18-12-2010, 07:48 PM
Ne-am gandit sa facem un fic care, speram noi, c-o sa va placa. Asteptam orice fel de critici, deci comentati cu incredere. Cam atat am avut de spus asa ca va dorim lectura placuta.
Disclaimer:Nu detin niciun personaj din anime-ul Naruto al caror posesor este Kishimoto Masashi si nu fac profit de pe urma personajelor/intamplarilor.
Capitolul I - Somn trist in zapada...
Ne aflam in iarna lui decembrie a anului 2010.E o iarna geroasa dar totusi placuta, strazile fiind acoperite de neaua alba, stralucitoare.
Chiar daca afara e frig si e intuneric, nu ma sinchisesc sa ma grabesc sa ajung acasa. Imi place foarte mult sa ma plimb alene si sa privesc zapada curata, copacii inalbiti de norii plumburii ce emana melancolie. Imi place sa colind orasul pe timp de iarna nebagand in seama frigul aspru, mai ales in cartierul Rozelor unde tot timpul linistea domneste, si traieste in inimile si sufletele bietilor sarmani batuti de soarta. Ma intreb uneori cum de permite Dumnezeu asemenea nedreptati. Cata cruzime si nedreptate! Nimanui nu-i pasa de acest mic oras, fiind lasat in voia sortii, unde oamenii mor de foame si se hartuiesc intre ei chiar ucigand pentru o bucata de paine. Economia acestui micut oras este foarte scazuta. Dar cui ii pasa? Doar acestei naturi ce doreste sa incurajeze oamenii sa mearga inainte si sa-si infrunte cruda soarta. Ea e cea care ne lumineaza calea dandu-ne un mic firicel de speranta, sperand ca lumea se va schimba in bine, dar aceasta doar daca auzim mesajul ce doreste aceasta sa ni-l transmita.
Merg linistita pe trotuarul unei mici strazi pustii, admirand peisajul, in dreapta mea aflandu-se minunatul parc unde mi-am petrecut cel mai frumos vis al copilariei. Mii de ganduri fugitive imi strabat mintea ocupata. Am o viata la fel de fericita ca cea de pana acum, plina de vise ce doresc sa le-mplinesc. Intotdeauna mi-am dorit sa ma marit virgina, motiv pentru care nu am avut vreun prieten pana acum, si nu am unul. De asemenea, visez sa ma marit din dragoste cu baiatul vietii mele, cu o nunta pe cat de modesta, pe atat de frumoasa. Cat despre copii, inca nu m-am gandit, cu toate ca-i iubesc nespus de mult mai ales atunci cand sunt mici si dragalasi. Cate o data ma gandesc sa ma marit mai repede ca sa pot face un copil. Si daca-mi va fi dat sa fiu mama intr-o zi, cu siguranta vreau sa fiu la fel de blanda si intelegatoare ca si parintii mei, ce-i iubesc si-i respect pentru ce-au facut din mine, protejandu-ma intotdeauna de toate pericolele. Astfel imi doresc sa ajung.
Ma uit atent la zapada ce se aseaza usor pe pamantul rece, adormit, admirandu-i frumusetea.
< Zapada e atat de curata si de pura! Nicio culoare nu-i disturba frumusetea din puf alb. Imi da asa o senzatie de liniste si pace cum n-am mai intalnit pana acum. E atat de frumoasa iarna! cred ca ar trebui sa fac ceva iarna aceasta de care sa-mi aduc aminte toata viata...dar ma intreb ce anume. >
Neau se aseaza usor pe insasi patura din omat ce-a format-o in decursul intregii zile, aflata de-a lungul strazii luminate de felinare. E o liniste de mormant, fara ca vantul sa-si faca simtita prezenta, lasand fulgii sa-si urmeze drumul nestingheriti.
