17-10-2008, 10:59 AM
Un nou fic by me...si course tot yaoi. Doar sunt o maniaca a acestui gen. Urmatoul fic este mai scurt si are ca personaje principale doi baieti de liceu, din clasa a douasprezecea.
I hope you enjoi it!
Cat despre poze, acestea le voi desena eu si le voi posta maine.
Capitolul 1: Captiv in amintiri
" Amintirile imi curg prin minte asemenea unui izvor nesecat de tristete. Parca si acum revad imaginile de la nenorocirea ce mi s-a intamplat in copilarie. In urma acelui accident nu m-am mai putut deplasa fara ajutorul unor persoane. Acel accident nu a fost atat de grav, insa trauma care am suferit-o m-a impiedicat sa-mi mai pot misca trupul de la brau in jos. Imaginile acelui incendiu imi revin in minte iar...si iar...ca o umbra ce se tine dupa mine, incercand sa scape de lumina blestemata a soarelui. Tot ce-mi mai amintesc de atunci este ca toata vila in care locuiam ardea, focul varsandu-si furia si asupra camerei mele. Am fugit, dar scarile s-au prabusit inaintea ochilor mei, iar eu am ramas captiv flacarilor. Fumul sufocant ma facea sa-mi pierd constiinta. Priveam spre geamul holului, si atunci mi s-a nazarit ideea de a sari, chiar daca pana jos distanta e destul de mare. Pierdut printre grijile ce imi acaparau mintea, nu observasem cum o scanteie mi-a aprins materialul pantalonului. Cand am privit spre podeaua brazdata de lumini de culori diferite, mi-am observat picioarele cuprinse de flacari. Mintea mea a incetat sa gandeasca si corpul m-a purtat spre acea fereastra ce reprezenta poate ultima mea sansa de a scapa din ghearele mortii. Jos era intuneric. Nu se vedea nici macar un om. Poate ca ceilalti erau in fata a casei, sau poate ca mi-era destinat sa mor singur. Am inchis ochii si, lasand cateva lacrimi sa curga, mi-am dat drumul in intunericul salvator. Vantul imi brazda chipul cu o viteza uluitoare. Ma ardeau picioarele, nu mai eram in stare sa ma misc. Ma lasasem prada acelui gol prin care cadeam fara a ma putea agata de ceva. Ochii mi-au ramas atintiti asupra ferestrei si in cele din urma i-am inchis asteptand contactul dur al pamantului. Insa nu am simtit niciodata acel contact.. Doua maini m-au prins, prabusindu-ne amandoi la pamant. Acele brate imi strangeau trupul firav, generandu-mi o caldura aparte in corp.Inima imi batea necontrolat si ceva nou mi-a tulburat simturile. Deschid ochii si observ doi ochi negri ce ma privesc tristi. Lacrimile acelei persoane au inceput sa-i curga pe obrajii inrositi si sa ajunga pana pe buzele mele. Cum am simtit gustul sarat al lacrimilor, mi-am miscat buzele putin arse de caldura ucigatoare. Insa persoana de langa mine nu mi-a permis sa spun nimic, ci m-a sarutat parca vrand sa ma invie. Mi-am ridicat mana atingandu-i parul brunet si trecandu-mi degetele peste fata lui, culegandu-i lacrimile de pe chip, si am inchis ochii, fara a intreba cine e acel baiat. De atunci, viata mea a capatat o alta traiectorie. Zambetul si lacrimile, aceste doua cuvinte, s-au sters din vocabularul meu. Am recurs la invatat. Sunt primul student din liceul Edo Tarou, o cladire mare cu zeci de sali de clasa, aflata in insula Hokkaido. Chiar daca am incercat sa ma comport ca un copil normal, totdeauna am fost doar bataia de joc a celorlalti elevi. Eu ma numesc Yuka Etowa
Nici infatisarea mea nu ma ajuta deloc. Ochelarii imi mascheaza albastrul intens al ochilor, iar tunsoarea nu-mi pune in valoare parul blond ce-mi cade rebel pe frunte. De fapt niciodata nu am vrut sa ies in evidenta prin ceva anume. Nu imi place sa reprezint centrul atentiei tuturor si sa provoc mila. Urasc acest sentiment. "
-Yuka! Domnule Yuka Etowa, pute-ti fi va rog putin atent la lectie si sa nu mai va faceti somnul de frumusete in timpul orelor de matematica! se auzi tipatul enervant al profesorului.
Baiatul ridica fata de pe lemul tare si rece al bancii si privii in jurul sau. E in sala de clasa. Ferestrele mari lasa lumina brianta a soarelui sa strabata camera, impartind reflexii de diferite culori peste parul baiatului.
