05-06-2010, 06:13 PM
M-am gandit sa-mi incep postarile cu o lucrare mai veche (Craciunul trecut) stiu ca nu e de sezon , dar vreau sa-mi dau seama daca e ceva de capu' meu :D (nu mi-am mai postat lucrarile pe 'net - cu o exceptie nesemnificativa)...
O sa las pagina pentru diferite "One shot"-uri ... Nu sunt sanse sa ma "apuc" in curand de o lucrare de mare anvergura asa ca e mai indicat asa .
* Imi cer scuze in prealabil penru greseli de tastatura si necoerenta in idei - sunt obiceiuri d' ale mele :D
** Fiti cat mai duri ! Nu imi fac sperante cum ca as avea talent dar merit sa incerc orice :)
Fara regrete
Prolog :
Exista doua dorinte care ne domina viata. Prima , este dorinta de a ne gasii pe noi ... aceasta o urmam cu pasi galopanti doar din dorinta de a ne descotorosii de aripile de ingeri pazitori . A doua este doar o alta goana , goana spre trecu pe care o facem inaintand in viitor .Cautam cu sete amintiri , dorind sa avem o rezerva pentru atunci cand viata noasta va fi searbada si imapta de pasiune, stim deja asta , asa ca ne dorim amintriri ilogice ...
Avem ochii stersii si amintirile pure pur si simplu dispar .Oare e corect ?
La Vitleem colo-n jos...
„-Mamaie , haide grabeste-te ... ne asteapta mami si tati , uf Doamne ! Zici ca ai 100 de ani ..., chipul i se aduna intr-un zambet , si in ciuda tonului ironic alerga si lua femeia vartsnica de mana.
Femeia zambi , era zambetul omului rabdator care care stie ca va primi intr-un final ce-l asteapta .Ridurile adanci faceau ca expresile fetei sa fie mai vii , mai reprezentative ... Dar ea nu realiza asta , ea se gandea doar la manuta alba si gingasa care strangea agresiv si nerabdator mana ei uscativa.
-Gata... imediat , nu te las eu atat de usor singura de Craciun , doar curand o sa fii mare si fumoasa , si o sa stai de sarbatori cu prientenii si cu vreun baiat ... Femeia era atat de simpla , spunea ce gandea si invatase sa nu regrete nimic , stia ca trebuie sa traiasca cu crezul asta .
Cu mana libera iti trecu mana prin parul cesusiu ,odata negru , tuns scurt si isi potrivii nasturii de la paltomul grena , atat de larg pentru trupul ei subtire si supt de ani . Aleea pietruita acoperita cu un strat subtire de zapada parea infininita , dar ochii ei negrii adanciti in orbite , vedeau atat de aproape in locul Daciei verzi de acum , aceea caleasca ,singura pe care o vazuse vreodata .Avea si ea ca ceilalti oameni o poveste , dar povestea asta ea o recitea doar in fractiuni de secuna , redescoperindu-si odata cu noua familie si aripile , care o faceau sa radieze si sa uite de lectura ei pentru a avea grija de cei care puteu sa realizeze lucruri mari , sa uite de lectura ei pentru cei care o iubeau ... Si cum ar putea sa o distraga ceva de la acea copila adorabila cu plete castanii , si cu o rochita galbena din lana , cu dantelute la care lucrase ea cu vechile-i andrele 3 saptamani ? Asa ca ochii ei se scaldara in placerea anilor vii doar o clipa, iar cand fetita intoarse capul sa raspunda , ea isi reluase gandul si afisa un zambet cum numai o bunica o putea face . Un zambet mandru si melancolic ,ca pentru copila pe care o va creste si o transforma in cineva minunat (o doctorita poate) si care va uita de ea .
-Hahahaha ! Noi o sa fim mereu impreuna de Craciun . Promit ! Anette zambii fericita cand spuse aceste cuvinte si chipul ei inocent incalzii inima bunicii care memora inca o imagine de neuitat , imaginea fetitei pe care nu se astepta sa o mai cunoasca. Aleea pietruita acoperita cu un strat subtire de zapada parea infininita... „
Trrrrr...
