No more sweet goodbyes [Yaoi]

[Aliss_anime]

Personaje: - Nouaky Shun : - varsta : 16;
- ochi : verzi;
- par :saten;
- ocupatie : elev la Scoala Populara de Arta ;
- semi-inalt : bineproportionat, cu o tunsoare hipi si un cercel in urechea dreapta.
- el detine monologul in "Capitolul 1".

- Hitumishi Daisuke : - varsta : 29
-ochi : albastri;
- par: brunet;
- ocupatie: model profesionist;
- descriere: inalt, un trup bine sculptat, tuns scurt, stil vestimentar elegant, iubitor de masini scumpe si de "frumos".
- lui i se adreseaza personajul Shun.


"Capitolul 1"

Monolog !

La inceput credeam ca viata mi`e pustie, ca orice lucru cat de mic imi era predestinat durerii. Apoi, cand te-am cunoscut pe tine, parca curcubeul multicolor isi infripsese razele in inima mea neagra. Zambeai cu ochii, zambeai cu inima, zambeai...continuai sa-mi sunrazi de fiecare data cand buzele mi se uneau cu ale tale, de fiecare data cand trupul meu se ghemuia la pieptul tau...atat de cald. Eram practic dependent, obsedat, de fiinta ta ce devenise totul pentru mine. Si invatasem ca poti face pe cineva sa te iubeasca, sa se gandeasca permanent la clipele ce vor continua sa fie petrecute in doi.
Acum stiu ca esti fericit, ca viata ta este frumoasa, ca nu ai nici-o problema si ca...ca ea te iubeste. Insa, recunosc, ca ma intreb uneori ce s`ar fi intamplat daca nu te lasam sa pleci, daca in loc sa ma gandesc la fericirea ta, m`as fi gandit la fericirea noastra. Am plans, am ras, m-am apucat de vicii inutile, ajungand sa fumez ca un nebun tigare dupa tigare, pentru a`mi atenua dorul ce ma mistuia pe dinauntru. Speram, ajunsesem sa sper ca mai exista o sansa pentru noi, si atunci am luat in mana receptorul. Ti-am format numarul, ascultand acelas ritm sumbru al tonului, si deodata m-am oprit, trupul mi s-a inmuiat...Te-am vazut, ai aparut in fata mea precum o stafie, prin sticla transparenta a televizorului cu ea. Atunci, abea atunci realizasem ca te iubesc, si am cazut...am cazut in genunchi innecat in lacrimi mari, ma durea , ma durea atat de tare fericirea ta.
Stau in camera mea atat de rece si simt ca peretii se strang in jurul meu vrand sa ma sufoce. Ma simt inutil, jalnic, traind dintr-un pahar plin de amintiri terifiante ale unui trecut ce trebuia lasat trecut. Totul e intunecat si trist, intocmai ca si inima mea iar atunci decid...ca viata urma sa se curme aici. Ma aplec asupra masutei de lemn ce zacea lipita de patul mare in care eram intins. Luand intre primele degete un cutit micut de taiat fructe, cu o lama bine ascutita. Il privesc, pare atat de pustiu, vopsit intr-o singura culoare stinsa. Il apropii de incheietura mainii stangi, infrigandu-l adanc in carne, gem de durere, insa mai am puterea de a-mi taia si venele celeilalte maini. Si atunci, abea atunci imi vad sangele decolorat, iesindu-mi precum o furtuna din trup. Te-am iubit si inca te mai iubesc, cand ti-am spus ca nu mai vreau, ca nu mai pot suporta, m-am gandit tot la tine. M-am gandit la ceea ce va spune familia, fanii, sora ta cand vor afla ce fel de iubire imi porti. As vrea sa dau timpul inapoi, sa las lucrurile sa decurga de la sine, sa te am, sa te mai am...macar odata in brate. Ochii mi se inchid, si filmul nostru se deruleaza in micile mele pupile, iti simt sarutul si parca renasc. Te vad departe, din ce in ce mai departe, imi intind mana spre tine insa nu mi-o prinzi...nu poti...

