Sweet Tears

[Icsdeee.]

ah...sper sa nu radeti prea mult:] accept orice fel de critici, sper sa fie cat mai multe constructive:] ENJOY!

Accident intentionat-Pedeapsa

~Flashback~
" Adrenalina puternica insotita de groaza, de intunericul acela puternic ce nu imi mai poate iesi din minte. In ochii lui negri nu mai vedeam nimic, absolut nimic,erau mai patrunzatori decat niciodata,uitandu-se in gol.Nu mai vedeam decat durerea si furia lui ce nu se putea opri. Calca pe acceleratie, si mai tare, tot mai tare...strangea din dinti iar parul lui negru ii acoperea fata. Nu ii puteam vedea ochii, dar stiam ca plangea. Eu ma tineam de scaun si ii spuneam sa opreasca, ca imi pare rau...dar in zadar, nu s-a oprit. Am auzit acele ultime cuvinte " Adio,Yuna!" ... stiam ce urma sa faca dar in acele secunde nu ma gandeam decat la un ultim sarut, o ultima atingere...sa-i vad iar ochii plini de iubire, ce acum erau inlacrimati. " Hiro,nu!" urlam eu in timp ce o lacrima mi s'a scurs pe obraz. Apoi...N'am mai auzit nimic. Nici un scancet, nici o soapta, decat o sunet asurzitor ce nu contenea.Nici nu stiam daca mai eram in viata, nici macar nu mai conta. Voiam doar sa-l vad pe el, ultima data. Ma durea capul ingrozitor si nu puteam sa-mi deschid ochii. Nici nu imi puteam da seama cat timp a trecut, poate o luna, poate un an.. poate doar un minut din viata pe care nu o mai doream, care practic nu exista fara EL. Mi'am deschis ochii de un verde crud, punandu'mi mana pe fata. Mana dreapta ma durea ingrozitor , avand o zgarietura obliga de la incheietura la cot, ce sangera puternic, dar nu simteam nimic.Voiam doar sa vad daca mai e acolo,daca totul va fi bine din nou. Masina s-a facut praf iar eu, nu stiu cum dar am iesit afara din ea, trezindu'ma pe iarba.Masina era pe cealalta parte a strazii. M'am ridicat, tinandu'mi mana ranita cu cealalta, alergand cat ma tin puterile.Cautam telefonul disperata, dar era in masina. Masina care era intoarsa, cu portbagajul si motorul lovit puternit la coliziunea cu copacul. Ii auzeam numele in mintea mea, il simteam si tresaream usor, apoi ii vedeam ochii negri si blanzi, ce nu'i mai vazusem acum, pentru ultima data. M'am asezat jos disperata si ma uitam lung. Nici nu mai stiam daca e in viata. Am deschis portiera desfacandu'i centura de siguranta si atingandu'i pielea moale. I'am pus capul pe genunchii mei, uitandu'ma. Era asa de superb,iar eu l'am pierdut. I'am atins obrazul moale uitandu'ma in acelasi fel... "Oare de ce ai facut asta?... E numai vina mea.. Nu trebuia sa mori tu..." am zis eu in soapta. Am chemat salvarea, ramanand cu el. Nici nu stiu cat am stat acolo, dar voiam ca sentimentul acela sa nu se termine niciodata. Nu ma simteam ca si cum l'am pierdut,simteam cum el este acolo, cu mine. Linistea a fost perturbata de acel sunet pe care nu voiam sa'l aud vreodata. Un om tanar a venit la mine, s'a asezat in genunchi si a spus :"
-Este mort, Domnisoara. Ce s'a intamplat?
"Atunci m'am ridicat si m'am intors cu spatele. Mi'am ridicat ochii catre apus. Parul negru si lung imi flutura in vant. Il vedeam pe el... "

