~Life is a long lesson in humility~

[kyra_kyralyne]

Ms frumos Ayame Chan. Ai dreptate, chiar daca nu prea am comentarii, o sa continui sa scriu.
Zilele astea o sa postez si capitolul urmator, insa nu stiu cand. Te voi anunta oricum.:)

[kyra_kyralyne]

Asa cum am promis, am venit cu next-ul, cu toate ca sunt dezamagita. Ma asteptam la mai multe comentarii si, mai ales, la critici, dar...
Spor la citit


CAPITOLUL VIII


Roxanne a rasuflat mai mult decat usurata, nevenindu-i sa creada cat de usor i-a fost sa scape de dama aceea plina de ifose. A intrat zambind victorioasa in biroul ei, insa in momentul in care l-a vazut pe seful ei asteptand-o, in scaunul ei, a inlemnit. Insa surpriza nu a durat mult, deoarece domnul Petrovici s-a ridicat in picioare, zambind.
- Nu credeam ca vei scapa atat de repede de ea. Asta inseamna ca ai mult tact, si esti foarte inteligenta, de asemenea. Nu a trecut decat o ora si cincisprezece minute, iar tu ai pus si dosarul la punct, si ai scapat si de Leneva in mai putin de cinci minute. Ma bucur ca te-am angajat si iti promit ca vei avea multe de castigat, daca vei fi la fel de constiincioasa in continuare si, mai ales discreta. Nu as dori ca intreaga firma sa afle despre acest mic incident, a spus seful zambind, scotand la iveala o dantura de un alb stralucitor si perfect dreapta.
Pentru Roxanne, domnul Petrovici era destul de atragator, insa nu indeajuns pentru a uita cosmarul prin care trecuse, astfel incat aceasta s-a hotarat sa se concentreze asupra muncii, gandindu-se ca pentru a-si duce planurile la implinire ar avea nevoie de ceva bani. Asa ca tacu si astepta ca seful ei sa se retraga, nu inainte de a-l anunta ca in zece minute va sosi unul din clientii lui. Era bucuroasa ca reusise sa faca o buna impresie inca din prima zi, insa nu dorea ca sa se infiripe vreo relatie, alta decat cea strict profesionala, intre ea si barbatul caruia ii era in subordine, fiind destul de constienta de aspectul ei fizic care atragea privirile mai mult decat ar fi trebuit, asa ca hotari sa adopte o atitudine rece si distanta, considerand ca asa e cel mai bine pentru toata lumea.
Prima ei zi de munca a trecut destul de repede, fara niciun alt incident, poate putin plictisitoare pentru Roxanne. Si-ar fi dorit sa aiba ceva mai mult de lucru, ceva care sa-i ocupe mintea, astfel incat amintirile chinuitoare sa nu mai revina, dar spre nefericirea ei, se parea ca si celelalte zile vor fi la fel de plictisitoare. Odata cu lasarea serii, roscata s-a retras spre "casa". Incepuse sa zambeasca de cate ori se gandea la centrul in care locuia acum, numindu-l casa. Intarziase, asa ca n-a mai prins cina, dar nu o deranja. Nu era prima data cand se culca nemancata. Corpul ei se obisnuise de mult cu mesele sarite, dar din cand in cand stomacul ii mai amintea ca are nevoie si de mancare pentru a supravietui, nu doar de tigari si cafea, chiar daca printre ele se mai strecura cate o gustare.
De data aceasta, oboseala acumulata peste zi isi spusese cuvantul, tanara adormind in cel putin cinci minute. Nici macar cosmarul binecunoscut nu o mai vizitase, doar prietena ei felina ii salutase somnul. Culoarea ce ii predomina blana era inca neagra, dar reflexiile aruncate erau doar rosii acum, iar ochii isi modificasera culoarea intr-un albastru ca azurul, dar fata nu era deranjata. Fumul disparuse, fiind inlocuit cu un peisaj dintr-o preerie uscata, in care vantul adia destul de mult, poate cam prea mult. Soarele ii facea cu ochiul cand si cand de dupa norul gri, in spatele caruia se ascunsese. Gandurile felinei erau calme, cu toate acestea, unul singur isi striga puternic cuvintele: "Nu lasa garda jos niciodata, pericolul e peste tot!"
Chiar si in somn, mintea roscatei lucra fara incetare, prelucrand informatiile de peste zi, la acestea adaugandu-se avertizarea din gandurile panterei.
