Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Flames of passion [+16] [shounen-ai / yaoi]

#1
Buna tuturor. Dupa cum vedeti, am venit cu un nou fic, care sper din tot sufeltul sa va placa :D. Este facut in colaborare cu sysu meu Aliss_anime si de aceea capitolele vor fi postate alternativ. Adica eu pun unul si ea il pune pe urmatorul. Munca este in egala masura din ambele parti. :D, deci sper ca va iesi ceva frumos.
Acum despre fic: primele capitole nu vor fi foarte sugestive, abia in urmatoarele actiunea va incepe mai pe indelete. Este dupa cum se vede din titlu un shounen-ai combinat cu yaoi (nu stiu exact in ce masura dar va contine si yaoi). Oricum actiunea cred ca se va concentra in jurul romanticului, nicidecum al sexului brutal, cum se poate interpreta din titlu.
Titlul nu este ales la intamplare, el sugereaza puterea dragostei dintre cei doi :D.

Enjoi on read and kiss you :*:*:*


1. Propunere neasteptata

E toamna tarzie. Ma plimb singuratic printre copacii goi de frunzele moarte, presarate pe aleea din parcul liceului la care invat de ani buni. O briza racoroasa se strecoara nestingherita printre particulele goale din textura tricoului meu, iar parul lung, lasat sa-mi cada discret pe fata, se flutura in bataia lenta a vantului. Imi este putin cam frig, dar nu ma plang de asta. Ma simt ca la munte, unde aerul curat si linistea isi spun cuvantul. Astazi am venit cu doua ore inainte de inceperea cursurilor, din pricina unei greseli existente in orar. Imi schimb traiectoria indreptandu-ma spre un loc neexplorat de mine pana atunci, o straduta aparent pustie, pe care decorul frunzelor vestejite nu a ocolit-o. Observ o bancuta rupta si scorojita care parca imi spune "Fie-ti mila si aseaza-te pe mine!". Ma indrept catre ea si o scutur de praf, asezandu-mi corpul lenes si secat de puteri pe suprafata ei. Imi scot din ghiozdan un creion si o foaie pe care incep sa astern chipuri umane bine conturate, incercand sa le ofer posibilitatea de a transmite un mesaj copilaresc, ludic, oricarei persoane care le priveste. Dupa ceva timp petrecut acolo, privesc cu admiratie rodul muncii mele si ma bucur in sinea mea de rezultat. Telefonul imi suna insistent in buzunar, anuntandu-ma printr-un mesaj de la o colega, ca trebuie sa ma indrept catre scoala.
In sala de clasa, profesoara de chimie isi face simtita prezenta prin obisnuitul salut binecunoscut e oricine "buna ziua" si incepe sa predea dintr-un manual vechi, cu foile abia atarnand de cotor, noua lectie pe care o scriu fara sa-mi dau seama in caietul stufos de pe banca. Toamna bate in geamurile zgariate de trecerea anilor, cu degete de ploaie ce-si lasa amprenta cristalina pe suprafata rece, vrand parca sa ajunga in incaperea unde creta scartaie pe tabla si sa se plictiseasca si ele odata cu elevii. Langa mine se afla prietenul meu din copilarie, David, ce pare sa fie absent si de aceasta data, cutreierand in taina lumea viselor numai de el cunoscuta. Priveste tavanul parand fermecat de ceva anume, insa nu ceva material, iar in ochii de safir i se poate citi entuziasmul unei noi descoperiri beletristice. Inteligenta de care da dovada este uimitoare, dar din pacate este prea prins intr-o alta lume pentru a-si pune neuronii la munca, in stiintele exacte. Se pare ca iar are o sclipire literara. Niciodata nu mi-am putut inchipui cum poate avea atat de multa imaginatie incat in fiecare zi creeaza versuri si romane de-ti iau rasuflarea. Il scanez cu privirea de cateva minute, plictisindu-ma de atatea buchii neintelese pe care le-am transcris pe caiet pana acum. Incerc sa-mi imaginez ce ganduri il bantuie, dar nu reusesc. Am citit atatea povesti scrise de el, incat nici nu le mai tin minte numarul, si totusi, oricat as incerca, nu pot patrunde in intimitatea trairilor lui interioare. La un moment dat, observa incercarea mea nereusita de a-i citi gandurile si imi arunca o privire strafulgeratoare, pe care nu am mai vazut-o pana atunci, dupa care imi zambeste copilareste scotand limba, semn ca acea privire de dinainte fusese doar o gluma. Soneria care anunta pauza suna acum mai frumos ca niciodata, a inceput sa-mi placa deja acest cantec pe care il voi uri din nou peste zece minute, cand va anunta inceperea unei ore la fel de plictisitoare ca aceasta si la fel de neinteleasa, matematica.

