09-07-2010, 11:17 AM
Fic-ul asta e scris de Meredih si postat de Michyio. La inceput o sa fie shounen-ai (primele capitole) iar apoi va deveni yaoi. Enjoy and please review!
Scoala incepe din nou in Tokyo. Capitala nipona geme de elevi grabiti spre scoli generale sau licee. Mijloacele de transport devin neincapatoare intr-o astfel de zi agitata. In unul dintre aceste mijloace de transport se afla si Daniel Gray, un licean de 16 ani, cu parul saten deschis si ochii verzi. Daniel este american, dar penru ca parintii lui s-au mutat in Tokyo de curand, el a trebuit sa-si urmeze studiile in metropola japoneza.
Tanarul se indreapta spre unul dintre cele mai bune licee din Tokyo, Seiso High School. Liceul, bine cunoscut intre liceele pentru baieti, are antecedente stralucite printre fostii elevi.
Ceea ce Daniel nu stia e ca acel liceu era cunoscut si pentru rebelii lui, dar asta o sa afle el in scurt timp.
Cladirea scolii era una impunatoare, asemanatoare unui teatru, sau a unei opere, nicidecum a unui liceu pentru baieti.
Evident ca in curtea liceului era mare agitatie, sute de baieti treceau grabiti ducandu-se spre clasele lor. Uniformele scolii erau simple dar elegante. Baietii aveau pantaloni negri, camasa alba cu mici detalii rosii, jacheta neagra si cravata rosie.
Daniel stia bine unde urma sa invete: primul etaj, a doua clasa pe stanga si a ajuns. Deschise usa incet observand ca profesorul era deja in clasa. Profesorul era unul tanar, cu parul blond si ochii caprui. Era un barbat inalt imbracat lejer, nicidecum sobru ca ceilalti profesori pe care Daniel i-a cunoscut.
"Tu ar trebui sa fi Daniel Gray, noul nostru elev. Bine ai venit in clasa 2B. Te asteptam", spuse el, si continua intorcandu-se spre clasa "sper sa va purtati bine cu noul vostru coleg!"
"Multumesc..." reuseste cu greu sa zica Daniel.
"Apropo, numele meu este Dino Cavallone si predau italiana. De asemenea va sunt si diriginte. Daca nu sti italiana, nu e nici o problema, si ei sunt tot in primul an in care invata aceasta limba frumoasa si melodioasa" mai zise el zambind vesel. "Acum te invit sa iei loc,... este unul liber langa Bel, poti sa stai acolo" arata spre un loc in spatele clasei.
Noul coleg de banca al lui Daniel avea parul blond spic, iar ciudat, bretonul ii venea peste ochi, acestia nefiind absolut deloc vizibili. In par avea un accesoriu ce semana foarte bine cu o coronita. Baiatul zambea cu gura pana la urechi, iar satenul nu intelegea ce vede asa amuzant.
Daniel se aseza in banca si intense mana spre noul lui coleg dornic sa faca cunostinta cu acest ciudat blond.
"Buna, numele meu este Daniel Gray si daca tot suntem blocati impreuna in aceiasi banca, as dori sa fim prieteni."
"Prince Belphegor, si printii nu dau mana cu oamenii normali, si da putem fi prieteni daca nu esti unul dintre ratatii care ne polueaza scoala" spuse el repede, indreptandu-si privirea spre Daniel- in fine, cat poate fi de clar ca un om caruia nu i se vad ochii se uita la tine.
"Mersi, prince Belphegor-sama."
Ora trecu cu bine, fara prea mare tam-tam, singura faza notabila a orei fiind atunci cand dirigintele se impiedica de catedra si rasturna toata maculatura de pe aceasta pe jos, prin clasa.
Daniel afla, conform spuselor lui Bel ca astfel de lucruri se intamplau destul de des. Dino era un profesor bun si un diriginte extraordinar, dar cand venea vorba de orice activitate fizica, talentul tanarului profesor se micsora considerabil, toate astea aflate de la auto-proclamatul print.
In pauza tanarul blond dori sa ii prezinte lui Daniel gasca lui, care surprinzator era formata doar din doi baieti. Amandoi aveau parul argintiu, diferenta fiind doar in lungime, iar ochii de asemenea erau diferiti. Cel cu parul mai scurt avea ochii verzi iar celalalt violet-liliachii. Cei doi erau imbracati, asemenea lui Bel, nerespectand in totalitate conduita scolii.
