26-09-2009, 12:08 PM
OKy Doky...am reveniiit cu capitol nou \:d/ acum sa vedem si parerea publicului:D
Capitolul 3: Saptamana perfecta...
Am scapat de la scoala...OK acum la sediu. Am primit mesaj ca am o noua misiune. Oricum intai trec pe acasa sa ma schimb. Imi arunc ghiozdanul pe canapea in speranta ca se va rupe si ma duc sa imi fac un dus. Am iesit revigorata din baie si m-am indreptat spre dulap. Mi-am luat pe mine blugii negri si un tricou rosu si am plecat.
Am mers aproximativ jumatate de ora, si iata, am ajuns. M-am dus direct la Boss sa imi iau misiunea in primire. De mult nu am mai fost pe teren, poate asa o sa mai scap de gandurile legate de scoala aia tampita.
- Buna Cristal! Ai venit sa iti faci treaba?
- Constincioasa ca intodeauna Boss!Ia sa vad, ce ai pentru mine?
- Un mafiot din Germania a ucis doua persoane in timp ce isi “ achizitiona†un nou tablou. Stii ce ai de facut! Ai grija la garzi, tipul are o securitate foarte stricta. In legatura cu scoala nu iti fa griji, rezolv eu maine dimineata.
- O intrebare...trebuie sa il livrez viu sau in congelator?
- Oricum va fi condamnat la moarte, acele doua femei nu au fost singurele care au murit de mana lui. Deci cum vrei tu.
- OK, plec la noapte. Am primit tot ce am nevoie acasa da?
-Absolut tot, ai grija Cris!
- Ca intotdeauna...
Am plecat spre casa. Cand am intrat pe usa m-am dus direct la dulap. In spatele fundului fals de lemn se afla tot ce aveam nevoie. Mi-am luat costumul negru, clasic, si pistolul. Am urcat pe acoperis de unde aveam sa plec. Ajunsa in mijlocul meu de transport am primit toate datele. Se pare ca trebuia sa merg in Berlin, unde voi scapa de Norbert, dupa porecla lui. In fine nu asta ma interesa, aveam suficient timp pentru cercetari amanuntite pana sa ajung, dat fiind faptul ca eu locuiam in New York.
Orele de zbor au trecut si in cele din urma am ajuns. Mi-am luat parasuta si am sarit. Trebuie sa recunosc ca adoram sa sar cu parasuta, era unul din lucrurile care imi placeau cel mai multe la meseria mea. Am vazut casa din aer, era imposibil sa nu o observi. Mare, cu reflectoare imense, luminata. Ce mai, un castel in toata regula, si eu ma indreptam spre el. Am aterizat la o oarecare distanta de casa, sa nu cumva sa fiu observata. Boss a avut dreptate, locul e impanzit de paznici. Eeee, nu o sa fie chiar asa greu sa trec de ei, toti sunt matahale, nu ma prind ei atata timp cat stau prin copaci. Dupa cum mi-am facut planul m-am cocotat pe crengi si am inceput sa ma misc. Mai aveam putin si ajungeam la poarta, fara sa ma fi observat cineva. Am trecut pe o creanga care parea mai solida. Ce inselatorie, fiind noapte nu mi-am dat seama ca e putreda si am cazut. Mama lui de copac imputit, acum mai trebuie sa trec si de tipii astia, si se pare ca sunt cam multi. OK, sa va vad baieti cum stiti sa luptati. Cu cat sunt mai mari, cu atat cad mai tare, principiul asta se aplica si la ei. Nici nu am avut nevoie de pistol. Jumatatea de ora de impartit pumni si picioare, si gata. Acum sa ajung la tipul ala de data asta, sper, fara incidente ca cel de mai devreme.