- David... Daaviiiid! strig eu din ce in ce mai nervos ca David nu-mi raspunde.
- Daaa... imi sopteste in cele din urma cu cea mai mare plictiseala posibila.
- Hai afara, doar n-ai de gand sa stai aici toata ziua! Il apuc de incheietura mainii si il trag afara dupa mine. Coboram cu rapiditate scarile si mergem prin parc, desi bancile sunt pline de apa din pricina ploii, insa nu stica sa ne plimbam putin. Ma uit la el cateva secunde si observ ca poarta pe deasupra hainelor mulate, o jacheta subtirica de fas ce-i acopera doar spatele, nu si pietul. Picaturile de ploaie patrund prin micutul invelis textil facandu-l sa tremure din toate inchieturile.
- De ce nu ti-ai luat ceva mai gros pe tine? Doar stii ca esti sensibil si te imbolnavesti foarte repede, ii spun eu pe un ton dojenitor dandu-i jacheta mea ceva mai grosuta.
- Poftim, si altadata sa nu te mai prind imbracat asa, parca ai fi pe centura, nu la scoala! Ma restesc la el, fara sa-mi dau seama ca am ridicat tonul mai mult decat trebuia. Insa cred ca acele cuvinte, pe care le-am spus fara sa gandesc, l-au ranit mai mult decat intonatia. Ii privesc chipul palid cum se intristeaza, iar ochii lui albastri ca valurile marii incep sa-i lacrimeze ca unui copil mic caruia tocmai i s-a spus ca va fi dat la orfelinat. Ma priveste cateva secunde cu ochii mari ca de pisicuta ca si cum ar fi fost strapuns pana in adancul sufletului de cuvintele mele.
- Atunci tine-ti haina sau ce-o fi aia si lasa-ma-n pace! imi spune cu vocea tremuranda dandu-mi peste mana si fuge de langa mine, cu pasi mari si lacomi. Alerg dupa el pana il prind de mana firava si alba ca spuma laptelui si il trag spre mine.
- Imi pare rau ca ti-am spus asta, nu mi-am dat seama ca te voi rani. Iarta-ma! Ii soptesc tragandu-l ma aproape si punand jacheta pe el. Isi strange mainle la piept si incepe sa stranute.
- Uite, deja esti rece gheata si pe deasupra mai si stranuti. Data viitoare incearca sa te imbraci cu ceva mai grosut!
- Bine, asa voi face, imi raspunde ceva mai calm de data aceasta si pornim iarasi catre intrarea in liceu. Deodata observ langa o bacuta doua fete care vorbesc despre ceva anume uitandu-se la noi cu insistenta. La un moment dat una dintre ele vine spre David si il abordeaza intr-un fel un pic cam neobisnuit, intrebandu-l direct daca vrea sa fie iubitul ei. Pana acum nu am mai vazut fata aceasta, cred ca e noua in liceu. Ochii verzi si parul blond ii dau o alura superioara, iar tenul alb si neted ii confera un plus de rafinament. Prietenul meu ramane blocat pentru cateva minute, dupa care ii raspunde afirmativ la intrebare aproband din cap. Acum tremura mai tare decat mai devreme, dar nu-mi pot da seama daca din cauza frigului sau a emotiei. Sunt sigur ca s-a indragostit lulea de acea fata ce pare sa-i fi sucit mintile. Chipul palid de acum cateva secunde ii devine din ce in ce mai imbujorat, iar mainile ii tremura incontinuu. Ma apropii de el si ii pun urechea pe piept. Inima ii bate tare, parca vrand sa-i iasa prin piele si mai apoi prin haine, si sa se uneasca cu inima acelei fete, care privea uimita gestul meu.
- Eram sigur, s-a indragostit de tine, ii soptesc discret blondei, dupa care zambesc cu subinteles catre David.
- Am uitat sa te intreb cum te cheama, eram prea dusa de val, ii spune vesela.
- D... David, sopti cu jumatate de gura, intinzand mana catre ea.
- Carla, incantata! Il lua in brate si ii saruta scurt buzele, apoi se duse inapoi la prietena ei, care parea sa fie foarte vesela si binevoitoare. Baiatul de langa mine a ramas stupefiat de gestul fetei, rosindu-se pronuntat in obraji. Nu-i vine sa creada ca tocmai a fost sarutat pentru prima oara. A ramas nemiscat cateva secunde, apoi scutura din cap si incepu sa urce scarile, fara sa ma mai bage in seama catusi de putin. Pasesc plictisit spre etaj, urcand alene scarile mari si late si ajung in cele din urma in fata clasei unde imi petrec majoritatea timpului. Profesorul de matematica intrase deja la ora, iar eu, stiindu-i obiceiul crancen de a nu lasa sa intre elevi dupa el, ma asez pe un scaun care probabil fusese uitat de femeia de serviciu pe coridor, si astept in liniste terminarea orei. Se pare ca David a intrat in clasa, si m-a lasat din nou singur ca pe un fraier. Cred ca era atat de aerian incat a uitat de mine. Cateodata imi vine sa rad de naivitatea lui, dar nu in sens ironic, ci pur si simplu ma binedispune oridecateori spune sau face un lucru copilaresc, ce-i intriga pe ceilalti. Are un stil aparte, un fel de a fi iesit din comun. Pe langa faptul ca se imbraca in haine mai tot timpul mulate si in combinatii ciudate de roz, mov si negru, transmite o finete deosebita atunci cand discuta cu cineva. Parul negru, drept si tuns intr-o forma seducatoare, ii scoate in evidenta micuta latura feminia ce-i zace in adancul nepatruns al mintii creative pe care o detine. Chipul lui serios emana o delicatete aparte, iar ochii plini de mister te fac sa te gandesti la tainele universului, oridecateori ii privesti. De deasupra sprancenei stangi rasare discret o alunita ce-i tradeaza intotdeauna sentimentele pe care le are pe moment, iar vocea blanda ii completeaza toate calitatile, facandu-l astfel identic doar cu sine insusi.

