Heya :eto: Am revenit. Inainte de toate imi cer scuze celor care citesc, Asta e cel mai prost capitol care l-am facut vreodata. Si asta o zic luand in calcul cum scriam mpana acum. Simt ca nu am pus destul in el, dar nu am avut dispozitia necesara. Imi cer scuze pentru tot si multumesc pentru comentarii.
Capitolul 4: Adevar sau aparente?
Acesta arata cu degetul un hol mare, cu pereti verzui. Mici desene delimitau verdele de albul patrunzator al tavanului. In partea dreapta a intrarii se afla un dulap, pe care Takaya arunca perechea de chiei. Se descalta si se indreapta spre dormitorul baiatului. De cum paseste in el, se opreste pentru cateva minute admirand frumusetea camerei. Lumina isi face loc pana in interiorul acesteia, izbindu-se de peretele portocaliu. Unele raze se rasfrang in oglinda mare, facand-o sa emane si mai multa lumina ce acopera camera cu o pacla stralucitoare. Dulapul rubiniu se intinde pe intreg peretele, iar patul se afla in mijlocul camerei. Asternutul alb ca aripile cerului e asezat frumos pe salteaua mare. Pernele parca cersesc parfumul baiatului, iar pilota geme dupa caldura trupului sau. In partea stanga a camerei se afla o usa, ce da in balconul apartamentului. Mirosul proaspat al florilor de cires invaluie camera cu o aura deosebita.
Takaya il intinde pe pat cu grija si-si aseaza trupul peste al baiatului. Yuka intoarce capul spre fereastra si-si strecoara mainile la pieptul celui de langa el, incercand sa-l indeparteze. Brunetul il prinde de brate si i le ridica deasupra capului; nu are de gand sa-i dea drum. Observa ca cel de sub el se simte incomod, ca incearca sa-l evite, insa vrea sa lamureasca asta odata pentru totdeauna. Vrea sa stie, ce simte blondul pentru el.
Isi apropie buzele de cele ale baiatului si-si trece limba peste ele. Cat de dor i-a fost de gustul lor, de dulceata si de pasiunea ce arde mocnit in ele. Fiind la captul rabdarii isi uneste buzele cu cele ale baiatului intr-un sarut apasat, ce-l lasa pe Yuka fara suflare. Limba sa isi face loc in gura blondului, cercetand-o cu atentie si gustand fiecare particica din ea. E dulce, incredibil dulce, insa Yuka se sperie si-l respinge pe tanar. Nu face asta intentionat, pur si simplu nu stie ce sa creada.
Cel de deasupra sa nu pare a accepta situatia. Ii prinde fata cu mana dreapta sarutandu-l cu forta. Chiar daca Yuka se zbate pentru inceput, cedeaza la cateva secunde de la acea atingere senzuala a buzelor. E mai preusus de el, mai presus de gandire. Ochii ii tradeaza mintea, si roseata i-a scos la iveala dragostea ce o simte pentru baiatul acela, cel ce i-a ruinat viata. Intr-un fel ar zambi, sie ca singurul caruia i s-a daruit este cel pe care il iubeste, dar se simte vinovat ca s-a indragostit tocmai de acesta.
-Yuka, nu gandi. Lasa-ti inima sa vorbeasca, lasa-ti trupul sa se topeasca in bratele mele, lasa fiecare por sa se bucure de placerea ce incerci sa o suprimi si u uita, nu uita niciodata voi fii cu tine pana cand moartea ne va desparti. Pana cand ultima raza de soare se va stinge. Iti jur fii al meu. Iti jur ca voi avea grija de tine.
Yuka ridica mainile spre gatul brunetului . Ezita putin, insa intr-un final il prinde cu putere pe Takaya de gat, tragandu-l peste el. Strange camasa cu forta, iar trupul ii tremura necontrolat. E o senzatie mult prea placuta, pentru a o respinge. Simte cum trupul sau geme de placere, iar mainile lui incearca sa culeaga parfumul distins al pielii brunetului. Chiar daca teama il face sa-si fereasca fata de cel de deasupra sa, Takaya ii mangaia obrazul si i-l saruta suav, prinzandu-i din nou buzele intr-un sarut ametitor.
-E in regula, nu-ti fac nimic, uita-te la mine.
Uneori Yuka nu indrazneste sa isi uneasca privirea cu a lui Takaya, evitandu-l.