Se aude rasul incet al celorlalti elevi si privirile lor fulgeratoare se abat asupra tanarului. Insa pe el nu-l prea intereseaza ce zice profesorul. Usa se deschide, captand privirile tutror celorlati. Din holul clasei si face aparitia un baiat cu o infatisare impunatoare. Este un baiat brunet, cu parul rebel si foarte bine aranjat. Suvitele ii pun in evidenta ochii intunecati. Poarta un hanorac negru, peste un maieu ce-i pune destul de bine in evidenta pectoralii, iar blugii sfasiati ii scot in evidenta picioarele bine lucrate. Se vede ca baiatul este un sportiv foarte bun, deoarece nu numai trupul sau arata asta, ci si chipul angelic ce-l are. Noul venit isi trece privirea peste intreaga clasa si ramane cu ochii atintiti asupra lui Yuka.
Cine este tanarul din fata sa. Buzele lui, mainile, ii par atat de cunoscute. Nici Yuka nu se mai misca. S-a pierdut in ochii negri ai tanarului din fata sa.
-Acesta e noul vostru coleg de clasa. Il vom lasa sa se prezinte si apoi sa-si aleaga un coleg de banca.
Strainul ridica privirea inspre ceilalti si observa cum toti zambeau sarcasti. Cu o voce rece murmura cateva cuvinte de inceput.
-Numele meu este Ichijou Takaya. Am optsprezece ani si sunt din New York. M-am mutat aici cu familia si a trebuit anul asta. Am trait in Japonia in copilarie pana cand parintii mei au decis sa ne mutam din cauza unui incident.
-Ne bucuram ca ai ales sa vii aici Takaya. Te voi lasa sa-ti alegi un loc unde sa stai. Sper sa te simti comfortabil printre noi si sper ca tatal tau sa fie multumit si sa ne sponsorizeze.
Baiatul mai privi inca o data sala de clasa si se indrepta catre Yuka. Lua un scaun si-l aseza langa el. Observa ca baiatul sta intr-un scaun cu rotile.
-Se pare ca de azi o sa fim colegi de banca. Sper sa ne intelegem bine. Care e numele tau? intreba tanarul nou venit.
-Nu e treaba ta. Am sa-ti spun de acum. Nu te astepta de la mine sa fim prieteni sau ceva de genul, ok? Si pana la urma de ce ai fi prieten cu cineva ca mine?
-Cred ca nu m-am facut inteles bine, dragul meu. Eu nu te-am intrebat daca vrei sa fim prieteni, am zis ca sper sa fim , caci daca nu suntem, tu vei avea de suferit. Acum ca in sfarsit am venit, pot lua controlul asupra acestui liceu. Eu voi fi seful aici. A, si sa nu uit sa-ti spun. Eu sunt gay. Imi place de tine. Imi plac buzele tale. Simt cum arde dorinta in ele. Cat mi-as dori sa le simt gustul. O sa am destul timp sa fac asta.
-Sunt atatea persoane aici? Nu poti sa-ti alegi una sau ma rog unul si sa pleci naiba din banca mea. Moaca ta imi face greata. Nu vorbesc cu retardati, ai inteles? Cu atat mai putin cu un tip ca tine ce se crede seful omenirii si nu e decat un mare ratat.
Yuka intoarce capul spre fereastra, incercand sa evite privirea furioasa a celui de langa el. Cerul ce odinioara a fost albastru, este acum intunecat de norii suri. Razele soarelui sunt captive de valului cenusie ce-si intinde necontenit marginile peste intreg orasul. Baiatul sta si priveste cerul. Orele trec pe langa vremea mohorata ce a cuprins orasul.
Dupa zeci de minute in care profesorul a explicat lectia fara oprire, se aude soneria mult asteptata de studenti. Toti se ridicara iesind din clasa, insa Yuka ramane cu fata pe banca. Se pare ca a adormit. Langa el a ramas doar Takaya, ce-l priveste zambitor. Ii mangaie trupul cu privirea pana ajunge in zona picioarelor. Se intristeaza putin cand vede starea baiatului, dar ceva ii atrage atentia. Pozitia picioarelor s-a schimbat. Takaya ridica mana si-i atinge picioarele incet urcand din ce in ce mai sus. Oare presupunerea lui este buna si baiatul chiar poate merge, sau totul este doar o iluzie din cauza dorintei nemarginite de a-l avea langa el. Pana la urma cine este baiatul acela si de ce i-a captat atat de mult atentia?
