Inot in durere [yaoi]

[akira-chan]

buna acesta este un noufic inspirat din animeul Fish in the trap
Capitolul 1

Incercase de atatea ori sa ingroape trecutul dar niciodata nu reusise, deoarece intotdeauna existau motive. Mereu ceva trebuia sa-I aminteasca de ceea ce se intamplase, mai ales bunicul lui. Nu era vina lui. Era doar un copil atunci cand totul se intamplase, dar bunicul lui il va considera mereu vinovat de ceea ce facuse tatal sau. De aceea devenise mai rebel, incercand sa-si creeze propia lume.Inotul pentru el era o relaxare dupa ore de munca la firma. Practica acest sport din placere.

***
Era o zi normala de toamna. Majoritatea elevilor se indreptau spre liceu, incercand sa se distreze cat de mult puteau inainte de a intra in curtea liceelor. La fel facea si un baiat, care se indrepta deasemenea spre liceu, spre liceul “Fusumaky”, un liceu de baieti. Era destul de ametit, avea atatea ganduri care ii dadeau batai de cap. Dorea sa intre in clubul de innot, doar de dragul lui. Chiar daca trecuse 10 ani de cand l-a vazut prima data, tot isi amintea de el. Avea 10 ani cand il intalnise prima data. El il salvase de la inec.Aflase ca practica innotul de multi ani si banuia ca este foarte bun. Pe atunci aceea persoana avea 17 ani. El a fost primul care l-a invatat sa innoate. Acum cand era in anul 3 de studio I se oferise sansa sa intre in echipa de inot a liceului.
Continuand sa mearga pe drumul obisnuit spre liceu, a simtit cum cineva se urcase in spatele lui. Era Miyaki, singurul lui prieten pe care il avea. Se cunosteau inca din copilarie, atunci cand parinti lui murise. El nu avea prea multi prieteni, de aceea Miyaki era unul deosebit.Insa era uneori destul de posesiv. Nu-l lasa prea mult timp singur si il suna chiar si-n timpul nopti. Chiar putea deveni obositor sa ai un Miyaki pe cap toata ziua.

-De ce nu mai asteptat de dimineata? A trebuit sa alerg dupa tine tot drumul.-avea o voce alintata de copil mic care era suparat ca nu I se daduse acadeaua dorita. Mereu facea acea fata doar pentru al face sa-si ceara iertare. Era foarte suparacios si stia sa profite de situatie pentru a obtine ce dorea si cand dorea.
- Kein, esti copilaros. Scuza-ma ca nu te-am asteptat dar ma grabesc. Azi dau proba pentru a intra in clubul de inot.
-Deci te-ai hotarat in sfarziu sa intri intr-un club? Asta e bine,dar de ce ai ales tocmai innotul? Ai vrun motiv anume?

Miyaki nu-mi cunoaste trecutul. Nu stie despre el, despre cel ce mi-a schimbat viata. A fost ca un professor pentru mine. Pe el nu-l voi uita niciodata. Reprezinta o persoana speciala pentru mine, el m-a facut sa i-au aceasta decizie.
Nu credea ca-I bine ca Miyaki sa afle despre el. Dorea sa pastreze acele amintiri doar pentru el. Era ceva sacru, special. Simtea ca profaneaza amintirea acelor zile. Spera ca intr-o zi sa-l poata reveda, dar oare el il va recunoaste?

-Shou, trezirea! Intarziem la ore. Grabeste-te!

Ziua decurse fara prea multa oboseala, mai ales ca era vineri si era o zi destul de libera. Shou statea si privea pe geam pierdut in ganduri. Avea un presentiment straniu. Simtea ca urma sa se intample ceva, sa revada pe cineva. Spera ca acest sentiment sa treaca repede. Auzea vorbele profesorului dar nu era atent de loc. Din tot discursul lui intelesese un singur lucru: urmau sa aiba un nou professor de desen.

Scartaitul usi ii atrase atentia. Toti baieti din clasa erau socati de frumusetea barbatului care tocmai intrase in clasa. Ii multumeau lui Dumnezeu ca sunt la o scola de baieti si nu sunt fete in clasa, astfel ar fi iesit o nebunie totala. Shou si-a indreptat lenes privirea spre aceea persoana, dar in momentul in care a vazut cine e a ramas socat. Presentimentul acela ciudat se adeverise.

-Copii, el este Akira Tsumoki . Noul vostru professor de desen si dirigintele vostru. Stiu ca-I deja jumatea anului scolar dar stiti situatia. Acum va las cu el.

Venirea lui aici putea fi o multumire de la Dumnezeu. Au trecut 7 ani de cand nu-l mai vazuse. Era ciudat ca tocmai el devenise professor. Era mana destinului. Baiatu care ura scola , familia era profesor.Insa nu mai contau motivele ci faptul ca el era aici.Dar oare isi amintea de el. Crescuse si poate pentru el nu era important ceea ce fusese demult.Disparuse chiar in momentul cand avea nevoie de spijin.Spera ca totul sa fie bine de acum inainte.
Chiar daca ani trecusera atatia ani, el nu se schimbase chiar atat de mult. Ochii sai albastri precum laguna unei mari erau dusi departe, parca incercand sa-si aduca aminte un anumit moment din viata lui, asta facandu-l pa Shou sa creda ca se gandeste la el. Buzele lui rosi si moi parca te invitau sa le gusti, iar parul lui era negru precum noptile cele mai intunecate de iarna.

-Dupa cum ati aflat deja eu sunt noul professor de desen si dirigintele vostru.Sper ca ne vom intelege bine, foarte bine.
Dupa ce a terminat micul lui discurs de bun venit, s-a indreptat spre catedra si s-a asezat. Imediat ce si-a ridicat ochii m-a fixat cu privirea.Se uita la mine atat de intens incat parca imi citea in suflet.Il facea sa se simta agitate, dar era si fericit pe de-o parte. Simteam ca-si aminteste de mine.

