Rânduri sângerii

[Jelly]

E nebună ?

” Lumea este exact asa cum o vedem.”

Îşi trecu vârfurile degetelor efemer pe materialul sticlei. Unghiile ei lungi trasară forme discontinue pe margine. Servitoare luă paharul gol, dar din cauza gresiei recent spălate, alunecă şi paharul se sparse. Zgomotul ascuţit fu asurzitor, iar timpanul ei se simţi împus. Cu o mişcare elegantă, pufăi din ţigara aprinsă.
-Ţi-am mai spus să fii atentă , se răţoi apoi, pierzându-şi aparenţele de fiinţă rafinată. Era paharul meu preferat... era preţios, o moştenire de familie, o...
- Doamnă, era paharul de la Eric, grădinarul.
- Nu mă contrazice tu pe mine!
Era beată. Duhnea a alcool şi a tutun... a ţigări mentolate, a vicii. A parfum vulgar de bărbat. Nu era decent pentru o doamnă... servitoarea se retrase.
îşi frecă pleopele şi se ridică. Tocurile înalte nu-i permiseră să facă prea mulţi paşi coerenţi, căci căzu pradă podelei. Inertă, privind tavanul alb... nu îşi dădea seama care dintre cele trei lustre era cea adevărată. Când perechile de gene lunguieţe se uniră, un fel de întuneric ameţitor, îmbinat cu frânturi de culoare o domoliră. Nu se mai simţise de mult aşa. Începu să râdă prostesc. Prea multă băutură pentru o singură seară... cu ultimele puteri încercă să se târască până la marginea patului, dar până să reuşească stomacul ei se revoltă şi eliberă un lichid vâscos şi urât mirositor: voma de după beţie. Se scârbi de propia persoană, se descălţă, mai să-şi rupă cataramele, şi fugi desculţă pe balcon unde începu să bocească.
Băutura nu e o soluţie.
Vocea caldă parcă o alina şi o liniştea. O siluetă ţâşni de nicăieri în balconul ei.
Unele lucruri sunt prea preţioase ca să le pierdem...
Îi oferi un trandafir, în care se înţepă... apoi dispăru la fel cum apăruse. Fata se sprijini de faianţă, îmbătată în păcat. Dorul ei, dorinţa ei... râse iar, cufundându-şi nasul în petale.

Peace.

[Zummy]

[center]Buna din nou ^^
se pare ca tot prima sunt si aici ... pacat . pentru ca ai scris foarte frumos . imi place cum descri fiecare moment . ai asa . un stil al tau care-mi place . ma surprinde placut . chiar daca este mic . merge ca uns . mie una mi-a placut foarte mult . ai avut o descriere aparte si putinul dialog a fost suficient .
mai astept inca un capitol . sa vad ce tema iti gasesti pentru ca asta mi-a placut .

Good Lock And See Later ![/center]

[Jelly]

Merci pentru părere, UatDă Fac ;D Ceva mai vechi ; mai are încă o parte.
Nu are titlu, n'am găsit nimic care să se potrivească.

***

- N-o să-ţi vină să crezi, n-o să-ţi vină să crezi!
Îl trase după ea. Naiv o urmă, călcând prin toate crengile, foşnind printre frunze, tălpile neavând nicio apărare. Ochii albaştri îi sclipeau. În ciuda faptului că avea hainele jegoase şi rupte, părea un înger picat din cer, gata să salveze oameni. Nici ea nu era urâtă, era frumuşică, brunetă, talia subţire... marea deosebire dintre ei era că ea era bogată, foarte bogată. Urcând scările spiralate ajunseră în cea mai mare încăpere , camera ei. Entuziamată scoase din şifonier o rochie splendidă, brodată cu aur, dintr-un material fin... albastră, mai albastră ca cerul, mai albastră ca ochii lui.
- Eşti superbă... murmură el, privind-o printre gene pe fată, îmbrăcată acum cu rochia cu pricina, care îi lăsa umeri goi. Crăpătura din stângă lăsa o privelişte încântătoare tânărului spre picioarele fetei, mai mult decât încântată de noua sa achiziţie.
Seara balului, o aştepta nerăbdatoare, probând diferite bijuderii care să vină bine la rochia.
- Afurisitele ! Nu vine bine nici una... se plângea ea servitoarei dolofane, care aducea diverse casete de bijuterii, nici una pe placul prinţesei.
Ziua trecu pe nesimţite, şi fu nevoită să se prezintă fără niciun accesoriu, doar cu rochia albastră, care îşi pierduse farmecul atunci când nu o scotea în evidenţă. Supărată , a urcat în camera ei unde a plâns toată seară. Spre miezul nopţii a coborât într-o altă rochie. Tatăl ei se grăbi să o prezinte diverselor familii de vază, iar ea socializă politicoasă. Uitase că trebuia să se întâlnească cu el, la locul lor.
Când îşi aminti, fugi rapid spre locul întâlnirii, nu înainte de a se îmbrăca la loc în rochia albastră. El era acolo, în căsuţa dărăpănată din copac, unde se jucau când erau copii... unde îşi împliniseră iubirea.
- În sfârşit ai venit... spuse el luminându-se la faţă când o zări.


Va urma