton lung pana-n glezne,negru ce ii dadea stofa de o naluca.Nu era genul meu sa studiez oameni,deoarece, nici mie nu-mi placea sa ma analizeze cineva,dar aceasta doamna de vro patruzeci si ceva de ani ma facea sa fac lucrul acesta.Intru in magazin,totul normal,dar incercam sa nu o privesc prea mult,nu vroiam sa-si dea seama.Iau ce-mi trebuie ,merg la casa si platesc cumparaturile vanzatoarei pe care o cunosteam.
-Hey Kara!...Ce mai faci?Tatal tau este bine?
-Buna!Da,este bine,ma asteapta acasa.In rest totul este cum trebuie sa fie.
-Ai reusit sa treci peste incidentul mamei tale?...Stiu ca nu ar trebui sa vorbesc despre asta,dar imi fac griji.
-Cat de cat.Oricum,sunt mult mai bine si trebuia sa trec peste.Nu pot trai toata viata trista si indurerata nu?
-E bine ca este inregula,chiar ma bucur sa aud asta.
-Ok....Vanzare usoara!Eu am sa plec,ma asteapta tata.Pa pa!
Nu puteam sa-i spun Christinei ce induram eu acasa,sau ce probleme aveam cu tata.Nu vroiam sa cheme politia sau sa se intample cine stie ce nenorocire.
Ajung la iesirea din magazin,si in geamul usi se oglindea chipul meu sters iar in spatele meu era acea femeie care se uita la mine putin cam ciudat.Merg,merg tot inainte cu gandul ca ea este in spatele meu.Ii auzeam pasi,totul pantofilor ce se izbea de asfalt,respiratia usoara si lina parca ma linistea din zbuciumul sufletului meu.
In drumul meu linistit ,dau peste un mic magazin cu papusi din lemn.Ma opresc in fata geamului si privesc o papusa foarte frumoasa,cu parul blond,imbracata intr-o rochita croita din fir de matase argintiu si ochi verzi.O admiram ca pe un mic ingeras plutitor,dar cand ma uit la pret,nu mai fac foarte incantata.
Aud pe cineva apropiindu-se se mine si rostind cu o voce angelica.
-Chir iti place,nu-i asa?Ti-o doresti?
Ma intorc si prives putin uimita.Era acea femeia.Incercam sa-mi despic buzele inghetate de emotie si sa spun ceva.
-Mmmm...este frumoasa!Imi place foarte mult,insa situatia mea finaciara nu-mi permite ca o cumpar.Mereu am avut o pasiune pentru aceste papusi din lemn.
-Se pare ca tu chiar ti-o doresti!Cum te numesti?
-Kare Thrace si locuiesc la trei strazi de-aici.
-Kara....frumos nume!Eu sunt Amanda Carter,si nu locuiesc departe de-aici.Cati ani ai,Kara?
-Cincisprezece ani.
-Nu stiu de ce dar,ai ceva special ce nu am vazut la nici o fata de varsta ta,
Ma uimise pe moment.Ce putea sa vada oameni la o fata cu ochi caprui,parul brunet si imbracata precum o servitoare sau pur si simplu ca o servitoare.
-Multumesc pentru compliment,dar, eu nu as spune chiar atatea cuvinte placute.
-Nu fi dura cu tine insuti.Cred ca mi-a venit o idee!Vin-o!
Strengaresc ma trage de brat,si intrasem in magazinul de papusi unde eram fantastic de uimita cum era acel loc.
-Nu cred ca as accepta sa-mi cumparati papusa.
-Nu fi prostuta.Ba da,am sa ti-o cumpar.Macar asta pot face pentru o fata asa d dulce ca tine!
Mi-a cumparat papus,am admitat-o din cutie si i-am multumit din tot sufletul.In zilele in care traiesc eu,nu se gadeau oameni care sa faca cadouri sau ceva bun pentru cei ca mine.
-Multumesc foarte mult,nici nu stiu cum sa va multumesc.Este cel mai minunat lucru care mi s-a intamplat in ultimile zile.
-Ei,poate se vor intampla mai multe in ultimele saptamani.
-Pai...eu ar trebui sa plec.La revedere si sper sa va mai revad.
-Cu siguranta copila.Pa pa!
Plec incantata si bucuroasa,nu credeam ca mi se va intampla una ca asta,dar imi readuc aminte ca ma indrept spre casa,spre micul meu iad destramat si suferinta ma apasa iarasi cu presari foarte puternice,nestiind ca cinvea a urmareste din umbra.