"Acestia sunt amicii mei, ma rog, niste specii mai evoluate de tarani, ei sunt Hayato Gokudera si Zero Kiryuu" spuse printul.
"Specie mai evoluata... bine, bine, vezi tu!" spuse baiatul cu ochii verzi pe nume Hayato. "Daniel, nu? Oricum imi pare bine sa te cunosc" mai zise el intinzand mana inspre a face cunostinta iar Daniel observa imediat multele inele pe care le avea pe maini.
"Asemenea" spuse repede si simplu baiatul cu ochii liliachii, meintinzand mana asemenea colegului lui.
"Asculta pustiu" incepu blondul "daca esti in aceasta clasa trebuie sa sti cateva chestii esentiale: unu; noi suntem cei mai tari de aici si nu prea ne incurcam in 'cutie things' cu ceilalti tarani, clar? Al doilea e ca nu trebuie sa vorbesti cu ratatii pouatori ai clasei. Ma refer la cei de acolo: Tsuna, Takeshi si Ryohei. Daca te incurci cu ei, pe noi nu ne mai cunosti. Al treilea ar fi faptul ca nu ar trebui sa te iei la harta cu Comitetul de Disciplina daca nu suntem noi prin preajma. In fine printul nu iti recomanda sa afli si de ce zic asta. Ushishishi..."
Daniel ramasese cateva minute bune incercand sa-si fixeze noile informatii in minte. Nu e ca el se hotarase din prima zi sa respinga complet niste oameni pe care de fapt nici macar nu-i cunostea dar spusele lui Belphegor pareau destul de serioase si nu dorea sa vada reactia printului si a amicilor acestuia in cazul in care ar fi calcat stramb.
"Gray, ai inteles?" intreba Zero.
"Da..." reuseste satenul sa zica. Cumva nu ii placea Zero Kiryuu. Avea o privire dura, calma si calculata de parca ar fi stiut ce urmeaza sa faci chiar inainte de a sti tu insuti.
Cat despre Gokudera, el se luase la harta cu Belphegor pentru afirmatia de mai devreme a acestuia. El incerca de asemenea sa fie badass, dar nu prea ii iesea. Parea mai copilaros, mai energic si mai iute la vorba si la cearta ca Zero, care parea total neinteresat.
Ciudat e faptul ca, contradictoriu cu faptul ca aveau personalitati diferite, cei doi pareau ca se inteleg destul de bine.
"Bel-sempai, te cauta Squalo-sempai!" spuse cu o voce plictisita un baiat scund cu parul verde din cadrul usii.
"Da,froggy,spune-i ca vin in pauza viitoare. Acum printul are treaba" zise pe un ton impunator, sau cel putin asa credea el, Bel.
"Bine" raspunse baiatul cu parul verde, iar apoi pleca la fel de repede cum a venit.
Daniel nu prea avu timp sa se lamureasca cine era cine, pentru ca in clasa intra o profesoara inalta, tanara si frumoasa, cu parul intr-o nuanta frumoasa dar in acelasi timp ciudata, undeva intre roz si rosu.
"Atentie toata lumea, numele meu este Bianchi-sensei si predau matematica, asta pentru cei care nu stiau sau pentru geniile care au uitat. Acum sa ne apucam de treaba" spuse femeia iar apoi se intoarse spre tabla pentru a scrie o ecuatie matematica.
In timpul acelei ore, satenul nostru cu ochi verzi realiza de ce Bel ii considera pe ceilalti ratati si pe ei trei 'specii evoluate'. Practic cei trei erau niste mici genii! Probleme pe care le-ar fi rezolvat in zece-douazeci de minute, cei trei le rezolvau in fractiuni de secunda. In fine. cei care fusesera numiti 'ratati' sau 'tarani' nu reuseau sa faca prea bine fata cu nivelul de dificultate al problemelor date de Bianchi-sensei.
Urmatoarele ore trecura pe nesimtite, ceilalti profesori nefiind extrem de interesanti. Conform spuselor celor trei noi amici ai sai, interesanti mai erau profesorii de japoneza si de biologie.
Daniel pleca din liceu incantat de prima lui zi de scoala dar si nerabdator sa vada ce ii rezerva ziua urmatoare.