La Betleem colo jos
Cerul arde luminos
Preacurata naşte astăzi
Pe Hristos
Cele mai urate vise ne infecteza somnul sub forma unor amintiri in urma carora regretam in general , iar capul nostru pulseaza si inima vrea parca sa sparga pieptul , si singurul lucru care poate face sentimentul mai insuportabil este trezirea brusca, subita ,a ceasului , care aduce inapoi realitatea si prezentul intr-un mod brutal . Lucrul asta te face sa inebunesti , sa dramatizezi visul la maxim uitand pentru cateva momente diferenta intre vis si realitate , trecut si prezent , sentimente si dorine, dar doar pentru cateva momente . Anette se ridica din pat.Mana ravasi fugitiv parul ondulat de sub degete in timp ce chipul ramase desenat in oglinda mare ale carei rame rotunde erau facuta din lemn de nuc . O clipa nu se mai recunoscuse , era ireal de frumoasa . Parul ravasit forma cascade de ciocolata de umerii ei acoperiti de bluza de pijama , cu un model decent in carouri albe si lila. Buzele pareau doua petale de trandafir rosu sacldate in roua diminetii , iar ochii negrii erau atat de transparenti si vii incat o speriau , contempla chipul suav din oglinda cu contururi de o finete supraumana care ii facea pielea alba sa para mai fina ca matasea ...
Trrrrrr !
Intoarse capul. Mobilul. Inchise alarma si se intoarse in fata oglinde . Chpiul de basm disparuse . In oglinda era ea ,foarte frumoasa si fina, dar prea banala . Telefonul asta ii rupse iar valul placerii de basm care se juca cu mintea ei . Acum chiar il ura . Il lua in mana si il stranse puternic, parca vroind sa distruga tot ce insemna el . Dar vazu data afisata pe ecran „25 dec. 09†isi aminti de visul ei ,de bunica uitata undeva intr-un cimitir sub o cruce ,de promisiunea imposibila , si chimul ei se lasa in jos ... Nu plange , nu era egoista stia ca ea nu si-a pierdut bunica , pentru ca ea nu-i apartinuse ei , apartinuse vointei divine care a rapit-o . Stia ca nici promisiunea facuta de fetita in rochita galbena nu a fost incalcata , nu avea cum sa traiasca imposibil si resemnarea veni de la sine.
Ridica capul zambii fericit. Privii telefonul . Asa e , astazi este 25 dec. 09 ! Usa flutura , si ea alerga fericita in camera in care se afla un gigant de cetina plin de reziduri de plastic si sticla care emana un spirit omniprezent in acel moment pe tot globul ... Dar ea ignora asta , ignora si niste cutii aruncate nepasator sub el , si se duse sa vada drumul acoperit cu zapada ...Era linistit si beculetele de sarbatori atarnate in cadenta deasupra soselei dadeau un aspect de sarbatoare , pe care drumul il priveste nepasator... Anette inghenunche in fata ferestrei si incerca sa uite de visul care o bantuia contempland imaginea din fata ochiilor.
NaÅŸte-n ieslea boilor
Pe-mpăratul tuturor,
Preacurata stă şi plânge
ÃŽncetiÅŸor.
Era mandra .Atinsese un alt nivel socal , devenise apta sa petreaca cum vrea ea Craciunul .16 ani si deja puta face asta . Avansase social foarte rapid castigand increderea parintilor si fermecandu-si prietenii , dar nu asta o facea sa stea in fata ferestrei . Statea acolo dezamagita de sine constienntizand ca se mintea singura spuand ca e fericita. Ochii ei erau stersi si persoana pe care se lupta sa o gaseasca nu aparea , asa ca facuse singurul lucru pe care un om l-ar face :renuntase . Renuntase la descoperirea unui caracter unic si la principile care o ghidasera , si se contura dupa matrita fetei modernde din secolul XXI renuntand la portiunea parcursa din drumul vietii . Lasa timpul sa treaca plitisit pe langa ea.Nu era fericita .