<< - Daisuke, de ce esti mereu atat de indiferent, de ce nu te implici in nimic si lasi totul in seama altora. Am impresia ca nu-ti pasa decat de tine...
- Tu stii cate am pe cap nu? daca m-as implica in tot la modul ala...as intra la spitalul de nebuni.
Baiatul tace, se asaza pe scaun, simtind cum obrazul incepe sa i se umezeasca, insa evita sa-si priveasca iubitul ce parea prins tot in munca lui infinita.
- Fie cum spui tu nu mai vreau sa continui cearta asta stupida, adauga dupa cateva minute, ridicandu-se de pe canapea pentru a pleca.
- Care cearta?
- Eu nu ma cert cu tine, esti prea sensibil...>>

[hiimera]

Nu am cuvinte mi-au dat lacrimile aproape, asa de emotionant si de pasional.. adica ai descris asa de frumos parca asi fi fost eu in locul lui. ;A;
Deci pot spune "WOW", a fost extraordinar mie una mi-a placut modul cum ai descris totul, fiecare sentiment in parte. Trist faptul ca si-a luat viata, dar sper ca cineva sa-l salveze chiar acela pe care il iubeste. >A<
Imi place cum te joci cu expresiile, cuvintele o armonie fantastica.. =^^=
Am observat cateva greseli pe la inceput, o sa incerc sa le enumer :

infripsese - infipsese (cam asa ar veni ca nu are cum sa-l friga :)) )
sunrazi - surazi (asa cred ca vine :'] )

Cam atatea greseli ai avut, nu e mare scofala se mai intampla, mai ales mie si la multi altii.
Well astept nextul cu nerabdare, mi-a placut totul. :X:X:X

Sarbatori fericite >:D<

[Beatrix LaVey]

Nici nu pot descrie cat de frumos este. Foarte emotionant, magnific, foarte, foarte trist. Ai puterea de a atrage cititotii in ceea ce creezi, e super tare ficul.
Greseli am observat putine de tastare si cateva la virgule, nimic mai mult insa. Chiar imi pare rau ca tanarul si-a luat viata... Sper totusi ca Daisuke sa apara la timp, sa il salveze. Sincer, cred ca asta vei face, mi se pare inutil sa il ucizi din moment ce din punctul lui de vedere spui totul.
In concluzie, ficul tau este foarte original, pasional in acelasi timp. Spor la scris, abia astept continuarea!
Sarbatori fericite!

[Aliss_anime]

BIG Thanks to K.OG & gabytsswh for their comment's and existance on this PLANET. I love you, girls! >:D< Si bineinteles cititorilor! Stiti ca va iubesc? Nop!? :*

"Capitolul 2"

Monolog 2, suspin !

