Acelaşi sânge

[LoloMark]

Vreau să menţionez că în acest fic nu este vorba de cupluri, adică vor apărea, dar în principal este vorba despre doi fraţi gemeni care duc vieţi complet opuse.
Disclaimer : Nu detin nici un personaj , inafara de cele create de mine , care ii apartin lui Masashi Kishimoto din anime-ul/manga-ul Naruto si nu fac profit de pe urma acestor intamplari/personaje.





"Viitorul este imprevizibil, nu ai de unde să şti dacă mâine vei muri sau nu, de aceea trebuie să-ţi trăieşti viaţa aşa cum ai visat mereu."


Sasuke:

Dacă eu nu am visat până acum cum mai pot să trăiesc? Dacă mă gândesc bine, până acum nu am avut decât dorinţa arzătoare pentru a mă răzbuna. Oare acesta este aşa zisul meu vis? Oare lupta mea cu râul este calea pe care îmi doresc să o urmez? Răspunsul este da! Asta îmi doresc, asta mi-am dorit mereu, mi-am dorit să ucid acele javre care şi-au permis să îmi distrugă viaţa. E timpul să aflaţi mai multe despre mine, despre un suflet de gheaţă rătăcit.

Poveste mea începe într-un cartier sărăcăcios, un cartier în care crimele sunt mereu în serie. De ce? Pentru că armele reci au intrat de mult pe fir, iar toţi au ajuns să le folosească. Îmi amintesc când în loc de un pistol încingeam o bătaie cu pumni si picioare care după două zile o uitat şi ne împăcam, dar acum totul e prea târziu. De când tatăl meu a fost ucis de cel mai bun prieten am luato complet razna, următoare pe lista celor care nu mai respiră a fost mama. Când tovarăşul meu a crezut o panaramă şi nu pe mine, când a apăsat pe trăgaci şi când mama mea a privit mirată cum trei gloanţe îi intră în piept. La rândul meu am scos pistolul şi i-am ciuruit pe cei doi, am rămas doar eu şi fratele meu, nu mai puteam avea încredere în alţi. Pe atunci aveam doar 18 ani, singuri amândoi pregătiţi pentru cea mai dură viaţă. Eu eram hotărât să mă alături golanilor din cartier pentru că aveam mare nevoie de banii, dar fratele meu geamăn avea un alt vis, el era copil cuminte şi a plecat din ţară.

O poveste scurtă, sper că sunteţi deacord cu mine că de nu vă fac un implant de creier. Acum să vă mai spun nişte cuvinte. Vă întrebaţi dacă am întâlnit dragostea, răspunsul este da, am cunoscuto, dar dacă vreţi să aflaţi cum e timpul să intrăm în decorul vieţi mele.