A trecut o jumatate de ora de cand astept pe hol sfarsitul orei ce pare sa nu se mai termine. Ma gandesc la tatal meu, care nu este langa mine si de care imi este foarte dor. Acum trei ani a plecat in Spania sa faca rost de bani pentru a pune la punct apartamentul in care locuim si pentru a cumpara o casa la tara, destinata fratelui meu mai mare, cu care locuiesc impreuna cu mama si cu sora mea mai mica. In toti acesti trei ani cat el nu a fost langa mine, viata mea s-a schimbat as putea spune radical. Din pustiul razgaiat si rasfatat care eram, am devenit o persoana matura, si am inceput sa invat mai bine, dar mi-a lipsit dragostea paterna de care aveam atata nevoie. M-am atasat foarte mult de mama care, desi ma iubeste enorm, a fost un pic mai severa cu mine si asta m-a ajutat foarte mult. Acum acea severitate si-a mai pierdut din amploare, deoarece rezultatele mele de la scoala sunt foarte bune. Eu si mama am devenit cei mai buni prieteni, si am ajuns sa-i spun toate problemele mele, mai putin cele legate de dragoste, care deocamdata nu au aparut. In ultimul timp, avand mai mult timp liber la dispozitie pentru ca programul de la scoala s-a mai scurtat cat de cat, mi-am descoperit o latura artistica de care nu stiam pana atunci. Inca de mic mi-au placut animeurile, mai ales cele romantice sau de aventura sau chiar cele cu samurai si ninja. Intr-o zi m-am hotarat sa incerc si eu sa desenez personaje anime, ca doar n-o fi asa de greu, si chiar n-a fost. Cu timpul mi-am dezvoltat un stil propriu si acum am in jur de peste o suta de desene pe care le pastrez intr-un loc numai de mine stiut, pentru ca fratele meu sa nu le gaseasca si sa spuna iarasi despre mine diverse lucruri ciudate, cum ca sunt cu capul sau ca nu am ajuns inca la maturitate si multe alte "calitati" pe care cred ca el le detine pe deplin.
Hetalia

