Blestemul Zburatorilor

[Jigoku]

Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată,
Am să te iert -
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!...
Ion Minulescu- Celei care minte

Ii intinde bratul si el isi impleteste degetele cu ale ei. Nu poate sa-si imagineze cum s-a indragostit de o muritoare, sau de ce il doare atat de tare pieptul. Tanara nu asteapta,se agata de gatul lui si il saruta. Simte cum tremura sub palmele sale,spatele lui e rece si dur,ca piatra. Se lasa pe spate si inchide ochii,asteptand raspunsul strainului fermecator.
O adiere usoara ii mangaie fata,apoi liniste,nemiscare. Nerabdatoare intinde mana si vrea sa-l apropie…dar el, el a disparut. Ofteaza si inchide ochii,sperand ca-l va putea visa. O singura noapte,apoi vor fi impreuna pe veci.

***

Intra pe fereastra, elegant si seducator, ca intotdeauna. I-a promis ca o va lua cu el si vor dansa pe raze de luna,o va face a lui pe veci. Se intoarce catre pat,unde urma sa o vada dormind, zambind in somn,soptindu-i numele.

***

Nu si in seara asta. Patul era gol,iar asternuturile rupte. Disperarea se putea citi in ochii negri,patrunzatori. Daca n-o gasea, avea sa se lase prada neantului, va refuza sa-si mai conduca rasa, ii va ucide pe toti.
O sclipire i-a atras atentia din mijlocul dezastrului. Lantisorul ei fusese rupt, cel care avea menirea sa-i tina departe pe tinerii noptii.
Acum nu mai era nici un dubiu, unul dintre ai lui il tradase,ii luase sufletul.
Se aseaza pe pat si plange.Isi plange pierderea, il plange pe tradator,se plange pe sine. Lacrimile stralucesc in intuneric, filtrand lumina lunii pline ce incerca sa-l aline.
Suferinta ii tulbura judecata. Se gandeste doar la ea si la soarta celui care a indraznit sa i-o fure. Se ridica si sare pe fereastra,hotarat ca in noaptea asta sa o recupereze sau sa distruga totul.

***

Ajunge in fata usilor masive ale conacului in care se aduna in fiecare seara cei din neamul sau. Un grup de tineri fermecatori, nemuritori si intunecati.Adesea confundati cu vampirii,le place sa rada de muritori, sa-i chinuie,sa-i sperie si sa-i ucida,ca sacrificiu adus propriilor persoane sau zeului suprem , Thein.
Le tranteste fara sa le atinga, intra hotarat, iar ecoul pasilor sai pe marmura alba le atrage atentia celorlalti,care se aflau in jurul unei mese, imbracati in costume elegante, albe.
Toti radiau de incantare, zambeau si il priveau cu interes pe strain.
Paharele de cristal din mainile lor straluceau, lasand culorile sa danseze peste vinul alb si pe chipurile lor palide, perfecte.
Unul din ei se si-a intins bratele spre noul venit.
-Philip! Nu te-am mai vazut de sute de ani! Vocea ii este calda si vesela, aproape sincera.
Strainul scoate ceva din buzunar si il arunca pe masa, in fata tuturor.Este lantisorul cu pandantiv luat din camera tinerei.
-Unul din voi a luat-o. O vreau inapoi! In camera mare, ecoul cuvintelor se aude prelung si sinistru.Il fixeaza cu privirea pe cel care se ridicase,asteptand un raspuns.
In locul unei explicatii, sala se umple de rasul zgomotos al celor de la masa.
-Ne jignesti,Phil. Nu ti-am fura iubita…daca am fi siguri ca n-o vei transforma.
Mania ii cuprinde trupul,iar in secunda urmatoare masa era doar o gramada de lemne.
-Hei! A fost scumpa! Liderul lor se ineca de ras.
-Unde e? Arthur, nu te juca! Vocea ii era sugrumata de furie, puternica.
-Linisteste-te! Ii ordona unul din ei, dupa care ii pune mana pe umar.
O privire din partea strainului si tipul il prinde bine de brat si il arunca in coloana de marmura alba.
Din capatul scarilor se aude un strigat. Tanara coboara in graba si alearga catre tanarul cazut.
-Zburatorule! De ce ai venit? Nu trebuia sa ma cauti!
Philip si-a scuturat capul si a sarit spre fata,imbratisand-o. Ea l-a respins si s-a indreptat catre cel numit Arthur.

