Sânge.

[Icsdeee.]

Hey, my haniz^^. Umm, stiu, stiiiiu ca am * counting* patru fic-uri deschise but ><".

Prolog
Ce sunt vampirii? Cati oameni si-au pus aceasta intrebare? Multi. Poate ca toti ne-am intrebat la un moment dat daca fiinte ce au o nevoie incurabila de a suge sange, o dorinta subita de a devora sufletul unor oameni nevinovati, chiar exista. Toti, chiar toti ne-am transpus in minte paragrafe intregi din carti, toti ne-am imaginat acel simbol al nemuririi, acea fata palida, canini albi si proeminenti- o arma letala, chiar exista. Toti ne-am speriat la un moment dat de propria noastra imaginatie, care inchipuia ochi mari si rosii, ochi insetati, ochi fara de sfarsit. Si nu in ultimul rand, poate ca toti am fi vrut sa simtim acea ultima suflare, o ultima scanteie in ochii sangerii, pe care ii vezi pentru ultima data.

Daca nu toti oamenii au crezut vreodata in vampiri, totusi, aceasta creeatura nu va disparea din mintea oamenilor. Nu pana carti, legende, inchipuiri, nu pana acestea ard cu o flacara mocnita in fata lor, simbolul puterii. Dar ce se intampla cand acest secret ce a dainuit peste omenire pentru atatia ani, nu mai poate fi tinut in lanturi? Cand oamenii isi dau seama ca mai exista si alt fel de fiinte pintre ei, cum vor reactiona? Ce vor face? Vor porni un razboi? Vor avea ultima sansa ca sa-si apere fiinta printre cei nemuritori? Si daca da, cine va castiga?

Capitolul 1

Fulgi de nea se impleteau cu suieratul sovaitor al vantului, care ingheta totul, in timp. Nimeni nu mai lua aleile la pas, acum, printre troiene de zapada. Nimeni nu mai incumeta sa lase frigul sa-i patrunda pana in oase, sa le faca, si pe ele, sa inghete. Nimeni, decat ea. Ea, o inocenta fiinta lasata sa moara, incet, odata cu vantul vesnic. Doar plansetele ei si strigatele dupa ajutor spargeau linistea. Intr-un depozit abandonat, peretii mancati de timp isi spuneau povestea, printre plansetele ei.

Pasi lenti si grei invaluie incaperea. O silueta se ivi in umbra, se strecura pe langa usa mare si grea, si incepu sa alerge. Cu aceeasi pasi greoi, dadu speranta. Se opri exact in mijlocul incaperii imense, asteptand. Se uita la singura fiinta lasata in pustietate, ce se lupta sa se agate de un firicel de viata. Isi strecura ochii induiosati pana in inima ei, ochi inlacrimati, ca de caprioara. Lua copilul in brate, si se uita la fata mica si aproape inghetata.
-Vei fi bine, promit! Sopti, cu o voce groasa. Incepu sa alerge, din nou. Stia ca orice secunda poate insemna viata. Si a alergat, a alergat..

<< Dupa treisprezece ani>>

-Ai, vino putin! O voce de femeie striga din cealalta parte a camerei, facand-o pe fata sa se intoarca brusc pe calcaie, privind curioasa.
-Da, mama? Tanara se uita la o femeie in varsta, cu parul roscat, printre care se strecurau cateva fire albe. Fata ridata a femeii acum era serioasa, cu o urma de regret in ochi. Ochii caprui, spre visiniu, care acum se uitau umezi la fata.
-Ai, astazi, este timpul sa-ti dam ceva. De dupa o perdea rosiatica a iesit un barbat la varsta a treia, purtand o pereche de pantaloni negrii si o camasa alba, care ii evidentia abdomenul. Ai se uita nedumerita la cei doi, apoi privi din nou la femeia careia ii spuse "mama" acum cateva minute.