Parintii ei sosisera, in jurul imaginii care reprezenta o natura moarta cu un brad era galagie . Hartii sfartecate , cutii deschise lucruri colorate , zambete .. si ea era ocolo, dar nu era fericita , simtea doar o caldura linistitoare .
Ziua isi lasa minutele, si orele sa marsaluiasca rapid . Era prima ei dupamiaza de Craciun fara parinti , fara familie , fara a face ceva din obligatiea inimii , era primul
Craciun in care se nega pe ea ...Dar era incantata . Rochiia alba arata incantator pe ea , era cel mai simplu model pe care il gasise , o rochie stransa pe trunchi , fusta pana mai jos de genunchii era formata din mai multe valuri de material subtire care dadea fustei aspectul unei sfere taiate , parul castaniu acoperea umerii goiii si in partea dreapta un fluturas-agrafa argintiu sustinea artistic parul . Niste sandale fine cu toc subtire si un sal simplu cenusii ii dadeau un aspect modern.
-Imediat ! alerga razand din casa . Ezita o clipa.Ii era frica de drumul care putea sa ramana nepasator in fata schimbarii , il invidia .
Si cu toate astea continua sa alerge si lua in brate baiatul rigid din fata casei . Isi trecu jucaus mainile prin parul lui negru si cret . Il luara de brat si se urcara grabiti in masina . Ea vroia sa uite de drumul fermecator si atat de crud , el vroia doar sa o priveasca.
Masina ... mergea incet pe drumul acoperit de zapada. Soferul era plictisit... Ea isi sprijinii capul pe fereastra . La radio un cor canta colinde . Anettei exasperarea ii paru o dulce amintire . Era neajutorata intr-o lume a ignorantei in care se aruncase singura . Printre ganduri superficiale si transpuneri gresite . Ce era de fapt Craciunul ? Ezita sa-si raspunda la intrebarea asta .Cum ezita si amana raspunsurile pentru intrebarile majore , pierzandu-si vremea cu lucruri nefolositoare .Simtea cum viata ei se transforma incet intr-un roman , din care pierde totul mai putin deznodamantul .Isi gandea fiecare actiunea si stia ca multe sunt gresite si totusi le facea . Ar fi vrut sa se schimbe, dar nu dorea asta . Ambitia ei ii statea in fata ca o piedica uriasa si se simtea totodata trasa din fata aflata acum in spatele ei .
Nu o emotiona mana calda a lui Vlad care-i-o strangea pe-a ei. De fapt nu stia ce face ea aici... Vroia sa mearga la petrecere ? Il iubea sau cel putin se indragostise de baiatul care statea langa ea ? Facea toate astea pentru ca vroia? Pierdu totusi obosita firul narativ al tragediei sale emotionale chiat inainte de aparitia raspunsurilor. Mereu facea asa ...
N-are scutec de-nfăşat
Nici hăinuţe de-mbrăcat
Preacurata pentru pruncul
De-mpărat
Radioul se opri , Vlad platii taxiul si cei doi, sfidara aglomeratia urbana, si frigul mergand linistiti printre magazine si mall-uri pana in fata restaurantului . 17:53 -ajunsesera la timp .
-Yeea ! Nuu... pe bune tu chiar ai cumatat-o , Doamne arati grozav ! si fata intradevar vesela ii sarii la gat lasand suvitele ei galbene pana deaspupra umerilor sa mangaie parul ei fin. Ana ramasese singura prietena in care se incredea , desi jumatate din liceu avea partea lui in confesiunii minore .
Galagie . Karaoke cu colinde uzate si totusi fermacatoare , dans muzica si , toate astea erau lumea ei. Radea dansa si era fermacatoare prin simplitatea si fumusetea ei , dar traia toate astea ca un vis in care subconstientul dicteaza tot ce trebuie facut fara discernamant asupra ceea ce faci . Toata lmea parea fericita , de ce sa nu traiasca si ea pasiunea tuturor ? Dansa halucinand , barfea nestiuor , in cap sunandu-i rasetele si vocile inviorate alte tuturor .
-Hai sa iesim de-aici !