[BloodyInnocence]

Imi pare cunoscut numele, dar sincer nu pot sa iti spun de unde, oricum titlul m-a atras sa iti citesc creatia.
Am inteles c-am ce se intampla in mare dar lipsa de detali si lipsa unei descrieri ample nu fac decat sa creasca suspansul si sa invaluiasca povestea intr-o aura de mister. imi aduce aminte de o poveste, un basm. Mitul zburatorului asta era la Eminescu, nu?
Oricum nu conteaza, ceea ce conteaza este ca mi-ai atras atentia. chiar sunt foarte curioasa sa aflu care este povestea celor doi, a Zburatorului si a fetei si de ce aceasta l-a tradat.
Momentan nu ma iau nici de lungimea capitolului, pentru ca este primul capitol si primul capitol este destul de greu de scris si sunt sigura ca pe parcurs o sa il mai schimbi(poate nu si aici pe site, dar in documentul tau sunt sigura ca vor exista schimbari) si nici de celelalte lucruri. Astept sa vad urmatorul capitol. Momentan este ok, nu exista ceva care sa nu imi placa sau sa imi displaca foarte tare. Totul se imbina si creeaza acea stare de mister care ma face sa vreau sa aflu mai mult.

[Zăpă]

In sfarsit si eu p`aci si imi cer scuze de intarziere; promisesem ca trec pe aici acum ceva vreme.
Ei bine, m-am bucurat tare mult sa-ti citesc creatia care este foarte bine elaborata. Imi place cum ai inceput, defapt mi-a placut totul. M-ai introdus perfect in poveste.
In mare parte am inteles din poveste, insa nu sunt cu toate detaliile puse la punct.
Povestea are o aura de mister, ceea ce este bine, ma face sa citesc mai mult si as aflu totul despre persoana respectiva.
Cat despre titlu nu am ce comenta, este destul de okey. Nu vad inca legatura sa cu continutul, insa nu-i paguba, este primul capitol si nu trebuie sa ni se dezvaluie adevarata poveste inca de pe acum.
Imi place ca ne ti in suspans, defapt tot capitolul intai a fost plin de suspans. Eram curioasa ce va face, daca isi va gasi iubita etc.
Momentan nu stim povestea celor doi tineri, insa probabil o vom afla in urmatoarele capitole, ceea ce ar fi minunat pentru ca am putea intelege si mai bine continutul. Ai un mod de a scrie diferit fata de cea am citit pana acum. Ai un vocabular dezvoltat, iar cuvintele sunt bien alese pentru a ne tine in mister total.
Pana acum mi se pare okey, astept capitolul doi si cat de curand posibil, caci sunt tare curioasa ce se va mai intampla cu Philip si iubita sa.
Succes la scris!

[Apathy]

Tu care spuneai ca ti-ai iesit din mana>.>.
Nu ma asteptam la mai putin din partea ta, primul capitol a fost pe masura asteptarilor. Mai ai inca acelasi stil caracteristic tie, plin de mister, lasandu-ne in suspans la fiecare final de capitol. In ceea ce priveveste titlul, este la fel de original ca si cel al vechiului tau fic cu care se aseamana " Blestemul sangelui"
Ce as putea sa-ti mai spun? Originalitatea, stilul unic...
Se poate si mai bine intr-adevar, dar este foarte bun pentru cineva care nu a mai scris fic-uri de cateva luni bune, asa ca nu mai fi atat de modesta.
Spor la scris in continuare^^.

[Jigoku]

Mă-ntreb:
Cel care-am fost cândva
Tot eu sunt ÅŸi-azi?...
Sau sunt altcineva?...
Confraţii mei - e drept - nu bănuiesc
Că sunt şi morţi rebeli care trăiesc!
[…]
Continuu să trăiesc,
În timp ce criminalii mei confraţi
Trăiesc din semne de-ntrebare
Şi putrezesc ne-nmormântaţi...

[Ion Minulescu-Povestea mea si a lor]

Statea lipit de marmura rece si ii privea uimit.
Ea, frumoasa lui iubita, fiinta careia si-a daruit inima, inalta si subtire,completeaza decorul…rochia lunga si albastra contrastand cu paru-i blond si lung,pana la mijloc,impodobit cu fire dintr-un material pretios,stralucitor.
Ochii intunecati il fixeaza cu raceala,iar buzele-i rosii contureaza un zambet.
O vede si acum la fel de inocenta ca in mijlocul asternuturilor ei,imbracata in rochita alba de dantela,cu parul incurcat si adormita,o aude soptindu-i numele. Nu poate sa creada.
Asta e clipa in care mania se topeste,iar el este ingropat de dezamagire si mahnire.
Este pentru a doua oara cand se simte distrus. Durerea din piept nu-i da pace, il face sa-si stranga pumnii si ii aprinde dorinta de razbunare. Nu suporta tradarea, necinstea si singuratatea,dar acestea sunt tot ceea ce viata eterna ii ofera. A trecut atata timp de cand nu a mai simtit nevoia sa ucida, iar acum aceasta dorinta s-a intors cu forte noi, inzecite.