Beculetele straluceau asemeni unor licurici multicolori, agatate fiecare pe fasi lungi din matase albastra. Pe covorul alb, lung pana la capatul scenei erau presarate petal delicate de trandafir rosu. La semnalul dat de muzica, am dat cortina laoparte, mergand increzator cu pasi adaugati prin mijlocul multimii ce-mi analizau fiecare miscare, gest, zambet. Imi simteam corpul miscandu-se tot mai mult, si camasa maronie, desfacuta la toti nasturii mulata pe spate. In jos cred ca purtam o pereche de blugi cu diferite taieturi pe alocuri, si putin evazati la glezne. Insa cu siguranta gandul nu parea a-mi sta la prezentarea de moda, ce ma avea in prim plan pe mine.
Inainte sa-l intalnesc pe el, nu stiam ce inseamna iubirea, o tratam atat de superficial ca si cum ar fi fost un lucru total nefolositor. Nu o cunosteam, nu stiam cum este sa te gandesti permanent la cineva, sa-i simti lipsa...Credeam chiar si atunci cand acel baiat cu ochii verzi facea parte din viata mea, ca totul este o joaca. Si asa speram sa ramana. Imi zambea atunci cand simtea ca imi este greu, ma imbratisa atunci cand adormeam cu greu. Deodata ma simt atat de ametit, imi deschid larg ochii si ma vad undeva...
Un culoar rece, lung, atat de lung incat ma intreb daca are vreun capat, voci sute de voci disperate si tot atatea lacrimi pierdute. Iar eu, eu stau aici cu spatele lipit de faianta mata privind absent intregul peisaj necunoscut. M-ai judecat si condamnat, de ce? Nu cred ca ti-am dat vreodata impresia ca as fii asa cum ma consideri. Erai si esti slabiciunea mea, atunci cand nu-mi vorbeai imi lipseai, si te cautam...dar tu nu-mi raspundeai. Insa eu stiam ca asa va fi, stiam ca nu aveai cum sa-mi intelegi gandurile, gesturile, erai inca prea tanar. Acum singurul lucru care mi-a mai ramas de facut, este sa ma gandesc, sa-mi reamintesc clipele de dragoste pe care candva le incuiasem adanc in uitare. Astept pe cineva, dar nu-mi dau seama exact pe cine, sunt prea slabit, obosit, satul de viata. Simt cum o tristete ma cuprinde, sentimentul e inca viu si se incapataneaza sa ramana tot in mine. Pustiule, ce mi-ai facut?
O voce ma trezeste din visare indemnandu-ma s-o urmez, deschide o usa imensa, stearsa spunandu-mi duios aproape melancolic sa intru. Pasesc tulburat in incapere, si atunci ma opresc, cine era el si de ce era conectat la atatea aparate. Mai merg putin, iar atunci inima mi se opreste, picioarele mi se inmoaie si obrazul mi se umezeste. Ii cuprind cu ultimele puteri palma inghetata intre mainile mele, lipindu-mi buzele tremurande de ea. O sarut, o data, de doua ori si tot asa, vrand sa-i mai simt macar odata gustul de care imi era atat de dor. Viata doare, lacrimi se scurg incet pe obrazul meu fin si palid cazand mai apoi pe acel cearceaf alb. As vrea sa-ti infasori bratele reci in jurul taliei mele si sa-mi oferi din nou aceea imbratisere calda, sa ma saruti, sa ma saruti pana cand ma sufoc si mor.

- Mi-a facut placere sa am aceasta relatie cu tine, esti un tip de treaba. Iti doresc numai bine !
Brunetul se cutremura, dandu-se cativa pasi in spate gasindu-si cu greu puterea de a mai rosti ceva din cauza uimirii.
- Ce mai inseamna si asta?
- Pe bune Shun...

Razele de catifea ale noptii se lasa incet peste noi, iar tu dormi, dormi de atata timp parca vrand cu tot dinadinsul sa-mi pedepsesti dorinta de a-ti vedea ochii atat de sinceri si naivi. Insa nu-ti face griji iubirea mea, am sa raman aici, sa te veghez zi si noapte, ca sa-ti demonstrez ca ai gresit...Ca iubirea noastra merita o sansa, si ca eu eram instare sa infrunt cerul si pamantul pentru a fi impreuna.

- Te iubesc si iti multumesc ca m-ai iubit, ca inca...ma iubesti !

[hiimera]

Aww ce frumos.. am ramas din nou fara cuvinte. :X:X:X
Ce ma inebunesti cu minunatia asta de poveste, care nu-mi da pace, nu mi-o pot scoate din cap, gandire. :X
Pot spune ca este la fel de emotionant si de sentimental la fel ca primul, superb, sublim, extravagant si plin de mister sa spun asa.. :D
Abia astept urmatorul capitol si sper ca de data asta sa-l pui cat mai curand, dar nu te presez din contra eu una sper sa scrii mult sa ai inspiratie. >:D<
Deci fara cuvinte din nou mai lasat, tine-o tot asa caci faci o treaba minunata :X

[Kai]

aw...ce dragut...sper sa se trezeasca in curind si uncica gresela pe care am vazuto este ca nu ai folosit buttonul space si sunt unele cuvinte lipite dar in rest totul e atit de sweet:*

[Aliss_anime]