Pe drum spre magazin o contempla pe Ana. Nu era frumoasa , parul ei galben ca lamaia , fata supta si trupul subtire o faceau banala , iar rochia lunga si rosie pe care o purta ii dadea un aspect fantomatic , Dar avea niste ochii caprui care ii luminau fata , ochii vii. Traia totul .
-Unde ziceai ca mergem ? supse Anette ca rupa ,iarasi gandurile prea profunde pentru viata pe care o alesese.
- Memoria ta scurta ma uimeste ca de obicei ! Cum poti tine minte opere inregi si nu poti retine faptul ca noi.., (facea pauze intre cuvinte ca atunci cand explici unui copil mic)am plecat... da ? ... de la petrecere... si mergem sa cumparam... sampanie... , pentru ca nu mai avem . Inteles ?
Anette zambii si incepu sa fredoneze un cantec , un colind . Nu stia unde-l ascultase.
Cele doua prietene intrara pe o straduta mai mica cu un singur sens de mers . Cateva ghirlande cu globulete ,unele sticate, si un far o luminau. Se vedeau totusi firmele magazinelor mari „S.R.L. Fu-Fu~La-La Coforâ€, . „Magazin mixt . S.C. Gutaxuâ€s.a. Staduta acoperita de zapada era intesata pe partea dreapta de masini parcate bara la bara de-a lungul blocurilor. Pe partea opusa , unde inca mai exista o fasie trotuar , in fata unui magazin alimentar o batrana corpolenta si cocosata , dar deloc solida statea in fata mesei cu cativa Mos Craciun din plasctic si mere invelite in caramel , tinute sub o punga transparenta pentru a nu fi afectate de fulgii timpurii. La baza mesei in partea dreapra pe niste cutii avea un aparat vechi de facut cafea si ceai . Masa pe care isi avea marfa era impodobita cu o instalatie de brad , care , reda ragusit melodia cantecului „Jinglle Bells†. Batrana le zambii fetelor care mergeau prin centrul stradutei pe ccare nu mai circula nici-o masina .
Anette vroia sa planga. Femeia care statea sa vanda lucrurile astea... de ce o face ? Si melodia ragusita , si zambetul ei , tabloul vazut cand intoarse capul , care o infatisa cu coatele sprijinite de masa incalzindu-si mainile , pe o cana de cafea , in fata magazinului , sub beculete ... De ce au aparut toate acum ? De ce nu o puteau lasa in visarea ei ? Stranse nervos salul ; simtea sa nu mai poate reprima pentru mult toate astea.
Cele doua au ajuns la un super-market deschis non-stop . Ana isi lasa prietena pe o banca cat fugi sa cumpere sampania. Anette isi prinse parul cu un elastic . Stranse salul ca putu . De ce face toate astea ? De ce petrece astfel Craciunul?De ce femeia aceea a zambit? De ce amana raspunsuri? De ce ...?
Cele doua s-au intors chicotind . Intrara pe straduta unde era mai devreme femeia care vindea mos craciuni , cafea si ceai .
-Ma scuzati domnisoarelor , n-ati vrea un ceai e frig afara ? batrana zambii sincer.
Cele doua se privira....
-Da, sigur !
-Dar trebuie sa-mi promiteti ca o sa fiti cuminti ... spuse femeia pe un ton ironic.
„Promit ! Promit ! Promit ! Promit ! Promit ! Promit ! Promit ! Promit ! Promit ! Promit ! Promit ! Promit !†cuvantul ii pulsa in minte .
Nu mai plânge Maica mea
Scutecele noi ţi-om da
Prea Curata Pruncul sfânt de-I înfăşa
Arunca grabirta sticla in bratele Anei . Saruta mana femeii . Si fugii lasandu-le pe cele doua uimite .Ea nu putea fi nefericita de Craciun nu putea , traia o viata excelenta doar datorita acestei zile .. Nu putea
Oricat de rece era curtea nu-i era nici frig ,nici frica . Stia ca nu putea fi mai fericita , decat ar fi tinandu-si promisiunea . Viata ei fata sems , gandurile , bizare erau inutile .Se afla acolo ... Doamne cat era de fericita ! Ingenunche si lasa lacrimile sa lase urme mai adanci de cat s-ar crede in marmura inghetata... Doamne cat era de fericita !