Langa tanara tradatoare sta Arthur,zambind prieteneste.
Philip stie insa ca acea privire face mai mult decat daca ar fi ucis pe loc,fara vreo explicatie.
Ochii lui argintii ii arunca sageti inveninate,priviri victorioase. Parul lung ii este prins la spate in coada, chipul perfect fiindu-i incadrat doar de o suvita in partea dreapta,ce ajunge pana la umar.
Pielea ii este alba si fina, apropiindu-se de nuanta marmurei, iar costumul pare proaspat spalat si aranjat, accentuandu-i astfel perfectiunea. Idealul suprem, combinatia optima de malefic, frumusete si eleganta.
Sutele de ani trecute peste chipul sau nu se observa,a ramas la fel de curios si perseverent ca in primii ani,anii in care il crease pe Philip. Parintele sau ii furase iubita.
Pare ca blestemul nu il deranjeaza.

Plin de manie, se ridica si se apropie de fata, ii mangaie parul, chipul, buzele, dupa care se intoarce spre usa si dispare in cateva secunde. In urma lui, ea cade in genunchi plangand.
-M-ai obligat sa-l tradez! Striga disperata.
Arthur se apleaca si o prinde de mana, dupa care o saruta.
-Frumoasa mea, nu vei regreta. Am sa te transform,vei trai cu mine vesnic!
Cei de la masa,sau ce mai ramasese din ea,pana atunci martori tacuti ai tradarii, au tresarit. Unul din ei se ridica si isi indreapta pasii spre fata ingenuncheata si partenerul sau.Este sigur pe el si hotarat sa intrepte greseala. Il prinde de umar si il intoarce cu fata catre el,dupa care il loveste suficient de tare ca pielea sa capete o nuanta rosiatica. Surpriza se poate citi pe fata lui Arthur, care se multumeste sa maraie incet, in timp ce-si acopera obrazul lovit.
-Nu poti transforma o femeie! Incalci legea.
-Yann, esti prea dur. Nu ar fi prima. Mermaid traieste inca si ii place viata asta.
-Mermaid a fost o greseala! Te voi impiedica sa o repeti! Vocea ii era determinata. Este mai batran si mai intelept, fiind primul din aceasta generatie de rebeli Zburatori.
-Nu vei reusi. Sopti Arthur,incercand sa-si asigure mai mult propria persoana.

In cateva secunde, Yann ajunge in capatul scarilor,cu tanara in brate. A lasat-o jos si a trecut o mana dupa mijlocul ei. Inalt si solid, in costumul deschis si elegant arata ca un cavaler gata sa-si conduca aleasa inimii spre balul regal, insa nu are acest gen de intentii.
Ea isi scutura capul debusolata de viteza ametitoare de mai devreme si isi pune mana pe umarul barbatului,privindu-i pe cei de la baza scarii.
Tacerea se asterne si Arthur priveste stupefiat peisajul.
Un scancet inunda incaperea,apoi rochia albastra devine violet,iar ochii fetei se pierd in gol,dupa care se inchid.

***

Philip tresare.

[BloodyInnocence]

Trebuie sa fiu de acord cu Apathy, chiar esti foarte modesta.
Nu as fi crezut asa ceva, dar este minunat. desi eu sunt adepta unei descrieri complexe plina de tot felul de metafore si epitete care cateodata da o senzatie de plictisitor din cauza prea multor detalii, tu m-ai facut sa ador acest mod in care tu povestesti. folosesti propoziti simple, scurte care sunt incarcate de sentimente si care transmit mult mai mult decat ar putea sa transmita o fraza plina de detalii.
imi place nespus de mult cum decurge actiunea si poveste si sunt curioasa pe ce drum ma vei conduce.
Mi-a placut la nebunie ultima propozitie si ultimul paragraf.
Ai o originalitate rar intalnita si un talent uimitor de a face din ceva extrem de simplu foarte complex si frumos, invaluit intr-un total mister. nu as fi banuit niciodata(bine aveam cateva teorii, dar sincer aceasta cu tradatoarea nu as fi considerat-o) aceasta continuare, m-ai uimit.
singurul lucru pe care mi-l doresc este sa am sa citesc mai mult din aceasta poveste.
Astept next-ul.>:D< Spor la scris!

