09-01-2011, 03:15 PM
Capitolul 5
-Nu, nu, nu! Nu asta, nu iar! Am spus eu si mi-am pus mainile pe parul moale. Lacrimile curgeau siroaie pe obrajii mei, iar degetele erau incolacite in parul acum foarte ciufulit.
~Flashback~
-Ce faceti voi aici? Se auzi o voce groasa, nervoasa ce nu parea ca va aduce nimic bun.
Am deschis ochii mari si am privit catre usa.Un om bine facut, cu destul de multe fire carunte si trasaturi blande se uita uimit.
-Nu,noi...
-Iesi afara,ACUM! S-a auzit omul dinnou, si mai nervos. Lacrimile imi invadau ochii abisali pe care simteam ca nu ii mai pot deschide.
-Am avut incredere in tine.Vocea rasuna din nou,serioasa.
-Dar,tata...!
~End Flashback~
Mi-am lipit spatele de peretele din spatele meu,incercand sa sterg lacrimile,dar in zadar,nu conteneau sa curga tot mai dese si mai mari.Mii de fiori imi treceau pe sirea spinarii.Inca ii mai simteam atingerile,saruturile si daca inpiram adanc inca ii mai puteam simti parfumul elegant si puternic in acelasi timp, parfumul incomfundabil pe care il reunosteam tot timpul. Se aude un sunet insuportabil,telefonul meu suna.Am ezitat sa raspund, dar se pare ca cel care suna era tare hotarat.Am scos telefonul din husa mica din piele neagra si m-am uitat la ecran unde scria "Numar Neafisat"
-Alo?Am incercat sa spun dregandu-mi vocea din cauza plansului.
-Daca mai vrei sa-ti vezi prietena vino in parcul central peste exact 7 minute.Se auzi o voce ragusita de la celalalt capat al firului.
-Ce?!Asta e o gluma?Pentru ca tin sa va anunt ca nu sunt in toane prea bune si nu am chef sa fiu nepoliticoasa.
-Yunaaa! Se aude un urlet rasuflat al Akirei.Am inghetat, am ramas acolo si am scapat telefonul din mana.Ce?! Akira? Cine ar face asa ceva?! 3 secunde.Nu mi-a trebuit mai mult ca sa ma ridic si sa fug cat ma tin picioarele spre locul indicat.Toti oamenii de pe strada aveau ochii atintiti spre mine, dar nu,nu ma voi opri,orice ar fi.Eram foarte aproape de parc, la o strada distanta.Nici macar nu m-am uitat cand am trecut-o.Mi s-a taiat respiratia apoi am vazut numai negru in fata ochilor.
~Flashback~
-Hiro,te rog!Hiro,imi pare rau!
-DA?!Iti pare rau? Tie mereu iti pare rau, nu,chiar nu cred ca sti ce inseamna a iti parea rau.
-Dar Hiro...
-DAR?! Ce dar? Stii,cand esti IMPREUNA cu un om nu il inseli pe la toate gardurile.Si,daca nu aflam de la Stephan?Daca nu ar fi spus nimic?Exact! As fi continuat sa ma tin dupa tine ca un prost chiar daca tu mi-ai calcat in picioare sentimentele.
O mana puternica ma luase de talie cu brutalitate tragandu-ma pe scari.S-a oprit pentru cateva secunde.
-A fost mai bine cu nenorocitu' ala decat cu mine?
-Nu,Hiro,iarta-ma...
M-a tras de mana,tot mai tare,pana cand a deschis la fel de nervos usa si m-a dua pana la masina,a deschis portiera, si m-a trantit pe locul pasagerului din dreapta.
~End Flashback~
Vantul imi flutura prin parul ciufulit.
-Yunaaa! Mi-am auzit numele strigat.Imi tremurau picioarele, defapt tot corpul imi tremura si eu nu il puteam opri.Puteam vedea din nou acum, dar nu ma prea incanta imaginea.Un om cam pe la mijlocul vietii o tinea strans pe Akira de gat,cu un pistol indreptat spre tampla ei.Incarca pistolul, care scoase un sunet fin,aproape imperceptibil in zgomotul de afara.Toate astea se intamplau in fata mea. Paseam.Da, puteam merge,mergeam incet, iar fiecare pas parea tot mai nesigur.In jurul barbatului erau stransi o multime de oameni speriati de moarte care stateau la culcati la pamant, dupa ordinul lui.Paltonul lung,negru si vechi ii dadea un sarm aparte. Pana si masinile se oprisera ca sa urmareasca scena.Paream singurul soldat ramas in viata dintr-o batalie apriga si asta ma facea sa merg din ce in ce mai sigur.Am ajuns.Sunt exact in fata lui,atat de aproape incat ii pot simti respiratia calda a Akirei.
-Da-i drumul.ACUM!
Barbatul a ras,sarcastic,desigur. Apoi i-a dat drumul Akirei si m-a luat pe mine.A tras un foc in aer.