Sa fii deschis nu inseamna sa fii receptiv la ce iti place tie, ci la ce este bine, atfel te numesti "om cu prejudecati", eticheta pe care oamenii din ziua de azi o pun numai celor demodati, dar nu se vad pe ei...

#2
HeLLo :D
Deci....wow...este superb din toate punctele de vedere :X:X:X
Descrierea este divina:X , sentimentele si locurile sunt descrise splendid
Dialogul nu e sec
Naratiunea e foarte frumoasa
Actiunea nu e grabita absolut de loc
Greseli de tastare cred ca am vazut una sau doua, minore oricum
Deci nu cred k avea rost ceea ce am scris mai sus....fiindca sa fim seriosi ce rost are sa comentezi asa o splendoare de fic :X
Akm sper ca se intelege k abea astept next`ul sau voi turba de curiozitate :pls:
Spor la scris :D
Bye and kissu :*
KyuMin.

#3
Baw xDD
(nu ma certati..va rog,stiu ca nu prea am mai trecut pe la fan ficuri de ceva timp dar am fost foarte ocupata)
Mi'a sarit titlul prima data in minte,este destul de dragut.Cand am inceput sa citesc chiar ma simteam in locul acela..si pe parcurs ce a aparut si dialogul a fost si mai frumos :D:D
Din primul capitol deja mi'am facut o impresie despre David si se vede ca este ceva mai sensibil.Mi'ar fi placut sa descrieti mai mult sentimentele celuilalt tanar cand David se indragostise de fata aia.Adica gelozie,ura,fericire si altele ^^
Pana acum am o parere nu buna despre fic ci foarte,foarte buna.,Este minunat si astept nu nerabdare urmatorul capitol care cu siguranta o sa fie tot asa bun ;) ca asta :P

Kissulici :*:*
[center][Imagine: chibi_2894.gif]
, chibi-ul lui Kayura

Toate povestile se termina cu Happy Ending , ai observat ? Afla`mi povestea si va fi cu totul diferit ... : (
[Imagine: hv895w.jpg]
[/center]