Se pare ca nu are sisteme sofisticate de aparare, doar garzi cat se poate de multe. Paseam usor pe langa perete sa nu fiu observata. Si...am intrat. Bingo, fix unde trebuie. Deschid usor usa din fata mea. La naiba ca scartaie! Se pare ca nu voi putea sa trag fara sa ma auda sau asa ceva. In fine imi scot pistolul si trag siguranta, sa fiu gata oricand. Am pasit in interiorul camerei, si l-am vazut. Trona pe un scaun mare de piele, cu o arma in mana, foarte relexat.
- Deci tu esti Norbert? Cam tanar pentru cate ai facut...in fine oricum trebuie sa scap de tine, deci nu imi pasa de varsta.
Nu spunea nimic, nu misca. Atunci mi-a picat fisa, si m-am intors brusc. In timp ce ma intorceam am primit un glonte in umar, dar se pare ca tinta era capul. Tipul asta nu glumea, voia sa imi zboare creierii si nimic mai mult. Mereu cand intram pe teritoriu ostil, prima data trageam siguranta de la pistol. Bun obicei, am apasat pe tragaci in timp ce cadeam, si am nimerit in picior. M-am ridicat de jos si m-am indreptat spre el.
- Oricum o sa mori. Ori ajungi la inchisoare si esti condamnat, ori vei muri daca pierzi mult sange pana ajung sa te ia. Sau mai e o solutie… Te impusc eu acum si scapi de durere!
- Am auzit multe despre tine fetito...Nu m-ar deranja chiar atat de tare sa fiu omorat de mana ta. Esti chiar draguta!
- Si cine isi pateaza mainile cu sange, eu sau tu? Cred ca eu oricum. Desi sa te las sa mori asapa rca mi se pare prea brutal...
Am indreptat pistolul spre el. Durerea ma cuprindea si pe mine si nu stiu cat as mai fi fost in stare sa raman constienta. Iar el daca era viu, aveam sanse sa nu ma mai trezesc niciodata. Am lasat degeteul sa alunece usor pe tragaci.
- Adio!
O bubuitura puternica a zguduit locul. Ma uitam cum se imprastia sangele din corpul lui. Era bine ca pusesem gaz tranchilizant in urma mea, altfel pana acum ar fi venit din nou matahalele alea. Ce ciudat, parca ma simteam altfel. Niciodata nu am avut sentimentul asta, un fel de teama. Am mai impuscat oameni, dar niciodata nu mi-a fost teama. Totusi stiu ce e frica, dar acum e altfel. Pur si simplu ma ingrozeste un lucru, daca o sa afle? Daca nu ma va accepta? Daca o sa ma urasca? Ray, nu vreau sa ma urasca, nu vreau asta. Nu pot accepta sa nu-i vad zambetul idiot...Ce fac?! De cand ma gandesc la el? E imposibil, se pare ca durerea cauzata de rana imi strica creierul. Altfel nu imi explic, de ce m-as gandi eu la el, tocmai la el...M-am lasat usor pe perete, in timp ce auzeam pe cineva alergand pe coridor. Am luat pistolul in mana, pregatita sa trag. Cineva a dat cu usa de perte si a intrat in fuga. S-a oprit si se uita la mine.
- Cristal! Ce ai patit?
- Ce dracu crezi?! Nu e evident? Hai odata de aici si baga-l si pe asta undeva! Nu vreau sa il vad tot drumul pana acasa.
- Adica tot drumul pana la spital vrei sa zici, spuse “salvatorul meu†ingrijorat.
- Tu iti bati joc de mine? Nu am mers pana acum la spital si nici nu am de gand sa incep acum. Hai odata! Eram nervoasa, si discutia cu el, legata de spital si alte de astea nu ma ajuta de loc.
