Printre demoni

[Miss Serenity]

Tyki Mikk - ma bucur ca iti place povestea mea... si eu sunt innebunita dupa vampiri. Sper sa continui sa citesti si sa iti placa ceea ce am de gand sa fac cu aceasta poveste si mai ales cu personajele in sine.

Tin sa specific ca nu este impartita in capitole... de aceea nu pun nimic la inceputul fiecarui post, va fi impartita in cateva mari parti.

Enjoy:




Fusese o noapte lunga, mai ales pentru ca acum nu mai avea nimic de facut, din moment ce singura placere ii fusese curmata intr-un mod violent. Inganase singur versurile pana cand realizase ca nu aveau acelasi farmec fara vocea ei. Un pahar de whisky fusese cea mai buna alegere pentru a-si alunga plictiseala, doar ca acel pahar fusese urmat de inca unul si inca unul si tot asa, pana cand sirul se pierduse in mintea lui.
Intr-un tarziu puse paharul pe noptiera si incerca sa se ridice din pat, cu toate ca ochii-i inpaienjeniti nu erau de aceeasi parere cu el. Orice om ar fi fost de mult in coma alcoolica dupa o astfel de experienta, dar viata ii aduesese si alte beneficii o data cu tinereta vesnica.
Se misca destul de greoi, semn ca nu mai bause de mult, dar intr-un final reusi sa coboare treptele pana in living fara sa se prabuseasca la jumatatea drumului asa cum anticipase cu fiecare treapta.
- M-am casatorit cu un alcoolic… ce viata trista am.
Ii putea citi plictiseala si in acelasi timp resemnarea din voce, caci Cassie nu avusese niciodata impedimente in a exterioriza ceea ce simtea cu adevarat. Nu o interesase care vor fi urmarile, mereu spusese ceea ce avea pe suflelt fara sa sovaie catusi de putin. Trecutul ii fusese dureros din acest motiv, dar in momentul in care il abandonase, dorise sa pastreze ceva viu, ceva care sa-i aminteasca mereu ca este aceeasi… asa ca-si pastrase sinceritatea.
- M-am casatorit cu un inger… pacat ca ma trezesc langa dracul in persoana.
Era dezgustat, cu mult timp in urma intelesese ca orice urma de duiosie si intelegere nu mai trebuiau sa existe, putea sa-i spuna in fata ceea ce credea, sa-i arate toata repulsia lui sperand ca asa poate o sa plece, dar era inutil caci ea parea distrata sa-l tortureze cu fiecare zi mai mult, chiar si prin simpla prezenta daca circumstantele nu-i ofereau alte posibilitati.
- Eric… demonii nu au parte de ingeri. Ei doar viseaza ca in umbra lor sa apara o lumina, sa le vina salvarea, sa-i ridice din mizeria in care sunt, iar in momentul in care realizeaza ca nu se pot schimba, isi dau viata savarsind cel mai de pret fapt, cea mai mare jertfa pentru ingerul lor… dar vezi tu… aici e o problema. Tu nu poti sa mori si chiar daca ai face asta, sti bine ca nu ar insemna nimic… nici un suflet care sa mearga in rai… poate doar miile pe care le-ai trimis inainte sa te “pocaiesti”, iar dragule ingerul nu ar rezista in aceste conditii… ar decadea si el si uite… a decazut. Suntem sortiti unul altuia pentru ca nu ai fost in stare sa te ridici pana la mine… asa ca ti-am oferit ce aveam mai de pret. M-am coborat tocmai la tine. Cum poti sa nu iubesti asa ceva?
Ar fi fost frumos daca nu ar fi fost doar un joc ipocrit, doar o alta modalitate de a-i aminti ca era legat de ea pe vecie, asa ca se multumi sa o priveasca dispretuitor dupa care trecu alene pe langa ea si se sprijini de pervaz.
Era plictisita, nu avea chef de mahmurelile lui asa ca isi roti privirea si ii arunca ultimele vorbe inainte sa fuga in bucatarie.
- Ma duc sa caut niste gheata… poate iti aduc si tie… ai mare nevoie.
- Eu? Sau tu?
O privi ironic, iar de data aceasta fu Cassie cea care il privi dispretuitor.
- Sa nu-mi spui iubita mea ca ai incercat sa-ti dai foc din durere ca ti-am respins avansurile… as fi teribilizat sa aflu ca tu chiar te-ai sinucide din prea multa iubire.
I-ar fi placut sa-i dea o replica pe masura mai ales ca ii statea pe limba, dar placerea sa-l vada suferind si mai mult decat atat… speriat, ii provoca o placere mai mare… mai ales cand stia ca nu mai avea mult timp pana sa apara.
- Am sa-ti las ghiata in bucatarie… crede-ma ai mare nevoie…
Il privi duioasa desi rautatea clocotea in sufletul ei precum un vulcan ce urma sa erupa, dar nu mai trebuia sa caute razbunare… trebuia doar sa se faca comoda si sa astepte ca trecutul sa se dezlantuie… si ce frumos… ea era actrita principala.
Nu ii intelesese aluziile si simtea ca ceva nu este in regula atunci cand avea de-a face cu o Cassie pacifista, dar mahmureala lui chiar tanja dupa ceva rece care sa-l aduca la realitate, iar creierul refuza sa-si mai aduca aminte din ce cauza incepuse aceasta discutie.
Astepta cateva minute pana cand zgomotele din bucatarie incetara, iar sunetul usii trantite il convinsese ca ea plecase sa se odihneasca si merse sa caute niste ghiata si poate ceva suc de fructe.
Nu pierduse mult timp si intr-un fel se simtea mai bine… sau poate ca era doar impresia lui, asa ca se intoarse in living.
Pasii i se oprira in momentul in care zari ornamentul imens de trandafiri albi ce trona pe intreaga masa.
Punga cu ghiata cazu instantaneu si se imprastie pe podea, iar respiratia inceta sa i se mai auda, ca si cum era o functie inutila a organismului. Se apropie cu pasi tremuratori si atinse petala unui trandafir, in timp ce groaza i se intipari pe fiecare muschi al fetei…
- Condoleante… sper ca nu ati mers sa duceti coroanele de flori inca… in noaptea aceasta as dori sa iau parte la suferinta voastra.