Fake [shounen'ai / yaoi]

[mikaru]

So, i'm bk with a new one.
Mi'am cam pierdut din mana dar n'am putut abandona ideea, ma bantuia zilnic!
So plix enjoy it!
--
First. Personaje[ in mare parte actori]:

Misami Arata: http://i41.tinypic.com/4g4sj6.jpg
Misami Sayuri [Arata�z sister]: http://i40.tinypic.com/23rlhkg.jpg
Wakana Shun: http://i41.tinypic.com/107864p.jpg
Wakana Ai: http://i42.tinypic.com/2nh24jr.jpg
Takara Ayame: http://i40.tinypic.com/96kw2c.jpg
Takara Ryuchi: http://i39.tinypic.com/2hoemvl.jpg http://i40.tinypic.com/2rrwje9.jpg [aceasi persoana, dar nu m-am putut decide]
__________________________________________________________

Fake

Capitolul 1: Inevitabil.

Un vis frumos, o atmosfera rece. Doi ochi negrii, injectati cu dragoste, un chip neted, alb, ferm..un inger ce bantuie cele doua lumi in cautarea linistei profunde, un inger ale carui aripi au fost frante de resentimente. Ai dori sa spui ceva, insa cuvintele sunt impiedicate de ratiune, o ratiune infundata, inecata intr-un sentiment necunoscut. Spune. Vreau sa-ti aud vocea, modul in care rostesti cuvintele. Vreau sa stiu ce simti. Ura? Dragoste? Dor? Regrete?...Te uiti prin jur, corpul tau fiind acoperit de un cearsaf lung si alb, mainile tale tinand materialul strans in jurul sanilor acoperiti de sange. De ce privesti astfel? Suvitele brunete coboara cu repeziciune pe chip, acoperind privirea pierduta. Fulgii albi te inconjoara, accentuandu-ti slabiciunea sumbra. Frant. Cu miscari lente, te apropii de adevarat, de claritate. Din nou infuzi atmosfera obscura cu o privire calda, restul devenind din ce in ce mai stralucitor, un gest ce ilustreaza teama. O privire inlacrimata..insotita de un zambet scurt. Buzele rozalii crapate de vant tremurau cu fiecare secunda scursa, dand viata unor cuvinte subtile, conturate de inocenta.
�Fratioare..unde..unde esti?�
O voce slaba, intrerupta de sangele vital ce se strecurase printre buze, alunecand pe barbie, apoi in jos, lasand pete minore pe materialul imaculat si pe pielea-ti firava. Cu mana indreptata spre gura, incercand sa-l impiedici, constiinta devine fragila, iar tu cazi pe stratul rece, simtind cum sangele iti murdareste fiecare actiune, cum te inceci in propria-ti durere. In ambianta cu lacrimile scurse, lichidul rosu iti coloreaza chipul intr-un mod macabru. Devi o victima in propriul chin.
Bataile inimii sunt profunde. Te pierzi..scantecele plansului fiind auzite din ce in ce mai tare pe un ritm slab..lasand in urma ta o balta de sange, aura unui cadavru pierit in suferinta.