Next<<
I hope you enjoi it!
Cat despre poze, acestea le voi desena eu si le voi posta maine.
Capitolul 1: Captiv in amintiri
" Amintirile imi curg prin minte asemenea unui izvor nesecat de tristete. Parca si acum revad imaginile de la nenorocirea ce mi s-a intamplat in copilarie. In urma acelui accident nu m-am mai putut deplasa fara ajutorul unor persoane. Acel accident nu a fost atat de grav, insa trauma care am suferit-o m-a impiedicat sa-mi mai pot misca trupul de la brau in jos. Imaginile acelui incendiu imi revin in minte iar...si iar...ca o umbra ce se tine dupa mine, incercand sa scape de lumina blestemata a soarelui. Tot ce-mi mai amintesc de atunci este ca toata vila in care locuiam ardea, focul varsandu-si furia si asupra camerei mele. Am fugit, dar scarile s-au prabusit inaintea ochilor mei, iar eu am ramas captiv flacarilor. Fumul sufocant ma facea sa-mi pierd constiinta. Priveam spre geamul holului, si atunci mi s-a nazarit ideea de a sari, chiar daca pana jos distanta e destul de mare. Pierdut printre grijile ce imi acaparau mintea, nu observasem cum o scanteie mi-a aprins materialul pantalonului. Cand am privit spre podeaua brazdata de lumini de culori diferite, mi-am observat picioarele cuprinse de flacari. Mintea mea a incetat sa gandeasca si corpul m-a purtat spre acea fereastra ce reprezenta poate ultima mea sansa de a scapa din ghearele mortii. Jos era intuneric. Nu se vedea nici macar un om. Poate ca ceilalti erau in fata a casei, sau poate ca mi-era destinat sa mor singur. Am inchis ochii si, lasand cateva lacrimi sa curga, mi-am dat drumul in intunericul salvator. Vantul imi brazda chipul cu o viteza uluitoare. Ma ardeau picioarele, nu mai eram in stare sa ma misc. Ma lasasem prada acelui gol prin care cadeam fara a ma putea agata de ceva. Ochii mi-au ramas atintiti asupra ferestrei si in cele din urma i-am inchis asteptand contactul dur al pamantului. Insa nu am simtit niciodata acel contact.. Doua maini m-au prins, prabusindu-ne amandoi la pamant. Acele brate imi strangeau trupul firav, generandu-mi o caldura aparte in corp.Inima imi batea necontrolat si ceva nou mi-a tulburat simturile. Deschid ochii si observ doi ochi negri ce ma privesc tristi. Lacrimile acelei persoane au inceput sa-i curga pe obrajii inrositi si sa ajunga pana pe buzele mele. Cum am simtit gustul sarat al lacrimilor, mi-am miscat buzele putin arse de caldura ucigatoare. Insa persoana de langa mine nu mi-a permis sa spun nimic, ci m-a sarutat parca vrand sa ma invie. Mi-am ridicat mana atingandu-i parul brunet si trecandu-mi degetele peste fata lui, culegandu-i lacrimile de pe chip, si am inchis ochii, fara a intreba cine e acel baiat. De atunci, viata mea a capatat o alta traiectorie. Zambetul si lacrimile, aceste doua cuvinte, s-au sters din vocabularul meu. Am recurs la invatat. Sunt primul student din liceul Edo Tarou, o cladire mare cu zeci de sali de clasa, aflata in insula Hokkaido. Chiar daca am incercat sa ma comport ca un copil normal, totdeauna am fost doar bataia de joc a celorlalti elevi. Eu ma numesc Yuka Etowa
Nici infatisarea mea nu ma ajuta deloc. Ochelarii imi mascheaza albastrul intens al ochilor, iar tunsoarea nu-mi pune in valoare parul blond ce-mi cade rebel pe frunte. De fapt niciodata nu am vrut sa ies in evidenta prin ceva anume. Nu imi place sa reprezint centrul atentiei tuturor si sa provoc mila. Urasc acest sentiment. "
-Yuka! Domnule Yuka Etowa, pute-ti fi va rog putin atent la lectie si sa nu mai va faceti somnul de frumusete in timpul orelor de matematica! se auzi tipatul enervant al profesorului.
Baiatul ridica fata de pe lemul tare si rece al bancii si privii in jurul sau. E in sala de clasa. Ferestrele mari lasa lumina brianta a soarelui sa strabata camera, impartind reflexii de diferite culori peste parul baiatului.