Tacerea se lasa in camera, ceea ce o facu pe tanara sa-si roteasca ochii caprui prin aceasta, privind mobila inchisa la culoare, si apoi peretii care erau vopsiti intr-o nuanta de maro, din paleta de culori a mobilei. Privirea i se reintoarse spre femeia din fata ei, care era imbracata foarte elegant, purtand o rochie neagra, simpla si feminina.
-Mama! Spune-mi, ca sa-mi dati? Curiozitatea o mana pe fata, care sari usor, ridicand tonul la vederea cutiei din lemn, micuta, care parea ca ascunde in ea un secret incredibil. In acel moment, se gandea la orice. Orice putea fi in acea cutie. Putea fi un colt de Rai, asa cum tatal ei ii povestise, cu multi fluturi si flori multicolore. Putea fi un evantai. Oh, cat si-a dorit unul! Firul imaginatiei lui Ai a fost oprit de mama ei, care deschise, in sfarsit, magica cutie, in timp ce ii puse o mana pe parul negru si drept, ciufulindu-l.
________________________________________________________________
Sper sa va placa, ma scuzati ca primul capitol a fost mai scurt xD

[Me�al.]

Se pare că timpul îmi permite să trec şi pe aici. Totuşi, o să încerc să nu mă lungesc cine ştie cât.
În primul rând, ai avut cam multe anacoluturi în prolog. Încearcă să le eviţi fiindcă sunt deranjante şi eu, cel puţin, am stat să citesc câteva fraze de foarte multe ori până să înţeleg de doresc să exprime cu adevărat. Tu faci fraze foarte lungi şi, de la început până la sfârşit, te pierzi.
Iniţial, ficul tău nu-mi atrage foarte mult atenţia. După cum am mai spus pe undeva, poveştile cu vampiri sunt atât de multe încât devin plictisitoare şi toate seamănă. Totuşi, sper ca al tău să fie diferit în sensul pozitiv.
Greşeli de tastare nu am căutat. Am observat doar una în timp ce citeam, şi anume : creeatură -> creatură.
Naraţiunea este bună, la fel şi dialogul. Totuşi, dacă ai fi băgat mai multă descriere, capitolul s-ar fi lungit considerabil. Personal, aş prefera să le faci mai lungi căci aşa acţiunea nu mare deloc grăbită.
Însă, mi-au plăcut întrebările acelea pe care le puneai în prolog. Ele dădeau un anume dinamism textului şi mie mi s-au părut drăguţele. Chiar frumoase.
Oh, şi numele fetei m-a amuzat teribil. :)) Nu o să mă apuc să povestesc, dar mă amuză teribil ! * laughs *
Cam atât. Sper să scapi de problema cu anacoluturile şi să faci capitole mai lungi.
Succes.

[Vero]

Hey ^^ Meerci de invitatie xD. Un alt fic cu vampiri, huh?^^. Pare interesant drept sa zic. So, sa trecem la fic. Intr'adevar a fost un capitol cam scurt. Puteai sa adaugi mai multa descriere si capitolul se marea considerabil vorba lui Metal. Descrierea a fost frumoasa nu am ce zice dar mai mergea. Naratiunea e buna, actiunea nu mi s-a parut grabita, dialogul nu a fost sec. Greseli de tastare parca am observat dar nu au fost grave. So, ce as mai putea spune inafara ca mi-a placut capitolul? Astept nextu si nu uita sa ma anunti cand il pui. Buh bye! :*

[Nixu]

Hey sweetie:* ms ca nu mai uitat:*
Dupa comenatariul lui Metal nu vad ce as mai putea spune, dar imi place mult inceputul, e exact genul de prolog pe care l-as scrie si eu si care chiar e pe gustul meu, deci bravo tie.
Referitor la numele fetei... simplu si chiar hazliu, trebuie sa recunosc ca prima data am crezut ca e o greseala, dar mi-am dat seama ca e numele ei sau o prescurtare, posibil si un nume de alint... anyway nu mi-a placut ca nu ai descriso pe Ai la fel si cu celelalte personaje, adica eram si eu curioasa cum arata, insa a trebuit sa-mi mai tai din curiozitate(oricum era prea mare:))).
Cum am mai spus prologul mi-a placut, dar nu prea am inteles inceputul primului capitol... l-am inteles intr-un fel, dar nu cred ca am inteles ceea ce ai vrut tu sa redai si nu prea vreau sa incurc oalele, asa ca te rog sa imi explici cu mai multa exactitate(daca se poate desigur:) ).
Totusi am gasit ceva ce nu prea mi-a placut si in prolog, mai exact nevoie incurabila de a suge sange si ca sa fiu si mai exacta suge sange... sigur o sa ti se para o prostie, dar mie chiar nu mi-a placut cum a sunat, puteai sa pui in loc de suge bea si ar fi sunat altfel, dar probabil ca numai pe mine ma deranjat, dar nu am rezistat sa nu iti spun si asta... insa este un comm asa ca pot sa iti spun tot ce ma deranjeaza:P
Cred ca m-am lungit putin c-am prea mult:))... sweetie sa nu uiti sa ma anunti cant pui nextu:*:bye:

P.S. Sper ca nu am scris ceva care sa te supere:(...