Sasuke:
4 August 2007

Stau în noul meu birou, aştept să vină cineva să ridice cadavrul fostului meu şef, apoi partener. Adevărul este că a fost mai uşor decât credeam să-l ucid, era deja destul de bătrân, 69 de ani, dar se ţinea bine pentru vârsta lui. Învârt pistolul pe degetul arătător gândindu-mă pentru a mia oară la prima crimă, la prima trădare.
Şirul gândurilor îmi este oprit de uşa care se deschide uşor şi o fetită de 16 ani intră zâmbind în cameră. O ştiam doar din poze pe această puştoaică, ochii verzi, părul roz, buze cărnoase şi forme incendiare. De era nepoata moşului, părinţi ei au plecat în Italia când ea avea doi ani, după nici trei luni aceştia au fost ucişi doar pentru că nu au reuşit să plătească chiria la timp. Ce lume bolnavă poate fi. Micuţa a ajuns să fie crescută de bunici ei, dar bunica era foarte bolnavă şi nu a rezistat prea mult. Lyn Haruno, bunicul acesteia, a dorit să-i ofere Sakurei, nepoatei lui, tot ce avea nevoie. Sa întors la viaţa de mafiot, a redevenit cel mai vânat criminal din Japonia, dar acum eu i-am luat locul.
La vederea cadavrului fata se prăbuşeşte pe podeaua rece şi lasă lacrimile să-i cadă pe chip. Ţinea în mână o diplomă pe care o strângea din ce în mai tare. Da, fetiţă asta nu arată de loc rău, şi pun pariu că este virgină deci mă voi distra pe cinste. Merg în faţa ei şi îmi înfig mâinile în pătul eu roz, rămân şocat când realizez că acesta nu era vopsit, ciudată culoare mai are şi fata asta. Trag de firele lungi de păr, dar ea nu schiţează nici un gest, parcă este o păpuşă, în mâinile cui nu trebuie nu se poate mişca aşa cum se mişcă în mâinile păpuşarului. Păpuşarul este cel care trage sforile, cel care se joacă cu toţi pentru a obţine ce doreşte. Oare ea a fost o păpuşă în mâinile bunicului ei?
- Omoară-mă.
Am rămas pur şi simplu fără cuvinte, vocea era exact ca a mamei mele, după ce tata a murit şi ea şi-a dorit aceiaşi soartă. Oare acesta este semnul pe care l-am aşteptat, dar nu este posibil, este o diferenţă între noi. În primul rând eu am 20 de ani, iar ea doar16, iar în al doilea rând eu sunt un criminal, iar ea o fată ce nici măcar nu ştia cu ce se ocupă bunicul ei adorat. Oftez şi îmi scot mâna din părul ei, ridic pistolul şi îl lipesc de tâmpla ei, ochii ei se închid şi dă hotărâtă din cap. hai Sasuke, apasă o dată şi curmă-i suferinţa acestei mici creaturi care nu mai are nici un motiv de a trăi.
- De ce să te ucid? Tu eşti a mea, eşti proprietatea mea şi să şti că te pot folosi aşa cum vrei.
- Nu pot înţelege de ce ai făcut asta. Bunicul meu era un simplu notar public care mai avea trei magazine micuţe. De ce l-ai ucis?!
A ţipat la mine, iar lacrimile eu început să curgă tot mai tare pe obrăjori ei rozali, pielea ei alba era în contrast cu ochii roşi plini de picături de rouă. Cred că încep să înebunesc, încep să am sentimente pentru acest copil nevinovat.


Itachi
22 Septembrie 2007

Picături reci de ploaia se lovesc de geamul noului meu BMW, nu dau mai multe detalii pentru că nu îmi place să mă laud. Acum nu mai sunt cel care era o dată, acum sunt un detectiv important, acum am propria mea echipă. Acum am un scop important, să scap Japonia de toţi infractori periculoşi, deci eu am devenit un fel de răzbunător. Îmi doresc acest lucru doar pentru că familia mea nu mai există, tata ucis, mama ucisă, fratele posibil mort. Deci eu din ce motiv să mai trăiesc? Pentru că am luptat mult pentru cea ce am vrut, am plecat din oraşul meu natal, Tokyo pentru a putea ajunge departe. Am muncit ca un prost in America şi am învăţat ca un nebun, iar acum sunt un agent de succes. Mă ocup de crime, droguri, ucideri, şi mereu sunt pe urmele mafiei. Am cunoscut şi iubirea acum câteva luni, dar era o colegă de lucru, una din subordonatele mele. În echipa mea sunt acum trei bărbaţi şi două fete, mai mult de jumătate din echipă a fost ucisă luna trecută de un grup de mafioţi. Da, în această meserie totul o poate lua razna, ei au dorit să moare pentru a opri acei maniaci obsedaţi de banii, putere, respect şi femei. Da cum spunea si Karin, frumoasa pe care am iubito în secret şi care m-a iubit, că acele femei nu sunt decât nişte proaste care pentru nişte banii renunţă la tot, chiar şi la viaţă. Cel mai dureros a fost să aflu că ea m-a iubit, mi-a spus asta atunci când era prea târziu, atunci când moartea o pândea.

Revenind la realitate mă trezesc într-o parcare micuţă care aparţine echipei mele, la subsolul unei clădiri părăsite se află acest sediu. De ce în acel loc? Păi noi suntem cei care fac treaba mai grea, noi aflăm tot, noi ne riscăm vieţile şi noi pierim, dar nu ne pasă. Suntem obişnuiţi să fim înconjuraţi de cadavre, cele două fete rămase în echipă se ocupă de adunarea de informaţi. Eu fac rapoarte şi le scot pe ele cât de repede pot din acele locuri când totul o ia razna, cei trei bărbaţi sunt cei care se pregătesc să stea ca un scut în faţa mea pentru a nu păţi ceva. Eu sunt acea persoană extrem de importantă care trebuie păzită, dar eu nu văd motivul.