-Yuka,uita-te in ochii mei, priveste-ma, te iubesc, te iubesc
Cuvintele devin nesemnificative. Brunetul isi strecoara mainile atingand pielea fina a celui de sub el. Degetele mangaie trupul firav al baiatului. II ridica tricoul si il indeparteaza, aruncandu-l neglijent pe podea. Buzele brunetului coboara incet spre abdomenul blondului. Ii musca pielea gatului, lasand urme usor vizibile si rosii, apoi isi trece limba peste rana provocata incercand sa aline durerea. Yuka lasa un geamat sa taie linistea monotona a camerei. Respiratia sa se aude printre particulele de praf din aer, contopindu-se cu mirosul imbietor si pierzandu-se prin aerul parca din ce in ce mai absent. Takaya ajunge la sfarcurile rosii ale tanarului pe care le musca pofticios, savurand fiecare geamat al baiatului. Lasa cateva semne pe trupul acestuia, dovezi ca acea piele fina, acele cioburi in care imaginea sa a ramas prinsa, ii apartin lui si numai lui. Limba sa gusta fiecare bucatica din trupul celui de sub el. Ii savureaza naivitatea, o adulmeca si se hraneste cu gustul ei proaspat.
Se opreste putin, privind pantalonii si apoi se decide sa incerce. Ii desface blugii, lucru ce il face pe baiat sa-si ridice capul uimit.
-Takaya, sti bine ca eu... Degeaba incerci sa faci ceva. Eram sigur ca nu e idee buna sa intri cu mine in apartament. Iarta-ma! spune baiatul printre lacrimi. Nu-ti pot oferi nimic.
-Yuka! Lasa-ma sa inecrc. Ai incercat vreodata sa te culci cu cineva sau macar sa.
-Nu! I-o taie scurt baiatul inrosindu-se. Eu nu sunt ca tine, perversule! Nu ma joc cu
-Cu ce nu te joci? ii zambeste provocator brunetul. Atunci n-ai de unde sa sti, blegule. Vedem acum daca functioneaza sau nu.
Cand auzi Yuka se inrosi mai rau si incepu sa se balbaie si sa rada iritat de cuvintele baiatului. Insa nu mai apuca sa zica nimic cand simte o durere neobisnuita in partea de jos a corpului. Tresare putin, nu mai cunoscuse senzatia, dar a ramas uimit cand a observat ca trupul sau reactioneaza la atingerile celui din fata sa. A simtit cum brunetul l-a patruns cu doua degete, incercand sa-l pregateasca pentru ce va urma. Isi simte interiorul invadat de ceva strain, ce trezeste in el senzatii necunoscute. Nu-si poate misca picioarele, insa ceva il doare. Brunetul ii zambeste dulce, incercand sa-l linisteasca insa ingrijorarea baiatului e mult prea mare.
-Takaya eu
Insa inca o data cuvintele i-au fost absorbite de o durere sfasietoare ce-i strabate trupul, pana la cea mai mica celula si il face sa scoata un scancet. Takaya il patrunde cu forta. Blondul strange lenjeria alba a patului cu putere reusind sa o sifoneze. Durerea persista si nu stie de ce. Takaya isi face drum spre buzele tanarului, prinzandu-le intre ale sale si continuand patrunderea, dar cu mai multa grija.
-Nu te�misca! scanci baiatul cu lacrimi in ochi. Pupilele-i dilatate se ascund sub pleoapele ce se inchid usor, lasand doar o parte din culoarea ochilor sa scoata la iveala excitatia baiatului.
Takaya ii mangaie trupul si ii saruta gatul suav, indreptandu-se spre gura baiatului si furandu-i cateva saruturi pline de iubire. Miscarile din ce in ce mai rapide il fac pe blond sa i-l stranga in brate pe brunet din ce in ce mai tare. Trupurile lor se imbina perfect, completandu-se ca un puzzle. Iubirea, placerea, aceste doua cuvinte, ii topesc incet pe asternutul de matase al patului.
Dimineata sageteaza geamul cu lumina sa stralucitoare, revarsandu-se asupra patului si luminand fetele a doi ingeri. Firele aurii ale parului stau ravasite pe pieptul brunetului. Bratele mari ale lui Takaya emana o caldura ciudata si sufocanta. Mainile celor doi sunt impreunate, probabil de noaptea trecuta. Respiratiile lor se dezmiarda reciproc, incalzindu-le chipurile inca dominate de oboseala.