M-am uitat urat la el. Stia ca nu poate face nimic sa ma convinga asa ca s-a supus si am plecat. Pe mine inca ma durea umarul groaznic, dar aveam sa il rezolv cand ajung la avion, am acolo trusa de prim ajutor si tot ce imi era necesar. Ajunsa acolo in cele din urma, am luat alcoolul medicinal din trusa si mi-am turnat pe rana. Durea ingrozitor, dar eram obisnuita. Glontul trecuse pe partea cealalta deci tot ce mai aveam nevoie era un bandaj bun. L-am gasit si pe acela si mi-am rezolvat umarul in nici cincisprezece minute. Mereu faceam asa, cand ieseam ranita de undeva. Trebuie sa recunosc ca impuscata in umar nu am mai ajuns, dar toate au un inceput. In fine mi-am luat bluza inapoi pe mine si m-am dus in cabina. Am adormit pe scaunul meu, chiar ca eram obosita...
Dimineata… Sunt la mine in camera?! O nuuuu, azi trebuie sa merg la scoala. Imi iau repede geanta si cartile, ma imbrac in viteza si plec. Umarul inca imi facea figuri, dar se va potoli el o data si o data. Am fugit pe drum sa ajung in timp util. Si mirare nu am intarziat. Am cercetat fiecare coltisor al creierului meu, poate, poate imi voi aminti ce am prima ora. In fine am ajuns in clasa si m-am indreptat spre locul meu.
- OK, se pare ca ai venit...O sa am de ce rade inca din prima ora, spuse Ray molfaind o guma.
- Adica? Am intrebat eu complet nelamurita.
- Adica avem sport si o sa imi bat joc de tine, simapticut-o!
Tipul ala reusea mereu sa ma enerveze. Lasa ca vede el de ce sunt eu in stare la sport. In momentul acela o durere infernala mi-a lovit umarul. Am scapat un scancet de durere, care speram eu sa nu il fi auzit nimeni. Cred ca in acea scoala totul mi se intampla pe dos, fiindca ma auzise totusi cineva, si anume Ray care se uita ingrijorat la mine...M-am ridicat prefacandu-ma ca nu am nimic, si m-am dus spre vestiar sa ma schimb. Ajunsa acolo, ma intrebam cum sa imi dau bluza jos cu chestia aia la mana. Ma duc intr-un clot mai retras si ma schimb, cu miscari lente si cu o durere infernala. In cele din urma sunt gata, imi pun hainele in dulapiorul meu si plec spre teren. Nu il las eu pe mascariciul ala sa rada de mine, vede el ce inseamna sportul. Am alergat nervoasa spre terenul de handball trecand val vartej pe langa Ray. Imi placea enorm sa joc handball, pur si simplu ma elibera, un singur lucru ma ingrozea, si anume faptul ca profu` poate va avea stralucita idee de a face echipe combinate. Si dupa cum se spune de ce ti-e frica nu scapi, asa s-a intamplat si in cazul meu...Dar fiindca totul trebuie sa fie perfect, ghiciti cu cine am picat in echipa? Ray.
Aveam viteza si ma miscam bine, dar se observa ca nu sunt ca la celelalte ore. Mai scapam cate un scancet de durere atunci cand dadeam la poarta si ma tineam de umar cam des, iar el mereu avea aceiasi privire ingrijorata, tinta pe mine. Care e problema lui, de ce il intereseaza daca traiesc sau mor. Parca eram doar o batausa pentru el. Am plecat capul si am continuat sa alerg in aparare punand capat gandurilor, dar era dificil. Sentimentul acela ciudat din nou, de caldura , sangele fierbe din nou in mine, ma uit la el, la ochii lui negrii. Vreau sa raman asa ma simt bine sa il privesc. In fine imi renincep miscarea si astept sa se termine si ora aceasta. In cele din urma s-a terminat si ora cu bine, m-am dus sa ma schimb. Mi-am luat repede hainele pe mine profitand de cateva momente in care ma mai lasase durerea aceea inforatoare. M-am indreptat obosita spre clasa. Inca patru ore e prea mult, mult prea mult! Mi-am tarat picioarele pana la banca mea unde m-am lasat lenesa pe scaun. Respiram greu si aveam privirea intetosata, dar puteam, trebuia sa rezist durerii. Deodata il vad pe Ray cum se uita ciudat la mine:
- Ce ai patit la umar? Esti toata patata...