A doua zi de munca incepuse cu o vreme mohorata, dar Roxanne nu s-a lasat descurajata. Si-a facut ritualul din fiecare dimineata, a servit micul dejun si a plecat, pe jos, spre serviciul ei. Vantul soptea vorbe dulci frunzelor verzi din putinii copaci ce reusisera sa supravietuiasca in acel oras poluat, iar razele soarelui incercau timide sa-si faca aparitia printre norii suri ce acoperisera cerul, prevestind cat de curand o ploaie binefacatoare pentru pamantul uscat. Nu era chiar atat de frig, era putin cam racoare, insa oamenii deja apelasera la geci si umbrele, unii mai in varsta scosesera de la naftalina chiar paltoanele, de parca ar fi fost toamna, nu mijlocul verii. Toate aceste lucruri ii adusesera zambetul pe buze tinerei, facandu-i gandurile sa zboare in trecut, cand ea insasi se imbraca in haine de toamna atunci cand ii era frig, desi era vara.
Atat biroul ei, cat si al sefului ei, au fost sterse de praf, aerisite, si cafeaua aburinda isi astepta consumatorul. Roxanne luase loc la biroul ei, revizuind notitele din agenda si dosarele ce trebuiau aduse la zi. Scufundata in citirea dosarelor, nu auzise scartaitul usor al usii si nici nu simtise privirea celui ce o masura din usa. Un barbat destul de inalt, cu un corp slabut, imbracat intr-un costum negru; o privea amuzat, sprijinit de tocul usii. Parul negru ca miezul noptii, ii era prins intr-o coada la spate, cateva suvite din bretonul lung umbrindu-i ochii aurii, cu sclipiri rautacioase, iar buzele subtiri ii erau arcuite intr-un zambet ironic.
Roscata, adancita in ganduri, nu a auzit pasii ce se apropiau de ea, insa in momentul in care a simtit cum doua maini i se asezasera pe umeri, a sarit in sus, aruncand in teama ei, dosarele prin tot biroul. Tanarul a inceput sa rada in hohote, incercand in acelasi timp, sa o linistesca, dar s-a ales cu o palma de toata frumusetea pe unul din obraji. Palma cu care il lovise pe individ o ardea, iar inima ii batea nebuneste in piept, incercand parca sa evadeze. A privit lung la cel ce o speriase atat de groaznic, realizand cu greu ca nu era cine crezuse ea. S-a asezat jos pentru a se linisti, dar incercarea ei a fost tulburata de vorbele brunetului.
- Domnisoara imi pare rau ca te-am speriat atat de rau, dar pot spune ca ai fost destul de obraznica cu acea palma, mai ales ca nu stii cine sunt, i-a vorbit el pe un ton impunator.
- Imi cer scuze pentru palma, dar stiu ca se bate la usa inainte de a intra intr-o camera. Cat despre persoana dumneavoastra, putin ma intereseaza ce functie ocupati. Nu cred ca sefului meu i-ar placea intrarea dumneavoastra nepoliticoasa.
- Atunci este randul meu sa-mi cer iertare ca am intrat neanuntat, dar eram prea curios sa cunosc noua secretara a lui Mihail, avand in vedere zvonurile ce circula prin..., a vorbit barbatul, dar a fost intrerupt brutal de roscata.
- In primul rand, nu ma tenteaza sub nicio forma sa particip la "radioul" transmis in firma, iar in al doilea rand, stiu ca tine de politete sa te prezinti inainte de a incepe o discutie cu cineva necunoscut, i-a vorbit taios Roxanne, privindu-l in ochi.
- Numele meu este Acheron Omar si sunt director adjunct in ramura economica. Deci, ma ocup cu cifrele, de fapt, pot spune ca le si visez, a inceput sa glumeasca brunetul.
- Sunt Roxanne Brizzo si sunt secretara domnului Petrovici, insa nu pot spune ca sunt incantata de cunostiinta, ba chiar ingrozita, a inceput sa ridice vocea roscata, usor speriata, vazand cu Acheron venea spre ea, cu intentia clara de a o lua in brate.
In clipa in care brunetul a pus mana pe talia ei, Roxanne a ramas blocata, privind prin el cu ochii goi, fara nicio expresie. Privea prin el, sau mai bine zis, privea la imaginile ce i se perindau prin fata ochilor. Imagini ce il prezentau pe el intr-o ipostaza dureroasa, alaturi de niste tipi dubiosi. Acheron a profitat de blocajul ei, luand-o in brate, apropiindu-si chipul de fruntea ei vrand sa o sarute, dar usa s-a izbit de perete, pe ea facandu-si aparitia Petrovici.