[wonderCaT]

Hello dear! :* Am ajuns si eu pe aici, in sfarsit ;)) Ce bine ca ai ales sa faci un fic despre vampiri, caci pe acestea le ador :X Prologul este bun, desi, cum a zis si Metal, unele fraze sunt putin cam lungi. Cum ai inceput mi-a placut mult si m-a facut curioasa, sper sa ne dezvalui mai multe despre trecutul fetei. "Ai"... un nume interesant, dar original ;)) Descrierea e frumoasa, dialogul nu e sec deloc. Astept cu nerabdare sa aflu ce se afla in acea cutie, care poate ca ii va schimba destinul fetei :) So gambate! And sa ma anunti si pe mine cand o sa pui next-ul! Buh bye! :bye:

[Ichigo.]

Hello! Huh, ce tarziu m-ai anuntat=)) defapt acum m-am trezit, asta e partea a 2a.. in fine.. sa trecem la subiect
am vazut ca multi de aici spun ca e "tare", dar eu am sa incep sa iti zic mai mult ce nu mi-a placut.
Prolog= E un pic sec acolo la inceput, chiar daca incepe cu o intrebare.
"suge sange" e cam neficibil, si cam... aiurea. Ai fi putut sa zici " se infrupta din sangele nostru..sau doar sange"
asa.. la sfarsit e cea mai tare faza, faza care te dinamizeaza, te face sa iti bulbuci ochii si sa zici "wow", dar mi se pare aiurea sa porneasca un razboi, nu ar putea sa ii invinga, deci am de obiectat si aici. Nu cred ca va fi un fic cu razboi, whatever.
Inceput= acum urmeaza descrierea unei fete, care din cate am inteles alearga. Parerea mea ar fi ca ar trebuii sa dinamizezi acolo, daca tot ai descris fuga. E ok, ai descris sentimentele, dar actiunea? Oricum, ce cauta fata acolo? zici ca s-a dus expres sa ia bebelusul
Din cate vad, am prins ideea, ceea ce e bine. Ar fi trebuit sa nu treci asa peste ani, ci sa mai povestesti, pentru ca banuiesc ca e vampiritza.Ar fi trebuit sa o descrii fizic, sa ne introduci in actiune, sa cunoastem personajul, ca doar e capitolul 1. Daca nu e, puteai pur si simplu sa zici ca s-a nascut si punct. Asa, cum am mai zis ai incercat sa faci sfarsitul interesant ca sfarstul prologului, dar nu a iesit
"Orice putea fi in acea cutie. Putea fi un colt de Rai, asa cum tatal ei ii povestise, cu multi fluturi si flori multicolore. Putea fi un evantai " daca totul e roz, de ce ar trebuii sa fim mirati? e un pic banal aici, poate daca descriai altfel ne puneai un pic in priza.
Am comentat mai dur, ca sa sti ce ai gresit :) oricum, partea buna e ideea cat de cat, eu o stiu partial.. mi-ai zis-o, asa ca felicitari. Nu stiu de unde te-ai inspirat :))
ah, sper ca nu am zis ceva ce s-a mai zis pe aici, pentru ca nu am citit comentariile, doar in mare. Vreau sa spun ca nu mi se par plictisitoare povestile cu vampiri daca iti creezi specia ta, legile tale .. btw, sti la ce ma refer. Asa ca pune-ti creativitatea la munca, si o sa iasa ceva!
Bafta cu necstul, si sa ma anunti mai devreme,femeie!