#4
2. Uncertainty and indifference


Soneria care anunta terminarea orei se face auzita in incaperea decorata simplu in care ma aflu, oprind in loc brutalitatea infinitului pur ce ma face sa inebunesc. Nu mai pot suporta tensiunea ce mi-a cuprins sfera mantala facand-o incapabila de a gandi cu calmitate. Prin geamul plin de picaturi cristaline de lichid transparent, se pot zari trunchii brazilor inalti peste care timpul a trecut nemilos, imbatranindu-le haina pamantie ce le acopera trupul alb plin de pudoare. Imi intorc privirea catre tabla neagra si observ scrisa intr-un colt tema pentru data viitoare, iar profesorul plecase deja, fara ca eu sa pot percepe viteza cu care parasise clasa. De cum ma vad elibarat din catusele ingrozitoare ale orei ce tocmai a trecut, ies in graba pe holul larg si il observ pe Alex stand cu capul aplecat catre podea si cu ochii atintiti intr-un loc anume. Nici nu cred ca m-a observat, este atat de ganditor, incat ma mira pana si pe mine acest lucru. Ma indrept cu pasi surzi catre spatarul scaunului pe care sta si ii acopar ochii de un albastru orbitor cu mainile mele subtiri si fine. Dintr-o data imi aud numele soptit din gura lui, de data aceasta cu mai mult entuziasm decat de obicei. Se ridica de pe scaun imbratisandu-ma strans, fapt ce-mi face sangele sa se ridice la suprafata pielii faciale pictandu-mi obrazul cu o nuanta trandafirie, apoi imi zambeste prieteneste si ma ia de brat, pornind catre iesirea din liceu. Coboram scarile infruntand cu greu alglomeratia si mergem din nou in parcul plin de amintiri, in care ne petrecem timpul in fiecare pauza. Aici ne-am intalnit prima data, in clasa a 9-a inainte de inceperea festivitatii de deschidere a anului scolar. Era un inceput de toamna minunat. Prin brazii giganti se auzeu ciripiturile vrabiutelor lenese care nu plecsera inca spre tarile calde. Aveau un glas angelic, inconfundabil cu al oricarei alte vietati. Briza racoroasa a vantului unduia ramurile subtiri ale copacilor ale caror funze erau de un galben nemaintalnit, iar iarba uscata prevestea ca acest peisaj in curand isi va pierde din farmec. Imi amintesc melancolic cum l-am intalnit pentru prima data pe Alex, fapt ce mi-a schimbat oarecum viata, deoarece eu nu am mai avut prieteni pana atunci, iar el mi-a fost si imi este singurul prieten in care pot avea incredere.

~Flash-back~

Stau pe o bancuta cu mainile la ochi, plangand amar ca nu vrea nimeni sa-mi vorbeasca, ma simt stingher si nefolositor pentru oameni, deoarece nimeni nu ma baga in seama, iar eu sunt prea timid sa incep un dialog cu cineva. Deodata aud o voce cristalina ce mi se adreseaza pe un ton scazut si bland.
- De ce plangi? ma intreaba el fara a folosi vreo formula de salut. Eu nu ii spun nimic, fiind mult prea surprins si poate fericit ca in sfarsit cineva ma intreaba de vorba. Ridic capul catre el si-i privesc chipul de o stralucire nemaiintalnita, ochii de un albastru fermecator imi patrund pana in sufletul trist facandu-ma sa rosesc, dar cu toate aceatea, am ridicat mana discret si m-am prezentat involuntar, cu obrajii rositi si fata parca ceva mai vesela.
- Eu... eu sunt David, ii spun cu vocea tremuranda, parca vrand sa intru in pamant de rusine, vazandu-l atat de finut si cu niste ochi atat de frumosi.
- Pe mine ma cheama Alex, incantat de cunostinta, dar nu mi-ai spus de ce plangeai, imi spune curios, indreptandu-si privirea aceea de safir catre chipul meu.
- Nu cunosc pe nimeni in acest liceu si imi e destul de greu singur.
- Stai linistit, de acum nu vei mei fi singur, imi sopteste incet astfel incat sa aud numai eu, apoi s-a asezat pe banca langa mine si am inceput sa vorbim despre diverse lucruri pana cand clopotelul a sunat si am intrat la ore.