[Ayame Chan]

Imi placeeee x33 chiar ador capitolul asta! mia placut finalul ;3

\(°w°)/ repede repede!!! vreau sa vad ce se intampla!! vreau nextuuuuu'

chiar ai evoluat (daca pot zice asa) vad ca exista un echilibru intre dialog si descriere deci mult noroc in continuare si tine-o tot asa ùwù

[kyra_kyralyne]

CAPITOLUL IX


- Mi s-a parut mie ca simt miros de magar idiot, a spus acesta indreptandu-se spre biroul lui. Te rog sa-mi lasi secretara in pace si sa vii in biroul meu.
Acheron a privit dezamagit spre Roxanne si l-a urmat pe Mihail.
- Inchide usa in urma ta. Ah, si Roxanne? a strigat barbatul.
- Da domnule? a intrebat roscata din usa.
- Adu-i o cafea acestui animal pe doua picioare, care-si spune Don Juan, i-a cerut Petrovici zambind.
- Imediat, a chicotit tanara, inchizand usa.
- Acum, domnule Acheron, cu ce te pot ajuta? si-a indreptat acesta privirea spre tanarul sprijinit de perete.
- Hmm, cu nimic, a spus brunetul ganditor. Am auzit ca ai o noua secretara si am vrut sa vad daca zvonurile despre frumusetea ei sunt adevarate.
- Ei bine, din cate ai observat, e destul de frumoasa. Insa te rog sa stai departe de ea. Am nevoie de mintea ei, care le depaseste cu mult pe fostele mele secretare.
Conversatia celor doi a fost intrerupta de sosirea Roxannei cu cafeaua. Acheron o privea, observandu-i parul rosu ce parca ii luase foc in lumina soarelui, reflectata prin geamul fumuriu, corpul zvelt cu forme bine definite, ochii verzi ca smaraldele, dar fara nicio expresie si buzele pline, arcuite intr-un zambet trist.
Roscata observa privirile admirative ale brunetului si, in graba ei de a iesi din raza lui de observatie, a rasturnat unul din trofeele asezate pe rafturi. Inainte de a atinge podeaua, tanara l-a prins cu o viteza uimitoare. In tot acest timp, Petrovici urmarea totul, cu ochii larg deschisi, in timp ce mintea ii lucra febril. Cerandu-si scuze, fata a asezat trofeul la locul lui si s-a indreptat spre usa. Mihail a luat un alt trofeu, l-a cantarit putin din ochi si l-a aruncat spre Roxanne, fara sa zica nimic. Acheron a vrut sa strige dupa ea, dar ceea ce a urmat l-a lasat mut.
Fata s-a intors brusc si a prins trofeul inainte de a o lovi, dar ochii ei nu mai erau goi. Ochii ei exprimau acum o rautate si o ferocitate iesite din comun, asemenea unui animal salbatic, furios. Brunetul a facut un pas in spate vazandu-i expresia, in timp ce Petrovici urmarea spectacolul cu un zambet de multumire pe buze. Insa cand a ridicat capul, privirea fetei revenise la cea dinainte, privirea goala. A pus trofeul pe birou si a iesit din camera imediat, ea insasi constienta ca ceva i se intamplase in momentul ce trecuse. A iesit in fuga din birou si s-a dus direct in baie. A incuiat usa si s-a privit in oglinda, gandurile ei framantandu-se nelinistite, amintindu-si ceea ce se intamplase in birou.