Dar un zgomot ciudat, totusi puternic, ma trezeste la realitate din minunatul vis al naturii. Ce pacat! Ma intorc usor dar cu miscari precise spre locul de unde se auzi bubuitura, sau mai bine zis impuscatura ce ma speriat groaznic. Un tipat scurt, dar profund rasuna in gol. Din instinct duc mana la gura pentru a nu tipa din nou. Sunt ingrozita de ceea ce vad.
Un barbat zacea pe zapada rece, curata, acum fiind manjita de sangele nevinovatei fiinte. Sarmanul om! Cine ar fi putut face asa ceva e un om fara suflet. Observ la cativa metri in spatele victimei, un barbat inalt, bine facut, imbracat intr-un costum negru ciudat, avand in mana dreapta un pistol rece, probabil cel cu care l-a impuscat pe bietul om. Indreapta neimfricat si fara pic de mila pistolul spre nefericitul barbat ce se zbatea intre viata si moarte, si apasa pe tragaci de doua ori, ucigandu-l astfel cu sange rece in fata ochilor mei. Mii de picaturi rosiatice se impanzesc intretesandu-se cu zapada moale, acea zapada pura la care ma uitam acum un minut in urma, ce acum era manjita de sangele unei vietati fara viata. Dupa cele vazute, nu mai am pic de traire in mine, parca m-ar fi ucis pe mine, nu pe acel barbat. Ochii imi erau neintelesi, groaza macinandu-mi sufletul pustiu ce nu mai respira. Inima imi statea neclintita din bataile ei, facandu-ma din ce in ce mai slabita pe plan mintal. Tensiunea era mult prea mare pentru a o putea suporta. Nu pot concepe asa ceva!
Lacrimile-mi vor sa cada dar au inghetat privindu-i ochii reci ca doua sloiuri de gheata. Ma cuprinde spaima si groaza la gandul ca i-as putea lua oricand locul acestei victime ce s-a parbusit in fata ochilor mei inghetati. E asa o liniste. Parca nimic nu s-a intamplat. E totul un vis sau realitate? Nu mai inteleg nimic. Lumea e atat de cruda cu ea insasi ! Aceasta lume imi provoaca multa durere, pe care nu stiu cat timp o voi mai putea suporta.
Privesc prin ochii-mi verzi incetosati, catre criminalul ce ma privea speriat. O lacrima-mi cuprinde fata rozie, ce se scurge usor pe obrazul infrigurat. E noapte si e atat de tarziu... Cum de mi s-a intamplat tocmai mie sa-mi gasesc sfarsitul aici? Daca as fi iesit mai devreme de la servici, nu mi s-ar fi intamplat asta. E numai vina mea! Eu, si gura mea bogata: <nu mi se va intampla nimic stai linistita mama, voi ajunge repede acasa, nu mi se poate intampla mie ceva!> Si iata-ma pusa in situatia de-ami lua adio de la viata. Ce inseamna sa ai mintea necoapta si sa gandesti inca precum un copil! Ajungi exact in postura mea. Nu pot spera decat ca ma vor ierta parintii pentru ca-i voi parasit atat de devreme. Imi pare atat de rau ca nu i-am ascultat!
Necunoscutul continua sa ma priveasca cu ochii mari,speriati, de parca i-as cunoaste vre-un secret, fara a face macar vreo miscare. Ma priveste din nou cu acei ochi nebuni, si se intoarce apoi cu spatele inaintant pe micuta straduta. Observ ca pleaca si ma reped spre victima in speranta de-ai acorda primul ajutor de-o mai fi in viata. Ma aplec la acesta constatand cu stupoare ca victima e fara suflare. Ma intristez, oftand fara speranta. <Prea tarziu, prea tarziu! > Saracul om, ce-o fi facut de-a meritat aceasta cruda soarta? Nu e si dansul o fiinta?