Sper ca va placut!!!Acesta este primul capitol dar vor urma si celalalte.

Kare Thrace:
Amanda Carter:
Peter Thrace:[/quote][/font]

[Rallu^^]

Hei, emi:x! Bine ai venit pe acest site minunat. Pestoaica mea:*. Capitolul I este foarte dragut. Dialogul nu este sec iar descrierea mi se pare foarte buna. Ai unele greseli de tastare cum ar fi: "iesind arafa"- iesind afara, "magagazin"- magazin, "totul pantofilor"- tocul pantofilor, cam atat. In rest fii atenta ca dupa semnele de punctuatie sa pui space, pe mine una nu am deranjeaza, dar am observat ca se atrage atentia si asupra acesutui lucru. Oricum, buna treaba! Astept nextu'. Ja ne!:*:*:X

[until_we_bleed]

HeLLo!!!! So... scuze ca am intarziat cu cel de-al doilea capitol. Actiunea palpitanta, va fi pe la sfarsitul capitolul dar sper sa va incante. Astept comentariile voastre referitoare la acest capitol.


Capitolul 2

Dupa cum spuneam.... simteam ca cineva ma urmareste in drum spre casa. Am fugit repede tinand papusa la bratul drept, si pungile cu cumparaturi in mana stanga. Intru pe straduta, si privesc in spate speriata si terifiata sa vad daca mai este cineva in spetele meu. Deschid cu disperare usa si intru in casa, unde ma simteam in siguranta. Fug in camera mea, ascund papusa sub pat, si pregatesc masa pentru venirea tatei acasa. Ma schimb de hainele de afara si ma imbrac in costumasul meu albastru de casa.
Intra tata pe usa si imi spune.
-Kara, ai pregatit masa?
Parea furios si ca de obicei beat si ruinat.
-Da, am pregati-o! Cum a fost ziua de astazi tata?
-Ca dracu! Am o intrebare pentru tine nemernic-o. Unde ai fost astazi?
-Pai.....am fost la cumparaturi asa cum mi-at spus tu tata. De ce?
-Mai spune-mi odata unde draului ai umblat mai exact?!
-Ti-am spus deja! De ce nu ma crezi?
Era tare furios pe mine. Imi era frica sa nu ma bata iasari, desi eram obisnuita.
-Stiu eu mai exact unde ai ai fost! Ai fost la magazinul de papusi de pe strada Connely. Te-am vazut acolo cu cineva. Ce crezi ca ma poti prosti pe mine? Nu! Acum spune-mi unde ai pus papusa aia nenorocita. Unde este?
-N-am sa-ti spun! Papusa aia este singurul lucru la care mai tin si nu cred c-am sa-ti dau voie sa mi-o rupi sau sa mi-o aruci.
-Bine...
Cu putere imi trease o palma peste fata de ma arunca pe fotoliul de langa masuta televizorului. Fug repede la mine in camera unde tineam papusa. Zbier, tulburata
dupa el sa inceteze ca asta nu va duce decat la mai mult rau. Stateam in pragul usi, plangand si privind cum imi scoate papusa din cutie si mi-o rupe in mii de bucati.
-Na!!...oricum nu-ti trebuie tie jucari la varsta asta nu?
-Asa e..decand a murit mama, eu nu am mai avut nimica de care sa ma bucur.
-Ti-am spus de atatea ori sa nu mai pomenesti de Mary!
-Oooo da, am uitat ca atunci cand pomenesc de mama spui ca este numai vina mea moartea ei.
Prinsesem putin curaj in conversatia mea cu tata si imi mirosea cam urat.
-Si mai am o intrebare.
-Spune!!
-Cine era femeia aceia cu care erai in fata magazinului?
-Mmmm... era.... pai... era vanzatoarea.
-Era vanzatoarea aaa? Ti-am spus ca nu ai voie sa colaborezi cu alti oameni, fata proasta.
-Am inteles!
Hmmm, era ciudat ca aveam o conversatie atat de elaborat cu tata, si cred totusi ca nu era beat .Vorbea destul de cursiv si bine de inteles, dar ma frustra faptul ca dadu-se in mine.Si nu...nu, sunt sigua ca venea de la bar, mirosea a bautura.
