11-03-2008, 07:04 PM
Imi incerc si eu norocul cu un one -shot...
Mărturisire
Iartă-mă…
Te rog, iartă-mă…pentru vremurile când iubindu-te, cum n-am iubit pe nimeni, am comis cel mai mare păcat…
Păcatul …Da, păcatul de-a te părăsi. Te am lăsat …singur în voia sorţii. Hm ! Nu am făcut decât să te arunc în braţele celei mai crunte rivale.
Şi după multe luni …sau mai bine zis ani…plătesc această greşeală. Şi o plătesc prin propria-mi singurătate.
Stiu că iubindu-te, îmi trădez familia, căsătoria ta, fericirea ta. Dar, dacă nu aş face-o…mi-aş trăda inima, ce în nopţile reci de iarnă îmi strigă…că am pierdut ce aveam mai scump pe lume. Şi daca ai ştii cât de greu e …să fiu departe de tine…
Hm! Nu ai cum să ştii …chinul provocat de mama ta…M-a alungat din casa mea, din propria-mi familie …ca tu să ii îndeplineşti toate visele . Mda…Visele ei de măreţie. De grandoare…De mare doamna…
Si când te gândeşti că ea era o intrusă . O trufaşă. O ambiţioasă. Mi-a luat tot …sau poate că nu mi-a luat nimic. Tot ce am avut mai scump pe lume …e acum lângă mine. Rodul iubiri de o noapte…Atât te-ai îndurat să-mi dai.
Oare ai ştiut tu … că atunci când , m-am despărţit de tine…am părăsit Raiul, ca să aleg în locul lui Iadul despărţirii. Nu am ştiut că pasiunea ta pentru mine nu era decât o mască, un joc. Un joc care putea să-mi ia viaţa… Nu ai înţeles că ai trezit în mine sentimente ce mă fac să te iubesc cu onoare. Că doar tu ai cheia inimi mele.
Sa ţii minte că mă voi duce fie în Iad sau fie Rai, dacă acolo trebuie, să ajung ca să îmi repar păcatul, că te–am iubit , cum nimeni nu te va iubi aşa cum meriţi.
Te iert pentru tot ceea ce ai făcut sau vei mai face. Ştiu că te-am pierdut de prea multe ori…şi poate am să o mai fac încă odată…Dar ştiu că atâta timp cât mai am suflare eu nu ştiu să pot trăi fără tine.
Dar soarta m-a premiat. Mi-a adus cel mai frumos dar…copilul meu. E al meu …şi doar al meu.
Dintre toate minunile pe care le-am întâlnit, n-am văzut ceva mai frumos ca el. E un înger cu chip bălai , cu ochii albaştrii ca cerul de august. E imaginea ta vie. E îngerul meu ce m-a salvat de la moarte , dar in acelaşi timp e demonul ce îmi torturează sufletul.
Timpul a păstrat gustul buzelor tale, dragostea ta, credinţa că vom fi împreuna…Că te voi revedea ... Aşa cum timpul ne –a adus împreună…tot el poate distruge totul, mai puţin pasiunea.
Pasiunea…spune cineva că ea poate renaşte după mult timp. Pasiunea e mai puternică, decât timpul…chiar şi decât moartea.
Mă întreb dacă are dreptate…Oare timpul ştie că în aceea noapte , tu …cu sărutările tale mi-ai ars sufletul, buzele…ţi-ai scrijelit numele pe pielea mea Offfffffffff!
Şi acum după mult timp încă mai eşti floarea şi călăul, viaţa şi moartea, lumina şi întunericul, îngerul şi demonul nopţilor mele. Eşti cărarea şi prăpastia, ce nu ar fi trebuit să ne despartă. Eşti altarul la care m-am închinat, de mică. Eşti sărutul blestemat al infernului, dar eşti cel mai dulce al acestui loc şitotuşi eşti un sărut. Eşti câmpia cu mii şi mii de flori , dar şi acel pârâiaş, ce se transformă într-un torent, ce ia totul în calea sa. Eşti mirajul deşertului, cu caravanele beduinilor, cu muzica lor ce te cheamă la rugă şi la dragoste.
Te chem la ceas târziu de noapte să vii la mine…Dar tu …
Tu nu vii…eşti un laş , ce nu vrea să recunoască …că a greşit atunci…Hm! Eu am făcut greşeala să fug …fără să lupt pentru tine. Dar , tu … Tu ce ai făcut ca să mă reţii?
Nimic. Ai făcut exact cum se aştepta ea… Păcat că te-am iubit aşa cum te iubesc …şi te voi iubi mereu.