Acei pasi ce i-am auzit plecand acum s-au oprit. Imi ridic speriata privirea, si-l observ pe nemernic avandu-si privirea atintita spre-a mea. Deodata ma ridic buimaca si parca intr-o fractiune de secunda ma intorc luand-o la sanatoasa. < Si eu care credeam ca ma crutat! > Rostesc in continuu aceleasi cuvinte ce ma ameteau mai tare facandu-ma sa alerg din ce in ce mai nebunesc. Mii de lacrimi imi invadeaza obrajii uscati, facandu-ma si mai nefericita, cu un tremur de spaima in inima. Nici nu mai stiu pe unde ma aflu, m-am pierdut in zapaceala mea. <Trebuie sa cer ajutor, si cat mai repede. > Degeaba, nu e nimeni ce sa-mi intinda o mana de ajutor. Ma intorc luand-o pe-o straduta laturalnica intunecata. Nu vad nimic, e atat de intuneric! Blocurile inalte parc-ar fi niste ziduri ale unui labirint intunecos, dand un aspect sacru, infinit locului. Sunt fara scapare. Dar, ce se vede in departare ca o luminita?
-Este cineva care ma poate ajuta? si ma indrept spre acel loc sperand sa gasesc pe cineva ca poate sa-mi ofere indrumare.
Cand ma uit mai atenta ma ingrozesc. De fapt e o gasca de pustani ce au inceput sa saliveze la vederea mea. Ma dau un pas inapoi dorind sa fac cale intoarsa, dar unul dintre ei se pune in spate oprindu-mi trecerea.
-Ce e papusa? Te-ai pierdut? Vrei sa te ajutam? incepura a ranji, pe chip citinduli-se dorinte necurate. Ma panichez incepand ai ruga sa ma lase sa plec, dar fara folos. Incep a aprinde de mine tragandu-mi geaca alba. Incep sa plang de disperare, implorandu-i din nou sa ma lase sa plec. Lacrimile-mi amare continua sa-mi arda inima facand-o si mai nefericita. Am scapat de una si dau de alta, oare ce va mai urma? Voi fi violata de niste pustani fara scrupule? Inchid ochii indurerati asteptandu-mi soarta nefericita, careia nu-i pot face fata.
Ma simt trasa de mana de catre cineva din afara grupului, si-mi deschid ochii pentru a vedea ce se intampla. Si observ baietasii de adineauri pe toti la pamant, pe zapada inghetata, scuipand sange.
Am fost salvata?! Si ma uit sa vad cine e persoana cu aceasta inima buna, intalnind doi ochi calzi, blanzi, ce emanau protectie. Murmur un <Multumesc!> neinteles uitandu-ma in acei ochi ce-mi emana o liniste sufleteasca ce ma umplu de viata. Acesta imi intinde mana ajutandu-ma sa ma ridic oferindu-mi geaca sa spre-a ma acoperi si-a ma incalzi, spunandu-mi apoi sa-l urmez, dar de teama raman pe loc. Mi s-au intamplat prea multe pentru a ma lasa pacalita din nou, si dau din cap semn ca n-o voi face. Ma priveste din nou cu acei ochi de-un violet atat de bland si-mi spune sa am incredere, ca sunt pe maini bune. Ma mai uit o data la modul in care arat si ma razgandesc cand vad ca am nevoie neaparat de-o baie si de niste ingrijiri medicale, si merg cu brunetul meu salvator. < Ce e o noapte?! Decat sa stau aici in frig si sa ma ratacesc mai tare, mai bine merg cu el, iar a doua zi am sa ma intorc acasa. >
Ma ia usor de umeri ajutandu-ma sa merg spre apartamentul sau, ce e la etajul al doilea. Ii sunt recunoscatoare pentru tot ce face pentru mine, de aceea dupa ce vor trece toate acestea il voi invita la masa acasa la mine drept multumire pentru bunatatea sa.