~back to present~
"Acum stau atingand suprafata apei cu degetele fine. Imi vad reflectia in apa gandindu'ma. Gandindu'ma la el, gandindu'ma la acea seara. L'am inselat.. si a aflat... aveam multe mustrari de constinta dar nu ii puteam spune.. nu puteam strica tot ce aveam. A deschis portiera si m'a trantit pe locul pasagerului din dreapta, a urcat la volan si nenorocirea s'a intamplat. Ma iubea nespus de mult..."DE CE?!" am urlat si apoi am dat cu pumnul in marginea piscinei. "


yea i know, i know.. " ce e chestia asta de 3 randuri? " .. pai.. sunt incepatoare si imi pare rau pentru ca este incredibil de scurt.. stiu ca nu este o scuza dar sper sa va placa.. cya [;x]

[hiimera]

Kya` ce fain arată, pot spune că pe la sfârşit au început sa-mi tremure picioarele, parcă am trăit eu în locul ei. Foarte frumos, mi-a plăcut nespus de mult. Pentru o începătoare de descuri minunat. :X:X
Greşeli nu am văzut, nu ai avut nici una asta înseamnă că te-ai corectat, ai descris foarte frumos... m-ai ţinut în suspans. :X :X :X
Mă întreb ce o să se aleagă de ea, oare ce o să se întâmple ?
Sper să pui cât mai repede următorul capitol.. nu-i nimica dacă acuma ţi-a ieşit mai scurt, dar următorul sper să fie mai lung plin cu detalii că să descpăr ce se va întâmpla.
Succes în continuare. ;) :X

[Icsdeee.]

Nu mai pot trai

Soarele se rasfrangea pe suprafata apei luminand'o. Siroaie de lacrimi reci imi curgeau pe obrajii rosiatici...voiam sa uit, sa intorc timpul inapoi, iar daca asta nu se putea, voiam doar sa mor..sa iau un pumn de pastile si sa raman nemiscata cazand in abisul negru din care nu mai pot iesi. nu mai puteam scapa de nodul ce mi se asezase in gat din acea seara. lacrimile ma sufocau. ce mai puteam face? nimic... totul era pierdut. " LA NAIBA SA TE IA DE ZI IDIOATA!" am urlat eu frazele mele s'au innecat in plans.
- ce crezi ca faci? se auzi o voce identica cu a mea din spate, in surdina.
-tu cine dracu mai esti si ce vrei? am zis eu pe un ton jos, tinand capul plecat, fara sa ma uit in spate.
Dar nu am mai primit un raspuns. Voiam sa ma uit cine e in spate, dar nu ma puteam misca... parca as fi fost impietrita. Dupa cateva minute in care am ramas neclintita ochii mei negrii si inclacrimati au reusit sa se deschida din nou si m'am uitat cu coada ochiului in spate, unde nu era nimeni.. asta imi mai trebuia, sa aud voci..
- tu ai facut asta, tu suporti consecintele.. se auzi din nou vocea aceea pe care deja o uram.
-nu eu am vrut asta, nu intelegi!? mda..acum vorbesc cu aeru'..
-sunt chiar aici
-la naiba am mancat prea multe dulciuri!
Un ras suav se auzi in surdina urmat de un ecou apoi linistea. Liniste asurzitoare, insuportabila. Linistea pe care nu o mai suportam de cand EL nu mai era acolo. Se aud tocuri pe pietrele de pe langa piscina. Un parfum incomfundabil cu miros trpical ma face sa ma uit in spate, unde vad un chip angelic de adolescenta cu ochii verde crud amestecat cu putin albastru asa cum nimeni nu ii mai are si un par blond ca floarea soarelui, care dintotdeauna am crezut ca e vopsit la ce culoare intensa avea, daca nu o cunosteam asa bine pe adolescenta ce venea cu pasi repezi. Fusta ei usor plisata se misa contra pasilor in timp ce siragul de margele sarea usor cand atingea bluza turcoaz ce ii punea in evidenta parul adolescentei.
- ce faci, Yuna-chan? a spus adolescenta suav incercand sa ma imbratiseze, dand usor din cap ca sa'si dea suvitele ondulate si blonde de pe chip.
-ah, Akira... ce te aduce pe aici? am spus eu usor plictisita acceptand cu drag imbratisarea
-voiam sa vad daca esti mai bine scumpa... in ultimul timp..
-mda.. ai dreptate.. am intrerupt'o eu.
Akira a incercat sa se indeparteze,dar eu am am strans'o cu putere, ma dezechilibrasem. Tocul prietenei mele aluneca si ea cazu jos in timp ce eu am fost practic aruncata in piscina. (flashback)totul se intuneca. am simtit apa rece in timp ce vedeam kilometrajul masinii. Hiro era in stanga mea.Viteza crestea pe masura ce timpul trecea.Adrenalina ne curgea prin sange in timp ce eram putin ametiti. "adio,yuna!" am auzit dinnou acele cuvinte spuse cu atata tristete si durere, incat o lacrima mi se prelinse pe chipul angelic. mi'am auzit tipetele de spaima, apoi o mana puternica impingandu'ma atat de tare incat portiera s'a deschis iar eu am facut contactul cu pamantul, zgariindu'ma puternic la mana.
(end flashback)
-yunaa! yunaaaaaa! zi ceva! yunaaa!
Akira ma scosese deja din apa. picaturile reci mi se scurgeau de pe fata, in timp ce Akira urla si imi apasa inima. Mi'am deschis ochii umezi. Primul lucru pe care l'am vazut fiind parul ud al lui Akira atingandu'mi fata.
-Yunaa.. yuna zi ceva.. esti bine?
-d-daa.. unde e.. hiro?.. undee..? unde e masina unde eee?!
-cee? hiro.. e .. mort.. sti tu.. a murit acum o saptamana..
Nu am mai spus nimic. doar am lasat capul pe umarul akirei lasand'o sa ma ridice. Un oftat adanc a fost de ajuns ca akira sa'si dea seama ca am visat ceva in timpul lesinului.
-haide.. sa te schimbi..
Am urmat'o pe akira fara nici un cuvant, cu capul plecat. Am urcat treptele de marmura alba cu mici linii negre lasand un urma noastra picaturi ce brazdau covorul asezat pe scari. Am ajuns in camera mea. O camera mobilata cu bun gust, in nuante de lila. M'am asezat in sezut pe patul cu lenjeria mov inchis.Cand m'am asezat am deranjat cu mana o poza care a cazut, spargandu'se cu fata in jos. Am inspirat adanc si am ridicat poza de jos.Zambete,imagini si multe iubire...asta imi trecu prin cap cand am vazut chipul meu si al lui hiro. ne tineam imbratisati, credeam ca nu se va termina niciodata increderea si dragostea nemarginita ce o aveam unul pentru celalalt. O lacrima calda cazu direct pe poza. am strans'o in brate si mi'am pus genunchii la piept.