Cu mult timp, ma gandeam sa-l conving pe tata sa mergem la dezalcolizare, dar nu aveam curajul sa-i spun. Ceva imi spunea sa o fac pentru ca va fi cu folos si va iesi ceva din asta, dar altceva imi soptea sa nu o fac pentru ca voi avea mari probleme.
Ziua trecuse greu, ier ceasul era noua fix. Eu ma bagasem in pat si priveam si priveam cum noaptea era regina pe taramul meu. Stele sclipesc cu putere si nu refuza sa straluceasca asa cum o fac eu, iar luna imi batea in geam precum un licurici spre-o floare. Ma dau jos din pat, deschid sifonierul si iau de-acolo un cufar de marimea unei curi de pantofi pe care scrie "Mary Thrace". Era cufarul mamei, unde imi lasase toate lucrurile ei pretioase inainte de moarte. Deschid cufarul si imi sare in ochi brosa cea albastra cu forma unei flori frumoase ce semnifica dragostea ei pentru mine. Am mai dat si peste niste poze de familie ,o esarfa alba si multe scrisori. M-am hotarat sa inchi cufarul inainte sa ma bufneasca plansul, si l-am pus sub pat, apoi m-am culcat.
Rasaritul soarelui imi batea n geam cu o noua zi, si intamplari de neuitat. Deschid ochii, si zaresc un mic crin alb ca neaua pe noptiera patului mei. Ma asez in fund, iau crinul in mana si-l miros. Parfumul lui imi curata sufletul ca apa muntelui si ma invioreaza pentru o noua zi. Pun inapoi floarea pe nopriera si ma intreb cine mi-o lasat aceasta minunatie. Stau putin pe ganduri, si nu pot sa-mi dau seama cine mi sa adus.
Deodata aud doua cionanituri la usa. Imediat ma ridic in picioare tremurand de frica si teama care ma cuprindea, ma facea sa clipesc des si repede fara sa-mi dau seara. Intra usor in camera mea cu o tava de mancare si o lalea rosie in mijloc. Era tata. Nu-mi venea sa cred ochilor ce vad. Tata imi aducea micul-dejun la pat. Uimita ii spun:
-Tata....te simti bine?
-Da Kara, ma simt extraordinar. Uite ce e... mananca si dupa vom vorbi ceva.
-Sigur, voi termina in zece minute si voi veni in sufragerie sa vorbim.
Iese din camera nici a ma privi in ochi, cu privirea in joc, inchide usa incet. Nici numai stau pe ganduri, infulec repede ce era pe tava, ma imbrac si ies pe usa. Eram tare curioasa ce vrea sa-mi spune. Ajung in sufragerie, ma asez foarte incet pe canapea langa el, si astept spusele lui.
-Am venit. Acum poti sa incepi sa vorbesti cu mine.
-Kara, este o discutie mai delicata.
-Nu-ti face griji, pot face fata la orice. Pana acum am facut fata la toate.
-Despre asta vrea sa vorbim. Despre comportamentul meu din tot timpul acesta.
-Te ascult. Poti incepe.
Numai era beat, si-o stiam. Era limpede asa cum trebuia sa fie mereu. El era adevaratul meu tata. Ma bufnea plansul atunci cand il priveam cum isi freca mainile si se incurca in vorbe.
-Uite scumpo...imi pare rau pentru tot ce ti-am facut, imi pare rau pentru ca am baut si ca ti-am facut tot ce ti-am facut. Nici numai am curajul sa te mai privesc in ochi. Daca ai putea sa ma ierti as fi cel mai fericit tatic din lume.
-Nu stiu daca as putea sa te iert. De doi ani in coace am nevoie de tine si am strigat ca nebuna dupa tine dar ce... ma puteai auzi tu...
-Sincer daca as putea acum, m-as omora pentru toata durerea ce ai indurat-o din partea mea.
-Nu gandi asa! Si in nici un caz sa nu faci asa ceva. Nu am degand sa te pierd si pe tine, cum am pierdut-o pe mama.