Intram in apartament, ce observ ca e unul de lux, deci asta inseamna ca e bogat. Ma conduce, spre surprinderea mea, in camera sa, ce era de-un crem deschis,spatioasa, cu un pat mare rotund acoperit de-un cersaf alb, langa acesta stand nestingherite doua dulapioare. Ma asez pe pat dupa care il astept, el fiind plecat la bucatarie. Peste cateva minute se intoarce cu un ceai de tei, pentru a ma calma, avand in maini pansamente si medicamente pentru rani. Imi arata baia si-mi spun sa fac un dus cald pentru a-mi mai reveni din amorteala. Intru in baie care e destul de ordonata pentru un baiat. Dupa cateva minute ies din baie, si-l observ pe tanar ca ma asteapta cu trusa de prim ajutor. Imi ia usor mainile si mi le panseaza, nu inainte de-a mi le dezinfecta. Dupa ce termina de bandajat toate ranile, ma uit in ochii sai calzi.
- Multumesc pentru tot! si-i zambesc dulce. Nici nu stiu cum sa te rasplatesc.
- N-ai pentru ce, a fost placerea mea. Sii...referitor la rasplata, o sa ne descurcam noi stai linistita. spune acestea plimbandu-si mana dreapta prin parul meu roz ravasit.
- P-Poftim?! il intreb eu neintelegand la ce se refera.
- Hmm...Doar nu credeai c-am sa-ti ofer protectie, o casa calda si ingrijiri medicale pe gratis, nu? spune zambind smechereste, si se indreapta spre buzele-mi amortite. Esti prea buna ca sa te scap tocmai acum! Ma scoti din minti domnisoara! Parul tau matasos, ochii aceia plini de viata si corpul tau fermecator nu ma lasa sa traiesc. Vei fi a mea, si numai a mea!
La auzul acestor cuvinte am amortit total. Ce se intampla?
- C-Ce crezi ca faci?! il intreb aproape plangand, dar nu primesc nici un raspuns asa ca incerc sa ma smuncesc din bratele dementului. Acesta nici nu s-a clintit, ba chiar ma izbit in pat sarind deasupra mea, in pofida opozitiilor mele. Nu pot sa cred ce mi se intampla. Mai intai un om a fost ucis in fata ochilor mei, apoi eram sa fiu violata de-o gasca de pustani, fiind salvata de-un baiat ce tocmai face de la ce ma salvat?! Cum e posibil asa ceva? Nici prin gand nu-mi putea trece ca acest baiat ce la prima vedere pare un baiat de treaba ar incerca sa-mi faca una ca asta. Cum de-am fost atat de oarba? Nu voi mai avea incredere niciodata in barbati. Toti vor acelasi lucru: sa se distreze cu fetele. Blestemati sa fiti toti cei care faceti astfel de lucruri! Lacrimi pline de suferinta imi uda fata uscata. Oare cat voi mai putea indura aceasta suferinta?
Brunetul nici nu era interesat sa observe suferinta prin care trec continuandu-si placerile, facandu-ma pe mine cate o data sa gem de durere. Nu mai am puterea de-a ma opune, sunt complet neajutorata in fata acestui nemilos bolnav.
acesta a fost primul capitol sper ca va placut, urmatorul va fi postat de catre Marina ^^
Disclaimer:Nu detin niciun personaj din anime-ul Naruto al caror posesor este Kishimoto Masashi si nu fac profit de pe urma personajelor/intamplarilor.
Capitolul I - Somn trist in zapada...
Ne aflam in iarna lui decembrie a anului 2010.E o iarna geroasa dar totusi placuta, strazile fiind acoperite de neaua alba, stralucitoare.