wow.. vad k am avut ff multe comuri:) so..enjoy:))) daca are cine..

[SnowFlake.]

Bună ^^.
Pentru început: Numai pune " ..... " între propoziţii, nu dă bine la estetică.
" punându'mi " - punându-mi [ aici nu eşti pe messenger să pui ' ].
La începutul unui dialog se începe cu literă mare, nu mică ! Însă apreciez că ai narat relativ bine, dacă narai la persoană întâi, posibil să fi putut să redai mai bine sentimentele, însă şi aşa o poţi face dacă ştii cum şi ai încredere în tine. Dialogul este cam sec ;| şi descrierea lipseşte în anumite cazuri.
Totuşi eşti la început ^^. Pune next-ul să văd cât de bine ai înţeles ce am spus eu mai sus :]].
>:D< Succes !

Snowy a fost aici ;;].

[Icsdeee.]

aloha ppl! m'am gandit sa scriu next'u.. so :

Capitolul 3

Am fost salvata din marea de lacrimi in care ma inecam de catre Akira care daramase vre-un raft si ceva de haine.
-Ce tot faci pe acolo? Am spus eu revoltata stergadnu-mi lacrimile
-Pai...raftul tau este cam stricat :D.
-Aham. Am spus eu cu un oftat lung si adanc,uitandu-ma debusolata.
Dupa cateva momente:
-Astazi este inmormantarea lui Hiro.Vrei sa mergem? A zis Akira in timp ce aranja hainele, peste cateva secunde dandu-si seama ce mare prostie spusese.
-Hmm...pai..
-Nu! Scuze...nu voiam sa spun asta adica...
-Nu e nici o problema,mergem daca vrei. Am zis eu trantindu-ma in pat.
Raspunsul meu a surprins-o vizibil pe Akira care a facut ochii mari,uitand sa respire pentru cateva secunde, apoi expirand lin.
-Pai,incepe la 3.
-E 4. Am zis eu zambind larg, pentru ca oricum nu voiam sa merg,nu mi-l imaginam alb la fata si cu ochii inchisi, si oricum nu voiam sa mai vina salvarea si acolo sa ma culeaga de pe jos, pentru ca stiam ca nu voi rezista.Pentru cateva momente, imi imaginam ce a simtit el in a cea seara. Toate sentimentele lui cazusera si se risipira ca si cenusa purtata de vantul rece ce-ti da fiori insuportabili. Toata increderea,iubirea,totul era adanc ingropat in adancul inimii lui, unde nimeni nu stia cum sa ajunga. Acum imi imaginez,defapt, ca in locul lui as fi facut acelasi lucru.Nu,defapt, eu m-as fi omorat pe mine,apoi m-as fi inceput viata cu o persoana care ma merita.Nici nu inteleg de ce nu a facut asta, de ce nu a mai putut trai cu tristetea aceea pe care eu, numai eu am provocat-o. O lacrima calda imi brazda pielea rozalie.
-Mergem?M-a trezit Akira din visare. Am privit-o lung. Si-a schimbat tinuta cu una din rochiile mele negre si lungi, care ii acoperea genunchii si niste sandale fara toc negre si lucioase. Si-a lasat parul blond pe spate, care facea un contrast puternic cu hainele negre.
-Hah..Am ras eu usor sarcastic.
-Ce s-a intamplat?
-Pai,nu credeam ca ma voi imbraca vreodata asa, si nu cred ca el ar vrea asta...
-Vrei sa mergem ca niste sorcove la o inmormantare?
Am oftat adanc gandindu-ma la o discutie recenta cu el, la care am ajuns din vorba in vorba.