[Addeh]

Deci un nou fic:>
Pai sunt de acord cu Me†al, adica si eu am observat anacoluturile alea si chiar m-au deranjat. Incearca sa le eviti, sau mai bine, elimina-le. : |
"[...]Ochii caprui, spre visiniu, care acum se uitau umezi la fata..." - Asta nu a sunat bine, cred ca ai "mancat" un verb, sau poate ar fi trebuit sa excluzi "care" ala din propozitie.. Ar fi mers: "Ochii de un caprui spre visiniu, acum se uitau umezi la fata."
Atat cu greselile. ^^
Revenind, da, este cam scurt pentru un prim capitol si as fi preferat daca ne ofereai mai multe detalii cu privire la acea cutiuta. Da, chiar m-ai facut curioasa, mai ales daca este un fic cu vampiri:-? Well, astept cel de-al doilea capitol. Byeh :]

[Rinnie]

Imi rezerv locul numai asa de florile marului....sunt ultima :((
Cine m-a pus sa-mi fac tema la arte????
________
Revenind la fic...ma bucur ca m-ai anuntat :) Mie imi plac ficurile tare mult si asta are un aspect teribil de bun!! Prologul te arunca imediat in ideea ca vampiri sunt niste creaturi infricosatoare, niste ucigasi fara mila, (macar nu sunt baieti dati cu prea mult gel, plini de paiete pe tot corpul) care se ascund printre umani...Imi place idea cu intrebarile de la sfarsit. Cum ar reactiona oamenii daca ar afla ca printre ei se afla o specie diferita? Cum am reactiona? Cu frica noastra de tot ce ne este necunoscut am reveni cred, la modul de gandire din Evul Mediu, si am comite crime din prostia noastra...Ugh umanii sunt foarte "inchisi", ce rasa de bestii :)) Ironia sorti face ca si eu sunt umana :(( sau poate nu? :))
Revenind din nou la fic :D Trebuie sa-ti spun ca nu trebuia sa ne descrii camera mot si mai bine te concentrai pe sentimentele fetei. Apropo Chuu ala era baiat daca avea o voce groasa..si nu precizeaza ca e fata :P

Sper sa postezi ficul cat mai curand!!!
Acum eu ma duc sa-ti citesc si celelalte ficuri !
Sa ma anunti cand pui the next!!

[Katniss]

My dear mulţumesc că mi-ai spus de ficul tău şi deşi nu prea mai citesc ficuri cu vampirii m-am gândit totuşi să trec pe aici.
Prologul destul de drăguţ ai avut unele repetiţii pe ici pe colo, sincer ideea cu întrebările de la început am mai întâlnito, dar este destul de drăguţă.
La fel cum a spus şi Metal sper să faci acest fic cât mai original, deasemenea sper că o să adaugi mai multă descriere şi să faci mai lungi capitolele.
Greşeli am văzut câteva, dar nu sunt grave, acţiunea nu e grăbită iar asta e bine. Cam atât nu am ce să îţi mai spun pentru că s-a zis. Bye, bye.

[Icsdeee.]

Hey, Hey^^ Am venit cu next-ul. Il voi curecta aici, pe zup, caci este scris in Word. Sper sa va placa si sa fi scapat de micile problemute pe care le aveam.
P.S.: Are you kiddin` me? E cel mai lung capitol scris de mine vreodata o.o.

Capitolul 2

Firul imaginatiei lui Ai a fost oprit de mama ei, care deschise, in sfarsit, magica cutie, in timp ce ii puse o mana pe parul negru si drept, ciufulindu-l. Un gest mic, cu mana, din partea barbatului, apoi mama fetei sopteste incet, cat pentru ea “ E pregatita, oare?”. Ai se uita sceptica la mama sa, care parea ca bate campii, dar privirea i-a fost captata imediat de magicul si prea mult asteptatul obiect.

Un sentiment de uimire o cuprinse, usor. Pornind de la solduri, catre spate, pielea i se facea ca de gaina, iar fiorii o cuprindeau. Ar fi vrut sa tipe, sa incerce sa-si domoleasca entuziasmul, odata cu bataile inimii, dar apoi, isi dadu seama: de ce era toata lumea asa serioasa? De ce nu se bucurau cu ea, asa cum faceau mereu? Buzele rosii, arcuite intr-un zambet, acum aratau inerte, intr-o linie dreapta. In ochi inca i se mai zarea o licarire, din cauza luminii puternice, care se reflecta in pupilele umezi. Culoarea lor parea, acum, un verde mult prea sters ca sa fie ochii ei, ochii ei odata veseli, larg deschisi la minunatiile lumii. Dar nu, acum era inexpresiva, inerta. Statea si se uita la acea cutie intredeschisa, inca. Inima pulsa sangele rapid prin corp, dar ea nu arata asta, pe fata tinerei nu se mai vedea nici un gram de extaz.