„ Noi o sa fim mereu impreuna de Craciun . Promit !â€
La Vitleem colo-n jos...
O sa las pagina pentru diferite "One shot"-uri ... Nu sunt sanse sa ma "apuc" in curand de o lucrare de mare anvergura asa ca e mai indicat asa .
* Imi cer scuze in prealabil penru greseli de tastatura si necoerenta in idei - sunt obiceiuri d' ale mele :D
** Fiti cat mai duri ! Nu imi fac sperante cum ca as avea talent dar merit sa incerc orice :)
Fara regrete
Prolog :
Exista doua dorinte care ne domina viata. Prima , este dorinta de a ne gasii pe noi ... aceasta o urmam cu pasi galopanti doar din dorinta de a ne descotorosii de aripile de ingeri pazitori . A doua este doar o alta goana , goana spre trecu pe care o facem inaintand in viitor .Cautam cu sete amintiri , dorind sa avem o rezerva pentru atunci cand viata noasta va fi searbada si imapta de pasiune, stim deja asta , asa ca ne dorim amintriri ilogice ...
Avem ochii stersii si amintirile pure pur si simplu dispar .Oare e corect ?
La Vitleem colo-n jos...
„-Mamaie , haide grabeste-te ... ne asteapta mami si tati , uf Doamne ! Zici ca ai 100 de ani ..., chipul i se aduna intr-un zambet , si in ciuda tonului ironic alerga si lua femeia vartsnica de mana.
Femeia zambi , era zambetul omului rabdator care care stie ca va primi intr-un final ce-l asteapta .Ridurile adanci faceau ca expresile fetei sa fie mai vii , mai reprezentative ... Dar ea nu realiza asta , ea se gandea doar la manuta alba si gingasa care strangea agresiv si nerabdator mana ei uscativa.
-Gata... imediat , nu te las eu atat de usor singura de Craciun , doar curand o sa fii mare si fumoasa , si o sa stai de sarbatori cu prientenii si cu vreun baiat ... Femeia era atat de simpla , spunea ce gandea si invatase sa nu regrete nimic , stia ca trebuie sa traiasca cu crezul asta .
Cu mana libera iti trecu mana prin parul cesusiu ,odata negru , tuns scurt si isi potrivii nasturii de la paltomul grena , atat de larg pentru trupul ei subtire si supt de ani . Aleea pietruita acoperita cu un strat subtire de zapada parea infininita , dar ochii ei negrii adanciti in orbite , vedeau atat de aproape in locul Daciei verzi de acum , aceea caleasca ,singura pe care o vazuse vreodata .Avea si ea ca ceilalti oameni o poveste , dar povestea asta ea o recitea doar in fractiuni de secuna , redescoperindu-si odata cu noua familie si aripile , care o faceau sa radieze si sa uite de lectura ei pentru a avea grija de cei care puteu sa realizeze lucruri mari , sa uite de lectura ei pentru cei care o iubeau ... Si cum ar putea sa o distraga ceva de la acea copila adorabila cu plete castanii , si cu o rochita galbena din lana , cu dantelute la care lucrase ea cu vechile-i andrele 3 saptamani ? Asa ca ochii ei se scaldara in placerea anilor vii doar o clipa, iar cand fetita intoarse capul sa raspunda , ea isi reluase gandul si afisa un zambet cum numai o bunica o putea face . Un zambet mandru si melancolic ,ca pentru copila pe care o va creste si o transforma in cineva minunat (o doctorita poate) si care va uita de ea .
-Hahahaha ! Noi o sa fim mereu impreuna de Craciun . Promit ! Anette zambii fericita cand spuse aceste cuvinte si chipul ei inocent incalzii inima bunicii care memora inca o imagine de neuitat , imaginea fetitei pe care nu se astepta sa o mai cunoasca. Aleea pietruita acoperita cu un strat subtire de zapada parea infininita... „
Trrrrr...