"-Neko[asa imi spunea el, din cauza ochiilor mei care seamana cu cei ai unei pisici],iubit-o, daca dau ortu' popii sa nu vii la inmormantarea mea, ok?
-Ce? Nu mai vorbii prostii, mai ai pana atunci.
-Doar voiam sa-ti spun, sau daca vi, vreau sa fii cea mai frumoasa si cea mai eleganta, sa stralucesti.Asa vreau sa te vad pentru ultima data."
Da,bine, nu cred ca se gandea pe-atunci ca o sa moara asa, dar in fine. Am intrat in dressing, unde mi-am adus aminte de primul meu sarut cu el, defapt, care s-a intamplat la 15 ani,fix. Nici mai mult, nici mai putin. Tin minte ca a fost singura aniversare pe care nu am sarbatorit-o cu o petrecere nebuna, eu,maniaca petrecirolor. Am avut si un motiv intemeiat. Cu o zi inainte, mai exact la ultima ora de scoala,cand ma rugam si eu sa nu ne dea teme pentru ca maine este ziua mea, la biologie ne-a dat un proiect de facut pana poimaine, cand aveam prima ora,la 10. Deci cea mai groaznica zi din viata mea: de ziua mea trebuie sa fac proiect la biologie.Cea mai groaznica zi,pana...ei bine, pana a ales partenerii. Unde, uimitor, am picat cu Hiro,placandu-l la nebunie inca de pe-atunci. Era 3 pm cand ma aranjam ca nebuna de o jumatate de ora , aseptand sa sune la usa, dupa cateva momente exact asta se intampla si am sarit ca descreierata apoi alergand impiedicandu-ma de fiecare treapta.Saracu' baiat se uita la mine ca la felu' 14 cand s-a trezit cu mine de cealalta parte a usii,ciufulita, schitand un zambet larg. Pai,am invatat in camera mea, pana cand m-am dus sa caut niste carti in dressing, acolo le tineam pe-atunci.M-a prins de mana si m-a sarutat,poveste simpla. Si acum imi vine sa rad cand imi amintesc ca i-am tras o palma de mama focului dupa ce a facut asta.
-Haide odata,vii? A spus Akira.
Si da, nu m-am schimbat in ceva negru, ci am mers asa cum eram imbracata, in pantaloni scurti roz si un tricou alb cu fluturi.Mi-am lasat parul pe spate, asa cum ii placea lui,asa cum intotdeauna i-a placut, si de fiecare data cand mi-m prindeam tragea de elastec pana il rupea, doar ca sa-mi vada parul lung nestingherit. Am coborat, impreuna cu Akira scarile lungi din marmura, pana am ajuns la masina ei rosie, un rosu aprins.Masina decapotabila, desigur, asa cum mereu si-a dorit, chiar de la vreo 9 ani,cand ne faceam planuri: Ne casatorim cu bogatani, ne luam decapotabile si mergem in Paris. Ah,Paris, cate ne imaginam despre acel oras pe atunci. Faceam povesti intregi si descrieri numai despre Paris.Desigur, ea era singura care avea masina. Mie mi-a fost intotdeauna frica sa conduc, mai ales cu...incidentul de curand intamplat. Simteam cum vantul imi flutura prin par. Norii mari si negri m-au facut sa-mi dau ochelarii de soare jos,uitandu-ma in sus. Am continuat sa mrgem cu muzica data la maxim, rock,desigur. Peste cateva momente am ajuns, speriind multimea.