-Draga mea, azi… Azi, e ziua! Sopti, mama ei, cu un iz de regret in glas. “Zi? Care zi? Azi e luni…” Ai habar nu avea ce se intampla in jurul ei. Cei doi parinti pareau ca zambesc mult prea ciudat pentru o zi de luni normala. Nu parea a fi, defapt, o zi normala. Tot ce putea vedea acum era cutia din lemn de stejar, intredeschisa. Se holbase atat la ea, dar nici acum nu intelegea ce este. Parea a fi un pandativ..

*

Da, chiar parea un pandativ. Era agatat, frumos, de un lantisor argintiu, nu parea sa fie metal. Ce putea fi?
Ceea ce inca o nelamurea pe Ai era, in urma, lacrima, care parea fi o lacrima scursa tocmai de pe obrajii lui Dumnezeu, agatata tocmai din nemarginitul cer, apoi sculptata pe cel mai inalt munte, de cei mai priceputi mesteri in aceasta arta. Facu ochii mari, si se uita la tatal ei. Acesta lua, cu miscari usoare, lantisorul, si i-l puse in fata ochiilor. Pe chipul tinerei se observa clar mirarea, iar acea intrebare ii tot rasuna in minte “ Oare este ce cred eu ca e?”

Barbatul de duse in spatele ei, dadu-i suvitele de par din crestetul capului pe spate. Pana si el se mira de fiecare cand o vedea, cat de frumoasa putea fi. Ochii mari si limpenzi nu aratau altceva decat inocenta, fruntea inalta incadra perfect fata, si parul, parul negru, un negru profund, un negru clar, era acum dat pe spate, dar in scurt timp suvitele ii cazura din nou peste ochi.

-Ai- ii rosti numele, atat de clar si de tare, mai serios decat ea auzise vreodata, incat ii trezea ecouri in minte. – Ai, esti pregatita? Adauga, la fel de hotarat. Tanara tresari. Pentru ce? Pentru ce sa fie pregatita? Ce se intampla? Avea cineva sa-i explice? Ce se va intampla? Se va intampla ceva rau? Brusc, incepu sa tremure. Se uita la geamul intredeschis de unde firicele reci de briza de mare patrundeau in incapere. Daca ar fi putut sa-si puna o singura dorinta, cea mai arzatoare, cea mai de pret, ar fi fost sa aiba curajul sa intrebe ce se intampla. Dar nu putea, il respecta prea mult si-a zis, inca tremurand. Nu putea sa-i spuna ce o doare, nu putea sa graiasca in fata lui. Ii era frica. Ii era frica ca se va transforma din nou. Ii este frica inca din ziua aceea…

Flashback

In fata fetitei apar doua aripi mici si colorate. Mama ei ii spusese ca numai pasarile au aripi, cu care pot sa zboare, departe, peste tarmuri, peste sate si orase intregi, in vazduh. Dar aceasta nu parea o pasare. Micuta se uita uimita, apoi ii veni o idee geniala. Daca l-ar prinde, sa i-l duca tatalui sau? Ar fi foarte fericit! Ai se mai uita odata, precoce, ca o vulpe, la micuta creatura. Merse doi pasi inapoi, apoi, ca o tornada se napusti asupra insectei multicolore. In cateva secunde se trezi, intinsa pe abdomen, pe pamantul tare, batatorit. O durere insuportabila ii urca de la genunchi in sus. Se ridica, cu miscari usoare, in picioare, apoi asezandu-se in sezut. Observa un lichid rosu scurgandu-se din rana de la genunchiul drept. Isi acoperi genunchiul cu mana, si alerga schiopatat pana la usa casei.