O nuu, numai asta nu. Am intors privirea si ma uitam la bluza patata de sange. Tocmai azi avusesem stralucita idee sa port o bluza alba, Iisuse ce miscare neinspirata.
- Nimic....niste aaa, niste ketchup atat tot.
- Ketchup pe umar?
- M-am batut cu mancare, ca la 9 ani, OK?
- Daca zici tu...
Am intors capul si ma uitam la umarul meu sangerand. Mare greseala cu sportul, se pare ca mi-am deschis rana ca o proasta, si pentru ce, pentru el? Dar ma temeam sa nu cumva sa mai pierd mult sange, si asa eram buimaca de la durere. In fine a intrat profa in clasa si a inceput sa bolboroseasca ceva despre biologie si asa mai departe. Pe la jumatatea orei simt cum cineva ma inghionteste.
- Hei, esti in regula? Esti foarte palida, spuse Ray de langa mine.
- Nu am nimic. Lasa-ma in pace!
Am ridicat capul cu greu sa ma uit la el, dar totul era in ceata si corpul meu se misca greu. M-am lasat usor pe el, nemaiputand rezista durerii.
- Cristal! Ce-i cu tine? Cristal!
Am simtit mana lui pe umarul meu ranit, era atat de cald, iar eu asa rece. Ochii mi se inchideau incet - incet rezistand cu greu sa raman constienta.
- O, Doamne, asta e sange! Cris ce ai facut? Rezista pentru mine....Te rog Cristal!
Ma strangea in brate si striga cat il tineau plamanii. Cred ca mai avea putin si urma sa planga. De ce iti faci griji pentru mine Ray? O sa fiu bine, te rog stai linistit, voi fi bine…Atunci nu am mai rezistat si m-am lasat inconstienta sa preia controlul...
Capitolul 3: Saptamana perfecta...
Am scapat de la scoala...OK acum la sediu. Am primit mesaj ca am o noua misiune. Oricum intai trec pe acasa sa ma schimb. Imi arunc ghiozdanul pe canapea in speranta ca se va rupe si ma duc sa imi fac un dus. Am iesit revigorata din baie si m-am indreptat spre dulap. Mi-am luat pe mine blugii negri si un tricou rosu si am plecat.
Am mers aproximativ jumatate de ora, si iata, am ajuns. M-am dus direct la Boss sa imi iau misiunea in primire. De mult nu am mai fost pe teren, poate asa o sa mai scap de gandurile legate de scoala aia tampita.
- Buna Cristal! Ai venit sa iti faci treaba?
- Constincioasa ca intodeauna Boss!Ia sa vad, ce ai pentru mine?
- Un mafiot din Germania a ucis doua persoane in timp ce isi “ achizitiona†un nou tablou. Stii ce ai de facut! Ai grija la garzi, tipul are o securitate foarte stricta. In legatura cu scoala nu iti fa griji, rezolv eu maine dimineata.
- O intrebare...trebuie sa il livrez viu sau in congelator?
- Oricum va fi condamnat la moarte, acele doua femei nu au fost singurele care au murit de mana lui. Deci cum vrei tu.
- OK, plec la noapte. Am primit tot ce am nevoie acasa da?
-Absolut tot, ai grija Cris!
- Ca intotdeauna...
Am plecat spre casa. Cand am intrat pe usa m-am dus direct la dulap. In spatele fundului fals de lemn se afla tot ce aveam nevoie. Mi-am luat costumul negru, clasic, si pistolul. Am urcat pe acoperis de unde aveam sa plec. Ajunsa in mijlocul meu de transport am primit toate datele. Se pare ca trebuia sa merg in Berlin, unde voi scapa de Norbert, dupa porecla lui. In fine nu asta ma interesa, aveam suficient timp pentru cercetari amanuntite pana sa ajung, dat fiind faptul ca eu locuiam in New York.