deci.... gata:)) enjoy ^^

[Icsdeee.]

Capitolul 4

Peste cateva momente am ajuns, speriind multimea.Inainte sa coboram din masina, i-am spus Akirei:
-Nu ne prea potrivim cu multimea,nu?
Aceasta a ras sarcastic la comentariul facut de mine apoi la deschis portiera cu putere, acelasi lucru facandu-l si eu.
-Si...ce facem? Am zis eu debusolata.
-Ce se face la o inmormantare. A spus Akira, parca si mai aeriana ca mine.
-Si ce se face la o inmormantare? Nu am mai fost la una.
-Pai,nici eu.Prefate ca bocesti sau ceva.Oricum cred ca daca te vede maica-sa te omoara.
-Dar eu nu...Dar cuvintele mele au fost intrerupte de preotul care incepu sa spuna cuvinte pe care nu prea le intelegeam, dar am renuntat sa vorbesc cu Akira.Dupa cateva minute, toata lumea se apropria de mormantul care era acum deschis.Ce?!Vor sa...NU!Eu nu ma duc! Dar gandurile mele nu prea contau cand Akira m-a tras violent de mana.Am inchis ochii.De ce?Pentru ca e el acolo.N-am chef sa fiu bantuita toata viata sau ceva, mai bine nici nu veneam.Akira imi trase o palma peste umar, semn sa deschid ochii pentru ca deja eram in centrul atentiei. Imi deschid ochii larg.Era acolo. Era mai bine decat ma gandeam, nu arata chiar ca si un strigoi in putrefactie dar nici mai bine nu pot spune ca arata. Am prins-o pe Akira de brat,infigandu-mi unghiile in pielea ei.
-Ce tot faci? A spus aceasta nervoasa.Dar ochii ca ciocolata ma priveau acum bland cum strangeam pleoapele printre care se strecurau mici lacrimi calde.
-Nuuuu,nu pot.Am spus desprinzandu-mi mana de a ei si plecand catre masina.Akira nu cred ca a stat acolo mai mult de 5 minute apoi a venit si ea la mine, asezandu-se pe locul soferului. Pe chipul ei angelic observam cateva lacrimi uscate in zona ochilor.Ha!Stiam eu! Puternica Akira plange,sau cel putin a plans. Am ajuns acasa cu aceeasi viteza nebuna, dar stomacul meu ramanand intact, acesta e un lucru pe care numai Akira il putea face. Dupa ce m-a lasat acasa,adolescenta a plecat.M-am uitat cateva minute la masina ce gonea pe strada, ca sa fiu sigura ca nu intra in nici un pom.Am plecat in casa si am urcat in graba scarile ce duceau la etaj, apoi am impins cu putere usa alba, cu modele frumoase, inchizand-o apoi la fel de repede.M-am trantit in pat.Azi a fost mai rau decat as fi crezut.Cred ca Akira a fost foarte surprinsa,era aproape sigura de faptul ca l-am uitat, sau cel putin ca nu-mi mai pasa asa mult.Doua lacrimi alunecau pe obrajii mei moi, sfarsind pe plapuma moale.
~Flashback~
Imi simteam buzele captive,tinute in lanturi de ale lui.Nu ma puteam misca, sangele inghetase in mine. Ii simteam mana care imi mangaia parul, usor, iar cand se incurca tragea putin ceea ce ma facea sa ma agat si mai tare de gatul lui. Cu cealalta mana imi atingea obrazul,il dezmierda cu atinger atat de blande. Buzele noastre erau unite de ceva timp.Toata linistea a fost intrerupta de scartaitul insuportabil al usii.
~End flashback~
-Nu, nu, nu! Nu asta, nu iar! Am spus eu si mi-am pus mainile pe parul moale.