Scoala incepe din nou in Tokyo. Capitala nipona geme de elevi grabiti spre scoli generale sau licee. Mijloacele de transport devin neincapatoare intr-o astfel de zi agitata. In unul dintre aceste mijloace de transport se afla si Daniel Gray, un licean de 16 ani, cu parul saten deschis si ochii verzi. Daniel este american, dar penru ca parintii lui s-au mutat in Tokyo de curand, el a trebuit sa-si urmeze studiile in metropola japoneza.
Tanarul se indreapta spre unul dintre cele mai bune licee din Tokyo, Seiso High School. Liceul, bine cunoscut intre liceele pentru baieti, are antecedente stralucite printre fostii elevi.
Ceea ce Daniel nu stia e ca acel liceu era cunoscut si pentru rebelii lui, dar asta o sa afle el in scurt timp.
Cladirea scolii era una impunatoare, asemanatoare unui teatru, sau a unei opere, nicidecum a unui liceu pentru baieti.
Evident ca in curtea liceului era mare agitatie, sute de baieti treceau grabiti ducandu-se spre clasele lor. Uniformele scolii erau simple dar elegante. Baietii aveau pantaloni negri, camasa alba cu mici detalii rosii, jacheta neagra si cravata rosie.
Daniel stia bine unde urma sa invete: primul etaj, a doua clasa pe stanga si a ajuns. Deschise usa incet observand ca profesorul era deja in clasa. Profesorul era unul tanar, cu parul blond si ochii caprui. Era un barbat inalt imbracat lejer, nicidecum sobru ca ceilalti profesori pe care Daniel i-a cunoscut.
"Tu ar trebui sa fi Daniel Gray, noul nostru elev. Bine ai venit in clasa 2B. Te asteptam", spuse el, si continua intorcandu-se spre clasa "sper sa va purtati bine cu noul vostru coleg!"
"Multumesc..." reuseste cu greu sa zica Daniel.
"Apropo, numele meu este Dino Cavallone si predau italiana. De asemenea va sunt si diriginte. Daca nu sti italiana, nu e nici o problema, si ei sunt tot in primul an in care invata aceasta limba frumoasa si melodioasa" mai zise el zambind vesel. "Acum te invit sa iei loc,... este unul liber langa Bel, poti sa stai acolo" arata spre un loc in spatele clasei.
Noul coleg de banca al lui Daniel avea parul blond spic, iar ciudat, bretonul ii venea peste ochi, acestia nefiind absolut deloc vizibili. In par avea un accesoriu ce semana foarte bine cu o coronita. Baiatul zambea cu gura pana la urechi, iar satenul nu intelegea ce vede asa amuzant.
Daniel se aseza in banca si intense mana spre noul lui coleg dornic sa faca cunostinta cu acest ciudat blond.
"Buna, numele meu este Daniel Gray si daca tot suntem blocati impreuna in aceiasi banca, as dori sa fim prieteni."
"Prince Belphegor, si printii nu dau mana cu oamenii normali, si da putem fi prieteni daca nu esti unul dintre ratatii care ne polueaza scoala" spuse el repede, indreptandu-si privirea spre Daniel- in fine, cat poate fi de clar ca un om caruia nu i se vad ochii se uita la tine.
"Mersi, prince Belphegor-sama."
Ora trecu cu bine, fara prea mare tam-tam, singura faza notabila a orei fiind atunci cand dirigintele se impiedica de catedra si rasturna toata maculatura de pe aceasta pe jos, prin clasa.
Daniel afla, conform spuselor lui Bel ca astfel de lucruri se intamplau destul de des. Dino era un profesor bun si un diriginte extraordinar, dar cand venea vorba de orice activitate fizica, talentul tanarului profesor se micsora considerabil, toate astea aflate de la auto-proclamatul print.
In pauza tanarul blond dori sa ii prezinte lui Daniel gasca lui, care surprinzator era formata doar din doi baieti. Amandoi aveau parul argintiu, diferenta fiind doar in lungime, iar ochii de asemenea erau diferiti. Cel cu parul mai scurt avea ochii verzi iar celalalt violet-liliachii. Cei doi erau imbracati, asemenea lui Bel, nerespectand in totalitate conduita scolii.