~End of flash-back~

- La ce te gandesti? ma intreaba Alex uitandu-se mirat la mine, cumva la Carla? imi sopteste la ureche cu buzele arcuite intr-un zambet siret. O, nu! Am uitat complet de Carla, mi-au tot trecut prin minte amintiri legate de mine si de Alex, incat am uitat complet ca am acceptat sa fiu iubitul unei magnifice domnisoare. Obrajii mi se rosesc brusc, iar mainile incep sa-mi tremure de emotie. Brunetul de langa mine se uita cu subinteles in ochii mei si ma ia de mana brusc, ducanudu-ma intr-un loc anume. Fara sa-mi dau seama, ajung in cateva secunde langa blonda ce mi-a furat mintile, Carla.
- Buna David, striga ea strangandu-ma tare in brate, fara a-mi lasa ocazia sa respir normal, apoi ma saruta pasional, fara ca eu sa ma implic prea mult. Am simtit dintr-o data cum mi se inmoie picioarele si inima incepe sa-mi bata cu putere. Ramasesem perplex. Alex se uita zambind la noi, iar eu am inchis ochii, neputand sa-o privesc direct pe Carla. Deodata, spre surprinderea mea, blonda si-a dezlipit buzele de ale mele si a plecat de langa mine.
- Ne vedem putin mai incolo, imi spune apoi se indreapta catre aceeasi fata cu care am vazut-o data trecuta, cred ca aceasta o chemase sa-i spuna ceva. Dupa ce privesc un timp in urma ei, ochii mi se indreapta catre parc, cautandu-l pe Alex, care se pare ca a disparut ca prin ceata. Probabil mi-a spus cand a plecat, dar eu eram prea ocupat cu buzele acelei domnisoare. La un moment dat il zaresc mergand spre intrarea in scoala si alerg cu pasi mari spre el. Fug din ce in ce mai repede, fara sa-mi dau seama ce se poate intampla daca voi cadea. Cand ajung aproape de el, brunetul se intoarce cu fata catre mine, vrand sa vada ai cui sunt pasii stresanti din urma lui. Dar tocmai cand a vazut ca sunt eu, m-am impiedicat in proptiile-mi picioare si am cazut chiar peste el, trantindu-l la pamant. Mainile mele stau pe langa corpul lui, iar buzele mele sunt lipite de ale lui. In jurul nostru s-au strans multi elevi, printrecare si Carla. Ma priveste stupefiata, neputand sa spuna nimic, apoi pleaca punand mainile la ochi, prefacandu-se ca plage. Sunt aproape inconstient de ceea ce se intampla, iar Alex ma priveste nedumerit. Abia dupa cateva secunde i-am simtit buzele brunetului incalzindu-le pe ale mele si m-am rosit din cap pana in picioare. Sunt usor umezite ca si ale mele si asta ma face sa ma simt foarte stanjenit. Nu stiu ce sa mai spun, nu mai sunt in stare sa ma misc, mainile imi atarna inerte pe langa corpul lui, iar inima imi bate parca vrand sa iasa din piept. Alex pare sa se simta la fel ca mine, si isi ascunde fata in pieptul meu, rusinandu-se foarte tare. Ma ridic tremurand de pe corpul cald al baiatului si ii dau mana sa se ridice si el. Cei din jurul nostru radeau cu gura pana la urechi, accentuandu-ne indirect roseata din obraji. Dupa ce ne-am ridicat, am fugit in graba catre blonda ce statea pe o bancuta si plangea cu lacrimi de crocodil.
- Carla... eu... iarta-ma, nu am vrut sa se intample asta! Ii spun atingandu-i mana, dar mi-o indeparteaza nervoasa, uitandu-se in ochii mei si asteptand sa spun ceva.
- Carla, te rog, nu te supara, fac orice sa ma ierti, rostesc in cele din urma, iar Alex se uita suspicios la noi, fara insa a ridica privirea prea mult din pamant, din pricina intamplarii de mai devreme. Eu sunt mult mai rusinos decat el, dar in situatia de fata, nimic nu mai conteaza decat sa o impac pe fata aceasta cu ochii de un verde fermecator.
- Chiar orice? imi spune ea uitandu-se la mine cu niste ochi de papusa barbie, clipind des din pleoape.
- Da, ii raspund hotarat, intorcandu-mi apoi privirea catre brunet care imi facea semne negative cu degetul aratator, dar dintr-un moriv anume ii ignor total in incercarea de a ma face sa renunt la promisiune.
- Vino azi la mine acasa sa ma ajuti la teme, imi raspune cu un glas jucaus, proptindu-si degetul de buzele rosii ca sangele. Accept neconditionat, fara sa-mi dau seama ca s-ar putea intampla si alte lucruri pe langa asa zisul "ajutor la teme". Se ridica de pe banca sarutandu-ma dulce pe obraz, apoi pleaca spre clasa in care invata. Alex se uita la mine cu o privire ca de gheata pe care nu o mai vazusem pana atunci. Mi-am dat seama ca nu-i prea convine faptul ca voi merge acasa la Carla si ca se-ngrijoreaza pentru mine, dar am facut pe incapatanatul si i-am spus ca nu se va intampla nimic rau.