Chiar daca afara e frig si e intuneric, nu ma sinchisesc sa ma grabesc sa ajung acasa. Imi place foarte mult sa ma plimb alene si sa privesc zapada curata, copacii inalbiti de norii plumburii ce emana melancolie. Imi place sa colind orasul pe timp de iarna nebagand in seama frigul aspru, mai ales in cartierul Rozelor unde tot timpul linistea domneste, si traieste in inimile si sufletele bietilor sarmani batuti de soarta. Ma intreb uneori cum de permite Dumnezeu asemenea nedreptati. Cata cruzime si nedreptate! Nimanui nu-i pasa de acest mic oras, fiind lasat in voia sortii, unde oamenii mor de foame si se hartuiesc intre ei chiar ucigand pentru o bucata de paine. Economia acestui micut oras este foarte scazuta. Dar cui ii pasa? Doar acestei naturi ce doreste sa incurajeze oamenii sa mearga inainte si sa-si infrunte cruda soarta. Ea e cea care ne lumineaza calea dandu-ne un mic firicel de speranta, sperand ca lumea se va schimba in bine, dar aceasta doar daca auzim mesajul ce doreste aceasta sa ni-l transmita.
Merg linistita pe trotuarul unei mici strazi pustii, admirand peisajul, in dreapta mea aflandu-se minunatul parc unde mi-am petrecut cel mai frumos vis al copilariei. Mii de ganduri fugitive imi strabat mintea ocupata. Am o viata la fel de fericita ca cea de pana acum, plina de vise ce doresc sa le-mplinesc. Intotdeauna mi-am dorit sa ma marit virgina, motiv pentru care nu am avut vreun prieten pana acum, si nu am unul. De asemenea, visez sa ma marit din dragoste cu baiatul vietii mele, cu o nunta pe cat de modesta, pe atat de frumoasa. Cat despre copii, inca nu m-am gandit, cu toate ca-i iubesc nespus de mult mai ales atunci cand sunt mici si dragalasi. Cate o data ma gandesc sa ma marit mai repede ca sa pot face un copil. Si daca-mi va fi dat sa fiu mama intr-o zi, cu siguranta vreau sa fiu la fel de blanda si intelegatoare ca si parintii mei, ce-i iubesc si-i respect pentru ce-au facut din mine, protejandu-ma intotdeauna de toate pericolele. Astfel imi doresc sa ajung.
Ma uit atent la zapada ce se aseaza usor pe pamantul rece, adormit, admirandu-i frumusetea.
< Zapada e atat de curata si de pura! Nicio culoare nu-i disturba frumusetea din puf alb. Imi da asa o senzatie de liniste si pace cum n-am mai intalnit pana acum. E atat de frumoasa iarna! cred ca ar trebui sa fac ceva iarna aceasta de care sa-mi aduc aminte toata viata...dar ma intreb ce anume. >
Neau se aseaza usor pe insasi patura din omat ce-a format-o in decursul intregii zile, aflata de-a lungul strazii luminate de felinare. E o liniste de mormant, fara ca vantul sa-si faca simtita prezenta, lasand fulgii sa-si urmeze drumul nestingheriti.
Dar un zgomot ciudat, totusi puternic, ma trezeste la realitate din minunatul vis al naturii. Ce pacat! Ma intorc usor dar cu miscari precise spre locul de unde se auzi bubuitura, sau mai bine zis impuscatura ce ma speriat groaznic. Un tipat scurt, dar profund rasuna in gol. Din instinct duc mana la gura pentru a nu tipa din nou. Sunt ingrozita de ceea ce vad.
Un barbat zacea pe zapada rece, curata, acum fiind manjita de sangele nevinovatei fiinte. Sarmanul om! Cine ar fi putut face asa ceva e un om fara suflet. Observ la cativa metri in spatele victimei, un barbat inalt, bine facut, imbracat intr-un costum negru ciudat, avand in mana dreapta un pistol rece, probabil cel cu care l-a impuscat pe bietul om. Indreapta neimfricat si fara pic de mila pistolul spre nefericitul barbat ce se zbatea intre viata si moarte, si apasa pe tragaci de doua ori, ucigandu-l astfel cu sange rece in fata ochilor mei. Mii de picaturi rosiatice se impanzesc intretesandu-se cu zapada moale, acea zapada pura la care ma uitam acum un minut in urma, ce acum era manjita de sangele unei vietati fara viata. Dupa cele vazute, nu mai am pic de traire in mine, parca m-ar fi ucis pe mine, nu pe acel barbat. Ochii imi erau neintelesi, groaza macinandu-mi sufletul pustiu ce nu mai respira. Inima imi statea neclintita din bataile ei, facandu-ma din ce in ce mai slabita pe plan mintal. Tensiunea era mult prea mare pentru a o putea suporta. Nu pot concepe asa ceva!