...Unde sunt? As vrea sa fiu langa tine, sa iti strang corpul, sa simt teama pe care o porti in suflet, sa incerc s-o distrug, sa-ti demonstrez de ce traim cu acelasi sange prin venele nenorocite! De aceea am fost creat. Dar distanta adanceste independenta si slabiciunea. Acest lucru ma determina sa-mi suport cosmarul fara sa ma opun vointei. Dorul ma pasa in fiecare clipa. Tu ma abandonezi sau..chiar eu fac asta?
����������
O raza slaba de soare coboara pe chipul angelic, insotit de suvite brunete ce invadau gulerul murdar al camasii. Capturat intr-o alta lume, un tanar dormea pierdut in timpul serviciului, mentinandu-si capul pe suprafata rece a mesei. Trasaturile acestuia erau puternic definite intr-un mod placut, frumusetea completand fiecare gest inocent. Parul sau brunet, umezit in totalitate, era aranjat intr-un mod rebel. Pe pielea sa fina se puteau observa picaturi de sudoare, iar corpul tremura inevitabil datorita cosmarului atat de realistic.
Intr-un moment de galagie masiva, s-a trezit brusc, ridicandu-se cu repeziciune de pe scaunul din metal. Zgomotul din jur nu a fost perceput in totalitate de acesta, inspirand adanc, stergandu-si chipul umed cu maneca de la camasa. Caldura din incapere era din ce in ce mai puternica, atmosfera fiind invadata de un miros provocat de cuptorul incins. Hainele acestuia erau la fel de umede, in timp ce constiinta incerca sa revina la prezent. Simtindu-si teama cum se departeaza cu usurinta, a reusit sa-si mentina controlul stabil, realizand ce a facut in tot acest timp pierdut. A privit neexpresiv prin jur, simtind cum temperatura corpului e din ce in ce mai ridicata. Dezastru. Un dezastru complex, cel ce-i va aduce sfarsitul...din nou.
Observand aburii inchisi ce inconjurau cuptorul, s-a indreptat catre locul cu pricina, deschizand usa aragazului. Un fum gri si-a facut aparitia in abundenta, determinandu-l pe tanar sa tuseasca repetat. Si-a intins mainile catre tava incinsa, din aceasta cauza scapand-o cu usurinta pe podea. Pe pielea acestuia se puteau observa urme de arsura, in timp ce prajitura capatase o culoare foarte inchisa, diferite parti din ea fiind imprastiate pe gresia aburita.
-La dracu! marai Arata datorita ghinionului ce-l chinuia.
Zgomotul provocat de usa isi facuse aparitia, un barbat inalt intrand in incapere. A privit catre tanar, tensiunea puternica fixata catre el fiind simtita de la departare. Brunetul si-a intors chipul catre cealalta persoana, respirand greu datorita caldurii, in timp ce incerca sa reziste acelor privi ucigatoare, care daca aveau vreun efect, aceasta ar fi pierit de mult timp. Ar fi dorit sa spuna ceva, insa un simplu:�Vreau sa vorbesc ceva cu tine� spus de catre barbat a fost indeajuns pentru a-l determina sa-si realizeze urmatoarele actiuni. A oftat sec, ascultandu-si maestrul, urmandu-l in cealalta incapere unde era liniste si racoare.