Takaya deschide ochii si zambeste nostalgic, atingand fata alba a celui de langa el. Nu vrea sa-l trezeasca asa ca a continuat sa-l priveasca incercand sa-si potoleasca setea obsesiva ce o simte pana in cel mai intunecat colt al inimii. Ii atinge parul, simtindu-i firele lungi si matasoase cum se scrug pe pielea sa.
Isi indreapta privirea spre tavanul camerei, gandindu-se la situatia in care se afla. Amintirile i se deruleaza in minte precum un film. Au trecut ani de atunci si totusi nu a reusit sa uite. L-a facut sa sufere atat de mult; l-a violat, l-a batut, insa niciodata nu a incetat sa-l iubeasca. Stie ca in inima sa nu a vrut sa ii faca rau, dar de fiecare data cand Yuka mergea la scoala toti vroiau sa fie pe langa el. Era popular si mult mai fericit ca acum. Noaptea in care l-a parasit i s-a parut un cosmar. Chiar daca parintii l-au obligat, chiar daca l-au asigurat ca va fi bine, nu a vrut sa faca asta.
Baiatul se ridica incet de pe suprafata alba a patului, luandu-si boxerii pe el si iesind din camera. Nu cunoaste casa asa ca incepe sa se plimbe fara o tinta anume prin interiorul ei. In capatul holului este bucataria, o camera spatioasa, destul de luminoasa. Mobila crem, in contrast cu gresia alba creeaza o atmosfera linistitoare. Analizeaza fiecare detaliu al incaperii, in cele din urma indreptadu-se catre filtrul de cafea si turnand din lichidul negru si amar in doua cesti maronii aflate pe bufet, ducandu-le in dormitorul in care se odihneste blondul.
Se opreste putin in usa si-l priveste pe Yuka. Acesta s-a trezit si priveste pierdut fereastra, parca dorind sa evadeze din acea lume care l-a incatusat de mult. Isi tine mainile pe langa trup, atingand cearceaful moale si lasandu-l pe acesta sa-i provoace o stare de melancolie. Simte parfumul lui Takaya imprimat prin fibrele de matase. Fiecare ata ce constituie lenjeria i se pare o perfuzie plina cu un venin dulce si mult prea ispititor pentru a i se impotrivi. Parul blond ii cade rebel pe ochi, formand un voal auriu ce zavoreste razele soarelui in afara chipului palid al tanarului. Sta rezemat de pat, incercand sa-si ascunda slabiciunea care incepe sa-i domine trupul si sa-i inrobeasca mintea. Trupul gol dezvaluie locul sacru si uzat in care mintea incearca sa subjuge amintirile; insa imposibilul e omnipresent, iar remuscarile ascund in spatele lor cate un ciob din oglinda sparta a sufletului.
-Yuka te-ai trezit, murmura tanarul.
-Takaya, nu ai plecat? intreba baiatul afisand un zambet trist. Inima ii bate cu putere, atingand parca pielea si facandu-i trupul sa vibreze.
-Normal ca nu am plecat prostutule, nu am promis ca raman cu tine? Doar nu crezi ca tot ce am spus au fost doar vorbe in vant! Ti-am spus si iti repet, te iubesc Yuka; iti jur ca voi recupera totul. Te rog, vreau sa te vad zambind, dar nu cu acea falsitate imprimata pe fata ta, vreau ceva sincer, pronunta acesta cu un ton scazut, asezand cestile de cafea pe noptiera din partea dreapta a patului.
-Eu nu voi reusi Takaya Nu te pot face fericit, nu in starea in care sunt. Nu am inteles niciodata de ce nu ma pot misca. Medicii mi-au spus asta acum multi ani, nu sunt paralizat. Insa de fiecare data cand picioarele imi ating pamantul, simt cum ma arde pielea si cum aerul se evapora. E o senzatie ciudata; e blestemul meu. Nu voi reusi sa scap de el niciodata.
-Poate ca nu singur, dar impreuna vom reusi. Tu nu ai niciun handicap, ci mai degraba o trauma. O emotie violenta care modifica personalitatea cuiva, sensibilizandu-l la alte emotii de acelasi fel, astfel incat acesta nu mai reactioneaza normal. Ceva asemanator ti se intampla si tie. Iti e frica sa mergi; e normal asta. Am luat doi ani de cursuri la un spital din New York. Deci pot spune cate ceva despre trauma pe care o ai. Sunt sigur ca te pot ajuta sa mergi, insa tu ai incredere in mine?