-Daca indrazneste cineva sa cheme politia sa fie sigur ca va fi mort, si va muri in chinuri.asta a fost un sfat prietenesc.Iar domnisoara merge cu mine.Nu-i asa, Yuna? A spus mai incet indreptandu-se privirea spre mine.Am dat usor din cap in semn de raspuns afirmativ.Si-a pus pistolul intr-unul din buzunarul pantalonilor negrii si mi-a dat drumul,scotand o funie.In momentul acela, am simtit ca este vulnerabil asa ca am incercat sa atac.
-Frumoasa incercare.Trebuie sa recunosc, ai mult curaj pentru o fetita. A spus acesta prinzandu-mi mana si intorcandu-mi-o,iar eu am scos un geamat puternic.M-a legat la maini strans, si pe mine, si pe Akira. M-a tras de maini nervos, pana intr-o cladire nelocuita, veche si darapanata.A deschis puternic o usa care a scos un scartait ingrozitor si ne-a impins inauntru, urmand sa intre si el. M-a legat de un scaun subred si s-a asezat in spatele Akirei.
-Tu, poti pleca.Daca spui cuiva, vei muri.
-Nu!Nu plec fara Yuna!
-Pleci sau mori.Ce alegi?
Fata a alergat cat o tineau puterile.Omul a inchis usile mari si s-a indreptat spre scaunul meu,m-a ridicat si mi-a lipit trupul de al lui.Ne indreptam spre un perete,de care m-a lipit si apoi mi-a pus picioarele in jurul bazinului lui.Si-a intins mana spre mine.Imi mangaia obrazul.
-De ce tremuri,papusa? Ti-e frica? A spus acesta si un zambet razlet i-a aparut pe chip.
-Ah,cred ca ti se pare.Nu ies cu mosi in general deci asta trebuie sa devina interesant... Am spus incercand sa par dura si zambind sarcastic.
Barbatul s-a indepartat de mine,iar apoi m-a impins asa de tare incat am cazut pe scaunul acela vechi, din nou.A luat ceva de pe o masa din spatele meu si m-a legat la gura. Tremuram de frica si frig, pentru ca se pare ca afara incepuse sa apuna soarele.
gata:) deci asta a fost cap 5, enjoy. vreau critici dure si sincere, si incepand cu capitolul acesta veti vedea pe parcursul povestii ca fic.ul este despre Yuna, iar hiro nu este decat un personaj secundar. hai pa xD'
-Nu, nu, nu! Nu asta, nu iar! Am spus eu si mi-am pus mainile pe parul moale. Lacrimile curgeau siroaie pe obrajii mei, iar degetele erau incolacite in parul acum foarte ciufulit.
~Flashback~
-Ce faceti voi aici? Se auzi o voce groasa, nervoasa ce nu parea ca va aduce nimic bun.
Am deschis ochii mari si am privit catre usa.Un om bine facut, cu destul de multe fire carunte si trasaturi blande se uita uimit.
-Nu,noi...
-Iesi afara,ACUM! S-a auzit omul dinnou, si mai nervos. Lacrimile imi invadau ochii abisali pe care simteam ca nu ii mai pot deschide.
-Am avut incredere in tine.Vocea rasuna din nou,serioasa.
-Dar,tata...!
~End Flashback~
Mi-am lipit spatele de peretele din spatele meu,incercand sa sterg lacrimile,dar in zadar,nu conteneau sa curga tot mai dese si mai mari.Mii de fiori imi treceau pe sirea spinarii.Inca ii mai simteam atingerile,saruturile si daca inpiram adanc inca ii mai puteam simti parfumul elegant si puternic in acelasi timp, parfumul incomfundabil pe care il reunosteam tot timpul. Se aude un sunet insuportabil,telefonul meu suna.Am ezitat sa raspund, dar se pare ca cel care suna era tare hotarat.Am scos telefonul din husa mica din piele neagra si m-am uitat la ecran unde scria "Numar Neafisat"
-Alo?Am incercat sa spun dregandu-mi vocea din cauza plansului.
-Daca mai vrei sa-ti vezi prietena vino in parcul central peste exact 7 minute.Se auzi o voce ragusita de la celalalt capat al firului.
-Ce?!Asta e o gluma?Pentru ca tin sa va anunt ca nu sunt in toane prea bune si nu am chef sa fiu nepoliticoasa.
-Yunaaa! Se aude un urlet rasuflat al Akirei.Am inghetat, am ramas acolo si am scapat telefonul din mana.Ce?! Akira? Cine ar face asa ceva?! 3 secunde.Nu mi-a trebuit mai mult ca sa ma ridic si sa fug cat ma tin picioarele spre locul indicat.Toti oamenii de pe strada aveau ochii atintiti spre mine, dar nu,nu ma voi opri,orice ar fi.Eram foarte aproape de parc, la o strada distanta.Nici macar nu m-am uitat cand am trecut-o.Mi s-a taiat respiratia apoi am vazut numai negru in fata ochilor.