Mergea linistita spre usa cand in fata ei aparuse un glob alb ce reprezenta sufletul panterei din vis, intrandu-i in corp si unindu-se cu sufletul ei. Auzise suieratul trofeului ce se indrepta spre ea cu viteza si pe Acheron cand inghitise in sec. Ochii ei puteau vedea in detaliu, chiar si particulele de praf ce pluteau in aer. Se mira, dar in acelasi timp, i se paruse normala agilitatea cu care prinsese trofeul. Stia ca ii privise pe cei doi si isi aducea aminte cum o pofta uriasa de a-i ucide o cuprinsese. Simtise cum intunericul si pustiul ii invaluisera inima intr-o mantie neagra, dandu-i o siguranta si incredere in ea asa cum nu avusese niciodata. Auzea pana si falfaitul aripilor pelicanilor ce zburau deasupra marii, iar ochii ei vazusera pana in parcul din centrul orasului, vazuse cum doua furnici se luptau pentru o firimitura de paine. In mintea ei auzea gandurile lui Acheron, ce tremura de frica, gandindu-se cat de frumoasa este, dar in acelasi timp periculoasa. Ceea ce o mira era ca nu putuse gandurile lui Petrovici, de jur imprejurul lui fiind ridicata o bariera invizibila. Cu coltul ochiului, zarise un medalion ciudat la gatul lui, inscriptionat cu niste semne ciudate, ce incepuse sa straluceasca atunci cand ea incercase sa-i citeasca gandurile. Apoi tot ce isi mai amintea era cum simtise ca sufletul panterei o parasise si teama pe care o simtise atunci cand vazuse expresia plina de multumire a sefului ei.
Si-a clatit fata cu apa rece, gandindu-se ca ceea ce se petrecuse fusese doar un vis de zi, scurt, pe care il avusese. S-a imbarbatat singura si s-a intors in biroul ei, insa a tresarit speriata atunci cand a intrat pe usa si si-a gasit seful asteptand-o, asezat pe scaunul ei, scufundat in citirea unui dosar voluminos, pe care scria, din cate se parea, numele ei. Auzind usa, Petrovici a inchis dosarul si a privit-o cercetator pe Roxanne.
- Te simti mai bine domnisoara? Sper ca da pentru ca avem de discutat o problema destul de serioasa, pe care nu ma asteptam sa o gasesc chiar la tine, i-a spus acesta direct, ridicandu-se si intrand in biroul lui, asteptand-o sa-l urmeze.

Astept comentariile voastre

[Ayame Chan]

*A* oooh! din ce in ce ma interesant.

Acum chiar nu am ce critica, adica chiar mi-a placut totul... descriirile si dialogul! Mama!! cred ca am devenit fana ta x33 serios, chiar imi place mult acum mai ales ca are legatura cu o pantera [T^T ador felinele, mai ales pantera]

;3 mult noroc!!
>w< debea astept continuarea!

[kyra_kyralyne]

'ello. Am cam intarziat cu next-ul, dar am fost ocupata. As vrea mai multe comentarii, va rog, si mai ales, mai multa critica. Cred ca deja am vorbit cam mult, asa ca o sa postez next-ul.
Bafta la citit si va astept comentariile.