3 Iunie. Ora 20:26. In Tokio linistea se mentinea fara scapari minore. Majoritatea oamenilor se adunasera in parc, pentru a simti atmosfera nocturna ce domina fara sfarsit in acele momente de tacere. Luminile diversificate ale orasului formau in ambianta cu cerul adanc un peisaj ametitor, ce instala linistea fiecarei constiinte pierdute. Vantul aspru circula printre cladirile reci, izbind obiectele usoare de cimentul inghetat. Cadavrul acelei nopti de vara.
Doi ochi onixiti urmareau fiecare miscare a peisajului, total absent la povestile prietenului sau aflat partial sub influenta alcoolului. Gandul sau adopta cosmarul avut in timpul lucrului, simtind o ingrijorare dureroasa. Brunetul isi facea griji pentru sora sa aflata singura, departe de el, fara protectia nimanui, insa mereu a incercat sa evite acest lucru, crezand ca acel cosmar repetat a fost format datorita lui si a imaginatiei sale. Simtea ura pentru propria persoana.
Masami Arata, 22 ani, student la facultatea de arta. Abandonat de parinti, a decis sa locuiasca singur, avandu-si in grija sora mai mica care si-a urmat visul cu doi ani in urma. Ramas singur, a adoptat independenta si a profitat in fiecare zi de talentul sau. Insa de fiecare data cand se angaja, in nu mai mult de o saptamana era concediat. Inca nu stia ce i se potrivea cu exactitate, crezand ca este un indemnatic.
O mana calda se instalase pe umarul sau, facandu-l sa se trezeasca la realitate. Privirea acestuia a intalnit-o pe cea a prietenului sau, amuzandu-se pe moment atunci cand l-a vazut ca nu poate sa-si mentina corpul nemiscat.
- Daca o sa cazi n-o sa fie vina mea, spuse Arata, inmuindu-si buzele in taria puternica ce zacea intr-un pahar din fata sa.
- Ce-ai facut si azi?
- Hm? Ah..mi-am dat demisia.
Satenul l-a privit lung, schimbandu-si pozitia pentru a reusi sa-i vada chipul in totalitate. Cu o privirea socata, a incercat sa spuna ceva, insa alcoolul ce-i invadase constiinta nu-l determina sa scape de sirul neinteles al cuvintelor.
-Vrei..vrei sa spui...CE?! Esti nebun! exclama, apucandu-l de camasa pentru a nu se dezechilibra de pe scaun.
-Mai nebun decat tine nu cred, ii raspunse, pastrandu-si expresia. Sa zicem..a spus ca daca mai comit o prostie ma va da afara, asa ca am demisionat, ma cunosc prea bine. Imi voi gasi..alta slujba.
-Hmm...
A revenit la pozitia normala, mentinandu-si capul sprijinit de mana stanga, dand drumul materialul sifonat. Cei doi nu au mai spus nimic, zgomotul din incapere incepand sa-si reduca volumul. Satenul s-a cufundat in ganduri, incercand sa gaseasca o solutie pentru prietenul sau cel mai bun, desi ceea ce consumase pana acum nu il ajuta prea mult. Wakana Shun, mai mic decat Arata cu 3 zile, student la facultatea de arta. Crescut la orfelinat, nu si-a pierdut mintile, redresandu-se singur pe parcursul anilor, sprijinit de parintii adoptivi care divortasera cu cativa ani in urma. Locuia cu sora si cu mama sa, detinand un talent major asemenea lui Arata. Cei doi fusesera prieteni din copilarie, fara sa se certe vreodata intr-un mod serios. Acest lucru i-a determinat pe amandoi sa reziste singuratatii ce le bantuia sufletul, dorind sa-i slabeasca pana la ultima picatura de speranta.
Ochii caprui ai satenului s-au indreptat din nou catre prietenul sau, zambind sec.
-Cred ca stiu ce am putea face. Iubitul surorii mele este dintr-o framilie mai bogata, astfel fratele sau are nevoie de persoane care sa-l protejeze, sa stea mereu alaturi de el pentru a-i face poftele...printi rasfatati! ingana, luand o gura de alcool. Insa am auzit ca ultimul si-a dat demisia din cauza tipului. De ce nu incerci si tu? Esti cea mai calma persoana pe care am vazut-o. Nu va reusi sa te scoata din minti, dimpotriva, tu vei reusi sa-i obti linistea. Cat despre salariu, presupun ca este destul de bunicel.., continua satenul, lasand obiectul din sticla pe suprafata mesei.
Arata l-a privit in timp ce vorbea, analizandu-i fiecare cuvant.
-Eu..? Nu..ma imaginez.
-Macar n-am fost inutil. Si cand sunt beat pot gandi clar.