-Aveti sa-mi puneti intrebari sau pot incepe ora?-glasul lui era gros dar destul de bland. Se intreba de ce el a devenit professor sau cum a ajuns sa fie la aceasi scola ca si el.Era ceva ce-l facea sa fie nelinistit dar nu bagsa in seama acel sentiment. Prefera sa il ignore. Multumea tuturor sfintilor ca in sfarsit a reusit sa-l reintalneasca dupa atatia ani. Era un vis? Daca da, nu dorea sa se mai trezeasca niciodata.

********
Pentru ziua aceea scola se termina. Shou era ultimul care ramase in clasa, deoarece azi era ziua in care trebuia sa faca curat in clasa.Nu observa cum cineva il privea din usa. Era chiar Akira.
-Azi e ziua in care trebuie sa faci curatenie? Dar de ce esti doar tu aici?
Shou era surprins, credea ca toata lumea era plecata din scola la fel si dirigintele lui. Si in plus de ce venise aici ?
-Miyaki a avut ceva de rezolvat si a trebuit sa plece. A spus ca ramane el in alta zi.
-Te intelegi bine cu baiatul ala, Miyaki? Am vazut ca sunteti mereu impreuna.
“De ce il intereseaza daca ma inteleg bine cu Miyaki? Oare chiar nu-si aminteste de mine?Chiar atat de insemnificat am fost pentru el?”
-Da, ma inteleg bine cu el.Suntem prieteni de mult, iar el mereu m-a ajutat.
-Care e numele tau?
“Ce? Numele meu? Mi s-au spulberat toate sansele de a-si aduce aminte de mine.Poate trecutul pentru el nu inseamna nimic.”
-Sasura Shou.
-Sasu.Chiar nu te-ai schimbat de cand erai mic. Chiar daca au trecut multi ani ai ramas acelasi. Din prima clipa in care am intrat in clasa te-am zarit.Imi pare bine sa te revad.
Akira la luat in brate si la sarutat pe frunte. Shou credea ca are parte de cele mai frumoase vise. Era in al noulea cer. Nu dorea ca aceste momente sa se termine.
-S-a inserat destul de mult.Cel mai bine ar fi sa te duc acasa ca sa fiu sigur ca nu patesti ceva.Ia-ti geaca si sa merge.
A urcat in masina lui Kira si intr-un sfert de ora a ajuns acasa. Apartamentul lui Shou era situate intr-o zona selecta a orasului Tokia. Mostenise apartamentul de la parinti lui, astfel cum mostenise si firma dar care era condusa momentan de unchiul sau.
Shou dorea sa-l invite inauntru dar nu stia cum sa o faca. Pana la urma si-a adunat tot curajul si l-a intrebat.
-Multumesc ca m-ai adus acasa.Vrei sa urici pana sus? Poate vrei sa bei ceva, sa mai vorbim si noi? -se facuse rosu din cap pana in picioare cand rostise acele cuvinte. Nu credea ca el va fi in stare vreodata sa faca asa ceva.
Aki i-a zimbit scur si ia spus ca poate alta data . Cu speranta ca alta data va avea ocazia de al invita la el ,intra in bloc.

*********
Era atat de bine sa stea dimineata in pat. Era cea mai mare placere a lui, mai ales ca azi era sambata. Ce bine era sa leneveasca. Se gandea la intanlirea care o avusese cu Aki. Credea ca inca viseaza acel moment. Nu dorea ca nimeni sa-I strice acele momente de placere, dar niciodata ce iti doresti nu se intampla. Bataile puternice din usa il enervau. A crezut ca daca nu o sa raspunda o sa renunta, dar vazand ca acea persoana este foarte insistenta si-a dat seama cine poate sa-l deranjeze la acea ora. Uitand de felul cum era imbracat, sau mai bine zis aproape imbracat, s-a indreptat spre usa. Imediat ce a deschis-o s-a trezit cu un Miyaki in brate si trantit pe jos. Usa era deschisa si oricine ar fi trecut si-ar fi facut o parere nu prea frumoasa despre ceea ce se intampla acolo. Mai ales ca Shou era imbracat doar cu o pereche de boxeri rosi . Si dezastrul sau teama lui Shou s-a produs: chiar atunci la usa a venit Akira. Baiatul se facuse rosu la fata si incerca sa-si indeparteze prietenul de pe el, dar fara reusita. Acesta nu dorea sa se deplasese nici un centimetru, sau macar sa simta ca nu sunt singuri in camara. Kira putea sa creda despre el ceva ce nu e adevarat si el nu dorea asta.Vazand ca nu are nici nici o scapare a inceput sa se zbata. Akira s-a indreptat spre cei doi si l-a ridicat pe Misaki in sus. Pricepuse ca imaginea ce I se prezenta nu era ceea ce parea.

-Scuzati-ma ca intru neinvitat, dar am vazut ca Shou nu mai putea sa respire de cat de tare il strangeai in brate.Banuiesc ca ti-a fost dor de el dupa felul cum il imbratisai. Spuse Akira zambind bland .
Dupa ce a terminat ce avea de spus a intors privirea spre Shou si tocmai atunci a observat felul in care era imbracat acesta.Se uita la el uimit, desi parea sa aiba un trup mic si firav, baiatul chiar arata sensational . Miyaki a observat cum Aki il dezbraca din priviri pe prietenu lui, doar boxeri ca alceva nu mai avea de dezbracat, s-a facut rosu de furie. Nimeni nu avea drept sa-l priveasca asa, nimeni in afara de el. Shou pentru el era propietate private. Inca nu-si pusese stampila pe el dar avea de gand sa o faca cat de curand.

[Yaku-chin]

Buna^^ in sfarsit si eu pe la un fic de al tau...Cam tarziu stiu...scuze
Hmm..povestea ta ma intriga deoarece am vazut animeul Fish in the trap si nu mi-a placut deloc cum s-au petrecut treburile pe acolo...hmm antrenorul ala ma enervat...:)) en fin revenind la ficul tau
Inceputul mi se pare promitator si sunt curioasa ce vvei faci cu Akira si Shou:X adik sper sa nu fie akira chiar indragostit de shou cu faza" nu te-am uitat niciodata mereu am fost indragostit de tine" eu sper ca vei elimina faza asta deoarece ar fi mai interesant si as vrea sa citesc ceva original;) Oricum nu stiu ce surprize ne aduci tu insa o sa fiu cu ochii pe ficul tau;)
Succes si multa inspiratie:*
B'Bye

[Lithium-Angel]

well...am sa imi spun parerea.
first of all. ori povestesti la persoana intai ori la persoana a treia.
Sunt momente cand uiti ca exista un narator si faci povestea sa sune ca si cum o nareaza insasi personajul tau principal

Miyaki nu-mi cunoaste trecutul. Nu stie despre el, despre cel ce mi-a schimbat viata. A fost ca un professor pentru mine. Pe el nu-l voi uita niciodata. Reprezinta o persoana speciala pentru mine, el m-a facut sa i-au aceasta decizie.