Se propti langa scari, era zgomot. Tipetele se auzeau din bucatarie, tipetele unui barbat si ale unei femei. Sunau ca parintii ei, gandi repede. Se apleca pe langa balustrada, usor, ca un sarpe. Apoi, din neatentie, puse genunchiul cu rana pe parchet, vrand sa mearga caineste, sa afle ce se intampla. Scapa un tipat scurt, acorperindu-si gura cu ambele maini. Incepu sa tremure. Tata tinerei se indrepta nervos spre scari, in timp ce femeia pleca. Frica o cuprinse pe micuta, ghemuindu-se cu genunchii la piept. De jos, ii putea vedea toate detaliile corpului barbatului. Avea o silueta inalta, si purta, din nou, negru. Prin maleta stamta se puteau vedea muschii mult lucrati, pe care acum micuta isi fixa privirea. Urca cu ochii, usor, spre fata. Pe fata lui se puteau observa nenumerate detalii. Uneori, cand statea la el in brate, Ai ii numara fiecare rid, fiecare cuta si fiecare imperfectiune. Dar acum, cu siguranta ca omul ce statea in fata ei ca o stana de piatra nu mai parea acel tata iubitor, care o tinea in brate si o dezmierda, in timp ce se uitau amandoi la miile de stele care brazdau cerul. Acum pe chipul lui nu se mai vedea nimic, decat furie. Se napusti asupra fetei ca un taifun, lovind-o cu pumnii. Turbase de furie.

-Tatii! Ma doare! Tati, nu mai da! Micuta striga ca din gura de sarpe, dar nimeni nu o auzea. Se ineca in lacrimi, incercand sa tina ochii deschisi. Isi simtea fiecare particica din corp rupta, amortita. Nici chipul omului pe care acum nu l-ar mai fi strigat sub numele de “tata” nu mai arata la fel. Sau, poate era doar imaginatia ei? Si-a intredeschis ochii, parca deja obosita de tot ce se intamplase. Acum, credea ca mai bine se ducea in groapa aceea mare si neagra, unde se duc oamenii cand mor. Asa ii povestise mama ei.

Se uita, pentru ultima data, la chipul tatalui sau, pe care acum nu-l mai recunostea. A incercat sa faca ochii mari, sa se uite la detaliile care o minunau atat de mult, dar dupa scurt timp a renuntat. Poate visa. Nu a putut distinge decat fata, cu pielea mult mai alba ca deobicei. Apoi dintii. Dintii barbatului erau ranjiti atat de multumit de fapta facuta. Dupa cateva minute, incerca sa-si deschida ochii. Oare s-a trezit? Oare a visat? Gata, a trecut? O vazu pe femeie, la care acum ar fi alergat bucuroasa si s-ar fi agatat de talia ei, cupranzand-o cu mainile. Dar nu putea. Isi simtea corpul inert, prabusit. A mai auzit un strigat, apoi a vazut-o pe propria ei mama cum se lasa incet, pe podea. N-a putut sa o ajute…

End Flashback

-Ai… Ii rosti numele barbatul. Fata tresari. Isi amintea si acum, fiecare pumn, fiecare vanataie, si semnul mamei ei, de pe gat, care inca este acolo, brazndu-i pielea perfecta.
Ofta adanc, si se uita la pandantiv. Mama ei, acum, o luase in brate. O stranse si ea la randul ei, la piept, lasand cateva lacrimi sa i se scurga din ochii-i de caprioara. Isi lasa bratele moi, apoi il lasa pe tatal ei sa-i puna colierul. Isi lua parul intr-o coada, apoi invartindu-l in mana, lasand doar o suvita sa-I mai cada pe spate. Ii puse diamantul pe gat, apoi il incheie usor. Ai se uita la frumoasa lacrima, pana cand o durere ii cuprinse tot corpul. Facu ochii mari, apoi ii inchise la loc, ii stranse, si se lasa in genunchi. Scapa un urlet care rasuna in toata camera. Doamna De Vales privea terifiata.

-Nu, Dean, ce i-ai facut copilului meu?! Nu! urla, si apoi alearga disperata catre fata. Se tranteste in genunchi, luand-o in brate. Daca macar ar fi putut sa-i ia putin din durere, daca nu pe toata…
_______________________________________________________________________________

Done^^. Enjoy :3.