CAPITOLUL X

Roxanne ramasese uimita, dar in acelasi timp ii era si frica. Se temea in primul rand ca va fi concediata, cu toate ca nu-si amintea sa fi gresit ceva; si in al doilea rand, se temea pentru ca nu stia despre ce e vorba si ce anume era acea problema. Isi urma seful incet, cu capul plecat, si se aseza pe unul din fotolii, deoarece picioarele ii tremurau prea rau. Seful ei se aseza la birou si forma un numar de telefon, iar in timp ce astepta ca apelatul sa raspunda, o privea dur, dar si satisfacut, pe tanara.
- Akshara, poti sa vii, te rog, pana la mine? Cred ca am gasit pe cineva care se potriveste perfect cerintelor tale. Da, e la mine in birou. Ok, te astept.
In tot acest timp, Roxanne ascultase nemiscata conversatia sefului ei. Se intreba la ce se referise prin acele cerinte, insa ceea ce o mira si mai mult era faptul ca ii disparuse teama, in locul ei aparand indiferenta. Auzise destul de bine ca persoana de la capatul celalalt al telefonului era o femeie si devenise chiar curioasa sa o cunoasca, mai ales ca o incitase numele acesteia. "Akshara" parea a fi un nume din Egiptul Antic, un nume ce semana destul de mult cu numele reginei vampirilor, Akasha, din cartile renumitei Anne Rice. Gandurile ei au fost intrerupte de vocea barbatului, ce o privea putin uluit. Acesta se asteptase sa-i fie frica, insa constatase ca tanara devenise indiferenta, ba chiar cazuse pe ganduri.
- Roxanne, nu esti curioasa cu cine am vorbit la telefon? Sau de ce am spus Aksharei ca am gasit persoana potrivita cerintelor ei?
- Ba da, dar voi afla o data cu sosirea ei, asa ca nu mai are rost sa intreb, i-a spus roscata privindu-l in ochi. Ar fi dorit sa continue, insa privirea i-a ramas blocata in gol. In fata ochilor ii aparuse din nou pantera. Aceasta s-a apropiat de ea, asezandu-se, parca, la picioarele ei. A privit in sus spre ea si i-a transmis gandurile ei, in care ii spunea sa stea linistita, de data aceasta nu o va mai face nimeni sa sufere pentru ca atata timp cat ele sunt impreuna, nimeni si nimic nu le va rani.
Petrovici strigase la fata de cateva ori si se ridicase in picioare, vrand sa o zguduie putin pentru a o trezi din visare, insa pe usa isi facuse aparitia Akshara, care ii strigase sa nu se apropie de Roxanne. Femeia incercase sa se apropie de fata, dar cand dorise sa o atinga, roscata fusese invaluita intr-o aura de lumina albastra ca azurul, impenetrabila. Barbatul era uimit, in timp ce bruneta se infuriase. A mai facut o incercare de a o atinge pe fata, insa a fost aruncata in perete. Intre timp, tanara a revenit si ea in prezent, si ramasese cu ochii la femeia furioasa ce era ajutata de seful ei sa se ridice.
Parul negru, lung, i se revarsa pe umeri, doua codite groase ii inconjurau fata ale carei trasaturi erau de o feminitate superba. Ochii negri erau conturati cu negru, in timp ce buzele voluptoase erau facute cu un rosu stralucitor. Corpul cu forme delicioase era acoperit de o rochie lunga, gri, iar talia zvelta ii era evidentiata printr-o esarfa neagra, de matase, ce ii era legata la mijloc. Mainile fine ii erau incarcate de bratari masive de aur, iar in picioare purta sandale negre, joase, legate pe glezne.
Roxanne admira frumusetea egipteana a brunetei, privirile ei mangaind pielea catifelata si bronzata a femeii, provocandu-i fiori ascunsi. Bruneta era furioasa, dar in acelasi timp atrasa de roscata. Furioasa din cauza faptului ca nu se putuse conecta cu ea, dar atrasa la randul ei de fata datorita aspectului ei, insa si datorita privirilor aruncate asupra ei.
Tanara se ridica in picioare si merse spre femeie. Ii zambi dulce si ii spuse:
- Eu sunt Roxanne Brizzo, incantata de cunostinta. As vrea sa te invit sa bem o cafea la mine in birou. Stiu ca ai venit special pentru mine ca sa ma cunosti, insa acum ca te-am vazut, vreau sa te cunosc si eu.
Bruneta ramase putin pe ganduri, privi la Petrovici, care insa ridica din umeri, si ii raspunse fetei.
- Cu mare placere.
Roscata deschise usa si o lasa pe Akshara sa o ia inainte, iar ea o urma, privindu-i miscarile fundului, cu un zambet pervers pe buze. In cinci minute, cafeaua era servita, iar cele doua domnisoare erau asezate la birou, fata in fata. Prima care deschise discutia a fost bruneta, dupa ce a baut o gura din cafea.
- Eu sunt Akshara si sunt o veche prietena de-a lui Mihail. Lucrez pentru o anumita agentie, ca sa zic asa, iar el ma ajuta uneori, pentru ca imi este dator.
- Iti este dator pentru ca i-ai dat acel medalion ce le blocheaza accesul celor care vor sa ii citeasca gandurile, nu-i asa? ii raspunse Roxanne, la randul ei , insa printr-o intrebare.
Auzindu-i intrebarea, bruneta aproape ca s-a innecat cu cafeaua si a ramas cu ochii la fata.
- De unde stii?
- Pentru ca atunci cand am vrut sa-i citesc gandurile, am fost blocata si nu am putut sa nu observ stralucirea medalionului din acel moment.
- Ai dreptate. Medalionul pe care il poarta i l-am daruit eu pentru ca stie cam multe despre ceea ce fac eu si nu vreau sa se afle. Sa lasam insa acest subiect deoparte si sa revenim la treburile noastre. Agentia pentru care lucrez eu se ocupa cu recrutarea si antrenarea persoanelor cu abilitati speciale, asa cum esti tu.
- Cu ce pret? Si nu te face ca nu intelegi, pentru ca stim cu totii ca fiecare lucru are un pret.
- Pretul nu este prea mare. Domnul Cesar, seful nostru, se ocupa cu anumite afaceri. El ne cere cateodata sa ii aducem anumite lucruri, daca e nevoie, chiar sa le furam. Uneori ne solicita ca sa ii pedepsim pe dusmanii lui. In schimb, ne pune la dispozitie tot ceea ce ne trebuie si ne da cati bani vrem. Un singur lucru ne cere cu seriozitate, iar daca nu il respectam, suntem pedepsiti la randul nostru. Pentru el, cel mai important este sa ii fim loiali.
- Si daca cineva refuza sa faca parte din agentie?
- Poate ca la inceput va refuza, insa dupa ce va trece prin anumite circumstante, va veni singur la noi. Pentru ca noi nu suntem singura agentie care se ocupa cu asa ceva, insa suntem singurii care nu obligam oamenii sa vina la noi. Ceilalti da. Multi au ajuns sa fie vanati ca sa intre in organizatiile lor si, de multe ori, au gasit scaparea la noi.
- Am inteles. Ce pot sa spun? Inca nu pot sa ma pronunt, pentru ca desi suna foarte tentant propunerea ta, nu ma pot arunca cu capul inainte. In plus, de abia mi-am inceput viata aici si imi va fi greu sa o iau iarasi de la capat. Insa promit ca ma voi gandi si te voi anunta atunci cand voi hotara ceva.
- Multumesc. Aici ai numarul de telefon. Ma contactezi cand te hotarasti.
Discutia fiind incheiata, Akshara s-a ridicat de la birou si a plecat, nu inainte de a-si lua la revedere de la seful roscatei.

[Ayame Chan]

>w< scuze de intarziere...

Dar, ce sa spun. Acum chiar imi place, povestea devenind din ce in ce mai interesanta.
Descrierile si dialogul mi se par ok, deci chiar nu mai am ce comenta. Greseli chiar nu am gasit.
Ador genul asta de poveste, ce implica si un pic de fantasy.
^w^ Mult succes in continuare!

[kyra_kyralyne]

thx dear
sunt cam ocupata acum, dar incerc sa pun next-ul cat de repede pot

[kyra_kyralyne]

I'm back. Hmm, sa mai postez continuarea sau nu? Din cate vad, de citit ati citit fic-ul, dar chiar atat de greu este sa lasi un comm cu "like" sau "dislike"? Sau poate ca fic-ul meu nu este chiar atat de interesant incat sa mai postez, nu?
Astept un raspuns, iar in cazul in care nu voi primi niciun raspuns, voi renunta la fic.
Bye