Orele de zbor au trecut si in cele din urma am ajuns. Mi-am luat parasuta si am sarit. Trebuie sa recunosc ca adoram sa sar cu parasuta, era unul din lucrurile care imi placeau cel mai multe la meseria mea. Am vazut casa din aer, era imposibil sa nu o observi. Mare, cu reflectoare imense, luminata. Ce mai, un castel in toata regula, si eu ma indreptam spre el. Am aterizat la o oarecare distanta de casa, sa nu cumva sa fiu observata. Boss a avut dreptate, locul e impanzit de paznici. Eeee, nu o sa fie chiar asa greu sa trec de ei, toti sunt matahale, nu ma prind ei atata timp cat stau prin copaci. Dupa cum mi-am facut planul m-am cocotat pe crengi si am inceput sa ma misc. Mai aveam putin si ajungeam la poarta, fara sa ma fi observat cineva. Am trecut pe o creanga care parea mai solida. Ce inselatorie, fiind noapte nu mi-am dat seama ca e putreda si am cazut. Mama lui de copac imputit, acum mai trebuie sa trec si de tipii astia, si se pare ca sunt cam multi. OK, sa va vad baieti cum stiti sa luptati. Cu cat sunt mai mari, cu atat cad mai tare, principiul asta se aplica si la ei. Nici nu am avut nevoie de pistol. Jumatatea de ora de impartit pumni si picioare, si gata. Acum sa ajung la tipul ala de data asta, sper, fara incidente ca cel de mai devreme.
Se pare ca nu are sisteme sofisticate de aparare, doar garzi cat se poate de multe. Paseam usor pe langa perete sa nu fiu observata. Si...am intrat. Bingo, fix unde trebuie. Deschid usor usa din fata mea. La naiba ca scartaie! Se pare ca nu voi putea sa trag fara sa ma auda sau asa ceva. In fine imi scot pistolul si trag siguranta, sa fiu gata oricand. Am pasit in interiorul camerei, si l-am vazut. Trona pe un scaun mare de piele, cu o arma in mana, foarte relexat.
- Deci tu esti Norbert? Cam tanar pentru cate ai facut...in fine oricum trebuie sa scap de tine, deci nu imi pasa de varsta.
Nu spunea nimic, nu misca. Atunci mi-a picat fisa, si m-am intors brusc. In timp ce ma intorceam am primit un glonte in umar, dar se pare ca tinta era capul. Tipul asta nu glumea, voia sa imi zboare creierii si nimic mai mult. Mereu cand intram pe teritoriu ostil, prima data trageam siguranta de la pistol. Bun obicei, am apasat pe tragaci in timp ce cadeam, si am nimerit in picior. M-am ridicat de jos si m-am indreptat spre el.
- Oricum o sa mori. Ori ajungi la inchisoare si esti condamnat, ori vei muri daca pierzi mult sange pana ajung sa te ia. Sau mai e o solutie… Te impusc eu acum si scapi de durere!
- Am auzit multe despre tine fetito...Nu m-ar deranja chiar atat de tare sa fiu omorat de mana ta. Esti chiar draguta!
- Si cine isi pateaza mainile cu sange, eu sau tu? Cred ca eu oricum. Desi sa te las sa mori asapa rca mi se pare prea brutal...
Am indreptat pistolul spre el. Durerea ma cuprindea si pe mine si nu stiu cat as mai fi fost in stare sa raman constienta. Iar el daca era viu, aveam sanse sa nu ma mai trezesc niciodata. Am lasat degeteul sa alunece usor pe tragaci.
- Adio!