[Jigoku]

Răspunde-ne de unde vii,
Prin care lumi trăişi coşmarul nepovestitelor poveşti
Şi-n care stea găsişi culoarea decoloratei nebunii?...

De unde vin?...
De unde pot veni, când ochii-mi,
Plini de regrete şi tristeţi,
Par două candele aprinse în cripta morţilor poeţi?

[Ion Minulescu- Romanta noului venit]

Stia ca asa va fi. A ucis-o, asa cum el il va ucide pe Arthur intr-o zi. Ii va rapi iubirea si iubirii i-l va rapi pe el.
Merge incet in lumina diminetii pe strazile pustii de la marginea orasului. Niciodata nu s-a simtit atat de manios, atat de jalnic si niciodata nu a simtit un asemenea dezgust pentru soarta , pentru propria persoana sau pentru cei din rasa lui. Dar ea il tradase, il schimbase cu zburatorul rebel si intunecat, ii rupsese inima si acum nu o poate strange la un loc,n-o poate lipi. Vrea atat de mult sa se termine totul, sa imbatraneasca si sa moara alaturi de o femeie credincioasa, sa-si vada copiii si nepotii crescand. De ce viata vesnica nu o primesc cei care o vor cu adevarat? De ce nu i s-a dat dreptul sa aleaga ce vrea sa fie?
Se uraste, pentru sentimentele care-l murdaresc, pentru lanturile ce-l tin pe pamant si pentru soarta ce o are.
Ramane in fata unui magazin, in geamul caruia se oglindeste un tanar inalt si brunet, cu parul lung lasat pe spate, imbracat in negru, dezamagit si pierdut. Hainele prafuite tradeaza lupta de mai devreme, dar nu-i pasa. A hotarat sa mearga spre tinuturile sudice, unde-si va gasi adapost alaturi de ceilalti Zburatori Alfa. Acolo o va regasi pe Mermaid si se va retrage in bratele ei, in bratele celei care l-a invatat in primii lui ani, dupa ce Arthur l-a parasit. L-a creat si apoi l-a parasit. Il uraste.

***

-Nu! Urla Arthur sfasiat.
Corpul tinerei se lasa in bratele lui Yann, care-si scoate unghiile din spatele ei,tinandu-i inima in mana. Sangele ii pateaza costumul si pielea, iar mirosul umple sala, facandu-i pe cei de pe scaune sa adulmece curiosi si intaratati.
-Beta idiot! Striga disperat tanarul, zburand catre barbatul care-i tinea iubita moarta in brate.
Yann arunca fata in josul scarilor si il prinde pe Arthur de mana, dupa care se sterge de sange pe pieptul lui, facandu-l sa maraie. Sangele il imbata. Dar el nu era vampir, nu-i era vital. Era doar un capriciu, unul periculos. Se uita scarbit la ceilalti care sar spre cadavru sfasiindu-l. Disigma. Nou nascuti. Ii va ucide.
Atentia ii e atrasa de ceva cald care-i zvacneste in palma. Inima ei. A ei.
Zburatorul de langa el a disparut deja. Acum e numai el, el si inima prea-frumoasei.
Atat de calda, atat de dulce… Plange si inspira aerul incarcat cu aroma ei divina. Inchide ochii si musca. Oh! Atat de frageda,de pura! Il intelege pe Philip, dar nu-i pare rau. Chipul i se umple de sange, dar nu se satura. Vrea mai mult, mult mai mult. Isi linge degetele, exact ca acei disigma pe care-i uraste. Nu-i pasa, e buna.

***

L-a numit Beta. Nu este un Beta, are sange de Alfa!
Yann sta in camera lui, intins pe covorul violet ce-l iubeste atat de mult si incearca sa-si inece mania. Privirea ii ramane pe tavan,in timp ce-si linge mana plina de sange. Are gust bun, dulce, de fecioara. Nu-l putea lasa pe Arthur sa faca aceeasi greseala ca el, e inca tanar si naiv, crede ca dragostea dureaza o eternitate.
Mermaid era o tanara naiva cand a cunoscut-o. A sedus-o si i-a rapit virginitatea, apoi a trasformat-o, iar ea l-a parasit. Ii simte inca ura pentru viata ce o duce, viata care nu poate fi incheiata.