Intru în încăperea care arată precum un birou normal de poliţie, dar este de o mie de ori mai bine echipat, tot ce apare nou vine la noi. Suntem piese de bază în prinderea mafioţilor. Prieteni sau mai bine zis subordonaţi mei mă privesc atent şi îmi înmânează un dosar care spuneau că este extrem de important. În acel dosar era vorba despre i misiune destul de interesantă în Texas, riscul era mare, cea ce mă făcea să doresc să merg acolo cât mai repede. Pe lângă acea misiune era o listă cu noi persoane care trebuie să facă parte din echipa mea, erau din Texas şi erau cei mai buni după spusele lor. Hinata Hyuga, Naruto Uzumaki, Shino Aburame şi Ten Ten. Îmi întreb echipa dacă consideră această idee una bună. aceştia sunt mai mult decât încântaţi să intrăm în jos aşa că plecarea noastră va fi cât mai rapidă şi silenţioasă.





Aș dori să-mi spuneți dacă mai merită continuat acest fic.

[AyumiHamasaki]

Văd că încă nu ai nici un comentariu așa că voi fi eu prima. Ideea este destul de draguță și ai un început frumușel. Nu am citit încă un fic în care să nu fie un cuplu în centrul atenției. Nu am văzut prea multă descriere, aș fi vrut să știu cum arăta bunicul Sakurei, locul în care a fost ucis, sediul lui Itachi. Şi dacă am început să vorbesc d descrierea și la sentimente ar mai merge. Dialogul nu este sec și nici în cantități mari, și narațiunea îmi place. Ideea cu diferența dintre activitățile pe care le fac cei doi: un polițist și un mafiot, este interesantă.
Aștept să văd ce vei scrie în noul capitol, și poate mă anunți când îl postezi.[posturi unite]
Văd că încă nu ai nici un comentariu așa că voi fi eu prima. Ideea este destul de draguță și ai un început frumușel. Nu am citit încă un fic în care să nu fie un cuplu în centrul atenției. Nu am văzut prea multă descriere, aș fi vrut să știu cum arăta bunicul Sakurei, locul în care a fost ucis, sediul lui Itachi. Şi dacă am început să vorbesc d descrierea și la sentimente ar mai merge. Dialogul nu este sec și nici în cantități mari, și narațiunea îmi place. Ideea cu diferența dintre activitățile pe care le fac cei doi: un polițist și un mafiot, este interesantă.
Aștept să văd ce vei scrie în noul capitol, și poate mă anunți când îl postezi.

[~*Fallen* ~* Angel*~]

Buna.Ti-am citit ficul si me sa pare super tare.Mai ales diferenta dintre Sasuke si Itachi.Sasuke mafiot si Itachi detectiv.Am vrut sa-ti dau aseara comm da mi-a ost cam lene.Anyway,sa ne intoarcem la fic.N-am mai citi un fanfic care sa nu aiba un cuple ca personaje principale.Ce se va intampla cu Sakura?Si app,descrie si u mai mult personajele si locurile in care se afla ele.Abia astept nextu,si sper ca ma vei anunta si pe mine cand il pui.Hugs.

[LoloMark]

Mă bucur că vă place ficul, pot să spun că Sakura va fi Sasuke, dar personajele principale sun Sasuke și Itachi.
Bun deci am venit cu nextu și sper să vă placă.


