04-10-2008, 11:22 AM
Pai...cu fan fic-uri am tot incercat(bine,nu si pe sit-ul asta)dar m-am chinuit sa vin cu alceva si am venit cu o serie de one shot-uri...
Poate le-ati mai vazut si pe alte sit-uri,dar m-am gandit sa le postez si aici :D
Ordinea lor e aleatorie,cum le se nimereste :D
Vals printre sticle...
Isi simtea dusmanul aproape.Il simtea.Putea sa prevada tot ce se va intampla.De pe scaunul infect al unui salon la fel de infect astepta...astepta o veste infecta.Ceva care il va ruina,ceva de care se temea.Ochii lui se inchideau incet.Capul devenise greu si pentru palmele lui.
"Daca inchid acum ochii,pot sa nu ma mai trezesc?"
Asta era tot ce isi putea dori.Vroia sa adoarma si sa ramana asa,pana cand totul se va schimba.Pana cand realitatea va fi alta si adevarul nu va mai durea.
"Johana,daca inchid acum ochii,ma lasi sa nu ma mai trezesc?"
Era neputincios in fata realitatii.Era neputincios in fata dusmanului care ,din minut in minut,risca sa iasa,risca sa se arate si sa-i distruga definitiv viata.
Ochii lui albastrii erau ascunsi dupa o cortina de lacrimi.Lacrimile erau cortina,suferinta era scena,alcoolul era publicul,iar el,el era personajul principal,el impreuna cu Johana.Si valsa,valsa de mana cu iubirea lui.Valsa si se uita pe chipul alb al Johanei.Parea fericita,dar ca orice actor,doar se prefacea,insa frumustetea si vorbele false ii ascundeau acest lucrur.Inocenta ei il orbea.Il facea prea orb ca sa vada ca ea plangea,ca ea suferea.A inteles adevarul,deabea cand spectacolul s-a terminat.A inteles adevarul dupa aplauzele nenumaratelor sticle de vin.
Ochii lui albastri se inchideau,dar realitatea nemiloasa ii deschidea.Coridoarele infecte ale unui spital ii sopteau neincetat:
"-Nu te bucuri?S-a terminat!"
Realiatea disparea incet.In locul realitatii totul devenea negru,iar pleoapele greoaie cadeau.Gandurile lui deveneau albe,iar chipul cel frumos cu care a dansat printre sticle sparte ii aparea in spate,cu acelasi zambet inocent care ascundea multa suferinta.Dar era atat de orb incat nici atunci nu-si dadea seama ca e un zambet fals.O tinea in brate.Mana lui cobora si o cuprindea incet,dar nimic din asta nu o puteau scoate din minciuna unui zambet.Pareau totusi fericiti in ciuda intunericului din inimile lor.
Ceva il trezi insa.Un bubuit il trezea incet.Simtea bubuitura aceea din ce in ce mai aproape.Era zgomotul unor tocuri.Zgomotul unor tocuri care calcau in picioare vise.Care calcau in picioare morminte.Care calcau in picioare pardoseala din acel culoarul infect.Ochii lui albastrii se deschisesera.O doamna se aseza langa el.Chipul ei era incordat.Se vedea ca incerca sa se prefaca calma.Sa se prefaca,la fel ca si ea.Simtea cum,in frunte cu acele coridoare infecte,il vor face sa auda pentru ulima oara:
"-Nu te bucuri?S-a terminat!"
Nu se bucura.A aflat asta dupa aplauze asta.Nu era fericit,nu a fost fericit.Trebuia sa se incheie,dar nu trebuia sa se incheie asa.Nu trebuiua sa se intample asta.Regreta tot si ar fi vrut sa stie si ea asta.Ultimele lui cuvinte pentru ea au fost injuraturi.Ultimele ei cuvinte pentru el au fost injuarturi.Acum le regreta amandoi,dar unu din ei pleaca,iar altul nu ramane decat cu regretul.
Isi ridica privirea din pamant,se uita in ochii asistentei si parca ii cerea sa nu ii zica adevarul.Dar coridoarele radeau.Ele faceau legea acolo.Iar rasul acela era ultimul semn.Femeia cobori ochii si se uita cu tristete inspre coridoare.Apoi cu un firicel de glas spuse:
-Stiti...