-Nu te mai invinovati. Numai eu sunt devina de moarte mamei tale.
-Nu-i adevarat tata..... si eu am o mare parte devina.
-E greu de spus acum dupa toate cele intamplate dar am nevoie de tine si de imbratisarile tale.
-Eu cred ca ai nevoie chiar acum de ele. Si sincer, sunt sigura ca le vei avea.
Am sarint in bratele lui fara sa mai gandesc deloc.
Stiam ca are nevoie de mine pentru a trece peste asta.
-Kara, iti promit ca voi fi un tata bun de-acum inainte.
-Asta era tot ce vroiam sa aud.
Lacrimile imi curgeau fara oprire, inima imi batea tare. Cred ca sentimentul acesta... se numea fericire. Pur si simplu uitasem gustul fericiri, a lacrimilor de fericire si a zambetului care ma cuprindea atunci.
-Draga mea, numai plange. Desi ar trebuie, dar nu suport sa te vad asa.
-Nu-ti face griji tata. Plang de fericire.
-M-am gandit la ceva. Ce zici sa te inscriu la liceul din oras. E aproape si am auzit ca are un laborator de chimie foarte avansat.
-Glumesti?! Mi-ar place la nebunie!
-Mergem maine sa te inscriem.
-Va fi grozav. Mersi.
-Avem mult timp de recuperat impreuna, draga mea.
-Asa e tata. Abia astept!
Ziua de astazi a trecut foarte repede, si cred ca stiu motivul. Eram fericita ca totul a devenit la normal. Ma bag in pat, cu gandul ca si maine va fi la fel ca astazi. Inchid ochi, rasuflu usor pe gura, las intunericul noptii sa ma cuprinda in vraja lui si visele sa-mi fie stapane. Ca tot vorbesc despre vise....am inceput sa am un vis tare ciudat in seara asta. Era vorba despre un inger frumos, protector si bland a carei soarta se schimba cand intalnesc o Zana a Raiului cum nu se mai vazuse.
Zana ii spune ingerului ca, va trece prin multe greutati de-acum in colo, chiar daca oproblema s-a rezolvat vor veni si altele. Nu reusesc sa-i vad chipul ingerului, asa ca alerg spre el si-l trag de brat cu fata la mine. Nu-mi venea sa cred ce vedeam...eram eu. Ultimul cuvant pe care l-am auzit a fost "Pregateste-te pentru lupta!!". Apoi mi-a sunat ceasul si m-am trezit cu ochii larg deschisi speriata de visul ciudat pe care il avusesem. Tata a intrat in camera si mi-a spus sa ma imbrac ca ne vom indrepta spre liceu.
-Kara, imbracate. La si jumatate plecam. Te astept jos la masina.
-Da tata! Voi veni imediat.
Repede m-am imbracam cu o pereche de blugi negri, o bluza albastra cu snur si stransa la maneci. Era o zi frumoasa fara ploaie. Nu aveam degand sa ma inhuimuresc cu geci si cu caciuli. M-am dus la baie, m-am pieptanat si mi-am parul intr-o coada mai spre partea dreapta lasandumi-l pe umarul drept.
Am coborat repede jos, iesind din casa si urcand in masina tatei. Masina era un Ford-Break,blue-marin fabricat in doua mii sase. Ne-am indreptat spre liceu. Eram foarte emotionata si curioasa in acelasi timp, sigura ca-mi voi face prieteni care vor fi alaturi de mine.
Am ajuns la liceul cu pricina exact la si jumatate. Cobor din masina, privesc in sus, apoi in fata liceului si-mi spun "Hai ca poti Kara. Trebuie fi puternica. Copiii te vor accepta asa cum esti. Continua sa mergi tot inainte".
-Kara! Hai sa mergem!!
-Imediat tata!
Inaintez usor cu pasi marunti, cu frica-n san, expir usor si puternic. Erau multi adolescenti in curtea liceului care ma priveau putin uimiti si nu stiam de ce. Ma uit si eu in ochi lor, zambesc generos si politisor. Deodata zaresc un baiat retras, umpic gothic, misterios care se uita la mine tare urat. Imbracat cu niste blugi negri, o camasa alba, parul mov, lung si un palton negru. Am impietrit cand se uita la mine. La un moment dat credeam ca este ceva neingerula cu mine.