Capitolul 4: Adevar sau aparente?
Acesta arata cu degetul un hol mare, cu pereti verzui. Mici desene delimitau verdele de albul patrunzator al tavanului. In partea dreapta a intrarii se afla un dulap, pe care Takaya arunca perechea de chiei. Se descalta si se indreapta spre dormitorul baiatului. De cum paseste in el, se opreste pentru cateva minute admirand frumusetea camerei. Lumina isi face loc pana in interiorul acesteia, izbindu-se de peretele portocaliu. Unele raze se rasfrang in oglinda mare, facand-o sa emane si mai multa lumina ce acopera camera cu o pacla stralucitoare. Dulapul rubiniu se intinde pe intreg peretele, iar patul se afla in mijlocul camerei. Asternutul alb ca aripile cerului e asezat frumos pe salteaua mare. Pernele parca cersesc parfumul baiatului, iar pilota geme dupa caldura trupului sau. In partea stanga a camerei se afla o usa, ce da in balconul apartamentului. Mirosul proaspat al florilor de cires invaluie camera cu o aura deosebita.
Takaya il intinde pe pat cu grija si-si aseaza trupul peste al baiatului. Yuka intoarce capul spre fereastra si-si strecoara mainile la pieptul celui de langa el, incercand sa-l indeparteze. Brunetul il prinde de brate si i le ridica deasupra capului; nu are de gand sa-i dea drum. Observa ca cel de sub el se simte incomod, ca incearca sa-l evite, insa vrea sa lamureasca asta odata pentru totdeauna. Vrea sa stie, ce simte blondul pentru el.
Isi apropie buzele de cele ale baiatului si-si trece limba peste ele. Cat de dor i-a fost de gustul lor, de dulceata si de pasiunea ce arde mocnit in ele. Fiind la captul rabdarii isi uneste buzele cu cele ale baiatului intr-un sarut apasat, ce-l lasa pe Yuka fara suflare. Limba sa isi face loc in gura blondului, cercetand-o cu atentie si gustand fiecare particica din ea. E dulce, incredibil dulce, insa Yuka se sperie si-l respinge pe tanar. Nu face asta intentionat, pur si simplu nu stie ce sa creada.
Cel de deasupra sa nu pare a accepta situatia. Ii prinde fata cu mana dreapta sarutandu-l cu forta. Chiar daca Yuka se zbate pentru inceput, cedeaza la cateva secunde de la acea atingere senzuala a buzelor. E mai preusus de el, mai presus de gandire. Ochii ii tradeaza mintea, si roseata i-a scos la iveala dragostea ce o simte pentru baiatul acela, cel ce i-a ruinat viata. Intr-un fel ar zambi, sie ca singurul caruia i s-a daruit este cel pe care il iubeste, dar se simte vinovat ca s-a indragostit tocmai de acesta.
-Yuka, nu gandi. Lasa-ti inima sa vorbeasca, lasa-ti trupul sa se topeasca in bratele mele, lasa fiecare por sa se bucure de placerea ce incerci sa o suprimi si u uita, nu uita niciodata voi fii cu tine pana cand moartea ne va desparti. Pana cand ultima raza de soare se va stinge. Iti jur fii al meu. Iti jur ca voi avea grija de tine.
Yuka ridica mainile spre gatul brunetului . Ezita putin, insa intr-un final il prinde cu putere pe Takaya de gat, tragandu-l peste el. Strange camasa cu forta, iar trupul ii tremura necontrolat. E o senzatie mult prea placuta, pentru a o respinge. Simte cum trupul sau geme de placere, iar mainile lui incearca sa culeaga parfumul distins al pielii brunetului. Chiar daca teama il face sa-si fereasca fata de cel de deasupra sa, Takaya ii mangaia obrazul si i-l saruta suav, prinzandu-i din nou buzele intr-un sarut ametitor.
-E in regula, nu-ti fac nimic, uita-te la mine.
Uneori Yuka nu indrazneste sa isi uneasca privirea cu a lui Takaya, evitandu-l.