Dupa acest schimb de replici, cei doi au inceput sa rada, comandand fiecare ceva comestibil pentru a-si potoli foamea acumulata intr-o zi atat de dificila pentru fiecare.
Timpul se scurgea cu repeziciune, ceasul de pe perete indicand ora 23:15. Dupa multe discutii fara logica si subiecte sarite cu usurinta, cei doi au fost nevoiti sa se desparta datorita consumul excesiv de alcool de care daduse dovada Shun. Brunetul l-a condus pana la scara, incercand sa-i inchida gura ce nu dorea sa pastreze linistea. L-a abandonat la usa apartamentului, vazand ca nu se poate intelege cu rugamintile sale excesive cat si gesturile euforice de care dadea dovada. Sora satenului a privit nedumerita la vederea lui Arata, fiind ingrijorata cand si-a zarit fratele.
-Ce se..?!
-Nici o grija, Ai-chan, o impiedica brunetul din soc. Eu am necazuri si el bea in locul meu..
A zambit slab, lasandu-si prietenul pe mana satenei. Afara, atmosfera devenea din ce in ce mai incarcata, vantul inevitabil marindu-si viteza. Luna fusese acoperita de norii inchisi, asemeni unei infinitati de cenusa ce se preda adierilor scurte. Copacii se leganau intr-un mod nostalgic, iar umezeala din aer mangaia cu duritate orasul. Respiratia calda a brunetului era intensa si repetata, tanarul respirand din ce in ce mai profund. Luminile orasului se proiectau pe chipul sau, asemenea picaturilor calde ce cadeau involuntar din cer, scurgandu-se pe hainele subtiri ale acestuia. Suvitele parului se umezeau, acoperindu-i chipul rapit de ploaia ametitoare ce-si anuntase inceputul. La o astfel de ora, strazile erau goale, doar cateva persoane fiind inca prezente, suportand atmosfera incarcata si totusi, pe de alta parte, goala. Si-a ridicat privirea catre cer, lasand lichidul vital sa se scurga pe corpul sau. Ar fi ramas mult timp in aceasta pozitie, insa nu risca sa intampine a doua zi o raceala nedorita.
Dupa un timp indelungat de mers, Arata s-a oprit, privind persoana dinaintea sa. Intunericul se confrunta cu luminile slabite ale orasului datorita trecerii timpului. Insa a reusit s-o perceapa, privind-o fara un interes excesiv. Era o femeie inalta, imbracata intr-o tinuta complicata plina de eleganta, in timp ce trasaturile sale puteau fi evidente datorita neonului ce atarna in varful unui stalp. Genele sale erau lungi, un machiaj discret completandu-i chipul plin de farmec, iar buzele ofereau o stralucire fireasca datorita rujului de o nuanta placuta. Parul negru ii cadea pe umeri in bucle diferite si complexe, pana la jumatatea spatelui. Ochii ei erau fixati prin jur, in timp ce doua valize erau asezate la picioarele sale. A intentionat sa traverseze strada, fara sa fie prea sigura pe sine. Soseaua era goala. Femeia si-a asezat mainile pe manerele bagajelor, tragandu-le dupa aceasta. Brunetul a studiat-o o clipa, indreptandu-si cu repeziciune privirea in spate la auzul unui zgomot bine cunoscut de acesta. O masina se apropia in viteza, iar soferul nu intentiona sa opreasca. Arata a fugit catre aceasta, prinzandu-i violent bratul drept. Datorita fortei puternice, bruneta s-a dezechilibrat si a cazut peste baiat, iar masina a trecut cu viteza pe langa ei.
Femeia a inceput sa planga de frica, realizand ce i se putea intampla in acel moment. Strangea cu putere haina tanarului, pierzandu-si graiul, in timp ce corpul tremura de slabiciune.
-Va simtiti bine? soptise baiatul, incercand sa o linisteasca.
Aceasta s-a departat dupa cateva momente, reusind sa ii multumeasca pe un ton slabit, desi cuvintele pareau de neinteles. Baiatul a zambit, luandu-i bagajele intinse pe sosea. Uimita de bunele maniere de care dadea dovada, femeia a trecut peste momentul de neliniste, insistand sa-l invite la un ceai, insa tanarul continua sa refuze datorita orei tarzii. Desi nu a reusit sa scape de implorarile ei, acceptand cu jumatate de gura. S-a oferit sa-i duca bagajele, pe tot parcursul drumului ascultand-o, fascinat de eleganta acesteia, chiar si atunci cand pasea o facea intr-un mod plin de fragilitate, asemenea unei balerine.
