Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Angel tears

#1
o.O acum ceva vreme ne-o apucat pe toate colegele sa scirem ... si nah m-am bagat si eu .. nu ecva reusit insa imi place sa scriu si as aprecia daca as primi ceva sfaturi ....:)


„ Fiţi conştienţi că visele dau putere unui sentiment minunat fară de care nu am putea să fim atât de puternici , nu am putea să rezistăm suferinţelor şi greutăţilor , acel sentiment care ne dă forţa necesară să trecem de la lacrimi la zâmbete.
SPERANÅ¢A
Deci trebuie să visăm în continuare ca să ţinem speranţa în viaţă.
Visele , iluziile vieţii , uneori trebuie să nu ne lăsăm orbiţi de frumuseţea lor, oricât de grea e realitatea.
Realitatea , ea însăşi poate fi doar o iluzie. Totuşi noi facem parte din ea şi minunate sunt momentele în care inima îţi bate cu putere atunci când te afli în preajma celui iubit, sau fericirea care te cuprinde când dai de reuşită.
Nu uitaţi că sfârşitul fiecăruia e inevitabil, noi alegem dacă e fericit sau nu.”


~CAPITOLUL I~
Sweet dreams!

Lumea e plină de ei. Sunt peste tot. Ne urmăresc mişcările pas cu pas. Ne intră în gând, ne privesc.Dar noi? Noi nu ne dăm seama deoarece suntem închişi cu o mantie de umbră în lumea noastră murdară. Ne acoperim adevărata culoare cu mii şi mii de feţe. Păcat că toate sunt născute din interes.
Ei? Ei sunt diferiţi.Sunt pătaţi de întuneric şi...
<Ce ciudat, mintea mea începe să o ia razna!>
Luna trimite lumina ei în apartamentul meu , parcă urmărindu-mă.
Mirosul puternic de sânge şi aerul sufocant, m-a făcut să mă trezesc. Somnoroasă, am întins mâna după plapumă, când, deschizându-mi ochii mari , de un albastru pur, corpul meu nu se mai putea mişca , creierul încerca încet , încet să înţeleagă ceea ce se petrecea în acea încăpere. Eram îngrozită de lichidul roşiatic ce-mi păta albul catifelat al aşternutului.Sora mea zăcea lângă mine , cuprinzându-mă terifiată, fără suflare. Era moartă.Ochii ei de aceeaşi culoare cu a mea erau învăluiţi încetul , cu încetul de negrul infernului.
Ridic privirea cu inima palpitând şi o văd.Frica intră în mine furnicându-mă în toate colţurile corpului meu.O tânără cu o rochie neagră stă la pieptul surorii mele, cu ochii albaştrii de porţelan privind în gol, mişcându-se ca o păpuşă şi stând cu mâinile ,pătate de sângele celei mai dragi persoane din viaţa mea , întinse spre gâtul ei. Părul lung îi acoperea obrajii, mânjiţi de lichidul trandafiriu, ce se vedeau clar doar în lumina lunii. Nu era singurul lucru ce se vedea clar doar atunci, căci colţii albi ca laptele se puteau observa cu greu în absenţa luminii.M-a privit pentru o secundă.
<Seamănă aşa de mult cu ea încât...> mi-am scuturat capul refuzând să ma gândesc la aşa ceva.Totuşi , uitându-mă mai bine la chipul ei am sesizat ca-i furase faţa surorii mele.
<Pentru un moment mi s-a părut că seamănă cu mama... Nu pot gândi aşa ceva.Ea e moartă.Şi în nici un caz nu ar face aşa ceva.>mi-am scuturat capul, alungând acel sentiment.
Într-o cameră cu un monstru care îmi devora sora doar stând şi aşteptând să fiu şi eu mâncată nu era o soluţie prea convenabilă pentru mine. Trebuia să fac ceva.
<Dar ce?Cuţitul tatei...>
M-am întins după cuţitul care era cadou de la tata - o fire puţin prea protectoare. Era un cuţit de argint ascuns bine sub pat.Eram încântată în momentul de faţă că tata mi l-a dat. Fără să ezit m-am năpustit asupra femeii şi am înjunghiat-o de câteva ori până ce am fost sigură că nu mai mişcă.
Creatura a scos un sunet ascuţit, plin de ură
şi durere şi a căzut pe podeaua rece a camerei mele rămânând nemişcată într-o baltă trandafirie.
În acel moment eram uimită şi speriată de mine însămi.Nu mă puteam imagina făcând rău cuiva.
<Ce voi face de acum înainte?Nu pot doar să stau , trebuie să acţionez!>