***

La celalalt capat al lumii, Mermaid se gandeste la acelasi lucru, cu un pahar de cianura in mana. Vrea sa moara, sa vada ce e dincolo de viata asta mizerabila? A incercat orice: otrava, streang, arme, droguri si caderi de la inaltime. Cel mult 3 zile. Atat i-a trebuit sa revina in lume.
Ceva o deranjeaza, o bataie in usa. Se ridica si deschide, iar paharul ii aluneca si se sparge. Sare la gatul nou venitului si il darama pe iarba din fata casei. Il saruta si ii mangaie parul, insa el nu-i raspunde.
Priveste cu atentie si observa urmele lasate de lacrimi pe chipul lui, praful ce-i acopera pielea si hainele murdare. Se ridica grabita si il studiaza cu atentie. Stia privirea aceea, sclipirea manioasa si trista. Acum intelege de ce este acolo si ce vrea de la ea, alinare si vorbe bune. Il prinde de mana si ii sopteste,intorcandu-se catre casa:
- Intra, trebuie sa faci o baie. Imi povestesti ...
Nu reuseste sa termine. Ceva o apasa pe spate, il simte in ea si apoi pe piept. Cade in genunchi si se prabuseste in praf. Nu avea sa se mai ridice vreodata.

[BloodyInnocence]

shame on me.
Am citit acest capitol aseara dar lenea si oboseala si-au spus cuvantul si nu am mai avut nici un chef sa stau si sa iti spun parerea mea, dar acum am venit sa recompensez.;))
Chiar ai un talent pentru a crea suspansul. In timp ce lamuresti cititorul cu privire la ceea ce s-a intamplat in capitolul trecut ai grija sa il bagi din nou in ceata cu alte lucruri care se petrec in capitolul actual.
Deja fata care la inceput era pe primul plan si care a cauzat toata acea disputa cade acum in acest capitol pe planul doi, deoarece in primul plan intra conflictul dintre Zburatori - Arthur si Yann si Arthur si Philip - urmat indeaproape de acea intalnire dintre Mermaid si un alt Zburator care cred ca a omorit-o pe fata. Oricum imi place foarte mult modul in care povestesti. Nu ma deranjeaza deloc faptul ca nu ai multa descriere si ca nu descrii locurile inconjuratoare decat acolo unde este cazul, pentru ca acest lucru accentuzeaza importanta acestor detalii pe care tu le descrii.
Nu am ce sa schimb, literalmente.
Bafta la scris si astept urmatorul capitol.

[Zăpă]

Imi cer scuze de intarziere.. Whatever`...
Poi tin sa-ti spun ca ai talent nu gluma. Ai un stil foarte diferit de a scrie, de a povesti, de a descrie.
Nu este incarcat cu fel si fel de epitete sau mai stiu eu ce figuri de stil. Este simplu, dar suna foarte bine si imi place tare mult.
Povestea este absolut fascinanta, pot spune. Este deosibita si originalitatea i se contureaza si datorita modului tau de a scrie.
Modurile de expunere sunt bune si te descurci minunat.
Imi place caracterul lui Arthur. Este asa de... impunator si protector. Pur si simplu in ador. Numele personajelor sunt foarte bine alese, imi plac la nebunie.
Sunt curioasa ce se va intampla intre Mermaid si Philip. Si ce se va intampla cu fata aceea care era iubita lui Phil. Si ce va face Arthur in privinta asta. Sunt foarte nerbadatoare.
Sa vi repede cu urmatorul capitol.
Succes!

[Jigoku]

Tu nu-nţelegi
Că-n orchestrarea întregirii noastre
Nu-i ciripit de păsărele-albastre,
Ci-i răcnet doar de bestie turbată,
Ce-ţi sângerează-obrajii şi te muşcă
De câte ori încerci s-o-nchizi în cuşcă
Sau de piciorul patului s-o legi?...