La Betleem colo jos
Cerul arde luminos
Preacurata naşte astăzi
Pe Hristos
Cele mai urate vise ne infecteza somnul sub forma unor amintiri in urma carora regretam in general , iar capul nostru pulseaza si inima vrea parca sa sparga pieptul , si singurul lucru care poate face sentimentul mai insuportabil este trezirea brusca, subita ,a ceasului , care aduce inapoi realitatea si prezentul intr-un mod brutal . Lucrul asta te face sa inebunesti , sa dramatizezi visul la maxim uitand pentru cateva momente diferenta intre vis si realitate , trecut si prezent , sentimente si dorine, dar doar pentru cateva momente . Anette se ridica din pat.Mana ravasi fugitiv parul ondulat de sub degete in timp ce chipul ramase desenat in oglinda mare ale carei rame rotunde erau facuta din lemn de nuc . O clipa nu se mai recunoscuse , era ireal de frumoasa . Parul ravasit forma cascade de ciocolata de umerii ei acoperiti de bluza de pijama , cu un model decent in carouri albe si lila. Buzele pareau doua petale de trandafir rosu sacldate in roua diminetii , iar ochii negrii erau atat de transparenti si vii incat o speriau , contempla chipul suav din oglinda cu contururi de o finete supraumana care ii facea pielea alba sa para mai fina ca matasea ...
Trrrrrr !
Intoarse capul. Mobilul. Inchise alarma si se intoarse in fata oglinde . Chpiul de basm disparuse . In oglinda era ea ,foarte frumoasa si fina, dar prea banala . Telefonul asta ii rupse iar valul placerii de basm care se juca cu mintea ei . Acum chiar il ura . Il lua in mana si il stranse puternic, parca vroind sa distruga tot ce insemna el . Dar vazu data afisata pe ecran „25 dec. 09†isi aminti de visul ei ,de bunica uitata undeva intr-un cimitir sub o cruce ,de promisiunea imposibila , si chimul ei se lasa in jos ... Nu plange , nu era egoista stia ca ea nu si-a pierdut bunica , pentru ca ea nu-i apartinuse ei , apartinuse vointei divine care a rapit-o . Stia ca nici promisiunea facuta de fetita in rochita galbena nu a fost incalcata , nu avea cum sa traiasca imposibil si resemnarea veni de la sine.
Ridica capul zambii fericit. Privii telefonul . Asa e , astazi este 25 dec. 09 ! Usa flutura , si ea alerga fericita in camera in care se afla un gigant de cetina plin de reziduri de plastic si sticla care emana un spirit omniprezent in acel moment pe tot globul ... Dar ea ignora asta , ignora si niste cutii aruncate nepasator sub el , si se duse sa vada drumul acoperit cu zapada ...Era linistit si beculetele de sarbatori atarnate in cadenta deasupra soselei dadeau un aspect de sarbatoare , pe care drumul il priveste nepasator... Anette inghenunche in fata ferestrei si incerca sa uite de visul care o bantuia contempland imaginea din fata ochiilor.
NaÅŸte-n ieslea boilor
Pe-mpăratul tuturor,
Preacurata stă şi plânge
ÃŽncetiÅŸor.
Era mandra .Atinsese un alt nivel socal , devenise apta sa petreaca cum vrea ea Craciunul .16 ani si deja puta face asta . Avansase social foarte rapid castigand increderea parintilor si fermecandu-si prietenii , dar nu asta o facea sa stea in fata ferestrei . Statea acolo dezamagita de sine constienntizand ca se mintea singura spuand ca e fericita. Ochii ei erau stersi si persoana pe care se lupta sa o gaseasca nu aparea , asa ca facuse singurul lucru pe care un om l-ar face :renuntase . Renuntase la descoperirea unui caracter unic si la principile care o ghidasera , si se contura dupa matrita fetei modernde din secolul XXI renuntand la portiunea parcursa din drumul vietii . Lasa timpul sa treaca plitisit pe langa ea.Nu era fericita .
Parintii ei sosisera, in jurul imaginii care reprezenta o natura moarta cu un brad era galagie . Hartii sfartecate , cutii deschise lucruri colorate , zambete .. si ea era ocolo, dar nu era fericita , simtea doar o caldura linistitoare .