M-am uitat în jurul meu şi le-am întâlnit privirea pătrunzătoare. Ochii lor negrii şi feţele pătate de sânge m-au făcut să ţip.Nu îmi puteam imagina că nişte copii ce nu păreau să aibă mai mult de cinci ani să arate în halul acesta.
Am închis ochii sperând ca după ce ii voi redeschide totul va fi normal.Mi-am deschis ochii uitându-mă la sora mea pentru a vedea dacă dorinţa mi s-a îndeplinit.Ea mă privea neânţelegând pe ce lume era,confuză. Eu eram fericită că trăia.Am răsuflat uşurată, dar mi-am dat seama că cei doi copii înca stăteau în camera mea şi încă se uitau cu privirea lor ucigătoare la mine.Mi-am imaginat că ceva mai rău de atât nu se poate întâmpla, dar m-am înşelat. Sora mea s-a apropriat de mine,încercând să mă prindă de gât. Mi-am dat seama mai târziu când mă luptam să ies din strânsoarea mâinilor ei. Nu ştiam cum, dar într-un moment de ezitare din partea ei am reuşit să fug de ea în camera foştilor mei părinţi- ce au murit anul trecut într-un accident de maşină.Era de necrezut. Sora mea arăta ca una dintre ei , sau mai bine zis ca creatura ce zace pe covorul meu.
Nu ştiam cum s-a întâmplat acel lucru şi de ce propria mea soră vroia să mă omoare , dar aveam de gând să aflu şi pentru asta trebuia să scap mai întâi din această primejdie. Aveam de gând să-mi aduc vechea mea soră înapoi. Ea venea urmărindu-mă , cu ochii bulbucaţi şi mari mă privea, rânjea într-un mod înfricoşător, iar mâinile ei tânjeau de a se atinge de gâtul meu- citisem asta pe faţa ei.Totuşi s-a oprit pentru un minut-nu mi-am putut da seama din ce cauză – şi s-a dat câţiva paşi în spate îndreptându-şi capul spre cadavrul de pe podea.
Aveam de gand să profit şi să scap însă ceva nu mă lăsa.Cei doi copii se uitau la mine complet diferit faţă de acum câteva minute.Aveau aceiaşi ochi întunecaţi însă erau înecaţi în lacrimi. Se citea pe faţa lor cât de speriaţi erau şi aveam să înţeleg de ce puţin mai târziu. M-am lăsat înduplecată de ei şi i-am luat de mână fugind în bucătăria mea mică , trecând pe lângă sora mea , ce părea că stătea ca o statuie privind tot în acelaşi loc. I-am lăsat pe micuţi tremurând , ascunşi cât de bine am putut şi m-am reîntors în cameră, unde sora mea era moartă tot în acel loc în care am lăsat-o, iar creatura crezută fără suflare şi-a revenit vorbind cu un alt personaj apărut. Nu puteam vedea cum arăta datorită hainei lui lungi ce îi acoperea întregul corp şi a glugii ce-i învăluia faţa.
Privirea mi-a scăpat din nou la sora mea , lacrimile au început să mi se prelingă pe obrazul meu palid, iar suferinţa mea creştea cu cât timpul trecea mai încet. Nu puteam să aud nimic, dar am reuşit să-mi dau seama că am fost descoperită căci monstrul, aceaşi făptură care se pare că mi-a terminat sora se uita la mine , avea să termine şi cu mine în acelaşi mod. În momentul în care am clipit, ea a dispărut şi a reapărut în spatele meu , muşcându-mă de umăr. Simţeam cum otrava intra în corpul meu paralizându-l- credeam că totul s-a terminat.Mi-am pierdut cunoştinţa întâlnind covorul. Mi-am revenit pentru un moment în care eram ameţită şi am reuşit s-o văd târând după ea cei doi copii, care urlau, băteau din picioare şi plângeau pentru a scăpa , dar fără nici un rezultat. Au ieşit printr-o gaură din peretele meu. N-am mai putut face faţă şocului şi am leşinat din nou.
Trezită din ameţeală, pentru un moment mi s-a părut că nimic din ce s-a întâmplat n-a fost real, dar gaura neagră de pe perete dădea întâmplarea de gol.M-am ridicat cu o durere de cap îngrozitoare şi m-am dus către ea în explorare. Am ezitat un pic , simţind frica ce fierbea în mine, teama de necunoscut.