K.OG - Multumesc mult pentru laude, esti o dulcica >:D< , imi pare rau ca am intarziat cu nextul :-s , promit ca urmatorul sa apara cat mai curand. Kiss you :*
Kai - Ma bucur ca-ti place ficul, de acum in colo nu stiu daca va mai fi asa de sentimental ;)) pup :*

BIG THX cititorilor ! ! !:*

"Capitolul 3"

Real Love

Ticaitul acelui aparat ma trezeste, ce se intampla? De ce atat de multa agitatie? Iubitule, de ce esti atat de rece? Niste persoane ma indeparteaza de langa tine fara nici-un motiv, in timp ce in jurul meu plang parintii si prietenii tai...Nu-mi spune ca ai plecat, ca ma parasesti.

- Shun, Shun, Shunnn...raspunde-mi la naiba. Nu-mi face asta. Nu fugii de viata, de mine !

Te imbratisez disperat, constientizand ca ai renuntat la lupta, insa sperand continuand sa sper, la ce? Nu stiu, nu mai stiu nimic, sunt pierdut, singur...

- Iubitule, ingerasul meu spune-mi spoteste-mi ca ma iubesti...inca o data, doar odata...

Frunzele aramii ale copacilor au inceput sa danseze prin zare, fiind purtate de briza usoara a vantului. Norii de un cenusiu inchis s-au adunat in semn de ploaie, picurand lacrimi mari de tristete. Inchid ochii si parca iti aud ecoul lin al cuvintelor dulci ce-mi mangaiau odata auzul. Ma las pe spate, pana ce-mi izbesc brutal coloana de materialul pufos al cearceafului proaspat spalat. Ii inhalez nesatul parfumul de liliac ce-mi aminteste de primaverile insorite petrecute impreuna. Daca pe atunci stiam cat aveam sa te iubesc, iti jur ca as fi facut totul sa-ti opresc plecarea. Dar poate ca a fost mai bine asa, intr-un fel...adica ce s-ar fi ales de noi? Doi oameni cu caractere total diferite, cu simtiri contradictorii, si scopuri bine definite. Iti spun eu; ajungeam sa ne uram, sa mistuim in flacari si ultima picatura de iubire ce ne lega. Insa nu inteleg de ce...de ce ai ales moartea, de ce ai ales sa ma pedepsesti in acest hal, lasandu-mi o viata plina de regrete si cosmaruri.
Ma simt atat de vulnerabil, parca existenta mea pe acest pamant nu ar mai fi necesara si gandul sinuciderii imi este din ce in ce mai prezent. Daca as veni alaturi de tine, daca dincolo de moarte ar fi lumea, cheia dragostei noastre...Te rog spune-mi, da-mi un semn, cheama-ma la tine si voi veni...Shun eu nu mai pot trai fara tine. Un val de lacrimi sarate imi inunda intregul chip atat de palid, ai incetat sa mai traiesti de doar doua zile si eu simt ca...ca am murit odata cu tine. Nu mai sunt ceea ce am fost, nici setea, somnul sau foamea nu ma mai ispitesc, nimic absolut nimic nu-mi mai reda pofta de a trai. Ma ridic ametit, tulburat din pat, i-au cheile de la masina, ies din casa si pornesc in tromba, cu o viteza uimitoare. Nu-mi pasa daca un nenorocit se va izbii de mine, asta si vreau.
Opresc undeva pe la marginea orasului, iti amintesti? Aici, chiar aici langa acest tei batran veneam noi toamna, pe vremea aceasta. Of, si ne iubeam de la apus pana in miez de noapte, mangaiati de vantul dulce si alintati de mangaierea duioasa a frunzelor de tei. Apoi te tineam in brate, lipindu-ti chipul imbujorat de pietul meu fierbinte, obligandu-te sa-mi asculti bataile sincere ale inimii. Luna era atat de frumoasa, odata cu ea si stelele parca licareau mai voioase bucurandu-ti privirea mirata. Imi sopteai un te iubesc continuu, iar eu chiar daca nu-ti aratam, tresaream de fiecare data cand il auzeam de parca ar fi fost pentru prima oara. Iar in final, istoviti de aerul greu adormeam, intalnindu-ne din nou in vis. Ma doare, ma doare vanitatea mea, orgoliul meu care te-a impins la acel gest...