"Acestia sunt amicii mei, ma rog, niste specii mai evoluate de tarani, ei sunt Hayato Gokudera si Zero Kiryuu" spuse printul.
"Specie mai evoluata... bine, bine, vezi tu!" spuse baiatul cu ochii verzi pe nume Hayato. "Daniel, nu? Oricum imi pare bine sa te cunosc" mai zise el intinzand mana inspre a face cunostinta iar Daniel observa imediat multele inele pe care le avea pe maini.
"Asemenea" spuse repede si simplu baiatul cu ochii liliachii, meintinzand mana asemenea colegului lui.
"Asculta pustiu" incepu blondul "daca esti in aceasta clasa trebuie sa sti cateva chestii esentiale: unu; noi suntem cei mai tari de aici si nu prea ne incurcam in 'cutie things' cu ceilalti tarani, clar? Al doilea e ca nu trebuie sa vorbesti cu ratatii pouatori ai clasei. Ma refer la cei de acolo: Tsuna, Takeshi si Ryohei. Daca te incurci cu ei, pe noi nu ne mai cunosti. Al treilea ar fi faptul ca nu ar trebui sa te iei la harta cu Comitetul de Disciplina daca nu suntem noi prin preajma. In fine printul nu iti recomanda sa afli si de ce zic asta. Ushishishi..."
Daniel ramasese cateva minute bune incercand sa-si fixeze noile informatii in minte. Nu e ca el se hotarase din prima zi sa respinga complet niste oameni pe care de fapt nici macar nu-i cunostea dar spusele lui Belphegor pareau destul de serioase si nu dorea sa vada reactia printului si a amicilor acestuia in cazul in care ar fi calcat stramb.
"Gray, ai inteles?" intreba Zero.
"Da..." reuseste satenul sa zica. Cumva nu ii placea Zero Kiryuu. Avea o privire dura, calma si calculata de parca ar fi stiut ce urmeaza sa faci chiar inainte de a sti tu insuti.
Cat despre Gokudera, el se luase la harta cu Belphegor pentru afirmatia de mai devreme a acestuia. El incerca de asemenea sa fie badass, dar nu prea ii iesea. Parea mai copilaros, mai energic si mai iute la vorba si la cearta ca Zero, care parea total neinteresat.
Ciudat e faptul ca, contradictoriu cu faptul ca aveau personalitati diferite, cei doi pareau ca se inteleg destul de bine.
"Bel-sempai, te cauta Squalo-sempai!" spuse cu o voce plictisita un baiat scund cu parul verde din cadrul usii.
"Da,froggy,spune-i ca vin in pauza viitoare. Acum printul are treaba" zise pe un ton impunator, sau cel putin asa credea el, Bel.
"Bine" raspunse baiatul cu parul verde, iar apoi pleca la fel de repede cum a venit.
Daniel nu prea avu timp sa se lamureasca cine era cine, pentru ca in clasa intra o profesoara inalta, tanara si frumoasa, cu parul intr-o nuanta frumoasa dar in acelasi timp ciudata, undeva intre roz si rosu.
"Atentie toata lumea, numele meu este Bianchi-sensei si predau matematica, asta pentru cei care nu stiau sau pentru geniile care au uitat. Acum sa ne apucam de treaba" spuse femeia iar apoi se intoarse spre tabla pentru a scrie o ecuatie matematica.
In timpul acelei ore, satenul nostru cu ochi verzi realiza de ce Bel ii considera pe ceilalti ratati si pe ei trei 'specii evoluate'. Practic cei trei erau niste mici genii! Probleme pe care le-ar fi rezolvat in zece-douazeci de minute, cei trei le rezolvau in fractiuni de secunda. In fine. cei care fusesera numiti 'ratati' sau 'tarani' nu reuseau sa faca prea bine fata cu nivelul de dificultate al problemelor date de Bianchi-sensei.
Urmatoarele ore trecura pe nesimtite, ceilalti profesori nefiind extrem de interesanti. Conform spuselor celor trei noi amici ai sai, interesanti mai erau profesorii de japoneza si de biologie.
Daniel pleca din liceu incantat de prima lui zi de scoala dar si nerabdator sa vada ce ii rezerva ziua urmatoare.
![[Imagine: 127954537375290.jpg]](http://i955.photobucket.com/albums/ae33/PinkBizarretard/127954537375290.jpg)
