18-09-2009, 08:09 PM
HeLLo:D. Iata ca am inceput si eu un nou fic...iata capitolul intai. Acest fic a mai fost inceput o data tot de mine dar a fost sters datorita erorilor...oricum nu aveam decat un capitol deci nu am pierdut prea mult. Acum iata primul capitol si sper sa va placa. Capitolul 1 este scurt si lipsit de dialog, dar sper ca urmatoarele sa fie mai bune. Astept critici dure...stiu ca le merit...
Capitolul 1: Inceputuri promitatoare pentru un copil...(prolog)
Soare, nu vreau soare. Asta inseamna ca e dimineata si ca trebuie sa ma duc la noua mea scoala...Nu vreau, cine stie ce specimene mai gasesc si pe acolo. Mereu e aceeasi poveste, eu fata cea noua, ciudata, rockaritza, unii au zis chiar ca as face parte din nu stiu ce banda de batausi si asa mai departe. Nu ii bag in seama deloc, am prieteni, undeva acolo, in ceruri. Dar se pare ca pe pamant tot singura sunt. M-am obisnuit cu viata mea. Am fost antrenata sa traiesc asa de mica. Mai exact de la varsta de sapte ani, cand mi-am pierdut parintii. Atunci a fost prima data cand am apasat pe tragaci, ca sa imi salvez viata. Sa ma salvez pe mine, ultimele cuvinte ale tatalui meu, inainte sa moara. Vedeam cum se sting, stiam ca oamenii mor, eram invatata sa stiu ca nu pot sa depind de nimeni, dar totusi sa imi fie luati parintii chiar atat de devreme? Atunci am luat pistolul in mana si am tras, direct in cap. Ma uitam la el cu o oarecare spaima, dar nu mai avea ce sa imi faca...era mort. Politistii m-au gasit cu arma in mana, plina de sange. Cred ca dupa asta oricine ar crede ca am fost dusa la un orfelinat si la vreun psihiatru ca sa trec peste aceste traume. Adevarul este ca mi s-a propus asta dar am refuzat categoric. Nu imi suradea deloc stilul acela de viata, totusi nu puteam face nimic, nu m-a luat nimeni in seama cand am inceput sa urlu ca eu vreau sa devin ca si parintii mei, asa ca obligat fortat am ajuns pe mana unor asistenti sociali.
Am stat in locul acela infect cam o luna, cat sa imi fac reputatie de copil simatic si extrem de cuminte. Cand am castigat increderea tuturor de acolo, am fost lasata in pace. Atunci a fost momentul meu, in noapte aceea am plecat de acolo. De la trei ani parintii mei m-au antrenat in arte martiale si tot felul de alte tehnici de lupta, la cererea mea. Nu se poate spune ca eram prea feminina, pentru mine lupta era sfanta inca de la varsta cand toti copii stau si coloreaza. Am scapat rapid si m-am dus direct la baza Isis. Eram un copil extrem de curios, deci stiam toate codurile de intrare si locatiile secrete. In fine cand am ajuns acolo am mers direct la Boss, el trebuia sa ma ajute. Am resuit sa il conving, pana la urma era prietenul parintilor mei de o viata si daca ei trebuia sa ma lase in grija cuiva el era acela. Bine a fost cam dificil sa il fac sa ma accepte ca agent dar am reusit. Am spus, pentru un copil de sapte ani eram foarte matura, invatasem de mica si eram avansata atat mental cat si fizic.
Anii mei de antrenamente au trecut si la varsta de cincisprezece ani mi-am primit insigna de agent secret al organizatiei Isis. Si o data cu acea insigna au venit si primele misiuni. Multi au spus ca mostenisem talentul parintilor mei, fiindca nu am dat gres niciodata. Au fost unii din cei mai buni spioni ai Americii. Mereu pregatiti, mandri de ceea ce sunt m-au invatat sa traiesc si in cele mai grele conditii ca sa nu fiu niciodata in dificultai fara scapare. Dar oricat de adaptata eram la conditii neplacut tot ma deranja ca in fiecare an trebuia sa schimb liceul. Oricum nu era mare diferenta fiindca peste tot imi scria ciudata pe frunte. In fiecare an se gasea cate unul sa se ia de mine si ajungea batut. Dar bineinteles ca eu ramaneam copilul cuminte cu carnetul plin de zece. Nu imi facusem niciun prieten fiindca aveam doua solutii: prima, sa i dezvalui cine sunt, dar prin asta putea sa se alege cu un glonte in cap daca nu eram suficient de atenta, sau a doua varianta, sa il las cu ochii in soare si sa plec atunci cand treburile devin murdare. Asa ca, decat sa ranesc oamenii am ales sa raman singura. Oricum cine ar fi vrut sa fie prieten cu o rockeritza nebuna? Acum un lucru care l-am uitat, numele meu Cristal Turner, in varsta de saptesprezece ani, agent in organizatia Isis.