Lacrimile-mi vor sa cada dar au inghetat privindu-i ochii reci ca doua sloiuri de gheata. Ma cuprinde spaima si groaza la gandul ca i-as putea lua oricand locul acestei victime ce s-a parbusit in fata ochilor mei inghetati. E asa o liniste. Parca nimic nu s-a intamplat. E totul un vis sau realitate? Nu mai inteleg nimic. Lumea e atat de cruda cu ea insasi ! Aceasta lume imi provoaca multa durere, pe care nu stiu cat timp o voi mai putea suporta.
Privesc prin ochii-mi verzi incetosati, catre criminalul ce ma privea speriat. O lacrima-mi cuprinde fata rozie, ce se scurge usor pe obrazul infrigurat. E noapte si e atat de tarziu... Cum de mi s-a intamplat tocmai mie sa-mi gasesc sfarsitul aici? Daca as fi iesit mai devreme de la servici, nu mi s-ar fi intamplat asta. E numai vina mea! Eu, si gura mea bogata: <nu mi se va intampla nimic stai linistita mama, voi ajunge repede acasa, nu mi se poate intampla mie ceva!> Si iata-ma pusa in situatia de-ami lua adio de la viata. Ce inseamna sa ai mintea necoapta si sa gandesti inca precum un copil! Ajungi exact in postura mea. Nu pot spera decat ca ma vor ierta parintii pentru ca-i voi parasit atat de devreme. Imi pare atat de rau ca nu i-am ascultat!
Necunoscutul continua sa ma priveasca cu ochii mari,speriati, de parca i-as cunoaste vre-un secret, fara a face macar vreo miscare. Ma priveste din nou cu acei ochi nebuni, si se intoarce apoi cu spatele inaintant pe micuta straduta. Observ ca pleaca si ma reped spre victima in speranta de-ai acorda primul ajutor de-o mai fi in viata. Ma aplec la acesta constatand cu stupoare ca victima e fara suflare. Ma intristez, oftand fara speranta. <Prea tarziu, prea tarziu! > Saracul om, ce-o fi facut de-a meritat aceasta cruda soarta? Nu e si dansul o fiinta?
Acei pasi ce i-am auzit plecand acum s-au oprit. Imi ridic speriata privirea, si-l observ pe nemernic avandu-si privirea atintita spre-a mea. Deodata ma ridic buimaca si parca intr-o fractiune de secunda ma intorc luand-o la sanatoasa. < Si eu care credeam ca ma crutat! > Rostesc in continuu aceleasi cuvinte ce ma ameteau mai tare facandu-ma sa alerg din ce in ce mai nebunesc. Mii de lacrimi imi invadeaza obrajii uscati, facandu-ma si mai nefericita, cu un tremur de spaima in inima. Nici nu mai stiu pe unde ma aflu, m-am pierdut in zapaceala mea. <Trebuie sa cer ajutor, si cat mai repede. > Degeaba, nu e nimeni ce sa-mi intinda o mana de ajutor. Ma intorc luand-o pe-o straduta laturalnica intunecata. Nu vad nimic, e atat de intuneric! Blocurile inalte parc-ar fi niste ziduri ale unui labirint intunecos, dand un aspect sacru, infinit locului. Sunt fara scapare. Dar, ce se vede in departare ca o luminita?