-Fiul meu trebuia sa vina sa ma ia..dar a intarziat, asa ca am decis sa vin singura de la aeroport, spuse, revenindu-si din socul de mai devreme cu atata usurinta incat Arata ramasese uimit de caracterul puternic. Trebuia sa fiu mai atenta..intr-o zi o sa mor din aceasta cauza. Multumesc mult!
Arata a schitat un zambet slab, continuand sa poarte o discutie simpla cu persoana de langa el, considerata o companie placuta.
Ajunsesera intr-un cartier special, unde blocurile pareau renovate si atmosfera era diferita. Gardurile erau inalte, cu modele complicate, ghivece cu flori exotice impodobeau scarile fiecarei locuinte. Totul forma un sentiment placut, desi parea straniu atat lux deodata. Ochii brunetului cercetau tot ce-l inconjura, in timp ce aceasta ii explica despre ce e vorba. In tot acest timp aflase ceva despre doamna fermecatoare ce-l facea sa ameteasca cu fiecare privire plina de blandete. Takara Ayame, 34 ani, mama a doi baieti. Aceste lucruri l-au surprins in masura pe Arata, deoarece parea mult, mult mai tanara. �Machiajul face totul..� Aceste vorbe nu au fost acceptate de brunet, care dupa o cercetare intensa, a realizat ca doamna de langa el este la fel de frumoasa si fara aceasta metoda de profunzime.
Minutele nu incetau sa se scurga intr-un mod invizibil, desi Arata nu fusese constient, fiind mult prea pierdut in peisajul in care se integrase. Atat de ciudat, parea a fi un cimitir inclus in paradisul imaginabil. De ce lucrurile ciudate sunt atat de..speciale? Probabil fiindca sunt neobisnuite. Sau adevaratul motiv ar trebui perceput dintr-o alta perspectiva.
Pasii doamnei se oprise, fapt ce a captat atentia brunetului. A privit in fata, ramanand nemiscat pentru cateva clipe. �Lucrurile ciudate chiar sunt..ciudate� Acest gand i-a strabatut mintea in acel moment, lasand cale uimirii sa-i domine constiinta. O vila inalta, aproape imensa se infatisa in intunericul puternic, conturul acesteia fiind singurul vizibil cu exactitate, detaliile stergandu-se datorita noptii. Insa fusese indeajuns pentru a-l face sa se piarda in confuzie. Vorbele brunetei l-au dezmeticit cateva clipe, spunandu-i sa o urmeze catre intrare. Doua porti inalte au provocat un zgomot scurt, in timp ce doi barbati solizi s-au conformat, dezchizandu-le cu atentie. Dand dovada de respect, cei doi le-au urat �bun venit�, unul dintre ei insotindu-i pana la usa. Arata s-a oprit in fata unei usi inalte, din lemn de fag, impodobita cu ilustratii suflate in aur si desene semnificative. Un domn imbracat intr-un costum subtil a deschis usa, facand cale libera celor doi pentru a intra in casa. Doamna a pasit ca pana atunci, replicandu-i cu o voce prieteneasca servitorului sa-l conduca pe Arata in camera oaspetilor. Barbatul i-a urmat ordinele, aratandu-i tanarului camera cu pricina. Ramas singur, Arata a privit tacut prin jur, uimit de stilul elegant in care casa fusese decorata. Totusi, in continuare simplitate. Fiecare detaliu era ferm, asezat la locul perfect, completat de celelalte cu precizie. Nu putea sustine o fraza, acceptand sa fie capturat de splendoarea ce-l inconjura.
Violenta. Zgomotul prezent in linistea ce adancea casa era din ce in ce mai puternic. Cand atinsese tonul cel mai inalt, pasii s-au oprit, un baiat facandu-si aparitia in incapere. Si-a indreptat privirea de gheata catre oaspete, soptind pe o voce stinsa si rece:
-Cine esti si ce cauti aici?
Privirile celor doi s-au intalnit dupa cateva secunde de tacere. Chipul demonic al tanarului, cat si aparenta acestuia l-a facut pe brunet sa-si piarda gandurile de pana atunci, o idee confuza infiripandu-se in mintea sa. Adancimea din ochii celuilalt era puternica si rece, devenind mai intensa cand se apropie incet, mentinandu-si mainile in buzunar. Aflat in fata sa, l-a studiat o clipa pe Arata, schitand la urma un zambet de satisfactie, in timp ce o aura de rebelitate il inconjura.
-Sa ma repet?
Tonul fusese mentinut, insa acel gest slab il facea sa para mult mai ingrozitor.
__________________________________________________________
Cam acesta e primul capitol *phew*.
Pareri& critici onegai.