Viata mea...un inceput perfect pentru un agent secret. Dar ce inceput promitator pentru un copil...ce sa zic...
Capitolul 1: Inceputuri promitatoare pentru un copil...(prolog)
Soare, nu vreau soare. Asta inseamna ca e dimineata si ca trebuie sa ma duc la noua mea scoala...Nu vreau, cine stie ce specimene mai gasesc si pe acolo. Mereu e aceeasi poveste, eu fata cea noua, ciudata, rockaritza, unii au zis chiar ca as face parte din nu stiu ce banda de batausi si asa mai departe. Nu ii bag in seama deloc, am prieteni, undeva acolo, in ceruri. Dar se pare ca pe pamant tot singura sunt. M-am obisnuit cu viata mea. Am fost antrenata sa traiesc asa de mica. Mai exact de la varsta de sapte ani, cand mi-am pierdut parintii. Atunci a fost prima data cand am apasat pe tragaci, ca sa imi salvez viata. Sa ma salvez pe mine, ultimele cuvinte ale tatalui meu, inainte sa moara. Vedeam cum se sting, stiam ca oamenii mor, eram invatata sa stiu ca nu pot sa depind de nimeni, dar totusi sa imi fie luati parintii chiar atat de devreme? Atunci am luat pistolul in mana si am tras, direct in cap. Ma uitam la el cu o oarecare spaima, dar nu mai avea ce sa imi faca...era mort. Politistii m-au gasit cu arma in mana, plina de sange. Cred ca dupa asta oricine ar crede ca am fost dusa la un orfelinat si la vreun psihiatru ca sa trec peste aceste traume. Adevarul este ca mi s-a propus asta dar am refuzat categoric. Nu imi suradea deloc stilul acela de viata, totusi nu puteam face nimic, nu m-a luat nimeni in seama cand am inceput sa urlu ca eu vreau sa devin ca si parintii mei, asa ca obligat fortat am ajuns pe mana unor asistenti sociali.
Am stat in locul acela infect cam o luna, cat sa imi fac reputatie de copil simatic si extrem de cuminte. Cand am castigat increderea tuturor de acolo, am fost lasata in pace. Atunci a fost momentul meu, in noapte aceea am plecat de acolo. De la trei ani parintii mei m-au antrenat in arte martiale si tot felul de alte tehnici de lupta, la cererea mea. Nu se poate spune ca eram prea feminina, pentru mine lupta era sfanta inca de la varsta cand toti copii stau si coloreaza. Am scapat rapid si m-am dus direct la baza Isis. Eram un copil extrem de curios, deci stiam toate codurile de intrare si locatiile secrete. In fine cand am ajuns acolo am mers direct la Boss, el trebuia sa ma ajute. Am resuit sa il conving, pana la urma era prietenul parintilor mei de o viata si daca ei trebuia sa ma lase in grija cuiva el era acela. Bine a fost cam dificil sa il fac sa ma accepte ca agent dar am reusit. Am spus, pentru un copil de sapte ani eram foarte matura, invatasem de mica si eram avansata atat mental cat si fizic.
Anii mei de antrenamente au trecut si la varsta de cincisprezece ani mi-am primit insigna de agent secret al organizatiei Isis. Si o data cu acea insigna au venit si primele misiuni. Multi au spus ca mostenisem talentul parintilor mei, fiindca nu am dat gres niciodata. Au fost unii din cei mai buni spioni ai Americii. Mereu pregatiti, mandri de ceea ce sunt m-au invatat sa traiesc si in cele mai grele conditii ca sa nu fiu niciodata in dificultai fara scapare. Dar oricat de adaptata eram la conditii neplacut tot ma deranja ca in fiecare an trebuia sa schimb liceul. Oricum nu era mare diferenta fiindca peste tot imi scria ciudata pe frunte. In fiecare an se gasea cate unul sa se ia de mine si ajungea batut. Dar bineinteles ca eu ramaneam copilul cuminte cu carnetul plin de zece. Nu imi facusem niciun prieten fiindca aveam doua solutii: prima, sa i dezvalui cine sunt, dar prin asta putea sa se alege cu un glonte in cap daca nu eram suficient de atenta, sau a doua varianta, sa il las cu ochii in soare si sa plec atunci cand treburile devin murdare. Asa ca, decat sa ranesc oamenii am ales sa raman singura. Oricum cine ar fi vrut sa fie prieten cu o rockeritza nebuna? Acum un lucru care l-am uitat, numele meu Cristal Turner, in varsta de saptesprezece ani, agent in organizatia Isis.
Viata mea...un inceput perfect pentru un agent secret. Dar ce inceput promitator pentru un copil...ce sa zic...