O bubuitura puternica a zguduit locul. Ma uitam cum se imprastia sangele din corpul lui. Era bine ca pusesem gaz tranchilizant in urma mea, altfel pana acum ar fi venit din nou matahalele alea. Ce ciudat, parca ma simteam altfel. Niciodata nu am avut sentimentul asta, un fel de teama. Am mai impuscat oameni, dar niciodata nu mi-a fost teama. Totusi stiu ce e frica, dar acum e altfel. Pur si simplu ma ingrozeste un lucru, daca o sa afle? Daca nu ma va accepta? Daca o sa ma urasca? Ray, nu vreau sa ma urasca, nu vreau asta. Nu pot accepta sa nu-i vad zambetul idiot...Ce fac?! De cand ma gandesc la el? E imposibil, se pare ca durerea cauzata de rana imi strica creierul. Altfel nu imi explic, de ce m-as gandi eu la el, tocmai la el...M-am lasat usor pe perete, in timp ce auzeam pe cineva alergand pe coridor. Am luat pistolul in mana, pregatita sa trag. Cineva a dat cu usa de perte si a intrat in fuga. S-a oprit si se uita la mine.
- Cristal! Ce ai patit?
- Ce dracu crezi?! Nu e evident? Hai odata de aici si baga-l si pe asta undeva! Nu vreau sa il vad tot drumul pana acasa.
- Adica tot drumul pana la spital vrei sa zici, spuse “salvatorul meu†ingrijorat.
- Tu iti bati joc de mine? Nu am mers pana acum la spital si nici nu am de gand sa incep acum. Hai odata! Eram nervoasa, si discutia cu el, legata de spital si alte de astea nu ma ajuta de loc.
M-am uitat urat la el. Stia ca nu poate face nimic sa ma convinga asa ca s-a supus si am plecat. Pe mine inca ma durea umarul groaznic, dar aveam sa il rezolv cand ajung la avion, am acolo trusa de prim ajutor si tot ce imi era necesar. Ajunsa acolo in cele din urma, am luat alcoolul medicinal din trusa si mi-am turnat pe rana. Durea ingrozitor, dar eram obisnuita. Glontul trecuse pe partea cealalta deci tot ce mai aveam nevoie era un bandaj bun. L-am gasit si pe acela si mi-am rezolvat umarul in nici cincisprezece minute. Mereu faceam asa, cand ieseam ranita de undeva. Trebuie sa recunosc ca impuscata in umar nu am mai ajuns, dar toate au un inceput. In fine mi-am luat bluza inapoi pe mine si m-am dus in cabina. Am adormit pe scaunul meu, chiar ca eram obosita...
Dimineata… Sunt la mine in camera?! O nuuuu, azi trebuie sa merg la scoala. Imi iau repede geanta si cartile, ma imbrac in viteza si plec. Umarul inca imi facea figuri, dar se va potoli el o data si o data. Am fugit pe drum sa ajung in timp util. Si mirare nu am intarziat. Am cercetat fiecare coltisor al creierului meu, poate, poate imi voi aminti ce am prima ora. In fine am ajuns in clasa si m-am indreptat spre locul meu.
- OK, se pare ca ai venit...O sa am de ce rade inca din prima ora, spuse Ray molfaind o guma.
- Adica? Am intrebat eu complet nelamurita.
- Adica avem sport si o sa imi bat joc de tine, simapticut-o!