Înăuntru , pe măsură ce înaintam, întunericul învăluia intrarea, însă vagi torţe pe pereţii reci ai tunelului înfloreau ,luminându-mi calea. Teama de necunoscut se accentua pe măsură ce înaintam; inima imi bătea cu putere ,gata să-mi sară din piept. În spatele meu au apărut încă două tunele, nu părea să le fi observat deoarece am fost poate prea absorbită de temerile mele. Se pare că va trebui să aleg căci a înainta nu era o opţiune , culoarul era închis cu o poartă de fier -nu puteam să vad ce era dincolo de ea căci întunericul era prea profund, însă am reuşit să văd că pe porţi creşteau trandafiri roşii.
<Ce ciudat .Cum să crească nişte flori atât de frumoase şi de sănătoase într-un loc aşa de întunecat şi de rece?>
Am atins petalele catifelate ale unui trandafir ce părea atât de superb, un trandafir , simbolul dragostei,...
< ...şi al morţii.Ce?!>
Atingând unul dintre ei, am observat că nu erau roşii ci albi . Trandafirii albi ce însemnau puritatea erau pătaţi de sânge, la fel cum copii ajunşi la maturitate sunt pătaţi de întuneric.
M-am întors înfricoşată . Trebuia să aleg o cale, o cale convenabilă. Cea din mijloc era calea mea de a ajunge acasă, departe de aceste ciudăţenii...
<Nu! > m-am contrazis.
<Nu pot să bat în retragere!>
Am mers repede în dreapta fiindu-mi frică că m-aş putea răzgândi.Un miros respingător domnea în aer, praful era şi el prezent incomodându-mă.Pereţii deveneau din ce în ce mai apropiaţi.Frica m-a cuprins din nou însă de data asta era diferită, era mult mai slabă , luându-i locul curiozitatea;
curiozitatea de a descoperii lucruri noi. M-am uitat în spate nefiind încă sigură dacă am luat o decizie bună sau nu, dar o rafală de vânt a stins luminiţele viu dansatoare ce m-au călăuzit.
< Vânt ? Se pare că voi ieşi repede la lumină.Acum e fără cale de întoarcere.> am răsuflat dezamăgită.
Am ajuns în faţa unor scări, ce păreau foarte vechi , făcute parcă din...
<Oooase?!>mi-am dus mâna la gură dezgustată.
Spaţiul era şi mai strâmt.Totuşi ,mi-am luat inima în dinţi şi am păşit pe scări , încet, până jos.
Jos am dat de o încăpere ciudată, sinistră. Podeaua era învăluită cu o plapumă mătăsoasă de trandafiri albi, două torţe de o parte şi de alta luminau camera.Păşind mai adânc am descoperit o cruce , pe care era un schelet, un schelet alb, unul adevărat, dar asta nu e tot; pe pereţii acestei galerii scheleţi încătuşaţi îşi aveau locul.
Din cauza groazei pătrunzându-mi în minte am căutat repede o ieşire , însă singura ieşire de care am dat era un alt tunel , mai mic şi mai strâmt decât cel din care am venit. Nu aveam de gând să mai poposesc într-o cameră aşa „populată” , deci făcându-mi cruce şi spunând o rugăciune rapidă am pornit pe burtă în tunel.Am ajuns repede într-o altă galerie, însă aceasta dădea spre o ieşire mare , unde se vedea clar o lume cu totul diferită de cea a oamenilor. Case lângă case arse de flăcări, fabrici în funcţiune ce lasă aburi negri să întâlnească cerul,cerul plumburiu lipsit de culoare , dar nu doar el ci totul părea desprins dintr-un film vechi alb-negru.Nu înţelegeam îngerii negrii care străbăteau văzduhul prin zborul lor...
< Ce? Îngeri negri care zboară??>
Am păşit uimită în această lume. Intrarea era păzită de doua creaturi, ce semănau foarte mult cu nişte specii wendingo – deşi nici o dată nu mi-am imaginat să întâlnesc aşa ceva decât în poveşti SF. Se pare că erau gardieni ce păzeau intrarea în această lume. O dată cu primul pas aripi albe mi-au crescut în spate.Am simţit din nou otrava facându-şi efectul căci o arsură puternică mi-a izvorât din adâncul sufletului şi s-a revărsat puternic în aripi făcându-mă să zbor. Mi-am dat seama că nu era otravă ci energia sufletului meu mi-a pus în funcţiune aripile.
- Aici erai!
- Cee...cin... înainte să termin propoziţia o mână puternică de bărbat m-a înhăţat de braţ şi m-a tras în întunericul tunelului din care am ieşit acum câteva minute.Aripile mi s-au retras ca prin magie.Eram confuză, dar nu aşa de mult din cauza aripilor decât a situaţiei în care eram.Tipul mă ţinea lipită de perete în braţe cu o mână şi cu cealaltă îmi acoperea gura.