- Daca tu crezi asta, atunci fa ce vrei, imi spune vizibil iritat de naivitatea mea si pornim din nou catre sala de clasa.
Dupa aceasta ora a sosit in sfarsit momentul parasirii incintei liceului. E asa de bine fara stresul acela de la ore pe care eu nici macar nu il simt atata timp cat imi rascolesc prin minte cautand diferite metafore pentru urmatoarea carte pe care o voi scrie. Sunt pe drumul spre casa, pe acel drum pe care il parcurg in fiecare zi alaturi de prietenul meu Alex, fara a-mi da seama cata importanta sentimentala are pentru mine puntea aceasta catre lumea plina de amintiri legate de noi. Imi arunc discret privirea catre chipul serios si ganditor al brunetului ce pare ca se afla in alta lume. Il intreb de vorba dar nu imi raspunde, se pare ca nu vrea sa vorbeasca cu mine, fapt ce imi provoaca intristarea. Nu vreau sa plang din nou, ca atunci cand m-a jicnit facandu-ma indirect parasuta. L-am iertat pentru ce a zis, dar vad ca tot continua sa se poarte indiferent cu mine. Sentimentul de prietenie pe care il simt pentru el a depasit demult limitele intre care se poate afla, dar din pacate nu i-am aratat niciodata cat de mult tin la el. Poate si eu sunt de vina ca astazi s-a purtat asa de rece cu mine. Si cred ca fata blonda cu ochii verzi este singurul motiv pentru care nu vrea sa ma bage in seama in acest moment. El imi spune intotdeauna ce trebuie sa fac si ce nu, astfel incat sa fie bine, dar eu ma incapatanez si nu il ascult, facand totul de capul meu. Imi promit mie insumi ca asta va fi ultima data cand voi mai face ceva ce-l supara, nu vreau sa stric prietenia dintre noi, dar sentimentul ce-l simt pentru Carla mi-a cuprins tot creierul, facandu-l incapabil sa gandeasca singur, necondus de inima. Ma atrage enorm de mult aceasta fata, dar nu in sensul ca imi place corpul ei, ca si celorlalti baieti, insa vocea ei calma ca a unei fetite si ochii verzi, patrunzatori ma fac sa inebunesc. Probabil ca varsta mea e de vina, dar voi face tot posibilul sa ma maturizez si sa-mi dau seama ce fel de sentimente nutresc pentru ea.
Tot gandindu-ma la Carla si la incurcatele mele planuri de viitor, ma trezesc in fata blocului in care locuiesc, fara a-mi da seama cand am ajuns. Imi iau "la revedere" de la Alex, iar el imi raspunde pe un ton mai scazut si grav, cu aceleasi cuvinte la formula pe care i-am adresat-o eu, placand fara sa mai priveasca in urma. Ochii mi se impaienjenesc, iar fata imi capata o nuanta rosiatica si se infierbanta. Din ochii mari de un albastru sidefat imi curg lacrimi marunte si fierbinti. Nu am un motiv intemeiat sa plang, ci pur si simplu asta simt ca ma va linisti acum. Dupa ce imi revin din plans, urc scarile pana la etajul doi si ajung in fata apartamentului in care locuiesc. Intru in sufrageria modesta, decorata simplu dar cu bun gust, in care o gasesc pe mama cu un sort de bucatarie pe ea, cautand de zor ceva prin dulapul pentru carti.
- Buna mama! o strig eu incercand sa imi ascund tristetea pe care o simtin acest moment. Ce cauti?
- Buna fiule! Pai, nimic important, doar spatula pentru clatite, am cautat-o prin toata bucataria si nu am gasit-o, iar acum am inceput cu restul camerelor, imi spune cu vocea ei subtirica si blanda, explunand un zambet larg pe buze. Expresia fetei pe care a afisat-o cand mi-a spus acele cuvinte m-a facut sa bufnesc in ras. Cum sa caute spatula pentru clatite in sufragerie?
- Esti culmea mama, ii spun eu cu gura pana la urechi, uitand pentru cateva secunde tot ce se intamplase mai devreme, ai uitat ca i-ai imprumutat-o vecinei? o intreb clatinand usor din cap si privind-o suspicios pe mama.
- Sa stii ca ai dreptate, si eu o cautam ca nebuna prin toata casa. Ma duc sa i-o cer inapoi! Mama tranteste usa si pleaca in graba catre apartamentul vecinei, lasandu-ma din nou singur si cu gandurile mele.


