Joc prea periculos [yaoi / shounen-ai]

[Strawberry Ice]

Am uitat... si am avut prea multa treaba ca sa ma ocup de macar un fic>.< gomen. Si scuze si lui dark_wings pentru ca nu i-am spus ca postez. Gomen inca o data.
Nu e prea mult capitolul dar eu una sper si promit ca ma voi apuca foarte serios de el.

Intre placere si groaza

Dorea sa spuna ceva, insa nu se putea opune, iar decat s ail intarate si mai mult pe brunet, a preferat sa taca sis a-si aseze mainile pe obrajii “calaului” sau. A putut sa simta cum un zambet lua nastere pe buzele lui, apoi a coborat capul, vrand sa simta gustul dulce al acelor buze ademenitoare. Imediat de dorinta i-a fost implinita, Sakiyo l-a intins pe podea, alungindu-si corpul peste cel al viitoarei victime. A rupt sarutul pentru a-iprivi ochii inlacrimati. Pe fata lui se putea citi teama, nesiguranta, dar si dorinta. Pupilele de culoarea safirului pareau sa priveasca prin pielea sa, in adancul sufletului sau. Era prima oara cand se simtea dezvaluit, cand simtea ca cineva ii intelege si cele mai ascunse ganduri. Si-a indreptat mana catre abdomenul acestuia, mangaiindu-l cu adorare si coborand catre slitul sau, pentru a-l putea incolti. A deschis nasturii, bucurandu-se de un scancet in momentul in care si-a introdus degetele in boxerii negri. Vrand sa continuie, a apasat cu putere, totusi a fost interrupt de o bataie zgomotoasa si insistenta in usa, apoi de vocea roscatului:
-Opreste! Hai sa deschidem! Te rog!
Desi nu intentiona sa faca precum ii dicta “victima”, si-a retras mana, apoi si-a adunat hainele. Intre timp Yukio s-a imbracat si el, facandu-I semn brunetului ca poate deschide usa.
-Ce se intampla aici? Ce faci iubi, trebuia sa fin la club la trei si uite cat e ceasul! I se adresa lingusitor si prefacut iubita sa.
-Bine! Tocmai cand il bateam! A spus brunetul, facandu-i cu ochiul roscatului, care a zambit usor. –Maine la opt seara e o petrecere aici, cu cam toti marii jucatori, sa fii acolo! I-a mai spus acesta, iesind de mana cu Ibuky.
Imediat ce “indragostitii” au iesit din peisaj, s-a aruncat pe podea, scaldandu-se in lacrimi. Nici el nu stia exact de ce plange, dar simtea nevoia sa-si descarce incordarea.
-Eh, hai, ce-a mai facut desteptu’ ala? L-a interupt o voce bine cunoscuta, a lui Ryoma.
-Ni…nimic! A raspuns acesta printer suspine, incercand sa-si stearga lacrimile.
-Daca vrei ii tai din bani, poate as ail potolesc!
-Ce? Nu, nici vorba, chiar nu e nimic!
-Il cunosc bine pe acel pervers, stiu de ce e in stare, daca vrei poti vorbi cu mine, doar nu sunt atat de ciudat?
-Hm, bine!s-a supus acesta.
-Haide! Iti ofer ceva de baut, vorbim la bar.
Cei doi tineri se indreptara spre barul cazinoului unde fiecare se asezara pe un scaun. Ryoma ii faca semn unei tinere ce veni repejor la ei si le luara comanda. In timp ce Yukio lua paharul si ii ducea la gura, savurand bautura, patronul sau vorbea linistit la telefon. Dupa ce conversatie lor se termina, roscatul, curios din fire din fire il intreba cu cine purtase conversatia. Ryoma ii zambi dar nu ii raspunse, dandu-i de inteles ca nu e nimic important. Nebagandu-l in seama pe cel carui ii era patron se ridica de la bar si se indrepta spre usa care ducea intr-un loc diferit de acesta. Incerca sa isi aduce putin gandurile dar fu prea epuizat sa reuseasca in vreun fel. Renunta la asta si o lua prin noapte spre locul care urma sa se odihneasca si sa uita ziua asta ciudata. Spera sa uite tot dar totusi... ii facuse o oarecare placere sa simta putina pasiune... nu! La ce se gandea? Nu putea sa se indragosteasca de el! Oare ca era baiat sau ca comportamentul sau era prea agresiv? Nici el nu stia.
In timp ce mergea pe straduta intuneacoasa, vantul il mai linistea cat de cat. Isi ridica privirea si se uita la miile de stele ce luceau pe o mare intindere neagra.