Ai greseli de tastare, dar si unele din neatentie:sfarziu ai vrut sa zici intr-un sfarsit..si apoi ai trecut la tarziu..si ti-a iesit combinatia asta.
Uiti ca inainte de dar se pune virgula[ uneori ] si pui unele virgule cand nu trebuie. Shou era ultimul care ramase in clasa, deoarece azi era ziua in care trebuia sa faca curat in clasa Aici chiar nu isi avea rostul. Sunt mai multe situatii asemanatoare.
Cand nu esti sigura daca trebuie virgula sau nu...reformuleaza:
Continuand sa mearga pe drumul obisnuit spre liceu, a simtit cum cineva se urcase in spatele lui.
In timp ce isi vedea de drumul sau obisnuit spre liceu, a simtit cum cineva se urca in spatele lui[/b]
E incorect urcase din moment ce [ma indoiesc ca cineva deja era in spatele lui. urcat acolo, si el nu avea nici cea mai mica idee pana cand a ajuns in punctul X al strazii] acest timp verbal exprima cu totul altceva fata de ce doreai tu sa zici. mai sunt greseli de genul, dar asta e chiar comica


as i said....nu e innot ci inot :P
sfatul meu este sa citesti ceea ce scrii inainte a a posta pe forum si sa corectezi intre timp greselile. bine, poate nu le sesizezi pe cele gramaticale si de exprimare...dar macar pe cele de scriere.

din moment ce te-ai inspirat dintr-un anime pe care si eu l-am vazut..astept continuarea pentru ca sunt curioasa..si scenele mai hot..... am tendinta sa imi placa personbajele mai evul...dar si profesorul asta imi este pe plac.

[Hetalia]

Imi place ficul tau si mi se pare chiar interesant. Desi nu cred ca va fi asa, il vreau pe Shou cu Myiaki impreuna.:pls: Si cuplul Akira x Shou e o idee buna, dar cred ca ar merge sa fie mai tinerei :perv: :)).
Imi place cum descrii, desi ai unele greseli de tastare.
Ficul e super, iar personajele la fel
Sper sa pui repede nextu'
Bye :bye:

[nolazy]

Ummmm...huh...in primul rand animeul din care te-ai inspirat; pe mine nu m-a marcat cu nimic atunci cand l-am vazut, ba stiu ca ma si enervasem pe la sfarsit.Acum sper ca ficul sa fie mai bun decat este sursa.
Cea mai mare critica a mea e ca toata actiunea este mult prea previzibila.Dinainte sa citesc ce scri tu, eu stiu ce se va intampla.Si asta nu e un lucru prea bun.Nu zic ca trebuie sa fiu socata la fiecare eveniment, insa ceva ceva acolo tot trebuie.
Apoi ai grija la greseli...de la reptitii si cuvinte scrise gresit, pana la greseli de ortografie si de exprimare..toate le-ai avut.
Uite una din ele : "parinti lui murise" :/...pe celelalte, daca nu ma crezi pe cuvant,cauta-le cu atentie si le vei gasi si singura.
Si ai grija la tendinta de a grabi lucrurile.Nu trebuie sa o lalai la nesfarsit, Doamne fereste, insa putin mai incet.
Neh, cam atat de zis despre ce nu-mi place.In rest...te descurci binisor, doar ca iti trebuie putin mai multa atentine.Atata tot :)
Mult succes la scris :) pa pa

[akira-chan]

se pare a au fost sterse toate 3 capitole le voi posta pe rand
Capitolul 2
Era atat de bine sa stea dimineata in pat. Era cea mai mare placere a lui, mai ales ca azi era sambata. Ce bine era sa leneveasca. Se gandea la intanlirea care o avusese cu Aki. Credea ca inca viseaza acel moment. Nu dorea ca nimeni sa-I strice acele momente de placere, dar niciodata ce iti doresti nu se intampla. Bataile puternice din usa il enervau. A crezut ca daca nu o sa raspunda o sa renunta, dar vazand ca acea persoana este foarte insistenta si-a dat seama cine poate sa-l deranjeze la acea ora. Uitand de felul cum era imbracat, sau mai bine zis aproape imbracat, s-a indreptat spre usa. Imediat ce a deschis-o s-a trezit cu un Miyaki in brate si trantit pe jos. Usa era deschisa si oricine ar fi trecut si-ar fi facut o parere nu prea frumoasa despre ceea ce se intampla acolo. Mai ales ca Shou era imbracat doar cu o pereche de boxeri rosi . Si dezastrul sau teama lui Shou s-a produs: chiar atunci la usa a venit Akira. Baiatul se facuse rosu la fata si incerca sa-si indeparteze prietenul de pe el, dar fara reusita. Acesta nu dorea sa se deplasese nici un centimetru, sau macar sa simta ca nu sunt singuri in camara. Kira putea sa creda despre el ceva ce nu e adevarat si el nu dorea asta.Vazand ca nu are nici nici o scapare a inceput sa se zbata. Akira s-a indreptat spre cei doi si l-a ridicat pe Misaki in sus. Pricepuse ca imaginea ce I se prezenta nu era ceea ce parea.

-Scuzati-ma ca intru neinvitat, dar am vazut ca Shou nu mai putea sa respire de cat de tare il strangeai in brate.Banuiesc ca ti-a fost dor de el dupa felul cum il imbratisai. Spuse Akira zambind bland .
Dupa ce a terminat ce avea de spus a intors privirea spre Shou si tocmai atunci a observat felul in care era imbracat acesta.Se uita la el uimit, desi parea sa aiba un trup mic si firav, baiatul chiar arata sensational . Miyaki a observat cum Aki il dezbraca din priviri pe prietenu lui, doar boxeri ca alceva nu mai avea de dezbracat, s-a facut rosu de furie. Nimeni nu avea drept sa-l priveasca asa, nimeni in afara de el. Shou pentru el era propietate private. Inca nu-si pusese stampila pe el dar avea de gand sa o faca cat de curand.