Ziua isi lasa minutele, si orele sa marsaluiasca rapid . Era prima ei dupamiaza de Craciun fara parinti , fara familie , fara a face ceva din obligatiea inimii , era primul
Craciun in care se nega pe ea ...Dar era incantata . Rochiia alba arata incantator pe ea , era cel mai simplu model pe care il gasise , o rochie stransa pe trunchi , fusta pana mai jos de genunchii era formata din mai multe valuri de material subtire care dadea fustei aspectul unei sfere taiate , parul castaniu acoperea umerii goiii si in partea dreapta un fluturas-agrafa argintiu sustinea artistic parul . Niste sandale fine cu toc subtire si un sal simplu cenusii ii dadeau un aspect modern.
-Imediat ! alerga razand din casa . Ezita o clipa.Ii era frica de drumul care putea sa ramana nepasator in fata schimbarii , il invidia .
Si cu toate astea continua sa alerge si lua in brate baiatul rigid din fata casei . Isi trecu jucaus mainile prin parul lui negru si cret . Il luara de brat si se urcara grabiti in masina . Ea vroia sa uite de drumul fermecator si atat de crud , el vroia doar sa o priveasca.
Masina ... mergea incet pe drumul acoperit de zapada. Soferul era plictisit... Ea isi sprijinii capul pe fereastra . La radio un cor canta colinde . Anettei exasperarea ii paru o dulce amintire . Era neajutorata intr-o lume a ignorantei in care se aruncase singura . Printre ganduri superficiale si transpuneri gresite . Ce era de fapt Craciunul ? Ezita sa-si raspunda la intrebarea asta .Cum ezita si amana raspunsurile pentru intrebarile majore , pierzandu-si vremea cu lucruri nefolositoare .Simtea cum viata ei se transforma incet intr-un roman , din care pierde totul mai putin deznodamantul .Isi gandea fiecare actiunea si stia ca multe sunt gresite si totusi le facea . Ar fi vrut sa se schimbe, dar nu dorea asta . Ambitia ei ii statea in fata ca o piedica uriasa si se simtea totodata trasa din fata aflata acum in spatele ei .
Nu o emotiona mana calda a lui Vlad care-i-o strangea pe-a ei. De fapt nu stia ce face ea aici... Vroia sa mearga la petrecere ? Il iubea sau cel putin se indragostise de baiatul care statea langa ea ? Facea toate astea pentru ca vroia? Pierdu totusi obosita firul narativ al tragediei sale emotionale chiat inainte de aparitia raspunsurilor. Mereu facea asa ...
N-are scutec de-nfăşat
Nici hăinuţe de-mbrăcat
Preacurata pentru pruncul
De-mpărat
Radioul se opri , Vlad platii taxiul si cei doi, sfidara aglomeratia urbana, si frigul mergand linistiti printre magazine si mall-uri pana in fata restaurantului . 17:53 -ajunsesera la timp .
-Yeea ! Nuu... pe bune tu chiar ai cumatat-o , Doamne arati grozav ! si fata intradevar vesela ii sarii la gat lasand suvitele ei galbene pana deaspupra umerilor sa mangaie parul ei fin. Ana ramasese singura prietena in care se incredea , desi jumatate din liceu avea partea lui in confesiunii minore .
Galagie . Karaoke cu colinde uzate si totusi fermacatoare , dans muzica si , toate astea erau lumea ei. Radea dansa si era fermacatoare prin simplitatea si fumusetea ei , dar traia toate astea ca un vis in care subconstientul dicteaza tot ce trebuie facut fara discernamant asupra ceea ce faci . Toata lmea parea fericita , de ce sa nu traiasca si ea pasiunea tuturor ? Dansa halucinand , barfea nestiuor , in cap sunandu-i rasetele si vocile inviorate alte tuturor .
-Hai sa iesim de-aici !
Pe drum spre magazin o contempla pe Ana. Nu era frumoasa , parul ei galben ca lamaia , fata supta si trupul subtire o faceau banala , iar rochia lunga si rosie pe care o purta ii dadea un aspect fantomatic , Dar avea niste ochii caprui care ii luminau fata , ochii vii. Traia totul .