yea, i know, this is scurt tu, but i want tu tine voi in suspans.. deci, enjoy ^^

[Icsdeee.]

Capitolul 5
-Nu, nu, nu! Nu asta, nu iar! Am spus eu si mi-am pus mainile pe parul moale. Lacrimile curgeau siroaie pe obrajii mei, iar degetele erau incolacite in parul acum foarte ciufulit.
~Flashback~
-Ce faceti voi aici? Se auzi o voce groasa, nervoasa ce nu parea ca va aduce nimic bun.
Am deschis ochii mari si am privit catre usa.Un om bine facut, cu destul de multe fire carunte si trasaturi blande se uita uimit.
-Nu,noi...
-Iesi afara,ACUM! S-a auzit omul dinnou, si mai nervos. Lacrimile imi invadau ochii abisali pe care simteam ca nu ii mai pot deschide.
-Am avut incredere in tine.Vocea rasuna din nou,serioasa.
-Dar,tata...!
~End Flashback~
Mi-am lipit spatele de peretele din spatele meu,incercand sa sterg lacrimile,dar in zadar,nu conteneau sa curga tot mai dese si mai mari.Mii de fiori imi treceau pe sirea spinarii.Inca ii mai simteam atingerile,saruturile si daca inpiram adanc inca ii mai puteam simti parfumul elegant si puternic in acelasi timp, parfumul incomfundabil pe care il reunosteam tot timpul. Se aude un sunet insuportabil,telefonul meu suna.Am ezitat sa raspund, dar se pare ca cel care suna era tare hotarat.Am scos telefonul din husa mica din piele neagra si m-am uitat la ecran unde scria "Numar Neafisat"
-Alo?Am incercat sa spun dregandu-mi vocea din cauza plansului.
-Daca mai vrei sa-ti vezi prietena vino in parcul central peste exact 7 minute.Se auzi o voce ragusita de la celalalt capat al firului.
-Ce?!Asta e o gluma?Pentru ca tin sa va anunt ca nu sunt in toane prea bune si nu am chef sa fiu nepoliticoasa.
-Yunaaa! Se aude un urlet rasuflat al Akirei.Am inghetat, am ramas acolo si am scapat telefonul din mana.Ce?! Akira? Cine ar face asa ceva?! 3 secunde.Nu mi-a trebuit mai mult ca sa ma ridic si sa fug cat ma tin picioarele spre locul indicat.Toti oamenii de pe strada aveau ochii atintiti spre mine, dar nu,nu ma voi opri,orice ar fi.Eram foarte aproape de parc, la o strada distanta.Nici macar nu m-am uitat cand am trecut-o.Mi s-a taiat respiratia apoi am vazut numai negru in fata ochilor.
~Flashback~
-Hiro,te rog!Hiro,imi pare rau!
-DA?!Iti pare rau? Tie mereu iti pare rau, nu,chiar nu cred ca sti ce inseamna a iti parea rau.
-Dar Hiro...
-DAR?! Ce dar? Stii,cand esti IMPREUNA cu un om nu il inseli pe la toate gardurile.Si,daca nu aflam de la Stephan?Daca nu ar fi spus nimic?Exact! As fi continuat sa ma tin dupa tine ca un prost chiar daca tu mi-ai calcat in picioare sentimentele.
O mana puternica ma luase de talie cu brutalitate tragandu-ma pe scari.S-a oprit pentru cateva secunde.
-A fost mai bine cu nenorocitu' ala decat cu mine?
-Nu,Hiro,iarta-ma...
M-a tras de mana,tot mai tare,pana cand a deschis la fel de nervos usa si m-a dua pana la masina,a deschis portiera, si m-a trantit pe locul pasagerului din dreapta.
~End Flashback~
Vantul imi flutura prin parul ciufulit.