[nolazy]

Tu :-o? Wow..nu ma asteptam sa te mai vad pe la fan fiction, de cand ai renuntat la celalalt fic..Oricum ma bucur ca ai revenit in forta ^^
Pana acum imi place. Este extrem de realist..si din cauza pozelor, normal, dar si din cauza modului in care povestesti.
Ideea pare sa fie destul de draguta, iar pustiul ala de la sfarsit mi se pare foarte nesuferit si cu toate astea, foarte hot.
Vad ca te axezi foarte mult pe descriere si nici nu neglijezi celelalte moduri de expunere, deci pana acum e ok.
Ce sa mai spun..astept nextul :)
pa pa :)

[mikaru]

Wah thx for tah commz <3.
@nozaly: NU l-am abandonat, pur si simplu am simtit nevoia de o pauza, so i'll be bk soon. xD

-----------------------------------


Capitolul 2: Impresie.

Ma pierdeam usor sau..pur si simplu nu ma puteam intelege. Doar afundandu-te mai mult spre acea senzatie, te facea sa te simti vulnerabil, sters de pe fata pamantului, separat de realitate, impins cu violenta intr-un alt cerc. Ranjetul slab, asemeni unui demon cicatrizat de gustul satisfacator al preeminentei. Un caracter..imposibil. Un imposibil atat de rece! Imi devoreaza mintea, imi goleste fiecare picatura de curaj, o elimina calm, intr’un mod plin de simplitate. Si totusi, trasaturile suave, definite intr-un mod placut exprima fermitatea. Un chip de inger rupt din iadul placerii. Acele buze sterse ce se apropie de mine ma infiorau, nedorind sa fiu patat de un gest diabolic insa stiu ca cedarea nu-si va abandona aparitia.
...Lucrurile ciudate chiar sunt..ciudate.
Privea pierdut persoana din fata sa, clipind des, simtind nevoia de a inghiti in sec. Insa nu avea energia suficienta, simtindu-se incoltit de ochii negrii ce-l sfidau. Pe de alta parte, brunetul se apropia cu pasi lenti, eliminandu-i vizibilitatea din jur, determinandu-l sa faca un pas in spate la fiecare apropiere inceata. Singurul lucru vazut de amandoi era chipul celuilalt, o aura de neliniste inconjurandu-l pe Arata cu fiecare miscare in plus. Cu o voce slaba, in acelasi timp atingand o tenta de raguseala, isi continua fraza.
-Sa stii ca..detest sa ma repet!
Liniste. O liniste obscura ineaca oxigenul prezent. Privirea plina de lacomie doreste sa diminueze stabilitatea. Celalalt cedeaza. Simte cum nu poate sa-i reziste, adancimea fiind prea puternica, asemenea unei raze ratacite in vazduhul aburit de sentimente. Buzele brunetului se despart dupa o scurta ezitare, cu gandul de a afirma ceva, simtindu-se jalnic in fata unui astfel de comportament superior. Nu dorea sa para slab atunci cand nu era cunoscut de ceilalti, astfel recuperandu-si calmul dupa cateva minute de retragere. Inainte de a-si incepe fraza, ce mai mult nu avea sa iasa cu o logica concreta, cineva i-o luase inainte, scapandu-l de acest pas pe care trebuia sa-l faca. Rebelul si-a intors privirea, intalnind-o pe cea a mamei sale, in special cand vocea acesteia rasuna usor pana la cei doi.
-Ryuchi! Lasa-l in pace, tanarul acesta tocmai mi-a salvat viata, sopti aceasta pe un ton bland la final, indepartand acea tensiune incredibila.
Chipul i s-a luminat cu un zambet simplu, facandu-si fiul sa cedeze. S-a conformat rapid, departandu-se de Arata intr-un ritm slab. La terminarea gestului, baiatul a rasuflat adanc, ducandu-si o mana in par. Pasii inceti se indreptau spre femeia de la intrare, imbracata intr-o rochie lunga, din tesatura fina, formele corpului fiind definite la fiecare val lasat de materialul moale. Ajuns in fata acesteia, i-a luat mana stanga cu usurinta, sarutandu-i-o slab, fara pic de sentimentalism.
-Mama..imi pare rau ca nu am putut sa vin. Este vina mea, murmura intr-un ritm slab, de neinteles, faptul de a-si cere scuze nefiind un lucru placut pentru el.
Degetele acesteia au parcurs parul negru al fiului sau, ciufulindu-l intr-un mod copilaresc si, in acelasi timp, injositor. Ochii demonului parcursera podeaua, simtind inconfort amestecat cu rabdare. In cealalta parte a camerei, Arata a privit cu interes scena petrecuta, simtind o durere slaba infiripandu-se in corpul sau, probabil amarul gust al invidiei, un gust teribil de conceput. Niciodata nu fusese tratat astfel de catre mama sa, devenind incapabil atunci cand cei din jurul sau faceau aceste lucruri cu atata simplitate si placere, macabrul cosmar al amintirilor.