Capitolul 2
Shou era in camera lui incercand sa gaseasca ceva de imbracat cat se poate de urgent.Stia ca e destul de periculos sa-I lase pe cei doi singuri in camera, spera doar sa nu iasascandal. Observase faptul ca Miyaki se enervase si stia ca acesta era destul de periculos in astfel de situati. In plus nu stia de ce Akira era acolo. Faptul cel deranja cel mai mult era ca Miyaki ar putea incepe sa puna intrebari si s-ar putea sa afle adevarul ce el I l-a ascuns. Ar fi un dezastru colossal.
In sufragerie, locul unde Shou ii lasase pe cei doi “pretendenti” ai lui atmosfera era destul de incinsa.Miyaki observase felul in care profesorul se iutase la baiatul lui. Trebuia sa-I stabileasca niste reguli clare, ca sa-l poata tine la distanta de comoara lui. Tensiunea crestea din moment in moment, dar nici unul dintre ei nu scotea nici un cuvant. Privirile lor duceau o lupta apriga, trimitandu-si fulgere ucigase. Nici unul nu dorea sa cedeze in fata celuilalt. Trofeul intreceri lor era micutul Shou care hobar nu avea de toate astea. Miyaki nu a mai suportat tensiunea care era intre ei si a decis sa inceapa sa vorbeasca.

-Ma scuzati , domnule professor, dar as dori sa va pun o intrebare. – imediat de acesta a incuvintat din cap capot continua, tanarul a inceput sa vorbeasca.De ce ati venit la Shou acasa. Din cate stiu profesori sau dirigiti nu fac vizite la domiciuliu.Sau mai nou la dumneavoastra se practica aceste lucru.
Akira se uita mirat la baiat. Simtise ca acesta este deranjat de prezenta lui, dar nici chiar asa de rau. Incerca sa-l studieze, sa fada ce doreste, care sunt itentiile lui. Nu dorea sa-I faca jocul. In plus, pentru cei din scola el era un professor, deci nu putea sa se codoare la nivelul unui elev de gimnaziu. Avea si el ambitiile lui. Trebuia sa recunoasca ca este destul de orgolios cand vrea, dar in momentul in care doreste ceva cu tot trupul obtine acel lucru.

-Nu credeam ca prezenta mea te deranjeaza, Miyaki?Scuze ca te-am interrupt din imbratisarea care i-o acordai lui Sasu. Alcineva ar fi inteles alte lucruri, dar eu nu ma gandesc chiar atat de departe.-termina fraza cu un zambet atat de innocent care putea fraieri pe oricine, dar pe Miyaki nu.
Din comportamentul celor doiera de inteles ca va urma un joc destul de periculos.Miyaki era destul de deranjat de modul in care il alintase Akira pe Shou.Nimeni, dar nimeni, nu avea dreptul de a se atinge de frumusetea lui. Dorea sa-I explice profesorului cateva lucruri, dar elanul sau a fost retezat de venirea lui Shou in camera.
Cei doi, adica Akira si Miyaki erau suurprinsi de aparitia tanarului.Imbracamintea care si-o alesese I se mula perfect pe trup facandu-l pe Miyaki sa saliveze iar pe professor sa ramana socat si cu ochi atintiti asupra trupului tanarului.Era ata de frumos.

-Ma scuzati, dar la ce va uitati.Shou observase privirile doritoare a celor doi si se inrosise tot. Nu-I venea sa creda ce reacti au cei doi.Se simtea rusinat, mai ales dupa faza de dimineata. Dar de ce venise profesorul la el?Trebuia sa-l intrebe.
- Mmm….ma scuzatui domnule professor-trebuia sa foloseasca acest cuvant in fata lui Miyaki, astfel acesta ar fi devenit suspicios, dar de ce suntweti aici?Si de unde ati aflat adresa mea.

Fusese luat prin surprindere, lucru la care nu se astepta. Intrebarea lui Shou cazuse ca un fulger asupra profului.Nu se astepta ca Shou sa reactioneze in acest fel, sau sa fie deranjat de vizita lui. Asta simtea Aki. Pe de alta parte, Miyaki astepta sa vada reactia profului dar si raspunsul acestuia. Astepta sa vada reactia prietenului sau, de care era mandru ca pusese o astfel de intrebare.Minutele se scurgeau fara ca nimeni sa spuna ceva. Era o liniste deplina in camera. Akira si-a amintit ca in afara de alt scop al venire lui acolo, mai era ceva. Shou isi uitase haina la el in masina. Era scuza perfecte de care se putea folosi pentru a-si ascunde intentiile.

-Ieri, in clasa, ti-ai uitat haina. Am venit sa ti-o aduc. Sper ca nu t deranjeaza.
Uimirea si dezgustul se putea citi pe fetele celor prezenti. Shou era uimit, uitase de haina, dar adevarul e ca nu si-o uitase in clasa ci in masina lui Aki. Stia ca acesta spusese o minciuna numai pentru al salva si ii era recunoscator. Insa ape chipul lui Miyaki se citea dezgustul. Era scarbit de reactia profesorului. Din prima clipa de cand il vazuse in apartamentul prietenului sau simtise ca ceva nu e in regula. Isi gasise un adversarar cu care trebuia sa lupte pentru dragostea lui Shou.Dar nu avea sa renunte.