< Trebuie să fac ceva .. Ce naiba e cu ăsta?>
L-am muşcat de mână. Nu l-am putut vedea prea bine ,dar am sesizat cum s-a strâmbat din cauza durerii.Se pare că nu am făcut o decizie prea bună căci mi-a cuprins buzele într-un sărut pasional.
< Ce? Sărut? Nu am degând să-mi pierd virginitatea într-un tunel !>
Mă zbăteam să ies din strânsoare.
< La naiba ! E prea puternic! >
Mrrrrr....
<Ce? Ce se aude?>
Tipul mi-a dat drumul buzelor.Am vrut să strig
însă doi ochi roşii mari mă priveau.Ceva în întuneric ne căuta şi ceva îmi spunea că atunci când ne va găsi nu avea să fie o primire prea prietenoasă.Glasul mi s-a stins; ureletele nu puteau ieşii din gura mea -eram prea înspăimântată.Băiatul m-a strâns şi mai tare în braţe - poate datorită faptului că corpul nu mi se mai oprea din tremurat.
Mrrrrrr....Am mai auzit un mârâit slab.Semn că orice ar fi fost acea făptură a luat-o în lumea pe care am descoperit-o.Se pare că nu ne-a putut vedea.
Băiatul m-a luat iar de mână şi m-a împins în tunelul mic , strâmt, din care am sosit.M-am târât până la capăt cu inima încă în alertă , având de gând să-i cer socoteală acestui idiot care mi-a furat primul sărut.
Iată din nou camera înflorată.Fiori reci îmi treceau pe şirea spinării, revăzând crucea şi scheleţii.
- Asta a fost pe aproape! spuse tipul ridicându-se din micul tunel şi rânjind.
Eram gata să protestez, dar când m-am întors un băiat înalt doar în halat de baie , cu pectorali bine făcuţi , păr lung prins în coadă ,negru ca abanosul, de unde picături cristaline de apă se prelingeau pe el-semn că a ieşit proaspăt de la baie- cu ochii albastrii ca cerul, stătea în faţa mea cercetându-mă din cap până în picioare. Cuvintele nu imi mai puteau ieşi din gură.
< Cine era? Cum de arăta aşa bine? De ce m-a adus înapoi aici ?>
Văzând că nu am de gând să spun ceva continuă:
-Se pare că timpul a sosit!
-Ce timp? am reuşit să întreb şocată.
-Vrei să şti ce te aşteaptă?Atunci întoarce-te la cele trei tunele ,alegel pe cel din stânga şi vei afla mai multe! spunând acestea şi-a deschis aripile făcând un semn ciudat cu mâna .Trupul lui începea să fie învaluit de întuneric până când a dispărut.
Vroiam să ştiu mai multe .Aveam de gând să aflu mai multe!
-Apropo , încântat de cunoştinţă Layla !Nu uita timpul trece...Teressa! răsuna acea voce în încăperea goală.
-Ce vrei să spui? am întrebat însă răspunsul mult aşteptat se pare că nu se arătase. Am rămas eu cu mine.
<Dar de unde ÅŸtia numele meu , Layla? Iar Teressa este una dintre gemenele mortii...>
Capul mă durea, focul curiozităţii ardea în mine- eram gata să aflu ce naiba se petrecea aici.M-am suit încet pe scările de unde am venit.În întuneric am înaintat până ce o torţă aprinsă deasupra porţii de fier a impurităţii şi a groazei îmi aşternea în faţa ochilor creaturile –femei subţiri; păreau frumoase , ca nişte păpuşi cu părul lung cârlionţat şi negru; negru ca întunericul din care se năşteau; faţa lor palidă era mai albă decât neaua , iar ochii lor te păcăleau, ochi albaştrii ca cerul senin ce-ţi sugera viaţă şi culoare erau o vrajă căci sufletul lor părea alungat , distrus .Uitându-te mai bine vezi : carnea roşiatică ce dă să iasă la suprafaţă pătându-le cu sânge veşmintele de mătase neagră ce erau rupte ,sfârtecate şi lăsau să se observe cicatricile adânci ce le mângâiau corpul. Acele creaturi care venau încet , încet spre mine ,cu mâinile trandafirii pătate ce le întindeau fără speranţă spre mine ,chiar dacă rănile erau grave, chiar mortale tot ce făceau erau să-mi încetinească moartea mea nici decum a lor chiar dacă nu ştiam ce erau sau cine le-a făcut asta sau chiar ce vroiau de la mine.Ştiam că viaţa mea se va sfârşi o dată cu misterul pe care încercam să-l dezleg.