Intrand in liceu m-am mai linistit putin desi imi tremurau mainile si picioarele. Mergand cu tata pe culoarul liceului intalnim un bodyguard si-l intrebam.
-Ne scuzati!! Ne puteti spune unde este biroul directorului?
-Sigur! Este la etajul doi al cladiri.
-Multumim.
Ne indreptam spre etajul doi, urcam scarile si chiar in fata lor era biroul directorului pe care scrie "Doamna directoare Carter". Acest nume imi suna cunoscut , aveam impreia ca l-am mai intalnit. Intru acolo cu tata si ghiciti cu cine dau ochii: cu doamna care mi-a cumparat papusa, Amanda.
-Buna ziua doamna Carter!priveau
-Buna Kata Thrace, vad ca ne intalnim din nou.
-Observ. Si sincer este o placere.
Tata se uita putin ciudat la mine si ma intreba.
-O cunosti pe aceasta doamna?
-Da, o cunosc.
-De unde?
-De la magazin. Ne-am intalnim odata si...ne-am imprietenit.
-Dragut! Si mie mi se pare ca o cunosc.
-Aaaaammm....sigur n-o cunosti. Nu ai mai intalnit-o. Nu-i asa doamna Carter?
-Da... nu-mi amintesc sa ne fi cunoscut.
-Dar numai conteaza asta tata. Sa reluam subiectul. Am venit aici sa ma inscriu la liceul dumneavoastra.
-Desigur. Imediat iti voi depunde actele, si programul tau in acest liceu va incepe de la doisprezece jumatate.
-Si as mai putea ramane pe aici pana la ora respectiva?
-Normal ca poti ramane.
-Tata eu am sa taman, tu du-te acasa.
-Bine draga mea! Sa ai grija de tine bine?
-O, doamne, am sa fiu in regula. Promit. Pa-pa!
-Pa scumpo!
Eu am ramas in birou cu Amanda si am intentionat s-o intreb cine este baiatul acela misterios din curtea liceului.
-....doamna Carter, am si eu o intrebare.
-Te rog numai imi spune "doamna Carter", spune-mi direct Amanda. Te ascult.
-Bine. Amanda...cine este baiatul acela ciudat din curtea liceului? Se tot uita urat la mine cand am venit cu tata.
-Off!!!! Speram sa nu intrebi. Acela este Tom Dekker. Am facut tot posibilul sa nu te intalnesti cu el si tot s-a intamplat.
-De ce? Cine e el?
-Ai putea sa iei putin loc, te rog!
-Sigur. Deci...cine este el?
-Am sa-ti spun dupa, dar acum trebuie sa-ti marturisec ceva.
Zambesc putin speriata. Oare ce avea sa-mi spuna aceasta femeie?!
-E de bine sau de rau?
-Depinde cum vrei s-o iei.
-Ok... spune-mi!!
Kara, eu stiu toata povestea vieti tale. Decand te-ai nascut nascut si pana acum. Stiu cum ti-a murit mama, stiu cat ai suferit dupa moartea ei, stiu ce probleme ai avut acasa cu tatal tau si ca prin minune si-a revenit la normal. Stiu totul despre tine Kara Thrace!
-Esti cumva vrun detectiv, ceva? De unde stii toate lucrurile astea despre mine? Cine esti tu cu adevarat?
-Sunt ingerul tau Kara. Sunt cea care te-a vegheat noaptea la cap cand dormeai. Sunt ingerul tau.
-Asta este o gluma cumva?
-Nu! Trebuie s am asculti ce-ti spun Kara. Viitorul tau de-acum inainte va concepe o lupta intre bine si rau pe care nu ai mi intalnit-o.
-Si eu de care parte sunt? De partea binelui, bineinteles.
-Ma indoiesc de asta.
-Adica? Ce vrei sa spui?
-Nici nu stiu cum s-o spun...
-Spune-o si gata! Orice ar fi.
-Kara....Kara tu esti un inger al iadului. Esti un demon care distruge totul in care!...