-Yuka,uita-te in ochii mei, priveste-ma, te iubesc, te iubesc
Cuvintele devin nesemnificative. Brunetul isi strecoara mainile atingand pielea fina a celui de sub el. Degetele mangaie trupul firav al baiatului. II ridica tricoul si il indeparteaza, aruncandu-l neglijent pe podea. Buzele brunetului coboara incet spre abdomenul blondului. Ii musca pielea gatului, lasand urme usor vizibile si rosii, apoi isi trece limba peste rana provocata incercand sa aline durerea. Yuka lasa un geamat sa taie linistea monotona a camerei. Respiratia sa se aude printre particulele de praf din aer, contopindu-se cu mirosul imbietor si pierzandu-se prin aerul parca din ce in ce mai absent. Takaya ajunge la sfarcurile rosii ale tanarului pe care le musca pofticios, savurand fiecare geamat al baiatului. Lasa cateva semne pe trupul acestuia, dovezi ca acea piele fina, acele cioburi in care imaginea sa a ramas prinsa, ii apartin lui si numai lui. Limba sa gusta fiecare bucatica din trupul celui de sub el. Ii savureaza naivitatea, o adulmeca si se hraneste cu gustul ei proaspat.
Se opreste putin, privind pantalonii si apoi se decide sa incerce. Ii desface blugii, lucru ce il face pe baiat sa-si ridice capul uimit.
-Takaya, sti bine ca eu... Degeaba incerci sa faci ceva. Eram sigur ca nu e idee buna sa intri cu mine in apartament. Iarta-ma! spune baiatul printre lacrimi. Nu-ti pot oferi nimic.
-Yuka! Lasa-ma sa inecrc. Ai incercat vreodata sa te culci cu cineva sau macar sa.
-Nu! I-o taie scurt baiatul inrosindu-se. Eu nu sunt ca tine, perversule! Nu ma joc cu
-Cu ce nu te joci? ii zambeste provocator brunetul. Atunci n-ai de unde sa sti, blegule. Vedem acum daca functioneaza sau nu.
Cand auzi Yuka se inrosi mai rau si incepu sa se balbaie si sa rada iritat de cuvintele baiatului. Insa nu mai apuca sa zica nimic cand simte o durere neobisnuita in partea de jos a corpului. Tresare putin, nu mai cunoscuse senzatia, dar a ramas uimit cand a observat ca trupul sau reactioneaza la atingerile celui din fata sa. A simtit cum brunetul l-a patruns cu doua degete, incercand sa-l pregateasca pentru ce va urma. Isi simte interiorul invadat de ceva strain, ce trezeste in el senzatii necunoscute. Nu-si poate misca picioarele, insa ceva il doare. Brunetul ii zambeste dulce, incercand sa-l linisteasca insa ingrijorarea baiatului e mult prea mare.
-Takaya eu
Insa inca o data cuvintele i-au fost absorbite de o durere sfasietoare ce-i strabate trupul, pana la cea mai mica celula si il face sa scoata un scancet. Takaya il patrunde cu forta. Blondul strange lenjeria alba a patului cu putere reusind sa o sifoneze. Durerea persista si nu stie de ce. Takaya isi face drum spre buzele tanarului, prinzandu-le intre ale sale si continuand patrunderea, dar cu mai multa grija.
-Nu te�misca! scanci baiatul cu lacrimi in ochi. Pupilele-i dilatate se ascund sub pleoapele ce se inchid usor, lasand doar o parte din culoarea ochilor sa scoata la iveala excitatia baiatului.
Takaya ii mangaie trupul si ii saruta gatul suav, indreptandu-se spre gura baiatului si furandu-i cateva saruturi pline de iubire. Miscarile din ce in ce mai rapide il fac pe blond sa i-l stranga in brate pe brunet din ce in ce mai tare. Trupurile lor se imbina perfect, completandu-se ca un puzzle. Iubirea, placerea, aceste doua cuvinte, ii topesc incet pe asternutul de matase al patului.
Dimineata sageteaza geamul cu lumina sa stralucitoare, revarsandu-se asupra patului si luminand fetele a doi ingeri. Firele aurii ale parului stau ravasite pe pieptul brunetului. Bratele mari ale lui Takaya emana o caldura ciudata si sufocanta. Mainile celor doi sunt impreunate, probabil de noaptea trecuta. Respiratiile lor se dezmiarda reciproc, incalzindu-le chipurile inca dominate de oboseala.
Takaya deschide ochii si zambeste nostalgic, atingand fata alba a celui de langa el. Nu vrea sa-l trezeasca asa ca a continuat sa-l priveasca incercand sa-si potoleasca setea obsesiva ce o simte pana in cel mai intunecat colt al inimii. Ii atinge parul, simtindu-i firele lungi si matasoase cum se scrug pe pielea sa.