S is for the simplety
E is for the extazy
X is just a mark to spot
'Cause that's the one you really want!



That's what i'm talking about! : :X:X:X

[Imagine: 190109.jpg]

To be passionate about yaoi is not a crime !


#2
heh ... umm here i am .. with the next ... ;;) ... hope u'll like it


~CAPITOLUL II~
An ordinary day...or not!

Le-am privit în acei ochi albaştrii, sticloşi, reci. Cu fiecare pas încet legănat al lor, lăsând dâre de un sânge stins , vişiniu închis simţeam că mă apropriam de moarte.Dar ce era acea speranţă care îmi învăluia corpul, acea dragoste de viaţă? O viaţă chinuitoare, neagră, moartă- aşa îmi părea. Mintea mea se scufunda în întuneric ,parcă privirea lor mă ameţea cu ură şi disperare. Intram în jocul lor fără să pot evita acest lucru.Dar un sentiment înăuntrul meu începea să-mi redea realitatea , iar o voce din mintea mea îmi striga cu disperare încet , încet la început ,iar apoi din ce în ce mai tare , că eu nu trebuie să mor.Nu încă. Disperată , inchizându-mi ochii, am început să mă rog lui Dumnezeu , daca mai exista unul , sa facă cumva şi să mă ajute.

„[I can't wake up] Wake me up inside
[Save me] Call my name and save me from the dark
[Wake me up] Bid my blood to run
[I can't wake up] Before I come undone
[Save me] Save me from the nothing I've become”
( Bring me to life– Evanescence )