Nu toata lumea poate simti aceasta senzatie familiala...pur si simplu, n-a fost.
Isi lasa privirea catre podea, studiind-o fara expresivitate. Doamna il urmari pentru cateva secunde, retragandu-si mana in parul moale al baiatului, pasii acesteia indreptandu-se catre Arata. S-a oprit in fata lui, afisand zambetul de mai devreme, in timp ce mainile acesteia erau plasate cu tandrete pe umerii puternici acoperiti partial de gulerul sifonat al tricoului.
-Ce-ar fi sa ne imprietenim cu aceasta ocazie?
Nu reusea sa se opuna niciodata unui astfel de gest, era prea mult pentru sensibilitatea sa. Inainte de a spune ceva, barbatul de mai devreme isi facuse subtil aparitia in incapere, murmurand cateva cuvinte intr-un mod politicos si la inceput, de neinteles. Lasa tava cu usurinta pe masa joasa din camera, retragandu-se dupa o scurta plecaciune. La indemnul brunetei, Arata s-a asezat pe suprafata moale, ceilalti urmandu-i exemplul. Ochii sai cercetau fara interes tava de pe masa, aburul facand forme prin aer. Nu indraznea sa-si atinga ceasca, realizand ca este prea fierbinte. Din cand in cand isi ridica privirea spre celelalte doua persoane, intalnind zambetul bland al doamnei, pe de alta parte fiind sfitat de dispretul oferit de catre baiat, fixat pe locul din fata sa. Modul in care il privea atat de rece si atent, il facea sa simta discomfortul de fiecare data cand privirile lor se intalneau. Insa isi pastra calmul ca intotdeauna, acest lucru determinandu-l pe celalt sa simta satisfactia cum se stinge.
Era liniste, niciunul tentat sa spuna ceva pentru a o distruge. Bruneta si-a intins mana spre ceasca, rujul aprins facand pentru cateva momente cunostinta cu lichidul fierbinte. Schita o expresie copilareasca, inchizand ochii de la caldura, realizand ca mai trebuie sa astepte. Isi fixa din nou privirea spre Arata, intrebandu-l amuzata cum se numeste. Tanarul se prezenta, cerandu-si scuze ca nu a facut-o pana atunci, desi nu avusese de ales in oportunitatile oferite. Aceasta a inceput sa-l intrebe diferite lucruri, brunetul raspunzandu-i cursiv si incercand sa se comporte natural. In timp ce purtau o discutie prieteneasca, celalalt tanar ii urmarea raspunsurile, asteptand ca mama sa sa-si termine tenta de curiozitate. Desi acest lucru devenea din ce in ce mai imposibil, deoarece entuziasmul acesteia nu avea limite, comportandu-se ca o adolescenta. Vorbisera atat de mult, atat de prostesc, incat Ryuchi se plictisise de tot acest „circ”. Isi indrepta privirea spre ceas, realizand ca era mai tarziu decat crezuse. Nu avusese oportunitatea sa spuna ceva, simtindu-se exclus, acest lucru calcandu-l usor pe nervi. Singurul lucru de care a profitat a fost sa-i urmareasca gesturile celuilalt tanar, privirile reci devenind pe parcurs neexpresive. Stia ca mama sa nu are limite atunci cand cineva ii face un bine, si de data aceasta acest „bine” era extrem, nu o putea impiedica, pe nici unul dintre ei nu avea puterea. De fiecare data trebuia sa fie vina lui..si totusi, ii putea vedea zambetul. Acel zambet plin de naturalete, la care incerca sa se redreseze.
Isi lasa incet capul pe spate, privirea sa intalnind tavanul luminat.
-Poti ramane in aceasta noapte la noi, murmura femeia privindu-l vesela pe Arata.
Acesta a ramas blocat, nestiind cu ce sa-si inceapa replica. Observandu-i confuzia, isi continua vorbele:
-Te asteapta cineva?
-Nu.., spuse soptit, inca fiind incurcat in vorbe.
-Atunci nu vad care este problema.
Un zambet cald ii completa expresia vesela, in cele din urma despartindu-se de materialul moale. Se ridica, scuzandu-se, probabil incercand sa vorbeasca cu servitorii.
Tanarul inspira adanc, indreptandu-si privirea spre celalalt. Ryuchi continua sa taca, ridicandu-si capul de pe marginea scaunului. Ii intalni privirea de asemenea, pentru cateva secunde neintelegandu-i acel sentiment pe care voia sa-l spuna. Devenea oarecum stresant sa-l vada atat de nesigur, nedorind sa impiedice pe nimeni.
-Nu te uita asa la mine..nu voi comenta.., sopti Ryuchi, privind in alta parte, oarecum saturat de acest timp pierdut.
Il urmari cateva clipe, neintelegandu-i comportamentul atat de radical, ce continua sa-i ofere discomfort.