-Moarta,nu-i asa...
Femeia tacu...Coridoarele au castigat...
deci.... :-"
Poate le-ati mai vazut si pe alte sit-uri,dar m-am gandit sa le postez si aici :D
Ordinea lor e aleatorie,cum le se nimereste :D
Vals printre sticle...
Isi simtea dusmanul aproape.Il simtea.Putea sa prevada tot ce se va intampla.De pe scaunul infect al unui salon la fel de infect astepta...astepta o veste infecta.Ceva care il va ruina,ceva de care se temea.Ochii lui se inchideau incet.Capul devenise greu si pentru palmele lui.
"Daca inchid acum ochii,pot sa nu ma mai trezesc?"
Asta era tot ce isi putea dori.Vroia sa adoarma si sa ramana asa,pana cand totul se va schimba.Pana cand realitatea va fi alta si adevarul nu va mai durea.
"Johana,daca inchid acum ochii,ma lasi sa nu ma mai trezesc?"
Era neputincios in fata realitatii.Era neputincios in fata dusmanului care ,din minut in minut,risca sa iasa,risca sa se arate si sa-i distruga definitiv viata.
Ochii lui albastrii erau ascunsi dupa o cortina de lacrimi.Lacrimile erau cortina,suferinta era scena,alcoolul era publicul,iar el,el era personajul principal,el impreuna cu Johana.Si valsa,valsa de mana cu iubirea lui.Valsa si se uita pe chipul alb al Johanei.Parea fericita,dar ca orice actor,doar se prefacea,insa frumustetea si vorbele false ii ascundeau acest lucrur.Inocenta ei il orbea.Il facea prea orb ca sa vada ca ea plangea,ca ea suferea.A inteles adevarul,deabea cand spectacolul s-a terminat.A inteles adevarul dupa aplauzele nenumaratelor sticle de vin.
Ochii lui albastri se inchideau,dar realitatea nemiloasa ii deschidea.Coridoarele infecte ale unui spital ii sopteau neincetat:
"-Nu te bucuri?S-a terminat!"
Realiatea disparea incet.In locul realitatii totul devenea negru,iar pleoapele greoaie cadeau.Gandurile lui deveneau albe,iar chipul cel frumos cu care a dansat printre sticle sparte ii aparea in spate,cu acelasi zambet inocent care ascundea multa suferinta.Dar era atat de orb incat nici atunci nu-si dadea seama ca e un zambet fals.O tinea in brate.Mana lui cobora si o cuprindea incet,dar nimic din asta nu o puteau scoate din minciuna unui zambet.Pareau totusi fericiti in ciuda intunericului din inimile lor.
Ceva il trezi insa.Un bubuit il trezea incet.Simtea bubuitura aceea din ce in ce mai aproape.Era zgomotul unor tocuri.Zgomotul unor tocuri care calcau in picioare vise.Care calcau in picioare morminte.Care calcau in picioare pardoseala din acel culoarul infect.Ochii lui albastrii se deschisesera.O doamna se aseza langa el.Chipul ei era incordat.Se vedea ca incerca sa se prefaca calma.Sa se prefaca,la fel ca si ea.Simtea cum,in frunte cu acele coridoare infecte,il vor face sa auda pentru ulima oara:
"-Nu te bucuri?S-a terminat!"
Nu se bucura.A aflat asta dupa aplauze asta.Nu era fericit,nu a fost fericit.Trebuia sa se incheie,dar nu trebuia sa se incheie asa.Nu trebuiua sa se intample asta.Regreta tot si ar fi vrut sa stie si ea asta.Ultimele lui cuvinte pentru ea au fost injuraturi.Ultimele ei cuvinte pentru el au fost injuarturi.Acum le regreta amandoi,dar unu din ei pleaca,iar altul nu ramane decat cu regretul.
Isi ridica privirea din pamant,se uita in ochii asistentei si parca ii cerea sa nu ii zica adevarul.Dar coridoarele radeau.Ele faceau legea acolo.Iar rasul acela era ultimul semn.Femeia cobori ochii si se uita cu tristete inspre coridoare.Apoi cu un firicel de glas spuse:
-Stiti...
-Moarta,nu-i asa...
Femeia tacu...Coridoarele au castigat...
deci.... :-"