Te rog, iartă-mă…pentru vremurile când iubindu-te, cum n-am iubit pe nimeni, am comis cel mai mare păcat…
Păcatul …Da, păcatul de-a te părăsi. Te am lăsat …singur în voia sorţii. Hm ! Nu am făcut decât să te arunc în braţele celei mai crunte rivale.
Şi după multe luni …sau mai bine zis ani…plătesc această greşeală. Şi o plătesc prin propria-mi singurătate.
Stiu că iubindu-te, îmi trădez familia, căsătoria ta, fericirea ta. Dar, dacă nu aş face-o…mi-aş trăda inima, ce în nopţile reci de iarnă îmi strigă…că am pierdut ce aveam mai scump pe lume. Şi daca ai ştii cât de greu e …să fiu departe de tine…
Hm! Nu ai cum să ştii …chinul provocat de mama ta…M-a alungat din casa mea, din propria-mi familie …ca tu să ii îndeplineşti toate visele . Mda…Visele ei de măreţie. De grandoare…De mare doamna…
Si când te gândeşti că ea era o intrusă . O trufaşă. O ambiţioasă. Mi-a luat tot …sau poate că nu mi-a luat nimic. Tot ce am avut mai scump pe lume …e acum lângă mine. Rodul iubiri de o noapte…Atât te-ai îndurat să-mi dai.
Oare ai ştiut tu … că atunci când , m-am despărţit de tine…am părăsit Raiul, ca să aleg în locul lui Iadul despărţirii. Nu am ştiut că pasiunea ta pentru mine nu era decât o mască, un joc. Un joc care putea să-mi ia viaţa… Nu ai înţeles că ai trezit în mine sentimente ce mă fac să te iubesc cu onoare. Că doar tu ai cheia inimi mele.
Sa ţii minte că mă voi duce fie în Iad sau fie Rai, dacă acolo trebuie, să ajung ca să îmi repar păcatul, că te–am iubit , cum nimeni nu te va iubi aşa cum meriţi.
Te iert pentru tot ceea ce ai făcut sau vei mai face. Ştiu că te-am pierdut de prea multe ori…şi poate am să o mai fac încă odată…Dar ştiu că atâta timp cât mai am suflare eu nu ştiu să pot trăi fără tine.
Dar soarta m-a premiat. Mi-a adus cel mai frumos dar…copilul meu. E al meu …şi doar al meu.
Dintre toate minunile pe care le-am întâlnit, n-am văzut ceva mai frumos ca el. E un înger cu chip bălai , cu ochii albaştrii ca cerul de august. E imaginea ta vie. E îngerul meu ce m-a salvat de la moarte , dar in acelaşi timp e demonul ce îmi torturează sufletul.
Timpul a păstrat gustul buzelor tale, dragostea ta, credinţa că vom fi împreuna…Că te voi revedea ... Aşa cum timpul ne –a adus împreună…tot el poate distruge totul, mai puţin pasiunea.
Pasiunea…spune cineva că ea poate renaşte după mult timp. Pasiunea e mai puternică, decât timpul…chiar şi decât moartea.
Mă întreb dacă are dreptate…Oare timpul ştie că în aceea noapte , tu …cu sărutările tale mi-ai ars sufletul, buzele…ţi-ai scrijelit numele pe pielea mea Offfffffffff!
Şi acum după mult timp încă mai eşti floarea şi călăul, viaţa şi moartea, lumina şi întunericul, îngerul şi demonul nopţilor mele. Eşti cărarea şi prăpastia, ce nu ar fi trebuit să ne despartă. Eşti altarul la care m-am închinat, de mică. Eşti sărutul blestemat al infernului, dar eşti cel mai dulce al acestui loc şitotuşi eşti un sărut. Eşti câmpia cu mii şi mii de flori , dar şi acel pârâiaş, ce se transformă într-un torent, ce ia totul în calea sa. Eşti mirajul deşertului, cu caravanele beduinilor, cu muzica lor ce te cheamă la rugă şi la dragoste.
Te chem la ceas târziu de noapte să vii la mine…Dar tu …
Tu nu vii…eşti un laş , ce nu vrea să recunoască …că a greşit atunci…Hm! Eu am făcut greşeala să fug …fără să lupt pentru tine. Dar , tu … Tu ce ai făcut ca să mă reţii?
Nimic. Ai făcut exact cum se aştepta ea… Păcat că te-am iubit aşa cum te iubesc …şi te voi iubi mereu.
![[Imagine: 29_032847_a8zd2.jpg]](http://i191.photobucket.com/albums/z35/Ayame_017/29_032847_a8zd2.jpg)
![[Imagine: chibi_183.gif]](http://animezup.com/chibi/img/user/chibi_183.gif)