Sunetul începe să-mi bubuie in cap din ce in ce mai tare . Incerc să-mi deschid pleaoapele care imi par grele, insa incetul cu incetul ma obişnuiesc cu lumina dimineţii. Melodia încă îmi rasună în urechi , deranjându-mă. Leneşă îmi ridic capul de pe biroul cafeniu , unde se pare că am adormit încercând să citesc o carte . Tema la română . „ Ce să spun?” gândeam eu ironică. „ Profa aia nu ar şti ce înseamnă să citeşti o carte bună nici dacă ar muşca-o de picior!”. Încă somnoroasă întind mâna după telefon şi închid într-un sfârşit melodia aia care m-a trezit la realitate.Era alarma care mă scula deobicei dimineaţa.De la un timp în coace visele îmi sunt parcă desprinse din filmele horror de proastă calitate . Totuşi ele reuşesc cumva să bage frica în mine. De fiecare dată visez băiatul acela misterios.
Mă ridic de la birou şi mă îndrept spre baie.Mă spăl pe faţă , pe dinţi , lasându-mi mitea purtată de gânduri. Problema era că nu exista seară în care să nu-l visez pe acel tip. I-am văzut nenumărate feţe , dar de fiecare dată avea o sete de sange uimitoare, de fiecare dată , în vise, mă chinuia făcându-mă să mă zvârcolesc în aşternuturi şi să ţip. De data asta însă a fost diferit , foarte diferit de celelalte vise.
Încerc să nu-mi mai bat capu cu asta şi intru din nou în cameră , aruncându-mă pe pat pornind televizorul. Butonez până ajung la un post de muzică şi dau cu ochii de ceas : 10:30. „ La naiba! Am întârziat la repetiţii! S-a zis cu micul dejun...” Mă scol repede şi plonjez până în faţa dulapului maroniu. Mă îmbrac repede cu un tricou negru larg pe care scrie „ Angel tears” . Trag pe mine o pereche de blugi de o culoare închisă tăiaţi pe ici şi colo , iar pentru a-mi acoperi cicatricea din jurul gâtului am optat la o podoabă din piele neagră cu mici modele întortochiate. Adevărul e că habar nu am de unde am căpătat acea cicatrice . Trebuie să se fi întâmplat acum mult timp , de pe când eram de-o schioapă deoarece nu-mi mai amintesc nimic, iar când am încercat de nenumărate ori să vorbescu cu ai mei despre asta ori se întunecau la faţă şi-mi dadeau raspunsuri aiurea în semn că nu vor să-şi amintească , ori se prefăceau că au multă treabă şi mă evitau. Aşa că încele din urmă am încetat să mai insist si am cautat să mi-o ascund cât am putut de bine pentru a mă feri de ochii curioşilor şi ai bârfitorilor. M-am îndreptat pentru a doua oară la baie pentru a-mi contura ochii albaştrii cu un tuş negru , care să-i scoata în evidenţă şi pentru a-mi face părul. În cele din urmă părul meu lung până la şolduri , negru ca abanosul şi împroşcat în câteva părţi cu şuviţe albastre ,a fost ridicat neglijent sus într-o coadă lasând câteva şuviţe să stea în voia lor. Am fugit pe hol încălţâdu-mă cu o pereche de converşi negri, mi-am aruncat geanta de aceiaşi culoare sumbră pe un umăr şi m-am îndreptat spre bucatarie pentru a-mi strecura în ea o cutie de biscuiţi pe care să o dau gata pe drum. Am închis uşa apartamentului meu şi am fugit cât am putut de repde pe scări în jos. Pentru că studioul era la 30 de minute de mers de la blocul meu şi asta acum însemna o veşnicie.Prietenii mei se vor supăra nu glumă. Nu apuc bine să mă bucur de atmosfera dimineţii unei zile placute de vară deoarece telefonul îmi începe să sune. Raspund , mişcându-mă alert pe alei.
- Layla !Unde Dumnezeu eşti ? se aude de partea cealaltă o voce indignată parcă ieşită dintr-un borcan.
- Sunt pe drum. Nu am reuşit să mă trezesc. răspund eu încercând să-mi gasesc o scuză convenabilă.
- Fă bine şi mişcăţi fundul în coace o dată! se aude vocea tremurată şi parcă schimbată de alcool şi ţigări a basistei.