Se aude rasul incet al celorlalti elevi si privirile lor fulgeratoare se abat asupra tanarului. Insa pe el nu-l prea intereseaza ce zice profesorul. Usa se deschide, captand privirile tutror celorlati. Din holul clasei si face aparitia un baiat cu o infatisare impunatoare. Este un baiat brunet, cu parul rebel si foarte bine aranjat. Suvitele ii pun in evidenta ochii intunecati. Poarta un hanorac negru, peste un maieu ce-i pune destul de bine in evidenta pectoralii, iar blugii sfasiati ii scot in evidenta picioarele bine lucrate. Se vede ca baiatul este un sportiv foarte bun, deoarece nu numai trupul sau arata asta, ci si chipul angelic ce-l are. Noul venit isi trece privirea peste intreaga clasa si ramane cu ochii atintiti asupra lui Yuka.
Cine este tanarul din fata sa. Buzele lui, mainile, ii par atat de cunoscute. Nici Yuka nu se mai misca. S-a pierdut in ochii negri ai tanarului din fata sa.
-Acesta e noul vostru coleg de clasa. Il vom lasa sa se prezinte si apoi sa-si aleaga un coleg de banca.
Strainul ridica privirea inspre ceilalti si observa cum toti zambeau sarcasti. Cu o voce rece murmura cateva cuvinte de inceput.
-Numele meu este Ichijou Takaya. Am optsprezece ani si sunt din New York. M-am mutat aici cu familia si a trebuit anul asta. Am trait in Japonia in copilarie pana cand parintii mei au decis sa ne mutam din cauza unui incident.
-Ne bucuram ca ai ales sa vii aici Takaya. Te voi lasa sa-ti alegi un loc unde sa stai. Sper sa te simti comfortabil printre noi si sper ca tatal tau sa fie multumit si sa ne sponsorizeze.
Baiatul mai privi inca o data sala de clasa si se indrepta catre Yuka. Lua un scaun si-l aseza langa el. Observa ca baiatul sta intr-un scaun cu rotile.
-Se pare ca de azi o sa fim colegi de banca. Sper sa ne intelegem bine. Care e numele tau? intreba tanarul nou venit.
-Nu e treaba ta. Am sa-ti spun de acum. Nu te astepta de la mine sa fim prieteni sau ceva de genul, ok? Si pana la urma de ce ai fi prieten cu cineva ca mine?
-Cred ca nu m-am facut inteles bine, dragul meu. Eu nu te-am intrebat daca vrei sa fim prieteni, am zis ca sper sa fim , caci daca nu suntem, tu vei avea de suferit. Acum ca in sfarsit am venit, pot lua controlul asupra acestui liceu. Eu voi fi seful aici. A, si sa nu uit sa-ti spun. Eu sunt gay. Imi place de tine. Imi plac buzele tale. Simt cum arde dorinta in ele. Cat mi-as dori sa le simt gustul. O sa am destul timp sa fac asta.
-Sunt atatea persoane aici? Nu poti sa-ti alegi una sau ma rog unul si sa pleci naiba din banca mea. Moaca ta imi face greata. Nu vorbesc cu retardati, ai inteles? Cu atat mai putin cu un tip ca tine ce se crede seful omenirii si nu e decat un mare ratat.
Yuka intoarce capul spre fereastra, incercand sa evite privirea furioasa a celui de langa el. Cerul ce odinioara a fost albastru, este acum intunecat de norii suri. Razele soarelui sunt captive de valului cenusie ce-si intinde necontenit marginile peste intreg orasul. Baiatul sta si priveste cerul. Orele trec pe langa vremea mohorata ce a cuprins orasul.
Dupa zeci de minute in care profesorul a explicat lectia fara oprire, se aude soneria mult asteptata de studenti. Toti se ridicara iesind din clasa, insa Yuka ramane cu fata pe banca. Se pare ca a adormit. Langa el a ramas doar Takaya, ce-l priveste zambitor. Ii mangaie trupul cu privirea pana ajunge in zona picioarelor. Se intristeaza putin cand vede starea baiatului, dar ceva ii atrage atentia. Pozitia picioarelor s-a schimbat. Takaya ridica mana si-i atinge picioarele incet urcand din ce in ce mai sus. Oare presupunerea lui este buna si baiatul chiar poate merge, sau totul este doar o iluzie din cauza dorintei nemarginite de a-l avea langa el. Pana la urma cine este baiatul acela si de ce i-a captat atat de mult atentia?
Next<<
![[Imagine: cucumberFou1rcopy.png]](http://i427.photobucket.com/albums/pp360/Myttsu-chan/cucumberFou1rcopy.png)