~Flashback~
-Hiro,te rog!Hiro,imi pare rau!
-DA?!Iti pare rau? Tie mereu iti pare rau, nu,chiar nu cred ca sti ce inseamna a iti parea rau.
-Dar Hiro...
-DAR?! Ce dar? Stii,cand esti IMPREUNA cu un om nu il inseli pe la toate gardurile.Si,daca nu aflam de la Stephan?Daca nu ar fi spus nimic?Exact! As fi continuat sa ma tin dupa tine ca un prost chiar daca tu mi-ai calcat in picioare sentimentele.
O mana puternica ma luase de talie cu brutalitate tragandu-ma pe scari.S-a oprit pentru cateva secunde.
-A fost mai bine cu nenorocitu' ala decat cu mine?
-Nu,Hiro,iarta-ma...
M-a tras de mana,tot mai tare,pana cand a deschis la fel de nervos usa si m-a dua pana la masina,a deschis portiera, si m-a trantit pe locul pasagerului din dreapta.
~End Flashback~
Vantul imi flutura prin parul ciufulit.
-Yunaaa! Mi-am auzit numele strigat.Imi tremurau picioarele, defapt tot corpul imi tremura si eu nu il puteam opri.Puteam vedea din nou acum, dar nu ma prea incanta imaginea.Un om cam pe la mijlocul vietii o tinea strans pe Akira de gat,cu un pistol indreptat spre tampla ei.Incarca pistolul, care scoase un sunet fin,aproape imperceptibil in zgomotul de afara.Toate astea se intamplau in fata mea. Paseam.Da, puteam merge,mergeam incet, iar fiecare pas parea tot mai nesigur.In jurul barbatului erau stransi o multime de oameni speriati de moarte care stateau la culcati la pamant, dupa ordinul lui.Paltonul lung,negru si vechi ii dadea un sarm aparte. Pana si masinile se oprisera ca sa urmareasca scena.Paream singurul soldat ramas in viata dintr-o batalie apriga si asta ma facea sa merg din ce in ce mai sigur.Am ajuns.Sunt exact in fata lui,atat de aproape incat ii pot simti respiratia calda a Akirei.
-Da-i drumul.ACUM!
Barbatul a ras,sarcastic,desigur. Apoi i-a dat drumul Akirei si m-a luat pe mine.A tras un foc in aer.
-Daca indrazneste cineva sa cheme politia sa fie sigur ca va fi mort, si va muri in chinuri.asta a fost un sfat prietenesc.Iar domnisoara merge cu mine.Nu-i asa, Yuna? A spus mai incet indreptandu-se privirea spre mine.Am dat usor din cap in semn de raspuns afirmativ.Si-a pus pistolul intr-unul din buzunarul pantalonilor negrii si mi-a dat drumul,scotand o funie.In momentul acela, am simtit ca este vulnerabil asa ca am incercat sa atac.
-Frumoasa incercare.Trebuie sa recunosc, ai mult curaj pentru o fetita. A spus acesta prinzandu-mi mana si intorcandu-mi-o,iar eu am scos un geamat puternic.M-a legat la maini strans, si pe mine, si pe Akira. M-a tras de maini nervos, pana intr-o cladire nelocuita, veche si darapanata.A deschis puternic o usa care a scos un scartait ingrozitor si ne-a impins inauntru, urmand sa intre si el. M-a legat de un scaun subred si s-a asezat in spatele Akirei.
-Tu, poti pleca.Daca spui cuiva, vei muri.
-Nu!Nu plec fara Yuna!
-Pleci sau mori.Ce alegi?
Fata a alergat cat o tineau puterile.Omul a inchis usile mari si s-a indreptat spre scaunul meu,m-a ridicat si mi-a lipit trupul de al lui.Ne indreptam spre un perete,de care m-a lipit si apoi mi-a pus picioarele in jurul bazinului lui.Si-a intins mana spre mine.Imi mangaia obrazul.
-De ce tremuri,papusa? Ti-e frica? A spus acesta si un zambet razlet i-a aparut pe chip.
-Ah,cred ca ti se pare.Nu ies cu mosi in general deci asta trebuie sa devina interesant... Am spus incercand sa par dura si zambind sarcastic.
Barbatul s-a indepartat de mine,iar apoi m-a impins asa de tare incat am cazut pe scaunul acela vechi, din nou.A luat ceva de pe o masa din spatele meu si m-a legat la gura. Tremuram de frica si frig, pentru ca se pare ca afara incepuse sa apuna soarele.
gata:) deci asta a fost cap 5, enjoy. vreau critici dure si sincere, si incepand cu capitolul acesta veti vedea pe parcursul povestii ca fic.ul este despre Yuna, iar hiro nu este decat un personaj secundar. hai pa xD'
![[Imagine: hugmur.jpg]](http://img718.imageshack.us/i/hugmur.jpg/)