- Good bye my real love !

[Addeh]

Aliss, scumpo, iarta-ma ca n-am trecut mai devreme pe aici... Sper ca mai e loc si pt mn..:(
Revenind la fic, chiar daca zici ca mai incolo nu va mai fi atat de emotionant si sentimental, eu tot cred ca vei mentine tu balanta asta;) Povestea celor doi este incredibila, plina de sentimente - ceea ce-mi place, parca as citi o drama, romantica totodata.
Descrii totul profund, imi plac figurile de stil pe care le folosesti, bravo - trebuia sa te felicit:))
Iar ultima propozitie - o ador: "Good bye my real love !:X Iata-ma! Inca un fan pe lista ta:))
Hai te rog frumos, posteaza urmatorul capitol cand poti, doar sa-l continui.:bye:

[Beatrix LaVey]

Bine.... Am (re)picat aici.
Greseli:
nici-un = niciun ( Se scrie legat )
Shunnn - Nu se prelungesc consoanele, ci vocalele.
insa sperand continuand sa sper, la ce? ---> insa sperand, continuand sa sper. La ce?
ingerasul meu spune-mi spoteste-mi = ingerasul meu, (Vocativ) spune-mi, sopteste-mi( enumeratie) ca ma iubesti.
doar o data = o data ( o singura data, scris legat are sensul de candva. )

Probleme cu punctuatia... Lene sa corectez si asta, iarta-ma.

Foarte romantic ceea ce ai spus, iti ajunge la inima ( Cred, a mea e prea de gheata sa simta ceva, dar tot e frumos ).
Abia astept continuarea!:>
Spor la scris! :*

[Aliss_anime]

~MusicxD~ : sigur ca mai este loc si pentru tine, de ce nu ar fii [-( Si chiar iti multumesc pentru parere, venind de la tine este o onoare ;;) Iar la partea sentimentala, probabil va mai fi un capitol la 3 sau 4 care sa contina scene atat de sentimentale :D te pup :*
gabytsswh : greseala "nici-un" o fac tot timpul, din obisnuinta cred :-s oricum mersi ca citesti ficul chiar si cu atatea greseli, sincer si eu la fel ca si tine am o plictiseala in mine mare, mare si din graba omit sa corectez textul :( (Cu privire la inima ta de gheata, urat din partea persoanei care te-a transformat-o asa [-( ) kiss you :*

Thx cititorilor, acest capitol este ceva mai consistent :D

"Capitolul 4"