Itachi
21 Ianuarie 2008




Îmi ţin capul în mâini şi înjur de mama focului, îmi vine să scot pistolul şi să-i zbor creieri idiotului care nu poate să stea calm şi să lase totul normal.
- Nu înţeleg de ce te stresezi atât, era o simplă cerşetoare de pe stradă. Măcar a arătat precum o prinţesă în ultimele momente ale vieţi.
-Nici eu nu înţeleg de ce am primit un idiot ca tine în echipă. Femeia aia cerşea pentru că avea doi copii, o fată şi un băiat, care acum trebuie să supraviască fără mamă.
Îl aud pe brunet cum îmi spune că nu ştia nimic despre viaţa acelei femei şi că considera această misiunea ocazia ei de a scăpa. Mi-am încleştat pumni pentru a nu-l lovi pe Sai, el a fost ultimul venit în echipă. Era brunet cu ochii negri, buzele erau asemenea pieli, adică albe, purta un trening negre de la Nike, ceea ce înseamnă că a fost la antrenamente. El este acum cel mai puternic, a întrecut şi gorilele mafioţilor în ultimul schimb de focuri. Îmi aţintesc privirea pe fereastră, lumina era slabă si lumina puţin camera, jaluzele era trase chiar dacă afară era întuneric. Camera era de fapt un birou, era gri şi pe jos era gresie neagră, biroul era tot negru, singurul lucru era dulapul mare şi alb în care ţineam dosarele şi cele trei scaune.
- Itachi
Într-una din zilele astea cred că o să mi se micşoreze grupul, toată chestia cu mafia din Texas o ia complet razna. Am primit întăriri când au aflat că nu este un simplu grup ci este forma de Zukara, un grup venit din Japonia acum mai bine de doi ani, un grup care a stat în spate până acum şi a condus totul din umbră, precum face un păpuşar.
- Tocmai am aflat locaţia actuală a clanului Zukara şi, din câte am înţeles, acolo se ţine şi un anumit congres am mafiei.
Este prima veste bună pe care mi-o poate da Hinata, ea era creierul echipei şi mereu adora să rişte. O privesc şi deja poartă uniforma de la FBI, acum că lucrăm în colaborare şi cu ei. Părul brunet cu nuanţe de violet deschis îi era prins în coadă, ochii îmi era plini de nerăbdare şi buzele arcuite într-un zâmbet.
- SIE –ul, SRI-ul, KGB-ul şi MI5-ul nu au trimis încă reprezentanţi, nu putem începe fără ei.
- Zborul KGB-ului a fost blocat pentru o oră, ar trebui să ajungă curând, MI5-ul a trimis o scrisoare prin care ne anunţă că nu vor să mai ia parte la această acţiune. Nu înţeleg de ce ai acceptat două echipe din România, sigur nu vor veni, nu sunt de încredere.
Fata asta nu ştie decât să vorbească, când ai nevoie de Naruto nu-i aici, el mereu cade la momentul nepotrivit.
- Urăsc să se spună că nu suntem de încredere, cred că echipa mea este de trei ori mai bună cât a voastră. România m-a trimis ca reprezentant al celor două servicii, numele meu este Sonia Crosta. Am întârziat pentru că am fost blocaţi în Rusia la KGB aproximativ o oră.
O priveam atent pe cea care vorbea, părul roşcat ca focul, ochii căprui, pielea albă, ochelari cu rame pătrate, şi un costum frumos mov deschis. Semăna atât de bine cu Karin încât simţeam că o iau razna.
- Nu am pus la îndoială loialitatea voastră, ştiam că veţi ajunge. În calitate de reprezentantă te-aş ruga să rămâi la sediu pentru orice eventualitate. Nu ar fi un răspuns să pierdem un membru important al Uniuni Europene.
O văd pe Sonia, dacă am înţeles bine, cum îşi dă teatral ochii peste cap, acelaşi gest pe care îl făcea Karin, şi cum pregăteşte o serie de proteste care nu întârzie să apară.



Sasuke:

21 Ianuarie 2008



- De ce nu ai mers şi tu în Mexic?
Sakura stătea la intrarea în birou, ochii ei era aţintiţi spre pământ. Îmi imaginez că după bătaia pe care a primito aseară, pentru comentariile ei inutile, a liniştito puţin şi acum nu îmi va mai comenta. Era prima dată când am dat în ea, dar am fost nervos, am avut o zi aiurea şi ea a venit la mine să îmi reproşeze că sunt un ticălos şi că din cauza mea nu mai are prieteni. Parcă nu ştiam, sigur că nu mai are prieteni, toţi se tem de ea, de fapt se tem pentru că oficial ea este a mea, şi ei fac o călătorie, doar dus cu barcă morţi, dacă îndrăznesc să se apropie de ea. Încă am în minte imaginea ei speriată, ochii plini de lacrimi şi modul în care jura că va mai face asta nici o dată.
Mă trezesc la realitate şi realizez că nu a mers la şcoală, în loc să îmi mulţumească că îi ofer toată libertatea, ei nu chiar toată, ea se închide în casă să plângă ca proasta. Ştiu asta pentru că îi auzeam pe angajaţi spuneau că domnişoare nu vrea să mănânce decât când sunt şi eu acasă, că plânge într-una şi că arată bolnavă. Acum am înţeles din ce motiv a slăbit aproape 10 kg, cred că va trebui să mă port diferit cu ea. O chem la mine, dar refuză să se apropie, logic acum probabil că se aşteptă să-i pun pistolul la tâmplă, apoi să o ameninţ şi să-i spun că la prima întrebare care mi-o pune îi zbor creieri.
Privesc biblioteca din partea dreaptă a biroului, în birou predomina maroul, culoare preferată a fratelui meu, a mea era griul. Pereţi maro, parchetul de aceiaşi culoare cu biroul, în încăpere mai era o canapea neagră şi două fotolii plus scaunul meu de birou.
- Vreau să vi în clipa asta lângă mine, nu mă fă să mai repet pentru că şti că nu-mi place.
Când a auzit fiecare cuvânt pe care l-am articulat uşor a venit până în dreptul biroului, am deschis sertarul, iar ea a închis ochii de frică. Tremura toată, observ că purta o pereche de balerini negri, un top negru şi o pereche de blugi negri, mereu purta negru. M-am ridicat uşor şi i-am aşezat un inel pe deget. „ Hai Sasuke că ai reuşit să o faci şi pe asta.” Fata deschide ochii surprinsă şi eu o trag în braţele mele, am observat că ochii îi sunt plini de lacrimi, atunci realizez că am uitat să îi pun întrebarea. „ Cât de fraier pot fi.”
- Sakura, vrei să fi…
- Nu !
Fata a sărit din braţele mele şi a încercat să-şi dea jos inelul, poate dacă s-ar calma puţin ar reuşi. Stai puţin, m-a refuzat, tocmai a spus că nu vrea să fie soţia mea, poate crede că o voi lăsa să plece. O opresc şi o prind de mâini, o strâng până acesta spune un „au” micuţ, apoi o las în pace. O întreb dacă cumva s-a îndrăgostit de cineva sau dacă speră că o voi lăsa să plece de lângă mine vie. Începe să râdă, dar nu era un râs amuzant, era unul tensionat, plin de durere şi tristeţe, chiar ironic.
- Crezi că voi fi alături de tine? Eşti complet nebun, mă urăşti şi mă distrugi încet pentru a suferi! Gata nu, acum te-ai schimbat, vrei să accept să fiu cu unul ca tine, vrei să am copii cu tine?! Nu te înşeli, mai bine mă omori acum şi aici decât să mă mai ţi lângă tine ca pe o jucărie!
Cuvintele ei chiar m-au durut, m-au durut mai tare decât glonţul care străbate pielea, pentru că ea a lovit inima cu cea mai dureroasă armă. Acea armă nu-i făcută pentru a te ucide, nu, ea a făcută pentru a distruge ultima ta rază de soare.
M-am dus la ea şi am ridicat mână, fata a închis ochii pregătită să o lovesc, dar în schimb am mângâiato pe obraz pentru a o linişti. De fapt când îi ating pielea fină, când o văd zâmbind eu sunt cel care se linişteşte. Telefonul a început să sune, am primit un mesaj, când mă uit observ că e un MMS şi în faţa ochilor îmi apare o poză cu rozalie şi un alt tip la o cafenea.
Îi cer o explicaţie, dar această îmi spunea doar că nu e ceea ce cred. Mâna mea intră în părul ei şi o trag destul de tare, telefon îmi sună şi văd că este Garra.
- Suntem în faţa blocului unde locuieşte tipul pe care l-am văzut cu Sakura. Ce face?
Prin minte îmi treceau mii de idei, una mai nebună ca altă, tot mai sadice. Îl voi chinui până nu va mai avea pin de speranţă, apoi o voi duce pe Sakura la el, îi voi pune pistolul în mână şi o voi ajuta să îl împuşte. Aşa, trebuie să sufere, să simtă ce simt eu acum.
- Te implor Sasuke, fac tot ce vrei, dar nu-i face rău fratelui meu.
Rânjesc şi îi spun prietenului meu că pentru moment nu vreau să se atingă de el, dar nu se ştie ce se va întâmpla în continuare. Îi spun fetei că vreau să aflu mai multe, iar răspunsul ei întârzie să apară. Ce să cred? Sigur mă minte.
- Sasuke. Mă iubeşti?
Cum? Nu mă aşteptam la asta. Văd cum obraji fetei capătă o nuanţă roşiatică şi cum lasă repede privirea în jos.