-Hmm, sa stiti ca haina puteati sa o tineti la dumneavoastra sis a o dati luni la scoala.Care e motivul tau adevarat?-vocea lui Misaky era destul de ridicata, astfel reusind sa-l faca sip e Shou sa se sperie, acesta fiind pierdut in ganduri.Nu-si recunostea prietenul , era ceva schimbat la el, ceva ce nu era bine.
-Miyaki, ce s-a intamplat?De ce tip?
Nimeni din incapere nu putea sa-si de-a seama ce se intampla sau de ca atmosfera este foarte stresanta.Shou era pierdut de tot, ii era frica de ceea ce s-ar putea intampla, Aki era ingandurat, se gandea cum sa scape de situatie si il tinea in brate pe Shou iar Miyaki era nervos , ii venea sa-l smulga pe Shou din bratele profesorului.[posturi unite]
Capitolul 3
Miyaki se comporta extrem de ciudat, lucru ce-l facea pe prietenul sau sa se ingrijoreze. Nu intelegea acesta schimbare subita de comportament, mai ales ca Miyaki niciodata nu fusese o persoana care sa se enerveze usor, mai ales in fata lui. Cu siguranta se intamplase ceva.

-De ce crezi ca sunt nervos?Acum ti-e bine cu profesorul si ai uitat de mine? Ce relatie va leaga pe voi doi? Akira, nu cred ca ai venit doar ca sa-i aduci haina. Care sunt adevaratele tale intentii? Spune!
Spiritele incepeau sa se incinga din ce in ce mai mult. Akira isi facea griji, deoarece Misaky il citise destul de bine. II intelesese gandurile si asta nu era bine. Putea sa afle in orice moment adevarul. Chiar daca nu dorea sa-l raneasca pe Shou, era obligat sa o faca.



Flash back
“ Era o zi de vara frumoasa. Soarele stralucea, incalzind puternic pamantul. In fata unei cladiri, un tanar de 18 ani isi astepta parintele. Le promisese ca va veni la intalnire. Nu ii mai vazuse de 1 an si ii era dor de ei.Trecuse o ora de cand ii astepta, dar ei tot nu venisera.Telefonul incepuse sa-i sune. Numarul nu-i parea cunoscut, dar a raspuns.

-Domnul Akira Tsumoki?-vocea nu i se parea deloc cunoscuta si nu stia cine putea fi.
-Da eu sunt. Cu cine vorbesc?
-Suntem de la spitalul “Tahasy”.Parintii dumneavoastra au fost adusi aici in urma unui accident de masina. Din pacate au murit. Ne pare rau.
Telefonul ii cazuse jos, mainile ii tremurau. Nu ii venea sa creada ca de acum inainte parintii lui nu vor mai fi langa el.Era un lucru greu de suportat, desi era major nu putea accepta idea ca de acum inainte este orfan.Trebuia sa i-a in propiile maini afacerile familiei, lucru de care se ferise.Era singurul copil al familiei si trebuia sa ii multumeasca.
Inmormantarea a avut loc la cateva zile dupa moartea lor. Politia ancheta accidentul deoarece acesta se petrecuse in circumstante ciudate.Akira era inca socat de ceea ce se intamplase.In aceea dupa-amiaza trebuia sa se intalneasca cu bunicul lui. Acesta urma sa fie tutorele lui pana la terminarea studiilor si se va ocupa de firma.

-Bunicule, intelege ca nu pot accepta.E greu pentru mine sa fac asta.Nu mi-a placut niciodata treaba aceasta si nu inteleg de ce ma fortezi.
-Trebuie sa o faci, pentru parintii tai. Ei au condus firma numai pentru tine, au vrut sa-ti asigure un viitor sigur.Visau la ziua cand vor putea sa te vada la conducerea firmei, dar nu a fost sa fie.Insa tu trebuie sa le indeplinesti visul.Vei renunta la inot si nu vreau sa mai te vad in preajma acelui baiat, Shou.El e fiul ucigasilor parintilor tai.

Aki era socat. Nu putea fi adevarat. Nu avea cum sa-l paraseasca pe Shou.Tinea la el, mai mult il iubea,iar bunicul lui ii cerea sa-l paraseasca.Era un cosmar. Suferea pentru moartea parintilor sai, dar de ce ei doi trebuia sa plateasca pentru actiunile altor persoane. Shou era doar un copil, el nu putea face nici un rau.
In birou isi facu aparitia Hario, unchiul sau. Era doar cu 2 ani mai mare decat el dar niciodata nu se intelesera.Acesta il ura deoarece putea mosteni firma si asta nu-i placea. Incercase de multe ori sa-i faca rau si acum juca un teatru murdar.
-Sa sti ca tata are dreptate.Trebuie sa te indepartezi de acel copil.Nu sti ce poate sa-ti faca.Se poate folosi de el ca sa te atraga intr-o capcana si te poate ucide si pe tine. Deci, ai grija. Promite ca nu o sa mai stai in jurul lor si ca ai sa-ti razbuni parintii cand va veni timpul. Jura!”
End of flash back

Amintirile acelor zile ii navaleau in cap.Jurase ca se va razbuna si singura persoana de care se putea folosi pentru a indeplini misiunea data era Shou. Chiar daca si acum il iubea tot nu putea incalca promisiunea.Va face asta in amintirea parintilor.V-a distruge aceea firma si tot ce e legat de aceea familie la fel cum ei i-au distrus fericirea de a avea parinti.Va uita de vechea lui relatie, de apropierea lui de Shou si o va face.Nimeni nu il va putea impiedica si chiar daca ar face ar distruge pe oricine. Este o promisiune ce si-o facea lui insusi.Si va incepe cu Myaki, acest baiat nu trebuie sa stea in preajma lui Shou ca sa-l deranjeze.

-Nu inteleg de ce esti asa de violent cu mine. In primul rand sunt profesorul si dirigintele sau, la fel si a lui Shou.Ti-am spus deja o data motivul pentru care sunt aici.Ce este asa de rau in treaba aceasta, ca un profesor sa-si viziteze un elev?
-Nu mai minti!Stiu deja adevarul.Esti prieten vechi de-a lui Shou.Nici el nu a aflat ca eu ii stiu marele secret. Am gasit intr-o zi o poza in cartea lui.Din prima clipa in care te-am vazut in clasa mi-am dat seama ca am un rival.Sau mai bine zis ca imi vad rivalul.Nu am putut ajunge niciodata la inima lui Shou din cauza ta. El te-a iubit din tot sufletul si inca pastreaza aceste sentimente pentru tine. De acum inainte suntem rivali.Sper ca intelegi acest lucru destul de bine.Am sa fac orice ca Shou sa te uite.
Shou era total socat.Ceea ce tocmai spusese Miyaki era un fel de declaratie de dragoste la care nu se astepta.Dar de ce declarase razboi profesorului? El nu este un trofeu pentru nimeni si nici unul dintre ei nu avea drept asupra lui.