-Este cineva care ma poate ajuta? si ma indrept spre acel loc sperand sa gasesc pe cineva ca poate sa-mi ofere indrumare.
Cand ma uit mai atenta ma ingrozesc. De fapt e o gasca de pustani ce au inceput sa saliveze la vederea mea. Ma dau un pas inapoi dorind sa fac cale intoarsa, dar unul dintre ei se pune in spate oprindu-mi trecerea.
-Ce e papusa? Te-ai pierdut? Vrei sa te ajutam? incepura a ranji, pe chip citinduli-se dorinte necurate. Ma panichez incepand ai ruga sa ma lase sa plec, dar fara folos. Incep a aprinde de mine tragandu-mi geaca alba. Incep sa plang de disperare, implorandu-i din nou sa ma lase sa plec. Lacrimile-mi amare continua sa-mi arda inima facand-o si mai nefericita. Am scapat de una si dau de alta, oare ce va mai urma? Voi fi violata de niste pustani fara scrupule? Inchid ochii indurerati asteptandu-mi soarta nefericita, careia nu-i pot face fata.
Ma simt trasa de mana de catre cineva din afara grupului, si-mi deschid ochii pentru a vedea ce se intampla. Si observ baietasii de adineauri pe toti la pamant, pe zapada inghetata, scuipand sange.
Am fost salvata?! Si ma uit sa vad cine e persoana cu aceasta inima buna, intalnind doi ochi calzi, blanzi, ce emanau protectie. Murmur un <Multumesc!> neinteles uitandu-ma in acei ochi ce-mi emana o liniste sufleteasca ce ma umplu de viata. Acesta imi intinde mana ajutandu-ma sa ma ridic oferindu-mi geaca sa spre-a ma acoperi si-a ma incalzi, spunandu-mi apoi sa-l urmez, dar de teama raman pe loc. Mi s-au intamplat prea multe pentru a ma lasa pacalita din nou, si dau din cap semn ca n-o voi face. Ma priveste din nou cu acei ochi de-un violet atat de bland si-mi spune sa am incredere, ca sunt pe maini bune. Ma mai uit o data la modul in care arat si ma razgandesc cand vad ca am nevoie neaparat de-o baie si de niste ingrijiri medicale, si merg cu brunetul meu salvator. < Ce e o noapte?! Decat sa stau aici in frig si sa ma ratacesc mai tare, mai bine merg cu el, iar a doua zi am sa ma intorc acasa. >
Ma ia usor de umeri ajutandu-ma sa merg spre apartamentul sau, ce e la etajul al doilea. Ii sunt recunoscatoare pentru tot ce face pentru mine, de aceea dupa ce vor trece toate acestea il voi invita la masa acasa la mine drept multumire pentru bunatatea sa.
Intram in apartament, ce observ ca e unul de lux, deci asta inseamna ca e bogat. Ma conduce, spre surprinderea mea, in camera sa, ce era de-un crem deschis,spatioasa, cu un pat mare rotund acoperit de-un cersaf alb, langa acesta stand nestingherite doua dulapioare. Ma asez pe pat dupa care il astept, el fiind plecat la bucatarie. Peste cateva minute se intoarce cu un ceai de tei, pentru a ma calma, avand in maini pansamente si medicamente pentru rani. Imi arata baia si-mi spun sa fac un dus cald pentru a-mi mai reveni din amorteala. Intru in baie care e destul de ordonata pentru un baiat. Dupa cateva minute ies din baie, si-l observ pe tanar ca ma asteapta cu trusa de prim ajutor. Imi ia usor mainile si mi le panseaza, nu inainte de-a mi le dezinfecta. Dupa ce termina de bandajat toate ranile, ma uit in ochii sai calzi.
- Multumesc pentru tot! si-i zambesc dulce. Nici nu stiu cum sa te rasplatesc.