Isi indreapta privirea spre tavanul camerei, gandindu-se la situatia in care se afla. Amintirile i se deruleaza in minte precum un film. Au trecut ani de atunci si totusi nu a reusit sa uite. L-a facut sa sufere atat de mult; l-a violat, l-a batut, insa niciodata nu a incetat sa-l iubeasca. Stie ca in inima sa nu a vrut sa ii faca rau, dar de fiecare data cand Yuka mergea la scoala toti vroiau sa fie pe langa el. Era popular si mult mai fericit ca acum. Noaptea in care l-a parasit i s-a parut un cosmar. Chiar daca parintii l-au obligat, chiar daca l-au asigurat ca va fi bine, nu a vrut sa faca asta.
Baiatul se ridica incet de pe suprafata alba a patului, luandu-si boxerii pe el si iesind din camera. Nu cunoaste casa asa ca incepe sa se plimbe fara o tinta anume prin interiorul ei. In capatul holului este bucataria, o camera spatioasa, destul de luminoasa. Mobila crem, in contrast cu gresia alba creeaza o atmosfera linistitoare. Analizeaza fiecare detaliu al incaperii, in cele din urma indreptadu-se catre filtrul de cafea si turnand din lichidul negru si amar in doua cesti maronii aflate pe bufet, ducandu-le in dormitorul in care se odihneste blondul.
Se opreste putin in usa si-l priveste pe Yuka. Acesta s-a trezit si priveste pierdut fereastra, parca dorind sa evadeze din acea lume care l-a incatusat de mult. Isi tine mainile pe langa trup, atingand cearceaful moale si lasandu-l pe acesta sa-i provoace o stare de melancolie. Simte parfumul lui Takaya imprimat prin fibrele de matase. Fiecare ata ce constituie lenjeria i se pare o perfuzie plina cu un venin dulce si mult prea ispititor pentru a i se impotrivi. Parul blond ii cade rebel pe ochi, formand un voal auriu ce zavoreste razele soarelui in afara chipului palid al tanarului. Sta rezemat de pat, incercand sa-si ascunda slabiciunea care incepe sa-i domine trupul si sa-i inrobeasca mintea. Trupul gol dezvaluie locul sacru si uzat in care mintea incearca sa subjuge amintirile; insa imposibilul e omnipresent, iar remuscarile ascund in spatele lor cate un ciob din oglinda sparta a sufletului.
-Yuka te-ai trezit, murmura tanarul.
-Takaya, nu ai plecat? intreba baiatul afisand un zambet trist. Inima ii bate cu putere, atingand parca pielea si facandu-i trupul sa vibreze.
-Normal ca nu am plecat prostutule, nu am promis ca raman cu tine? Doar nu crezi ca tot ce am spus au fost doar vorbe in vant! Ti-am spus si iti repet, te iubesc Yuka; iti jur ca voi recupera totul. Te rog, vreau sa te vad zambind, dar nu cu acea falsitate imprimata pe fata ta, vreau ceva sincer, pronunta acesta cu un ton scazut, asezand cestile de cafea pe noptiera din partea dreapta a patului.
-Eu nu voi reusi Takaya Nu te pot face fericit, nu in starea in care sunt. Nu am inteles niciodata de ce nu ma pot misca. Medicii mi-au spus asta acum multi ani, nu sunt paralizat. Insa de fiecare data cand picioarele imi ating pamantul, simt cum ma arde pielea si cum aerul se evapora. E o senzatie ciudata; e blestemul meu. Nu voi reusi sa scap de el niciodata.
-Poate ca nu singur, dar impreuna vom reusi. Tu nu ai niciun handicap, ci mai degraba o trauma. O emotie violenta care modifica personalitatea cuiva, sensibilizandu-l la alte emotii de acelasi fel, astfel incat acesta nu mai reactioneaza normal. Ceva asemanator ti se intampla si tie. Iti e frica sa mergi; e normal asta. Am luat doi ani de cursuri la un spital din New York. Deci pot spune cate ceva despre trauma pe care o ai. Sunt sigur ca te pot ajuta sa mergi, insa tu ai incredere in mine?
![[Imagine: cucumberFou1rcopy.png]](http://i427.photobucket.com/albums/pp360/Myttsu-chan/cucumberFou1rcopy.png)