-Opriti-va! Nu mai continuati aceasta discutie inutila. Nu sunt o jucarie care sa fie pasata de la unul la altul.Deci nu mai vreau sa aud acesta discutie.Miyaky, iti sunt recunoscator pentru sentimentele care le nutresti pentru mine, dar din pacate nu poti sa-ti raspund in acelasi fel. Nu e nimeni de vina pentru acest lucru, dar singurele mele sentimente pentru tine sunt de prietenie.Imi pare rau. Sper ca imi vei fi mereu prieten.Aki, nu stiu ce sa cred despre ceea ce s-a intamplat, dar adevarul e ca nu i-am spus niciodata adevarul despre trecutul meu lui Miyaky.Am tinut acest lucru in secret, pentru nu credeam ca am sa te mai vad vreodata. Mai parasit chiar cand aveam nevoie de tine.Mai tarziu am aflat si am inteles motivul plecarii tale.S-a intamplat ceea ce am patit si eu:Parintii nostrii au murit. Insa atunci singura persoana care m-a ajutat si care a fost langa mine a fost Miyaky.Este un prieten de incredere la care nu vreau sa renunt.Deci legatura pe care eu o voi avea cu tine va fi de student –profesor in timpul scolii si daca e prieteni in timpul liber.Sper ca lucrurilre s-au lamurit destul de bine.Vreau sa uit trecutul si de aceea nu vreau sa implic nimic din acesta. Multumesc.
Imediat ce Shou a terminat ce a avut de spus telefonul a sunat.Era unchiul lui.
-Alo! Da, unchiule.Vin imediat la firma. In 20 de minute sunt acolo.

-Ma scuza-ti trebuie sa plec.Se pare ca au aparut unele probleme si e nevoie de mine.Miyaki ne mai vedem.Akira cred ca e timpul sa pleci acasa.

***
Shou se indrepta spre firma familiei gandindu-se la ceea ce se intamplase.Era foarte derutat.Comportamentul lui Miyaki il derutase foarte rau.Credea ca sunt prieteni, insa declaratia care a fost facuta de Miyaki l-a socat.Nu putea sa imparta acelasi sentimente pentru el.Singura persoana pentru care are sentimente mai mult decat de prietenie este Aki.Va trebui sa dicute cu cineva despre situatia in care este pus astfel nu va sti cum sa o rezolve.
Imediat ce a ajuns in fata firmei, s-a indreptat spre biroul unchiului sau.Acesta era un barbat tanar, inalt, cu par castaniu si cu o priviri impunatoare.

-Ma bucur sa te revad, Shou.De mult timp nu ai trecut pe aici.Acum insa nu e timpul sa ne bucuram pentru ca ne revedem.Avem probleme… foarte grave.Cineva ne ataca firma si trebuie sa reactionam cat se poate mai repede, astfel riscam sa ramanem faliti.
-Ce?Cine ar putea ataca firma?
Tensiunea se putea simti in camera.Daca lucrurile continuau in acel mod firma urma sa dea faliment.Trebuia sa actioneze cat mai repede posibil ca sa remedieze situatia.
-Ce putem face? Trebuie sa existe o solutie, nu?
-Da, exista numai unu.Si tu esti singurul care poate salva familia sau cel putin asa cred.Trebuie sa te duci sa vorbesti cu presedintele firmei Tsumoki sau cu nepotul presedintelui.Ei sunt cei ce ne ruineaza afacerea.Trebuie sa ajungi la o intelegere cu ei.