[Zummy]

hei hei draga merci mult ca mi-ai spus pai ai cam multe greseli de tastare si poate dai si un edit descrierea poti sa adaugi putin mai multa dar sa nu ne omori cu vestimentatia cum faceam eu
dialogul bunicel dar poti sa continui scriind spune rozalia trista sau spun furios ma rog si alte adjective dar acum nu prea am inspiratie cu naratiunea stai ok dar cu semnele de punctuatie ai probleme mari pui punct in loc de virgula sau nu scrii cu litera mare un inceput de fraza una din doua imi place mult ideea asta cu gemenii total diferiti dar de obicei asa sunt si mi a placut si contradictia dintre esenta si aparenta adica ce este cu adevarat si vrea sa para bunicul sakurai un bunic bun care-i ofera tot nepotelei lui si ar face orice dar el de fapt e un mare mafiot in rest dragut fic imi place si ce netrebnic e Sasuke asta dupa ce ca ii omorase bunicul o mai chinuie si pe ea ...acum acel baiat chiar era fratele ei sau nu ? cred ca o sa vedem in capitolul urmator deci next :*

[LoloMark]

Sasuke
15 Martie 2008


Intru în camera mea şi a Sakurei, dar sunt dat afară în următoarea secundă de Kira. O Doamne, femeile sunt aşa de superstiţioase. „ Dacă vezi rochea înainte de nuntă va avea Sakura ghinion”, ce ghinion mai mare decât asta poate vi. Aştept la intrare, dar cea care iese este tot Kira, îmi vine să o strâng de gât, dar îmi voi murdări costumul. Oare cum poate fi fata asta un asasin de cea mai înaltă clasă? Pare atât de firavă, atât de finuţă, şi mai e şi superstiţioasă.
- Dacă nu pleci de aici acum, nu va mai avea loc nici o nuntă. Sakura nu va ieşi de aici ca să o vezi tu şi să strici totul. Pleacă!
Nu pot să cred că am fost trimis la plimbare în propria mea casă, de propria mea angajată. Nu pot să cred că fac asta, nici măcar nu îmi doresc să fiu legat de ea în felul acesta. Chiar dacă o iubesc, această nuntă o va pune într-un pericol şi mai mare. Oare de ce nu am lăsato să pleca, de ce nu am gonito de lângă mine?
- Vei, Sasuke! Ce face cumnăţelul?
- Ce te-aÅŸ ucide.
Ukataka a început să chicotească, are unele momente în care este enervant, dar în rest e un tip de treabă. O iubeşte enorm pe Sakura şi asta mă face să fiu şi eu fericit. De când el a apărut în viaţa ei totul a devenit mai roz. Parcă mi-aş fi cumpărat un actor care a adus cu el şi culoarea în decorul acela trist şi mohorât. Acum a intrat şi el în afaceri, adică este avocatul meu. De câte ori era să se întoarcă decapitat. De ce? Pentru că are cele mai proste glume, şi mafioţi nu râd atunci când la iei soţiile la băşcălie.
- Ar fi tare să te lase la altar. Nu crezi?
Îl omor, clar ajunge de la nuntă la înmormântare. Omul acesta chiar ştie cum să-şi sape singur groapa şi cum să te scoată rău de tot din sărite. Recunosc că asta îmi place cel mai mult la fratele mai mare al Sakurei.
Îl aud cum spune că vine Kira, şi că are pistolul îndreptat spre capul. Ce mai are de gând să facă, o să mă omoare înainte sau după nuntă.
- Pleci acum sau Sakura devine văduvă înainte să devină soţie.
La replica asta chiar am zâmbit, asta ar putea fi o opţiune. Să mor, hmm, nu e chiar aşa de rău. Sakura ar fi mai fericită, nu ar fi obligată să se căsătorească cu mine.
Mă trezesc băgat cu forţa într-o maşină. O văd pe Kira şi atunci observ că şi ea purta o roche de mireasă, dar era una mai diferită. Era lungă şi mulată pe corp, îi scotea în evidenţa formele apetisante. Ukataka era şi el îmbrăcat la patru ace, exact ca mine, costum alb, tot tacâmul. Am pierdut eu ceva, ştiu că ei sunt împreună, dar…
- Cred că am uitat să-ţi spun că va fi o nuntă dublă nu?
- Tu chiar vrei să te omor nu alta.
Acum eram cu adevărat tensionat, o nuntă dublă. Asta înseamnă că va dura mai mult, chiar mult mai mult. Cu ce am greşit să am parte de astfel de incompetenţi.



