Rânduri sângerii

[Jelly]

E nebună ?

” Lumea este exact asa cum o vedem.”

Îşi trecu vârfurile degetelor efemer pe materialul sticlei. Unghiile ei lungi trasară forme discontinue pe margine. Servitoare luă paharul gol, dar din cauza gresiei recent spălate, alunecă şi paharul se sparse. Zgomotul ascuţit fu asurzitor, iar timpanul ei se simţi împus. Cu o mişcare elegantă, pufăi din ţigara aprinsă.
-Ţi-am mai spus să fii atentă , se răţoi apoi, pierzându-şi aparenţele de fiinţă rafinată. Era paharul meu preferat... era preţios, o moştenire de familie, o...
- Doamnă, era paharul de la Eric, grădinarul.
- Nu mă contrazice tu pe mine!
Era beată. Duhnea a alcool şi a tutun... a ţigări mentolate, a vicii. A parfum vulgar de bărbat. Nu era decent pentru o doamnă... servitoarea se retrase.
îşi frecă pleopele şi se ridică. Tocurile înalte nu-i permiseră să facă prea mulţi paşi coerenţi, căci căzu pradă podelei. Inertă, privind tavanul alb... nu îşi dădea seama care dintre cele trei lustre era cea adevărată. Când perechile de gene lunguieţe se uniră, un fel de întuneric ameţitor, îmbinat cu frânturi de culoare o domoliră. Nu se mai simţise de mult aşa. Începu să râdă prostesc. Prea multă băutură pentru o singură seară... cu ultimele puteri încercă să se târască până la marginea patului, dar până să reuşească stomacul ei se revoltă şi eliberă un lichid vâscos şi urât mirositor: voma de după beţie. Se scârbi de propia persoană, se descălţă, mai să-şi rupă cataramele, şi fugi desculţă pe balcon unde începu să bocească.
Băutura nu e o soluţie.
Vocea caldă parcă o alina şi o liniştea. O siluetă ţâşni de nicăieri în balconul ei.
Unele lucruri sunt prea preţioase ca să le pierdem...
Îi oferi un trandafir, în care se înţepă... apoi dispăru la fel cum apăruse. Fata se sprijini de faianţă, îmbătată în păcat. Dorul ei, dorinţa ei... râse iar, cufundându-şi nasul în petale.

Peace.