- Sonia? Iar ai facut-o lată azi-noapte? strâmb eu din nas ştiind că să repetăm în fiecare duminică dimineţa nu a fost o idee bună.
- Hei , doar mă şti nu ? chicoti ea. Şi apoi te-am invitat ieri să vi cu noi , nu ? Ce s-a întâmplat ? vocea i se schimbă din nou într-una nervoasă.
- Umm ... Şti ? mă bâlbâiam eu. Mama a avut nevoie de mine acasa pentru a o ajuta cu ceva. „ Neah . Nici vorbă! Pur şi simplu mi-a fost prea lene ca să-i însoţesc la ceea ce numeau ei distracţie”
- La naiba ! Trebuie să plec .I-am promis lui Kyle că... Te-ai prins tu ,nu ? spuse Sonia râzând , iar apoi a închis. „ Mda , cum să nu-mi dau seama de ce vorbeşte? Sonia e genu de persoană care trăieşte viaţa la maxim.Nu este mai înaltă de 1,65 , e blondă cu câteva şuviţe de toate culorile pe ici şi colo şi corpul ei nu e de manechin , dar e placut vederii.Cu toate astea se ştie face iubită de toată lumea. Pariu că acum e într-una din baile studioului pentru o partidă înfierbântată de sex cu Kyle – toboşarul trupei noastre „ Angel tears” şi noua achiziţie a Soniei- profitând de faptul că am întârziat. Kyle e genul de băiat rau care ar putea da gata toate fetele , ma rog aproape toate deoarece pe mine nu merge farmecul lui. Nu spun că e urât .Părul castaniu de fiecare dată frezat în stiluri ciudate , ochii verzi si corpul bine facut te făceau să stai o zi întreagă să-l priveşti şi tot nu te-ai plictisi, dar pur şi simplu nu e ce caut eu.
În cele din urmă, gâfâind şi trăgându-mi sufletul am ajuns în faţa studioului Lamune. Unul dintre cele mai mari studiouri din oraş. Am intrat înăuntru găbită , cautând sala noastră de repetiţii pe care am gasit-o undeva la etajul II al clădirii,dupa o plimbare la parter şi etajul I. Intrând pe uşă am îmbrăţişat-o pe Sonia care m-a întâmpinat cu un calduros salut. Pare foarte fericită , cu capul în nori , cu siguranţă încă nu a reuşit să scape de gustul ultimei partide de sex. După ce am schimbat vreo două vorbe cu Kyle , l-am salutat zâmbindu-i noului chitarist asiatic Yuki – prietenul cel mai bun al cântăreţului de la trupa „ Black feather” , a fost alungat din acea trupă din cauză că managerul trupei lor nu l-a crezut suficient de bun. Al nostru a fost alungat de Sonia , ea a i-a cerut clar o relaţie bazată numai pe sex , el a acceptat, însă tipu se pare că avea alte sentimente faţă de ea şi a renunţat la trupă după ce a fost respins.
Înfăţişarea lui Yuki e destul de bizară. Părul alb în ţepi îţi iese în evidenţă de la o poştă ,hainele subre pe care le poartă îi dă un aer misterios , iar piercingul din urechea dreaptă care face legătura cu un cercel din argint in formă de cruce printr-un lanţ arată că nu e deloc „cuminte”.
După ce am lenevit destul povestind una şi alta ne-am hotărât în cele din urmă că e timpul să şi repetăm ceva. Timpul a trecut greu doarece a trebuit să mă opresc din cântat de fiecare dată din cine ştie ce motiv . Ba că unul nu a reuşit să ţină ritmul , ba Sonia cânta prea repede visând , ba nu ştiu ce alte toane insuportabile. Uite aşa am ajuns să cântăm de trei ori o melodie şi repetiţia s-a prelungit.
Intr-un final am reuşit să scap de ei după încă o serie de bârfe şi poveşti.Am ajuns acasă stoarsă de puteri şi tot flămândă deoarece nu am reuşit să iau nici măcar o muşcătură dintr-un amărât de biscuite. Enervată la culme mi-am trântit geanta pe un scaun din bucătărie şi mi-am pus ceriale cu lapte fiind hotărâtă să-mi iau acum micul dejun , deşi era aproape ora 14:00. După asta mi-am pregatit o baie parfumată cu miros de levănţică pentru a mă relaxa şi a uita de toate neplăcerile vieţii mele. Când apa s-a umplut , iar baia mirosiea îmbietor , am început să scap de fiecare articol de îmbrăcăminte fredonând o piesă.