Itachi

3 Februarie 2008



Încă eram nervos, se pare că misiunea a luato complet razna, şi am pierdut aproape toţi parteneri. Sonia e în comă, în loc să fim noi cei care atacăm am fost cei atacaţi. Clar am avut un trădător în echipă, dar nu am dreptul să acuz pe nimeni. Gândul îmi este doar la Sonia care se zbate între viaţă şi moarte doar din vina mea. A sărit în faţa glonţului care a lovito exact sub inimă, a sărit pentru a mă apăra. „ Tu eşti mult mai important decât un sunt eu, de asta am fost trimisă aici, pentru că ei sperau să mor.”
Poate că era un pic prea înflăcărată, mereu dorea dreptate. Acum înţeleg ce a vrut să spună prin „ ei sperau să mor”, probabil că a aflat ceva ce ia făcut pe superiori ei să o vrea eliminată. Atunci mi-a picat fisa, români au fost primi exterminaţi, şi nici nu mi-am dat seama de ce. Cât de idiot am putut fi, acum ştiu cine ne-a trădat. Nu am fost trădaţi de o echipă, am fost trădaţi de conducători României. Urăsc să-i dau dreptate Hinatei, dar se pare că a avut , chiar prea multă. Se pare că nu putem avea încredere în români, dacă şi-au ucis propriul angajat şi au dat informaţi strict secrete mafiei, sunt nişte gunoaie.



Sasuke
4 August 2008


Intru în cameră şi o găsesc pe Sakura, era pe jos, pe covorul roz. Purta o rochiţă roz, fără mâneci şi puţin deasupra de genunchi, părul îi era răvăşit şi chipul palid. Nu pot să cred că am lăsato pe ea să decoreze camera. Pereţi erau vopsiţi într-o nuanţă plăcută de crem, şi tavanul alb. Mobila era simplă, neagră cu flori roz, patul era mare şi cu aşternuturi negre, măcar atât am ales şi eu. Camera mi se pare decorată de un copil nu de o femeie în toată firea. Ei bine Sakura nu era o femeie, abeea a împlinit 18 ani pe 15 Martie anul acesta.
O priveam cum plângea şi nu ştiam ce are, am îngenuncheat lângă ea şi am strânso în braţe. Nu îşi găsea cuvinte pentru a-mi spune ce sa întâmplat, dar nici nu am vrut să o oblig. Jur îl omor pe nenorocitul sau o omor pe nenorocita care a făcut asta. În cele din urmă lacrimile ei se opresc, poate că nici măcar nu mai are. O văd cum deschide buzele trandafiri şi îmi rosteşte numele.
- Sasuke. Am rămas însărcinată.
Nu pot să cred că astă e motivul pentru care plânge, asta e o bucurie nu alta. Vom avea un copil, copilul meu va creşte în interiorul femei pe care o iubesc cu adevărat. O sărut dulce şi îi spun că asta nu e un motiv de tristeţe, chiar opusul.
- Sakura, iubire, vom avea un copil. Este copilul nostru, al meu şi al tău.
Am ridicato de pe covor şi am aşezato pe pat, am îmbrăţişato, iar ea şi pus mâinile pe pântec. Şi eu am pus mâna pe pântecul ei şi aceasta a zâmbit dulce şi trist în acelaşi timp.

[Zummy]

ohoo draga ai venit si tu cu asteptatul next eu una l-am asteptat si mersi mult de advertisment stii cand am vazut ca am un con la profil am zis minune pentru ca nu prea sunt vizitata deci cum spunean greselute mici de tastare dar e ok mie imi place ideea asta cu frati dar totusi diferiti adica total diferiti deci mie imi place ideea ficului si astept nextul :* te-am pupat si vreau next repejor ja ne

[~*Fallen* ~* Angel*~]

he hey!imi pare rau ca n-am mai dat comm.am cam fost stresata rau.am avut banchetul,a trebuit sa-mi fac temele la mate,etc. si nu prea am avut mult chef sa comentez.In fine.Imi plac capitolele.Foarte frumoase.Ce bucurie ca Saku va avea un copil cu Sasu.Totusi,pacat de Sonia.Anyway,cam asta am avut de zis.Vreau nextu si ms ca ma anunti cand il pui.