09-02-2008, 05:56 PM
foarte interesante..ale mele nu sunt chiar asa reusite..
e cam scurta si cam ciudata.. ce sa-i faci..
e cam scurta si cam ciudata.. ce sa-i faci..
Cadere....
Plangi, si totul ti se pare a fi gresit,ura revine si amintirile reinvie. Esti in cel mai inalt punct acum,gata sa te arunci in gol, gata sa–ti inchei viata, gata sa versi ultima lacrima.
Vine, te impinge, aluneci , cazi, zbori, pamantul te cheama, ingerii striga, chemarea despica padurea, lacrimile inunda golul, inca zbori.
Sare si el.Zboara. Ii vezi in ceata aripile.Mintea se opreste.Realizezi.Cazi.Zborul se opreste. Cobori ca un inger fara aripi.Nu gandesti.Inchizi ochii.Timpul se opreste. Ajunge la tine, te prinde de mana,mai apoi te ia in brate.Iti vorbeste incet.Descrie. Dar ce? Deschizi ochii si visul se spulbera. Cuvintele iti rasuna in minte.Inca nu ai cazut.Ai uitat? Ai mult pana jos.
Apare.Nu te poti misca.Puterea chemarii te-a paralizat.Unde sunt aripile promise? De ce? Trebuia sa poti zbura.Ti-a promis.O, da! Ai uitat nu-i asa? A fost doar o iluzie.
Iti aduni toate fortele si-l strigi. Apare.E ca in vis. Te prinde, mai apoi te ia in brate. Aceleasi soapte. O,nu! Stii ce descrie.E moartea ta. Te-a speriat.Isi scoate sabia si iti raneste spatele,iar aripile incep sa apara,dar sunt mici si nepregatite.Acum zambeste. Si-a atins telul.Te saruta, apoi dispare.
Nimic nu mai conteaza.. sangele se prelinge pe mainile tale, pe degetele tale.. pe aripile tale, ce au aparut prea tarziu.
Vrei doar sa plangi,sa uiti...vrei sa uiti... dar daca s-ar intoarce,l-ai prinde de mana si l-ai implora sa ramana.
Ti-ai dat seama cum este cu adevarat, dar prea tarziu.Aripile tale inca nedezvoltate au fost frante.Ai realizat ca nu esti pregatita, inca nu este timpul sa zbori si sa te lasi purtata de vise,dar mult prea tarziu..
Agonia te-a imbratisat iar ochii iti sunt impaienjeniti, sangele incepe sa-si faca efectul.Te simti intre ingeri.
Il vezi si pe el.Intinzi mainile, incepi sa alergi, dar pare tot mai departe.Te opresti brusc.Ti-ai promis candva ca nu va mai face parte din viata ta, dar e prea tarziu.
A vrut doar sa se joace, a plecat, dupa care a revenit zambind, iar tu ai fost cucerita.Dar sufletu-ti plange, inca il mai astepti.Ai da orice sa stergi zambetul acela sarcastic al celui in care ti-ai pus toate sperantele, al celui in care ai crezut pana in ultima clipa, dar e imposibil acum sa mai faci ceva.
Inchizi ochii, dar imaginea lui nu iti da pace... ii deschizi,el tot acolo. Ii strigi ca il urasti, ca ti-a distrus viata. Iti raspunde sec “Stiu†dupa care pleaca. Ploapele iti cad, iar intunericul te acapareaza.
Ai visat, ai iubit,ai sperat, ai zambit,ai plans, ai ras, ai atins apogeul, ai picat in gol, ai cazut, s-a terminat...
Vine, te impinge, aluneci , cazi, zbori, pamantul te cheama, ingerii striga, chemarea despica padurea, lacrimile inunda golul, inca zbori.
Sare si el.Zboara. Ii vezi in ceata aripile.Mintea se opreste.Realizezi.Cazi.Zborul se opreste. Cobori ca un inger fara aripi.Nu gandesti.Inchizi ochii.Timpul se opreste. Ajunge la tine, te prinde de mana,mai apoi te ia in brate.Iti vorbeste incet.Descrie. Dar ce? Deschizi ochii si visul se spulbera. Cuvintele iti rasuna in minte.Inca nu ai cazut.Ai uitat? Ai mult pana jos.
Apare.Nu te poti misca.Puterea chemarii te-a paralizat.Unde sunt aripile promise? De ce? Trebuia sa poti zbura.Ti-a promis.O, da! Ai uitat nu-i asa? A fost doar o iluzie.
Iti aduni toate fortele si-l strigi. Apare.E ca in vis. Te prinde, mai apoi te ia in brate. Aceleasi soapte. O,nu! Stii ce descrie.E moartea ta. Te-a speriat.Isi scoate sabia si iti raneste spatele,iar aripile incep sa apara,dar sunt mici si nepregatite.Acum zambeste. Si-a atins telul.Te saruta, apoi dispare.
Nimic nu mai conteaza.. sangele se prelinge pe mainile tale, pe degetele tale.. pe aripile tale, ce au aparut prea tarziu.
Vrei doar sa plangi,sa uiti...vrei sa uiti... dar daca s-ar intoarce,l-ai prinde de mana si l-ai implora sa ramana.
Ti-ai dat seama cum este cu adevarat, dar prea tarziu.Aripile tale inca nedezvoltate au fost frante.Ai realizat ca nu esti pregatita, inca nu este timpul sa zbori si sa te lasi purtata de vise,dar mult prea tarziu..
Agonia te-a imbratisat iar ochii iti sunt impaienjeniti, sangele incepe sa-si faca efectul.Te simti intre ingeri.
Il vezi si pe el.Intinzi mainile, incepi sa alergi, dar pare tot mai departe.Te opresti brusc.Ti-ai promis candva ca nu va mai face parte din viata ta, dar e prea tarziu.
A vrut doar sa se joace, a plecat, dupa care a revenit zambind, iar tu ai fost cucerita.Dar sufletu-ti plange, inca il mai astepti.Ai da orice sa stergi zambetul acela sarcastic al celui in care ti-ai pus toate sperantele, al celui in care ai crezut pana in ultima clipa, dar e imposibil acum sa mai faci ceva.
Inchizi ochii, dar imaginea lui nu iti da pace... ii deschizi,el tot acolo. Ii strigi ca il urasti, ca ti-a distrus viata. Iti raspunde sec “Stiu†dupa care pleaca. Ploapele iti cad, iar intunericul te acapareaza.
Ai visat, ai iubit,ai sperat, ai zambit,ai plans, ai ras, ai atins apogeul, ai picat in gol, ai cazut, s-a terminat...