~Deci sunt Aliss_anime (Sukisyo) :) sper sa va placa acest capitol in care mi-am exprimat cateva idei si ashya_love a scris infrumusetand vizibil de mult capitolul,aici am colaborat mai mult cum sa-ar spune :X Multumim mult celor ce ati comentat si citit ficul :X sper k nu va fi prea mare deranjul daca va cer sa va lasati micile pareri in legatura cu ficul :)..Lectura placuta!



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  [Naruto] The Passion of Hate [+16] sickness 0 1.966 14-09-2012, 11:40 PM
Ultimul răspuns: sickness
  Ce soir, passion! Jessi 1 2.183 31-08-2011, 03:24 PM
Ultimul răspuns: Zummy
  The best damn thing [shounen-ai/yaoi] Michyio 2 3.290 09-07-2010, 03:48 PM
Ultimul răspuns: Alixa
  Seven Lights ~Shounen-ai/Yaoi~ Yaku-chin 33 18.082 26-05-2010, 11:36 PM
Ultimul răspuns: Aliss_anime
  The passion of an angel and a demon ...:::Hana Arakida:::... 2 3.025 10-03-2010, 12:59 AM
Ultimul răspuns: ...:::Hana Arakida:::...
  Sweet Satisfaction [yaoi-shounen-ai] Aliss_anime 22 14.701 31-10-2009, 11:06 PM
Ultimul răspuns: Aliss_anime
  Fructul interzis [+18] [ shounen-ai / yaoi ] Lithium-Angel 44 25.543 05-08-2009, 10:57 AM
Ultimul răspuns: I hate maths.
  Iubire cumparata [shounen-ai / yaoi] Ice_angel_234 32 26.968 23-07-2009, 11:08 PM
Ultimul răspuns: Aiumy
  Fake [shounen'ai / yaoi] mikaru 2 3.156 18-07-2009, 07:34 PM
Ultimul răspuns: mikaru
  [ COMPLETED]Sa ramana intre noi "In familie "[yaoi / shounen-ai][16+] Lithium-Angel 72 45.387 13-07-2009, 02:24 PM
Ultimul răspuns: I hate maths.


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)