Printre demoni

[Miss Serenity]

Continuare:


Fusese o noapte lunga si nici unul nu putuse sa doarma... fiecare avand motivele lui... Eric se intreba probabil de ce se intorsese Ash exact atunci, in timp ce Cassie se intreba probabil daca se intorsese pentru ea. Frumoasa optiune, i-ar fi placut teribil sa o testeze, doar ca instinctul ii spunea sa se tina cat mai departe de el... pacat ca unoeori instinctul nu intrece prostia, asa ca Cassie mai comise o gresala inainte de revarsatul zorilor.
Cu toate ca intamplarea cu florile ii lasase un gust amar, stia ca inca mai dispune de armele ei native... cu oarecare imbunatatiri dobandite si exersate de-a lungul anilor. Stia ca nimeni in casa asta nu dormea... la fel de bine cum stia si riscurile prostiei pe care dorea sa o faca... riscuri duble am putea spune caci cei doi barbati perfect treji _discutabil termenul in ceea ce-l privea pe Eric caci desi faptul ca era vampir ii oferea un oarecare avantaj in momentele de mahmureala, acum sigur nu avea timp sa se "recupereze"_ puteau oricand sa o linseze. Dar ii placea joaca, ii placea focul desi ea se juca cu gheata, ii placea senzatia de frica ce ii inmuiau picioarele si valul racoros al sigurantei de dupa. Si mai stia si ca Ash nu avea sa adoarma fara sa mai faca "un numar"... daca nu il cauta ea, sigur avea sa ii caute el in momentul in care plictiseala avea sa puna stapanire pe el si pe gandurile lui. Era oricum o noapte tensionata si parea destinata inca de la inceput esecuriolr... acum conta doar ale cui esecuri vor fi.
Se ridica din pat usor, aproape ca nici nu atingea podeaua si imbraca un neglijeu negru prin transparenta caruia se putea citi perfect tinuta din doua piese de nuanta rosie, menita sa aprinda interesul oricarui barbat oricat de rece ar fi fost el... la asa ceva, clar nimeni nu putea sa reziste. Isi elibera parul si il ciufului usor lasandu-l sa-i cada dezordonat pe corp. Rujul rosu era suficient, precum si genele negre... nu avea nevoie de alt machiaj, poate doar parfumul lui favorit... Chanel No. 5. Era perfect... era perfecta, era noapte, iar pericolul o facea sa fie noapte ei.
Nu mai impartea demult acelasi pat cu Eric... poate doar in noptile cand dorea sa-l sicaneze, asa ca ii era usor sa se strecoare neobservata... aiurea, de parca ea nu stia ca Eric poate simti tot... poate auzi tot... ideea era ca stia perfect ca nu-i mai pasa, ce-l putin nu in seara asta.
Ii lua o fractiune de secunda sa ajunga in dreptul camerei lui Ash, iar politetea nu era tocmai punctul ei forte asa ca primul impuls a fost acela de a intra direct. Dar mana ei se opri pe manerul usii care o ardea la propriu, facand-o sa-si retraga mana ranita. Zambi usor si isi admise greseala. Isi aducea aminte ca Ash a iubito pe ea ca "o floare"... delicata, incapabila de brutaliltati, asa ca asta trebuia sa fie pentru el... o floare, altfel el nu o va lasa niciodata sa intre in viata lui.
Batu de trei ori scurt, dar incet, asteptand o reactie din partea lui, si dupa cateva secunda observa cum culoarea manerului reveni la normal... dar nu era proasta, acum stia ce avea de facut. In loc sa intre prefera sa intrebe: se poate?
- Oricand!
Raspunsul fusese oarecum sec, dar avea in el o urma din trecut, iar asta ii dadu din nou curaj tinerei proaste ce credea ca a castigat batalia.
Deshise usa si se propti in ea, cu ambele brate sprijinindu-se oarecum descurajant de marginea usii. Il privi atent, pe sub gene, iar el o privi la fel de atent pret de cateva secunde, dupa care Cassie simti cum pozitiile sunt inversate iar in urmatoarea secunda se afla in pat, iar el inchidea elegant usa. O luase prin surprindere, stia ca era rapid si puternic... dar nu atat de puternic, aproape ca nici nu-l simtise cand o adusese in pat, iar el s epurta ca si cand nimic ciudat nu se intamplase. Pasi usor pana la marginea patului si se aseza langa ea privind-o amuzant.
- Cat de frumos... ce combinatie perfecta intre "fecioara" de atunci... si tarfa de azi. Trebuie sa te felicit draga mea, tu chiar reusesti sa uimesti... te porti precum iubita mea, inocenta, dar arati precum tarfa lui Eric... hmm... banuiesc ca la mijloc trebuia sa se instaleze o conexiune... iar tu ai realizat-o.
Ii simtea sarcasmul si stia ca trebuie sa se abtina daca voia sa mai plece in viata de acolo, dar ca de obicei, in cazul ei, prostia intrecea ratiunea, asa ca in locul tacerii salvatoare, raspunse si ea pe acelasi ton:
- Vrei sa spui iubita lui Eric...
Se simtea victorioasa si stia ca il ranise dar replica lui o lasa fara cuvinte.
- Si tarfa mea... da merge si asa. In definitiv nu prea ma intereseaza rolurile sau cine le joaca... actorii sunt aceiasi, toti ajungem in acelasi pat... cu aceeasi femeie.
O palma puternica menita sa-i mute falca din loc se apropie de obrazul lui Ash, doar ca aceasta fu oprita inainte sa-si atinga scopul.
-Iubito... crede-ma, nu ti-ai dori mai mult "rosu" pe costumul ala dragut.
Isi retrase mana si se ridica precum o vijelie din pat hotarata sa paraseasca incaperea, dar inca o data manerul usii se incapatana sa ii permita.
- Te rog... ai intrat aici ca o femeie "decenta"... relativ decenta... intelegi tu ma refer la bunele mainere... te rog, paraseste incaperea la fel, si multumeste ca inca o parasesti.
Nu mai simtea nici un fel de aroganta in vocea lui, poate doar plictiseala, asa ca se resemna si ii facu pe plac.
- Te rog... pot sa plec?
- Bineinteles...
Atat fusese nevoie ca sa auda si in urmatoarea secunda se afla in camera ei aruncand si spargand tot ceea ce i se ivea in cale... spectacol ce tinu aproape cinci minute... interval in care reusi sa devasteze intreaga incapere.
Acum putea sa doarma... iar soarele ii putea gasi pe cei trei fericiti... ca mahmureala disparuse, ca scapase cu viata si ca obiectivele erau acum clar stabilite.
Key West, dupa o noapte lunga, bine ai revenit la viata...