“Tsumoki?Nu se poate1Asta e numele de familie a lui Akira.Iar el este nepotul batranului Tsumoki.Nu e posibil.De ce?De ce vrea sa-mi distruga firma?Credeam ca tine la mine.Nu, nu e adevarat”[posturi unite]
Capitolul 4
Imediat ce a terminat de vorbit cu unchiul sau,Shou a hotarat ca cel mai bine e sa se duca sa vorbeasca chiar el personal cu Aki.Aflase adresa de la unchiul sau, si avea intentia sa negocieze situatia financiara a firmei.Unchiul lui il crescuse de mic si tinea la el.Dupa moartea parintilor lui, acesta a fost singura persoana care a avut grija de el.De aceea Shou tinea foarte mult la el si ii era destul de recunoscator si dorea sa salveze firma.Stia ca daca aceasta dadea faliment nu mai exista nici cea mai mica sansa de a o readuce inapoi.Singura lui sansa era sa discute cu Aki si sa-l convinga sa-I sprijine firma.Da, sa-l convinga deoarece Shou nu credea ca vechiul lui prieten din copilarie ar putea face asemenea lucruri.De ce s-ar razbuna sau de ce ar distruge firma.Ce motive ar avea? El nu ia gresit niciodata cu nimic.Nu stia nici un motiv pentru care Aki s-ar putea purta urat cu el.Are incredere in puterea lui de convingere, in prietenia care ii leaga din trecut si spera ca incercarile lui sa dea roade.Inca il iubea pe Aki , desi trecuse atatia ani de cand nu se mai vazuse.In cazul in care varianta unchiului sau ar fi adevarata inima lui ar fi franta.Stia ca decizia lui de a avea sentimente de dragoste pentru Akira l-a ranit pe prietenul lui, dar pentru Myaki singurele sentimente care le are sunt de prietenie.
Gandurile l-au tinut destul de ocupat incat sa nu observe ca a ajuns la apartamentul profesorului.Simtea o anumita teama cand a ajuns in fata usi acestuia si nu stia ce trebuie sa face.Ceva parca ii spunea ca nu e bines a intre alceva parca il ampingea inauntru.In sufletul sau se dadea o lupta mare.Durere, tristete dar si fericire in acelasi timp erau trairi pe care Shou le simtea.Si-a indreptat mana care ii tremura spre sonerie si a apasat.Spera ca Aki sa fie acasa ca sa poata rezolva odata pentru totdeauna aceea situatie.Nu dorea sa creada ca el este cel ce distruge firma si vroia sa le arata tuturor ca se inseala.
Dupa cateva secunde de asteptare usa se deschise iar in fata baiatului aparu profesorul care era imbracat doar intr-o pereche de boxeri si acestia trasi in graba.Se pare ca tanarul nu nimerise chiar in cel mai bun moment pentru a veni in vizita.In acelasi timp, nici lui Aki nu-I convenea aceea vizita neanuntata a lui Shou.Nu dorea sa afle de relatiile pe care el le avea cu alte personae.Desi scopul venire lui in oras era sa se razbune pe familia lui Shou, pe acesta inca il iubea si nu dorea sa-l raneasca.Dar o promisiune e o promisiune.Nu avea ce face acum.Planul era inceput si chiar daca regreta nu mai putea da inapoi.
In spatele lui Akira un tanar , care nu avea mai mult de 18 ani, isi facu aparitia.Pe langa faptul ca era destul de tanar si nu avea ce cauta in apartamentu lui Aki era si dezbracat.
-Cine e tanarul de la usa, Aki?Hmmmm…..e tare dragut..L-ai chemat sa ne tina companie?
“Aki?Cum poate nenorocitul ala sa ii spuna asa?E dreptul meu.Imi vine sa-l omor.Dar ce cauta dezbracat aici, in casa lui Akira?Doar nu au facut cumva….?Nu, nu.Shou nu te gandi la lucruri deastea.Akira nu ar face asa ceva cu un strain.Cel putin asa cred.”
Odata facuta observatia, Shou devenise tot rosu.Era rusinat de ceea ce se intamplase . Intelesese ce relatie ar putea exista intre Akira si acel baiat.Desi sufletul il durea nu vroia sa se bage in acea treaba.Era viata particulara a lui Akira.E problema lui pe cine alege.
-Scuza-ma ca deranjez, dar doresc sa vorbesc cu tine.Insa am sa vin alta data daca acum esti ocupat.Nu vreau sa te deranjez dar cand ai timp treci pe la mine sau vorbim la scoala.Acum plec.Scuza-ma de deranj.
Akira ascultase cu atentie ceea ce spusee Shou si observase in vocea lui neliniste si gelozie.Era foarte bucuros de felul cum reactioana Shou.Stia ca acesta se simte ranit deoarece il gasise cu alcineva in casa,insa nu dorea ca tanarul sa plece daca totusi venise la el.
-Nu, nu poti pleca. Intra inauntru.Oricum acest tanar pleca.Nu-I asa?
-Nu!Dar mi-ai promis ca vei petrece ziua cu mine.Nici nu am terminat ce am inceput.Nu-mi spuna ca din cauza tipului asta ma dai afara?Hmmm…nenorocitule!
Tanarul se agata de gatul lui Akira incercand sa-l induplece.Se comporta ca un copil mic, care era suparat deoarece I se luase acadeaua.In schimb Akira era foarte enervate de comportamentul acestuia, deoarece dorea sa ramana singur cu Shou.Ii arunca o privire infricosatoare tanarului, care imediat renunta la tentative sa de al face sa se razgandeasca.Dandu-si seama ca nu are nici o sansa sa reusasca, tanarul parasi locuinta in 5 minute, lasandu-I pe cei doi sa discute.
Linistea donmea in incapere.Nici unul nu stia ce sa spuna sau cum sa deschida un subiect.Shou era rusinat de ceea ce vazuse dar in acelasi timp era si gelos.Aki era foarte atent la reactiile elevului sau incercand sa afle care erau motivele care l-au condus pana la locuinta lui.Mii de ganduri ii treceau prin minte dar nu stia ce sa creada.Totul era mult prea subit si acest lucru il deruta.Prefera sa astepta ca Shou sa deschida subiectul, poate asa afla si motivul venirii lui acolo.
-Mmmmm……..imi cer scuze pentru mai devreme.Am venit neanuntat.Recunosc ca e vina mea.Alta data nu am sa mai deranjez.Sper ca nu te-ai suparat pe mine.
-De ce sa fiu suparat?M bucur sa te vad.E chiar un lucru minunat sa te am in casa mea.Deci ce te aduce pe aici?
Akira nu a mai putut astepta momentu in care Shou va incepe sa vorbeasca.Dupa felul in care tanarul se purta ii dadea de banuit lui Akira ca a aflat de planurile lui de a distruge firma.Era cel mai perfect moment pentru Akira de a incepe sa joace din ce in ce mai dur.
“Deci,deci……a aflat.Era de banuit ca mai devreme sau mai tarziu va afla.Nu am de ce sa fiu surprins.Insa mare greseala a facut ca a venit la mine.Va regreta mult mai mult daca va fi dornit sa salveze firma chiar cu viata lui.Nu voi ceda atat de usor pana nu obtin ceea ce vreau.Nu ar fi correct ca eu sa ma razbun sis a raman cu buza unflata.Voi lua ceea ce am dorit din totdeauna.Acum nu ma mai pot intoarce.”