-Unde ziceai ca mergem ? supse Anette ca rupa ,iarasi gandurile prea profunde pentru viata pe care o alesese.
- Memoria ta scurta ma uimeste ca de obicei ! Cum poti tine minte opere inregi si nu poti retine faptul ca noi.., (facea pauze intre cuvinte ca atunci cand explici unui copil mic)am plecat... da ? ... de la petrecere... si mergem sa cumparam... sampanie... , pentru ca nu mai avem . Inteles ?
Anette zambii si incepu sa fredoneze un cantec , un colind . Nu stia unde-l ascultase.
Cele doua prietene intrara pe o straduta mai mica cu un singur sens de mers . Cateva ghirlande cu globulete ,unele sticate, si un far o luminau. Se vedeau totusi firmele magazinelor mari „S.R.L. Fu-Fu~La-La Coforâ€, . „Magazin mixt . S.C. Gutaxuâ€s.a. Staduta acoperita de zapada era intesata pe partea dreapta de masini parcate bara la bara de-a lungul blocurilor. Pe partea opusa , unde inca mai exista o fasie trotuar , in fata unui magazin alimentar o batrana corpolenta si cocosata , dar deloc solida statea in fata mesei cu cativa Mos Craciun din plasctic si mere invelite in caramel , tinute sub o punga transparenta pentru a nu fi afectate de fulgii timpurii. La baza mesei in partea dreapra pe niste cutii avea un aparat vechi de facut cafea si ceai . Masa pe care isi avea marfa era impodobita cu o instalatie de brad , care , reda ragusit melodia cantecului „Jinglle Bells†. Batrana le zambii fetelor care mergeau prin centrul stradutei pe ccare nu mai circula nici-o masina .
Anette vroia sa planga. Femeia care statea sa vanda lucrurile astea... de ce o face ? Si melodia ragusita , si zambetul ei , tabloul vazut cand intoarse capul , care o infatisa cu coatele sprijinite de masa incalzindu-si mainile , pe o cana de cafea , in fata magazinului , sub beculete ... De ce au aparut toate acum ? De ce nu o puteau lasa in visarea ei ? Stranse nervos salul ; simtea sa nu mai poate reprima pentru mult toate astea.
Cele doua au ajuns la un super-market deschis non-stop . Ana isi lasa prietena pe o banca cat fugi sa cumpere sampania. Anette isi prinse parul cu un elastic . Stranse salul ca putu . De ce face toate astea ? De ce petrece astfel Craciunul?De ce femeia aceea a zambit? De ce amana raspunsuri? De ce ...?
Cele doua s-au intors chicotind . Intrara pe straduta unde era mai devreme femeia care vindea mos craciuni , cafea si ceai .
-Ma scuzati domnisoarelor , n-ati vrea un ceai e frig afara ? batrana zambii sincer.
Cele doua se privira....
-Da, sigur !
-Dar trebuie sa-mi promiteti ca o sa fiti cuminti ... spuse femeia pe un ton ironic.
„Promit ! Promit ! Promit ! Promit ! Promit ! Promit ! Promit ! Promit ! Promit ! Promit ! Promit ! Promit !†cuvantul ii pulsa in minte .
Nu mai plânge Maica mea
Scutecele noi ţi-om da
Prea Curata Pruncul sfânt de-I înfăşa
Arunca grabirta sticla in bratele Anei . Saruta mana femeii . Si fugii lasandu-le pe cele doua uimite .Ea nu putea fi nefericita de Craciun nu putea , traia o viata excelenta doar datorita acestei zile .. Nu putea
Oricat de rece era curtea nu-i era nici frig ,nici frica . Stia ca nu putea fi mai fericita , decat ar fi tinandu-si promisiunea . Viata ei fata sems , gandurile , bizare erau inutile .Se afla acolo ... Doamne cat era de fericita ! Ingenunche si lasa lacrimile sa lase urme mai adanci de cat s-ar crede in marmura inghetata... Doamne cat era de fericita !
„ Noi o sa fim mereu impreuna de Craciun . Promit !â€
La Vitleem colo-n jos...