Echo of love

Pereti de un alb atat de mat, de sters despartiti de tavan doar printr-o linie continua, verde. Podea de marmura neagra, prafuita pe aici- pe acolo si in jur de douazeci de banci a cate doua persoane, asezate in doua siruri cu fata catre tabla imensa ce acoperea jumatate din perete. Eu, stateam pe partea ferestrelor, cele doua, destul de mari care luminau clasa natural. Nu pot spune ca profesoara de latina ma plictisea, pentru ca nici macar nu-i acordam importanta. De cincisprezece minute, de cand incepuse ora nu faceam altceva decat sa privesc plictisit pe fereastra, rontaind la intrervale scurte un creion, destul de gustos. Ah, daca nu aveam atatea absente, naiba ma mai vedea astazi la scoala ! Insa nu-mi pot dezamagi nici parintii care vor macar sa ma vada cu opt, macar opt clase terminate. Ma amuza de fiecare data imaginea tatei facand ca un taifun, atunci cand primeste telefoane de la dirig acasa, afland de noatele mele destul de mici si absentele nemotivate. Noroc ca tata ma considera un barbat si nu mai are "curajul" de a ma lovi, ca altfel as avea vanatai serioase.
In sfarsit soneria asteptata ma trezeste la viata, imi bag neglijent cartile in ghiozdan, atarnandu-l de un umar. Drumul meu catre apartament era unul destul de scurt, mama avusese grija sa-mi gaseasca o scoala foarte apropiata de casa, sa nu cumva sa-mi obosesc picioarele. Cat de grijulie ! Acum observ poteca inconjurta de acesti pomi cu frunze moarte, de cat timp merg pe aici ? Nu stiu, nu-mi pot da seama cum de nu am observat asta pana acum, poate sunt cam aerian. Tot ce e posibil. Deodata o voce subtire, speriata ma opreste, privesc in toate partile insa nu vad animalutul sau mai bine spus pisicuta care scotea sunete de disperare. O crenguta ma loveste in crestetul capului, ating partea vatamata cu varfurile degetelor, ridicandu-mi privirea catre pomul inalt cesi intinsese ramurile deasupra mea. Aha, deci acolo esti, felina miorlaita ! Micuta plangacioasa, cu blanita alba ca neaua si ochisori mari de un albastru marin, zacea atarnata de o creanga destul de uscata si instabila. Imi arunc ghiozdanul pe iarba uscata, scapand si de jacheta din piele intoarsa ce-mi acoperea partea de sus. Mi-am suflecat manecile bluzei negre pe care o purtam, cu un mic decolteu triunghiular, urcandu-ma cat mai repede in pom. Am ajuns la locul cu pricina, luand cu grija animalutul, insa problema, adevarata problema era coborarea. Practic ma panicasem, nu stiam cum aveam sa cobor dintr-un pom batran, cu o singura mana. Si inevitabilul a venit, cand totusi am incercat sa cobor, piciorul mi-a alunecat, iar eu am cazut brutal pe...
Imi deschid ochii buimacit, inca tremuram de frica, pisicuta nu mai era la mine in brate, ci undeva pe iarba teafara fara nici o rana. Un parfum imi patrunde in nari, apoi in plamani dandu-mi o senzatie placuta de euforie. In timp ce o respiratie placuta, chiar fierbinte imi indeparteaza suvitele de par saten ce-mi acopereau chipul. In momentul in care am constientizat ca ma aflam in bratele unei peroane, inima a inceput sa-mi bata alarmant in piept si picaturile de transpiratie sa-mi inunde tot trupul. Ochii lui albastri, atat de sclipitori, de misteriosi m-au impietrit ii priveam atat de rusinat, de fermecat. Parul brunet, scurt, ravasit peste frunte si obraji ii conferea un statut de barbat serios, ba chiar important. M-a lasat pe iarba, ridicandu-se in picioare, Doamne ce inalt parea ! Fata de mine, corpul lui era atat de perfect, de binefacut, ascuns sub acel costum pompos format dintr-o camasa visinie desfacuta la cativa nasturi, pantaloni si sacou din stofa.

- Multumesc ! am murmurat privind absend catre pisicuta, deoarece imaginea lui ma intimida.

- Cu placere ! cred ca am auzit, inainte sa-l vad plecand catre o masina decapotabila, neagra cu numar de L.A.

Plecarea lui atat de brusca fara ca macar sa se asigure ca sunt bine sau sa se intereseze mai mult de persoana mea. Ma dezamagise putin, de sa nu recunosc. Ce tot spun, e baiat ! Imi scutur capul luand jacheta pe mine, ghiozdanul pe un umar si pisicuta in brate, aveam de gand s-o pastrez indiferent daca avea stapan sau nu.
Am ajuns acasa cu o migrena ingrozitoare, datorata intamplarii de mai devreme, gasind-o pe mama stand comod pe canapea cu un ochi la vesta pe care o croseta si cu altul la fastuasa prezentare de moda. Am salutat-o politicos sarutand-o pe un obraz, apoi i-am aratat micuta mea achizitie, mi-a permis, evident s-o patrez, doar facea tot ce o rugam.

-Ah, uite Shun, imi spune ea entuziasmata aratandu-mi ecranul televizorului. Atat de mult as vrea sa ajungi ca el...

In momentul in care am privit peroana indicata de mama, parca inghetasem cu totul. Sunt sigur suta la suta ca acel fotomodel ce tocmai defila era barbatul ce ma salvase, pardon ce ne salvase. Hitumishi Daisuke, da, asa il chema...