Kara Thrace:
http://www.wallpapers10.net/wp-content/u...e_Girl.jpg
Tom Dekker:
http://s.bebo.com/app-image/8580189007/5..._boy_3.jpg
Zana Raiului:
http://media.photobucket.com/image/anime...0queen.jpg

[Verrine]

Deci, sa-mi fac si eu simtita prezenta >:)
Pentru inceput, sa incep cu ideea ficului. In prima parte am avut impresia ca te-ai inspirat putin din animeul Clanned. Diferenta este aceea ca acolo era un baiat protagonist nu o fata, iar pe langa asta, tatal baiatului arata exact ca si tatal Karei. Partea cu revenitul miraculos mi s-a parut cam ciudata. Nu cred ca un om alcoolic [ mai ales alcoolic] isi da dintr-o data seama ca a gresit si ca nu trebuie sa mai bea. Vezi tu, bautura asta nu e ceva de care te poti lasa asa de usor, mai ales ca tu ai spus ca Kara ar vrea sa-l duca si la dezalcolizare. Insa, mi-a placut ca pentru prima data in toate ficurile citite de mine personajul principal nu e de partea binelui. Ai un punct in plus pentru asta. :X. Nu inteleg de ce Kara, un inger al Iadului, a visat-o pe Zana Raiului si mai ales de ce are un inger pazitor. Adica daca ea provine din Iad... sa aibe un inger pazitor care vine din Rai. [ it is strange o.o']. Dar, banuiesc ca o sa ne lamuresti pe parcurs.
Greseli de tastare ai avut. Am sa-ti enumar doar cateva care m-au deranjat mai mult.

streduta - straduta
draului - dracului
iasari - iarasi
eleborat - elaborata [ era la feminin]
si priveam si priveam - si priveam [ o singura data]
care - cale
s am - sa ma
mi -mai
iadului - Iadului

Mai erau dar atatea imi aduc aminte:)).
Bun, sa vedem cum stam cu dialogul. Ai foarte mult, deci nu duci lipsa de asa ceva, iar in unele locuri este chiar foarte sec. Pe viitor incearca sa mai dezvolti ideile.
La capitolul descriere hm... nu pot spune ca e foarte bine dar nici prost. Te pricepi destul de bine sa descrii unele lucruri insa incearca ceva mai mult la sentimentele personajelor. ;)
Naratiunea e... bunicica, insa cred ca si la ea ar trebui sa mai lucrezi. In unele locuri actiune este cam grabita, iar naratiunea este inlocuita cu dialog.

Cam atat, sper ca nu te-a deranjat comentariul meu;). Ja ne!
Astept urmatorul capitol si spor la scris!