- N-ai pentru ce, a fost placerea mea. Sii...referitor la rasplata, o sa ne descurcam noi stai linistita. spune acestea plimbandu-si mana dreapta prin parul meu roz ravasit.
- P-Poftim?! il intreb eu neintelegand la ce se refera.
- Hmm...Doar nu credeai c-am sa-ti ofer protectie, o casa calda si ingrijiri medicale pe gratis, nu? spune zambind smechereste, si se indreapta spre buzele-mi amortite. Esti prea buna ca sa te scap tocmai acum! Ma scoti din minti domnisoara! Parul tau matasos, ochii aceia plini de viata si corpul tau fermecator nu ma lasa sa traiesc. Vei fi a mea, si numai a mea!
La auzul acestor cuvinte am amortit total. Ce se intampla?
- C-Ce crezi ca faci?! il intreb aproape plangand, dar nu primesc nici un raspuns asa ca incerc sa ma smuncesc din bratele dementului. Acesta nici nu s-a clintit, ba chiar ma izbit in pat sarind deasupra mea, in pofida opozitiilor mele. Nu pot sa cred ce mi se intampla. Mai intai un om a fost ucis in fata ochilor mei, apoi eram sa fiu violata de-o gasca de pustani, fiind salvata de-un baiat ce tocmai face de la ce ma salvat?! Cum e posibil asa ceva? Nici prin gand nu-mi putea trece ca acest baiat ce la prima vedere pare un baiat de treaba ar incerca sa-mi faca una ca asta. Cum de-am fost atat de oarba? Nu voi mai avea incredere niciodata in barbati. Toti vor acelasi lucru: sa se distreze cu fetele. Blestemati sa fiti toti cei care faceti astfel de lucruri! Lacrimi pline de suferinta imi uda fata uscata. Oare cat voi mai putea indura aceasta suferinta?
Brunetul nici nu era interesat sa observe suferinta prin care trec continuandu-si placerile, facandu-ma pe mine cate o data sa gem de durere. Nu mai am puterea de-a ma opune, sunt complet neajutorata in fata acestui nemilos bolnav.
acesta a fost primul capitol sper ca va placut, urmatorul va fi postat de catre Marina ^^
Unele iubiri nu prind rasaritul,
Altele traiesc doar pentru o vara...
Unele se pierd si le-nghite timpul,
Doar una te topeste,
Cand nu crede-ai s-apara!
Imi iubesc:
My mamiiii, DeDal N.
Fetita mea ascultatoare si dulce ca o capsunica, Larisa
Iubirea mea, Iljimae Te iubesc, iubire!
Gemanarea mea draga, Natasha!
Surioara scumpa, Venus-Roseta . Am grija de fetita ta, fii sigura sys.
Nepotelele mele, •нąкü•, Rose. : * Va iubeste buni, scufitele mele.
Prietenii: Fallen Angel, Myranda ^_^, O.o.::draQusoR.::o.O
My fics: Ce a fost...nu va mai fi!
http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=24414
Durere, adormi in zapada! http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=24691
intrati cu incredere ^^
, chibi-ul lui
Altele traiesc doar pentru o vara...
Unele se pierd si le-nghite timpul,
Doar una te topeste,
Cand nu crede-ai s-apara!
Imi iubesc:
My mamiiii, DeDal N.
Fetita mea ascultatoare si dulce ca o capsunica, Larisa
Iubirea mea, Iljimae Te iubesc, iubire!
Gemanarea mea draga, Natasha!
Surioara scumpa, Venus-Roseta . Am grija de fetita ta, fii sigura sys.
Nepotelele mele, •нąкü•, Rose. : * Va iubeste buni, scufitele mele.
Prietenii: Fallen Angel, Myranda ^_^, O.o.::draQusoR.::o.O
My fics: Ce a fost...nu va mai fi!
http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=24414
Durere, adormi in zapada! http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=24691
intrati cu incredere ^^
, chibi-ul lui