Tipul ala reusea mereu sa ma enerveze. Lasa ca vede el de ce sunt eu in stare la sport. In momentul acela o durere infernala mi-a lovit umarul. Am scapat un scancet de durere, care speram eu sa nu il fi auzit nimeni. Cred ca in acea scoala totul mi se intampla pe dos, fiindca ma auzise totusi cineva, si anume Ray care se uita ingrijorat la mine...M-am ridicat prefacandu-ma ca nu am nimic, si m-am dus spre vestiar sa ma schimb. Ajunsa acolo, ma intrebam cum sa imi dau bluza jos cu chestia aia la mana. Ma duc intr-un clot mai retras si ma schimb, cu miscari lente si cu o durere infernala. In cele din urma sunt gata, imi pun hainele in dulapiorul meu si plec spre teren. Nu il las eu pe mascariciul ala sa rada de mine, vede el ce inseamna sportul. Am alergat nervoasa spre terenul de handball trecand val vartej pe langa Ray. Imi placea enorm sa joc handball, pur si simplu ma elibera, un singur lucru ma ingrozea, si anume faptul ca profu` poate va avea stralucita idee de a face echipe combinate. Si dupa cum se spune de ce ti-e frica nu scapi, asa s-a intamplat si in cazul meu...Dar fiindca totul trebuie sa fie perfect, ghiciti cu cine am picat in echipa? Ray.
Aveam viteza si ma miscam bine, dar se observa ca nu sunt ca la celelalte ore. Mai scapam cate un scancet de durere atunci cand dadeam la poarta si ma tineam de umar cam des, iar el mereu avea aceiasi privire ingrijorata, tinta pe mine. Care e problema lui, de ce il intereseaza daca traiesc sau mor. Parca eram doar o batausa pentru el. Am plecat capul si am continuat sa alerg in aparare punand capat gandurilor, dar era dificil. Sentimentul acela ciudat din nou, de caldura , sangele fierbe din nou in mine, ma uit la el, la ochii lui negrii. Vreau sa raman asa ma simt bine sa il privesc. In fine imi renincep miscarea si astept sa se termine si ora aceasta. In cele din urma s-a terminat si ora cu bine, m-am dus sa ma schimb. Mi-am luat repede hainele pe mine profitand de cateva momente in care ma mai lasase durerea aceea inforatoare. M-am indreptat obosita spre clasa. Inca patru ore e prea mult, mult prea mult! Mi-am tarat picioarele pana la banca mea unde m-am lasat lenesa pe scaun. Respiram greu si aveam privirea intetosata, dar puteam, trebuia sa rezist durerii. Deodata il vad pe Ray cum se uita ciudat la mine:
- Ce ai patit la umar? Esti toata patata...
O nuu, numai asta nu. Am intors privirea si ma uitam la bluza patata de sange. Tocmai azi avusesem stralucita idee sa port o bluza alba, Iisuse ce miscare neinspirata.
- Nimic....niste aaa, niste ketchup atat tot.
- Ketchup pe umar?
- M-am batut cu mancare, ca la 9 ani, OK?
- Daca zici tu...
Am intors capul si ma uitam la umarul meu sangerand. Mare greseala cu sportul, se pare ca mi-am deschis rana ca o proasta, si pentru ce, pentru el? Dar ma temeam sa nu cumva sa mai pierd mult sange, si asa eram buimaca de la durere. In fine a intrat profa in clasa si a inceput sa bolboroseasca ceva despre biologie si asa mai departe. Pe la jumatatea orei simt cum cineva ma inghionteste.
- Hei, esti in regula? Esti foarte palida, spuse Ray de langa mine.
- Nu am nimic. Lasa-ma in pace!
Am ridicat capul cu greu sa ma uit la el, dar totul era in ceata si corpul meu se misca greu. M-am lasat usor pe el, nemaiputand rezista durerii.
- Cristal! Ce-i cu tine? Cristal!
Am simtit mana lui pe umarul meu ranit, era atat de cald, iar eu asa rece. Ochii mi se inchideau incet - incet rezistand cu greu sa raman constienta.
- O, Doamne, asta e sange! Cris ce ai facut? Rezista pentru mine....Te rog Cristal!
Ma strangea in brate si striga cat il tineau plamanii. Cred ca mai avea putin si urma sa planga. De ce iti faci griji pentru mine Ray? O sa fiu bine, te rog stai linistit, voi fi bine…Atunci nu am mai rezistat si m-am lasat inconstienta sa preia controlul...