- Daisuke, ce nume frumos ! am exclamat din neatentie cu voce tare.

Mama m-a privit putin contrariata, dar si-a revenit probabil gandindu-se la faptul ca as fi vrut sa ma cheme asa in locul banualului nume pe care il aveam : Shun. Spre seara am primit un telefon de la profesorul meu de perspectiva, care imi daduse o adresa a unei persoane ce avea sa-mi dea o poza pentru ca eu mai apoi s-o desenez in creion pe o hartie speciala de 50/70. Bun, m-am imbracat comod intr-un tricou orange cu desene animate plasate in zona pieptului, o pereche de blugi albastri mulati si un palton negru, deoarece in aceasta perioada rece de toamna, puteai oricand sa racesti. Mama imi chemase deja un taxi, asa ca intr-un sfert de ora am ajuns la destinatie, un complex de apartamente luxoase.
Am urcat cu liftul pana la etajul cinci si cand usile acestuia s-au deschis am pasit in imparatia luxoasa a unui living nemaipomenit. Totul in jur stralucea, podeaua din lumn de cires lacuit, peretii mov si tavanul alb cu o lustra din cristale. Apoi acea canapea amplasata intr-un colt cu o masuta la mijloc si celelalte obiecte decorative, Doamne cat bun gust ! Am exclamat mirat in intimitatea gandurilor. Sunetul unor pasi m-a trezit din visare, o tanara domnioasra, imbracata impecabil intr-o rochita rosie mulata in zona sanilor cat sa le ofere voluptoare, scurta pana la genunchi si decoltata la spate pana in zona feselor. A pasit in incapere, trecandu-si cateva degete prin parul blond, lung pana'n talie si bucalat in zona ochilor de un turcoaz orbitor. Si-a arcuit buzele vopsite cu un roz nu prea strident intr-un zambet mai mult prefacut, luand loc pe canapea.

- Vino, i-a loc acolo, imi spune ea serioasa aratandu-mi un fotolui in dreptul canapelei.

Am facut intocmai fara a-i adresa vreun cuvant, drept fiind nici nu stiam cum sa vorbesc cu o astfel de femeie.

- Tu ?! Nu cred ca merita osteneala sa-mi pun baza in tine. Acea vocea m-a facut sa tresar speriat, mi-am intors capul catre persoana ce tocmai imi vorbise, privindu-l nervos si in acelas timp uimit.

Nu-mi venea sa cred ca el era cel pentru care urma sa lucrez, si totusi cuvintele de mai devreme parca mi-au ranit orgoliul, cum adica nu ma credea instare de a face un portret identic cu cel din poza.

- Domnule, eu...insa nu am apucat sa continui ca femeia mi-a taiat cuvintele.

- Daisuke, de unde il cunosti, este un pusti atat de...nu-i gasesc un cuvant potrivit, i se adreseaza vorbind despre mine cu atata scarba incat imi venea s-o plesnesc fara a mai tine cont ca este o domnisoara.

Brunetul s-a apropiat de ea, trecandu-si o palma peste obrazul acesteia, palid, lipsit de stralucire, apoi a luat un loc alaturi scotand o micuta poza din buzunar. Pe care mi-a intins-o, am apucat de coltul acesteia pentru a-mi ascunde tremurul mainilor, studind-o in ea era el si cu o alta fata, mai micuta. Probabil sora, nepoata sau verisoara acestuia.

- Am sa termin portretul in trei zile, i-am spus fara a-l privi. M-am ridicat sa plec, desi trupul si inima imi strigau sa raman.

- Ma intreb...l-am auzit spunand inainte sa-mi prinda incheietura mainii...ce gust au buzele tale?

Nu am apucat sa reactionez, ca in secunda urmatoare buzele lui le acaparasera pe ale mele intr-un sarut atat de tandru. Ii simteam fiecare gust, fiecare particica a limbii ce ma transpunea intr-o totala visare, am inchis ochii si am simtit ecoul iubirii...