-Yunaaa! Mi-am auzit numele strigat.Imi tremurau picioarele, defapt tot corpul imi tremura si eu nu il puteam opri.Puteam vedea din nou acum, dar nu ma prea incanta imaginea.Un om cam pe la mijlocul vietii o tinea strans pe Akira de gat,cu un pistol indreptat spre tampla ei.Incarca pistolul, care scoase un sunet fin,aproape imperceptibil in zgomotul de afara.Toate astea se intamplau in fata mea. Paseam.Da, puteam merge,mergeam incet, iar fiecare pas parea tot mai nesigur.In jurul barbatului erau stransi o multime de oameni speriati de moarte care stateau la culcati la pamant, dupa ordinul lui.Paltonul lung,negru si vechi ii dadea un sarm aparte. Pana si masinile se oprisera ca sa urmareasca scena.Paream singurul soldat ramas in viata dintr-o batalie apriga si asta ma facea sa merg din ce in ce mai sigur.Am ajuns.Sunt exact in fata lui,atat de aproape incat ii pot simti respiratia calda a Akirei.
-Da-i drumul.ACUM!
Barbatul a ras,sarcastic,desigur. Apoi i-a dat drumul Akirei si m-a luat pe mine.A tras un foc in aer.
-Daca indrazneste cineva sa cheme politia sa fie sigur ca va fi mort, si va muri in chinuri.asta a fost un sfat prietenesc.Iar domnisoara merge cu mine.Nu-i asa, Yuna? A spus mai incet indreptandu-se privirea spre mine.Am dat usor din cap in semn de raspuns afirmativ.Si-a pus pistolul intr-unul din buzunarul pantalonilor negrii si mi-a dat drumul,scotand o funie.In momentul acela, am simtit ca este vulnerabil asa ca am incercat sa atac.
-Frumoasa incercare.Trebuie sa recunosc, ai mult curaj pentru o fetita. A spus acesta prinzandu-mi mana si intorcandu-mi-o,iar eu am scos un geamat puternic.M-a legat la maini strans, si pe mine, si pe Akira. M-a tras de maini nervos, pana intr-o cladire nelocuita, veche si darapanata.A deschis puternic o usa care a scos un scartait ingrozitor si ne-a impins inauntru, urmand sa intre si el. M-a legat de un scaun subred si s-a asezat in spatele Akirei.
-Tu, poti pleca.Daca spui cuiva, vei muri.
-Nu!Nu plec fara Yuna!
-Pleci sau mori.Ce alegi?
Fata a alergat cat o tineau puterile.Omul a inchis usile mari si s-a indreptat spre scaunul meu,m-a ridicat si mi-a lipit trupul de al lui.Ne indreptam spre un perete,de care m-a lipit si apoi mi-a pus picioarele in jurul bazinului lui.Si-a intins mana spre mine.Imi mangaia obrazul.
-De ce tremuri,papusa? Ti-e frica? A spus acesta si un zambet razlet i-a aparut pe chip.
-Ah,cred ca ti se pare.Nu ies cu mosi in general deci asta trebuie sa devina interesant... Am spus incercand sa par dura si zambind sarcastic.
Barbatul s-a indepartat de mine,iar apoi m-a impins asa de tare incat am cazut pe scaunul acela vechi, din nou.A luat ceva de pe o masa din spatele meu si m-a legat la gura. Tremuram de frica si frig, pentru ca se pare ca afara incepuse sa apuna soarele.

gata:) deci asta a fost cap 5, enjoy. vreau critici dure si sincere, si incepand cu capitolul acesta veti vedea pe parcursul povestii ca fic.ul este despre Yuna, iar hiro nu este decat un personaj secundar. hai pa xD'