-Pai, trebuie sa-ti spun ceva.Mai bine zis vreau sa te intreb.Ai cumva vreo legatura cu pesoanele care falimenteaza firmea mea si a unchiului meu?Vreau sa stiu adevarul.Insa dupa felul in care mi-ai raspuns incep sa cred ca e adevarat.
Akira era impresionat de curajul cu care ii vorbise Shou.Se pare ca tinea foarte mult la singura lui persoana din familie si incerca prin toate puterile sa salveze firma acestuia.
“Oare vei risca chiar atat de mult?Sunt dornic sa vad de ceea ce esti in stare sa faci, poate prea dornic.Cu siguranta vei cadea in capcana mea si nu vei avea nici o sansa de scapare.Vei fi ca un peste in plasa pescarului.”
-Hmmmm…..vrei sa afli adevarul?Dar oare esti pregsatit pentru el?Ai destul curaj ca sa-l poti suporta sau invinge?Eu nu sunt atat de sigur dar daca asta e dorinta ta atunci bine.Insa tine minte un lucru: nu voi da inapoi sau nu ma voi opri nici daca ma rogi.Inteles?
-Da.Vreau sa aflu tot adevarul.In primul rand daca ai vreo legatura cu ceea ce se intampla la firma.Eu nu cred si nu vreau sa cred.Esti prietenul meu din copilarie.Ce oare te-a putut schimba atat de mult incat sa ajungi sa te razbuni?
Pentru Akira jocul devenea din ce in ce mai interesant.Reusise sa-l aduca pe baiat in punctual in care dorea.Pe fata lui Shou se citea disperare, tristete desgust fata de cel ce-l crezuse prietenul sau multi ani.Era total dezamagit.
-Nu face fata aceea.Ti-am spus ca nu o sa am indurere.Doar nu ai crezut ca te-am luat la misto?Nu, jocul acesta e cat se poate de adevarat si odata ce ai intrat in el nu poti iesi de loc.Esti inchis pe viata in el si depinde de tine daca supravietuiesti sau nu.
Gandurile pe care Aki le avea pentru Shou erau mult peste imaginatia acestuia.Acum tanarul era constient de faptul ca facuse mare greseala ca venise in casa lui Akira dar nu putea da inapoi.Trebuia sa afle adevarul chiar daca acest lucru acest lucru insemna sa se foloseasca de toate caile posibile.
-Deci ce ai vrea sa afli prima data: motivul actiunilor mele sau ceea ce am de gand sa fac?Nimeni nu o sa poata sa ma opreasca.Jur.Atatia ani am suferit gandindu-ma la tot ceea ce s-a intamplat.Am fost pus sa jur ca am sa ma razbun.Mi-a fost greu dar a trebuit sa o fac.Parinti mei au fost ucisi de familia ta fara pic de mila.Nu e usor sa-mi pierd parinti, fiintele care le-am iubit cel mai mult.Nu am sa iert pentru acest lucru niciodata.Cei care m-au facut sa sufar au sa guste din acelasi tratament care mi-a fost aplicat:suferinta.
Vocea aspra dar in acelasi timp rastita care era folosita de Akira il ingrozea pe Shou.Niciodata nu-l vazuse pe professor atat de nervosPersoana din fata lui era total diferita de prietenul sau din copilarie.Dorea din tot sufletul sa-l revada pe Akira acela vessel plin de viata care mereu era alaturi de el si-l ajuta nu pe monstrul acesta.Numai cand se gandea o stare de dezgust ii cuprindea trupul.Regreta foarte mult faptul ca nu a ascultat sfatul lui Miyaky si a picat drept in capcana lui Aki.
“Ah…cat as vrea sa fiu acum acasa.Sa dau totul uitari si sa sa cred ca ceea ce traiesc acum e un cosmar.Insa nu pot.Sunt prins in plasa lui ca un peste.Oare de ce s-a schimbat atat de mult Akira.De ce sufletul tau e asa de negru? Crezi ca esti singura persoana care sufera din cauza pierderi familiei?Of …..am sa te fac sa redevi ceea ce ai fost odata.De dragul amintirilor trecutului si a dragostei sincere ce o port in sufletul meu pentru tine.Nu vreau sa apuci pe un drum gresit.”
-De ce taci?Adevarul doare prea rau ca sa poata fi suportat?Te-am avertizat dinainte ca nu am sa dau inapoi.Sper ca ai inteles bine.
-Nu, nu sunt speriat.Spune in continuare ceea ce ai de spus.Am sa ascult cu mare atentie si nu am sa spun nimic pana la final.Nu imi este teama si sunt dispus sa fac orce imi ceri numai penntru a lasa firma in pace.
-Esti dispus sa faci orce doar pentru a salva o firma?Sau afectiunea fata de unchiul tau e mai mare si deloc una familiara?Esti total un idiot.Nu-ti inteleg motivele.
Akira se simtea destul de frustat.Ii parea destul de rau pentru ceea ce face dar nu putea da inapoi.Niciodata nu cedase in fata nimanui si acum simtea ca pierde teritoriu.Incerca sa para cat de mult putea indiferet insa privirea lui Shou ii dezcheta raceala din sufletul sau,incet cu incet.
-Da, sunt in stare sa fac orice ai sa-mi ceri.Ce e atat de greu de inteles?
-Esti dispus sa-ti vinzi trupul mie pentru a salva firma?Asta e lucrul care il vreau pentru a lasa firma unchiului tau in pace si pentru a lasa mai moale cu razbunarea.
Shou era total socat.Nu se astepta la o astfel de intrebare dar acum ce trebuia sa faca?Era pus intr-o situatie nu prea convenabila.Trebuia sa aleaga si daca risca o facea pentru dragostea lui pentru barbatul de langa el, nu pentru firma sau alceva.In acelasi timp si Akira era socat de ceea ce spusese.Nu-I venea sa creda ca el rostise acele cuvinte, care puteau avea efecte nu prea convenabile.In el se dadea un razboi intre dragostea fata de Shou si datoria care o avea pentru familie.Nu stia ce sa aleaga.
-Bine, am sa ma culc cu tine, dar firma va fi salvata.Trebuie sa-mi promiti asta Aki.Nu vreau sa fiu tras pe sfoara.
Raspunsul dat de Shou cazu ca un traznet asupra profesorului.Usurinta cu care tanarul i-a raspuns la o astfel de intrebare il soca.Nu-I venea sa creda ca tanarul era atat de dispus sa fie cu el.
“Daca asta vrea, atunci am sa-I indeplinesc dorinta.Sper sa nu regrete decizia mai tarziu.In plus de ce m-ar interesa?Pana la urma el a acceptat.”
-Ce relatie e intre tine si unchiul tau de risti atat de mult pentru el?Trebuie sa fie foarte special pentru tine.E iubitul tau?
-Nu te lega de unchiul meu atata timp cat nu sti nimic.Deci mai e propunerea valabila sau nu?
Fara sa-I raspunda, Akira se apropie de el si il lua de mana, tragandu-l spre camera lui.Era destul de nervos, inca ar fi sarit la bataie cu oricine l-ar fi enervate.Avea o privire nemiloasa lucru care il ingrozea pe Shou si-l facea sa se gandeasca la ce e mai rau.