Philip simte o presiune pe umeri, apoi o mana il prinde de gat si se afla in cadere libera,de deasupra norilor. Se rasuceste la timp si reuseste sa ajunga in picioare pe pamant, impreuna cu atacatorul sau. Se simte putin ametit,dupa ce a schimbat altitudinea atat de repede.
-Oh, Alfa!
Atacatorul cade in genunchi la picioarele brunetului , fara sa indrazneasca sa-l priveasca. Surprins de aceasta schimbare, Philip ii pune mana pe umar si il ridica, dupa care il forteaza sa-si arate chipul.
Are ochii rosii si mari, proaspat hranit,probabil un disigma . Tremura si buzele i se miscau frenetic, lasand sa se vada dintii perfecti si coltii subtiri. Ia mana de pe el si se mai linisteste,poate vedea cum spasmele se reduc la un tremurat usor, ca si cum i-ar fi frig. De pe incheietura ii curge sange inca, era nou nascut.
Creat si abandonat,cel mai probabil. Cat de ticalosi pot fi cei ce fac asta?
-Linisteste-te,tinere. Ii sopteste Philip pentru a-l calma. Vocea-i blanda reuseste sa-l mai animeze pe disigma, care priveste dezorientat in stanga si-n dreapta.
Brunetul il priveste plin de compatimire, stie cum este sa fii singur in lumea asta blestemata a zburatorilor.
Senzatii noi, simturi mai ascutite.
Auzul incredibil de fin, abilitatea de a vedea si cele mai mici detalii, de a sari la inaltimi ametitoare si de a zbura, toate sunt atat de ciudate la inceput. Mai este si foamea de sentimente, setea de sange, incredibil de greu. Cel mai rau este blestemul, cel care-i distruge pe rand, de la Alfa pana la disigma.
Copilul din fata lui nu merita o asemenea soarta. Pare sa aiba in jur de doua zeci de ani.
Parul blond, pana la umeri il face sa semene cu un erou ratacit si ochii rosii ii sunt plini de disperare. Pielea inca are aspect uman, e fierbinte, il face sa transpire, sa fiarba si il ucide incet,incet. Se intoarce spre o amenintare ascunsa in copaci si ii permite lui Philip sa vada ranile ce-i acopera spatele.
Acesta e momentul in care mila il copleseste si ii pune mana pe umar,intorcandu-l cu fata.
-Nu-ti fie teama, pustiule . Am sa te ajut.
Blondul il priveste nedumerit si speriat, insa in ochii lui se poate citi speranta.
-Atat de sete…de foame… incepe sa sopteasca. Vocea ii e inalta, angelica, dar terifiata.
Philip inchide ochii si ofteaza adanc. Imagini din trecutul sau il bantuie.

***

-Unde pleci?
-Nu pot sa raman cu tine, esti dezgustator! Il impinge si se indeparteaza.
-Nuuu! Stai! Te rog, nu ma parasi! Vocea i se sparge si cade in praf.
E singur si speriat, ce se intampla cu el?Foame, sete, cald, toate in acelasi timp, il dor si ii mistuie sufletul. Vrea sa bea, vrea sa manance, isi vrea viata inapoi.
Se ascunde sub nisip si asteapta sa ramana fara aer si sa moara in chinuri, insa este dezamagit.
Gura si narile ii erau pline de praf si aerul disparuse demult,dar ramane constient si infometat .
Simte miscare deasupra lui si spera ca strainul sa-l ucida. O mana micuta trece de micul mormant si il prinde de mana, dupa care il trage afara.
Il imbratiseaza si ii spune ca totul va fi bine. Ei nu ii e frica, nu-l crede dezgustator, nu-l paraseste. Ii mangaie parul si ii sopteste o poveste.

***

-Numele meu e Paul. Isi coboara glasul pe masura ce vorbeste, pana ce acesta ajunge aproape o soapta. Locuiam cu ai mei intr-un conac nu departe de aici, iar ea a venit infrigurata la usa noastra, asa ca am primit-o. Ne-a spus ca ii e foame, apoi s-a repezit la parintii mei si i-a ucis fara mila. Mi-a jurat ca o voi intelege candva, si a vrut sa ma sarute, dar am fugit. Asa am capatat zgarieturile de pe spate, sunt de la unghii…
-A vrut sa te ucida. Intervine Philip ganditor.
-Nu stiu… dar mi-a prins mana si a facut asta, spune tanarul intinzand mana si aratandu-i incheietura. Apoi au venit setea, foamea, durerea…
Paul incepe sa planga si sa tremure. Brunetul se indreapta spre el si il imbratiseaza, soptindu-i aceeasi prima poveste pe care a auzit-o si el.

***

Un zgomot puternic il face sa se ridice de pe covorul sau preferat si sa iasa din camera. Ajunge pana in capatul scarilor, de unde vede 3 cadavre sfartecate, imprastiate in sala de marmura. Pe unul din scaune se afla ucigasul. Are in fata un platou de argint pe care stau trei inimi,inca fierbinti.
-Buna, Yann.