Ceasornicul inalt situat pe holul central isi batea secundele fara ezitare, zgomotul provocat de acesta rasunand in fiecare coltisor al locuintei. O privire pierduta urmarea tavanul intunecat, strabatut deseori de catre o urma de lumina reflectata pe geam, in ambianta cu zgomotul masinii. Desi se afla intr-un loc minunat, in conditii exagerat de bune, tanarul nu reusea sa adoarma nici o secunda. Somnul ii trecuse, realizand de la inceput ca avea sa fie o noapte pierduta, dupa atatea intamplari petrecute.
Cosmarul. Demisia. Chipul nervos al barbatului, expresia demna de amuzament a lui Shun, gesturile de infricosare ale doamnei Takara, in acelasi timp zambetul sau angelic..si intr-un final privirea patrunzatoare a tanarului demon.
"-Sa ma repet?"
..................................................
Chipul chiar..ii era de neperceput. Un aer distins, lipsit de inocenta, ingropat in superioritate.
-Rebel..huh? murmura Arata pe un ton soptit, prelungind primele sunete. Ahhh, ce-i cu tipul asta?! isi schimba tonul imediat, dezlipindu-si spatele de pe suprafata patului, astfel sprijinindu-si corpul cu ajutorul bratelor.
Dupa cateva momente de tacere, ofta apasat, indreptandu-si privirea spre usa. Se simtea sufocat intre cei patru pereti inalti ai incaperii, pe de alta parte curiozitatea crescand treptat. Se ridica incet de pe pat, pasind spre usa. Clanta nu oferi nici un zgomot, in schimb cand usa fusese miscata un scartait slab gesticula in linistea apasatoare. Brunetul parasi incaperea, micile sunete provocate de pasii sai fiind acoperite de ceasornicul puternic. Era intuneric, acest sentiment bizar accentuand senzatia de neliniste. Tavanul inalt facea ca totul sa para atat de imens, in ambianta cu tablourile vaste, modelate, diversificate, insotite de masti diferite, impodobite cu palarii mari, pene colorate si nuante sumbre. Atmosfera tacuta devenea de nesuportat asemenea unui zgomot ridicat.
Se opri. O lumina slaba isi facuse aparitia la capatul holului, in timp ce se apropia aceasta devenind mult mai vizibila. Usa era semi-deschisa, insa parea ca cineva o uitase astfel. Baiatul se apropie incet, lipindu-si corpul de perete. Isi lasa capul spre interior, suvitele parului alunecand incet pe obrazul stang, acoperindu-i privirea. Ramasese tacut la vederea lui Ryuchi, pasind spre retragere pentru a nu fi observat. Insa nu dorea sa plece, era prea curios sa vada ce se intampla. Celalalt tanar statea asezat pe scaunul de la birou, privind atent catre aparatul de fotografiat din mainile sale. Din cand in cand un zambet bland ii completa expresia, acest lucru determinandu-l pe Arata sa devina mult mai atent, nevenindu-i sa creada nici pentru o secunda. Cum..un demon atat de rece putea zambi bland? Atat de neobisnuit, pentru impresia pe care i-a oferit-o si care continua sa i-o ofere, devenind nelimitata la fiecare lucru ce i se parea ciudat. Privirea acestuia ii studia chipul, in timp ce mainile sale se lipisera de suprafata rece a peretului.
Dupa un timp, Ryuchi a lasat aparatul pe marginea biroului, toata blandetea si toata atmosfera de mai devreme sfarsindu-se intr-un mod rapid. Sperand sa nu fie observat, Arata facuse cativa pasi in spate, insa de data aceasta linistea il tradase subtil, podeaua lasand un zgomot prelungit sa rasune pe hol. Brunetul il auzi destul de clar, indreptandu-si privirea spre usa, parasind pozitia de mai devreme. Parasi camera intr-un mod rapid, prinzandu-l pe baiat inainte ca acesta s-o ia la fuga. Crezand ca este un hot, il lipi violent de perete, tinandu-si mana dreapta peste gura acestuia, acoperind-o pentru a nu face mai mult zgomot. Observandu-i privirea mai mult decat infricosatoare, brunetul se sperie la maxim, simtindu-si incheietura mainii cum tremura sub forta puternica ce-o mentinea in aer, in acelasi timp conferind o durere ce ducea la amortizare. Perceperea oxigenului slabea usor datorita agitatiei si a mainii ce-l acoperea cu forta, nelasandu-l sa scoata nici un sunet in plus.
-Ce incerci sa..!
Demonul isi indrepta privirea spre victima, observand cum tremura, in intunericul prezent incercand sa-i distinga trasaturile. Esua in cele din urma, eliberandu-i calea pentru a respira in voie. Insa continua sa simta durere, corpul lui Arata fiind tras in camera luminata si trantit pe podea cu violenta. Scanci usor de la impact, inca incercand sa-si regleze respiratia.
-Acum cred ca va trebui sa primesc o expli..
Fraza tanarului se opri cand observa cine este, simtind cum vorbele ii pierisera. Chipul lui Arata inca exprima spaima, una slaba, in timp ce incheietura mainii era rosie de la stransoarea puternica ce-i provocase o rana usoara.
--------------

Enjoy lol.