„Your tears don't fall
They crash around me
Her conscience calls the guilty to come home
Your tears don't fall
They crash around me
Her conscience calls the guilty to come home”
(Tears don’t fall- Bullet for my Valentine)


Nu am reuşit să mă bucur bine de baie , caci telefonul începe să-mi sune din nou. Fug rapid în camera mea pentru a-mi lua telefonul de pe birou , unde il lăsasem şi raspund enervată.
-Layla ! se aude vocea amuzată a Soniei de partea cealaltă a firului. „ Mda . De ce nu m-am gandit la asta? Numai ea putea suna într-un moment atât de perfect!”
-Bună -raspund încercând să nu-mi pierd calmul-Acum nu prea pot vorbi ! spun încercând să gasesc o cale de scăpare.
- Bun . Atunci, în mâine seară la ora 21:00 în faţa clubului Lamune ne vedem cu toţii! Vreau să apari şi tu !. se auzea vocea veselă a basistei
- Dar eu nu... înainte să pot termina propoziţia adăugă:
- Nu accept un refuz! Pregăteşteţi o piesă de lenjerie sexy pentru că am o surpriză pentru tine!
- încă ceva ! în seara asta vezi că vin la tine.
- Dar de ce?
- Nu vrei să mă dezamageşti nui aşa? Doar sunt prietena ta cea mai buna şi am nevoie de ajutor. Raspunde vocea serioasa a Soniei. Ciao! Voi fi acolo pe la 21:00 .
- Bine . Pa! Am incheiat eu oftând.
Uite aşa nu m-a mai lăsat să obiectez şi a trebuit să mă resemnez la toate cerinţele minunatei mele prietene. Suflând dezamăgită deoarece aveam iar de gând să lenevesc m-am întors înapoi în baie pentru a termina ce am început. Apoi leneşă m-am hotărât să trag un pui de somn fiindcă eram sigură că în noaptea asta nu voi mai apuca să adorm. M-am aruncat pe patul negru plin cu perne argintii fără să-mi mai pese de nimeni şi de nimic , iar apoi m-am cufundat în aşternuturi intrând pe meleagurile viselor- un teritoriu periculos pentru persoana mea.

~ Ding-Dong~ ~Ding-Dong~ ~Ding-Dong~

În încăpere zgomotele făcute de un orologiu răsună asurzitor tulburându-mi somnul. Îmi deschid ploapele, încercând să-mi dau seama ce se întâmplă. Camera în care mă aflu acum pare rece, întunecoasă. Cu siguranţă nu mă mai aflam în camera mea. Tapetul de pe pereţii vechi încet ,încet se dezlipea.Nu reuşesc să desluşesc prea bine restul de cameră deoarece în ea domnea întunericul. Noaptea sinistră şi-a făcut apariţia în acest loc , oriunde mă aflam. Luna misteriosă se vedea foarte puţin prin fereastra mare , larg de schisă din camera mea deoarece se ascunddea după nori . Aceştia lăsau încet încet să cadă pe pământ picaturi reci ale ploii. Cred ca eram foarte bine distrasă de gânduri deoarece nu am observat o siluietă umbrită care mă privea din geam. În acel moment mi-am dat seama că iarăşi participam la jocul lui.Am sărit din pat ca arsă pentru a cauta o uşă sau ceva de unde aş putea evada , departe de el. Silueta nu a facut nici un pas , stătea la geam amuzându-se copios . îi detestam zâmbetul , ştiam că în spatele lui se află o mulţime de gânduri oribile. Am încercat să mă ascund când mi-am dat seama că nu pot fugi din această camera. Nu exista nici o uşă pe care să ies. „La naiba , tipu ştie, cum să-şi joace jocul şi cum să-l faca să fie cât mai chinuitor cu putinţă pentru mine.” Nu mă prea puteam mişca fiindcă eram legată de pat cu un lanţ ce părea să fie facut dintr-un material extrem de dur. Fiorii nu au încetat să-mi dau târcoale pe şiria spinării- ştiu , sunt simptome ale fricii. Se pare că nici nu aveam nimic la mine care să mă poată ajuta . Vreun pistol sau ceva ca sa-i şterg rânjetu acelui tip de pe faţă. Am privit din nou pe fereastra dar el nu mai era acolo. Ori s-a dat bătut – il subestimez să cred acest lucru, ori iar are vreun gând idiot pe care-l pune în aplicare.Oricum uitându-mă mai bine pe fereastră mi-am vazut reflecţia în aceasta şi mi-am dat seama că tipu mi-a schimbat înfăţişarea din nou – cum face de fiecare dată când îmi apare în vise. Purtam o rochie neagră din dantelă fără bretele , scurtă pană la genuchi. Parul era de un blond deschis- aşa mi se părea în lumina lunii. Era creţ şi nu mai lung de umeri. Singurul lucru care il pastrează la înfăşişarea mea de fiecare dată sunt ochii. Acei ochi albaştri asemănaţi cu marea învolburată şi cu bolta cerească.
-Nici o dată nu mă voi sătura de tine , scumpa mea! Vocea grosă , mieroasă a barbatului s-a facut auzită în întreaga încăpere. Nu ştiam exact la ce se referea şi nici nu am reuşit să cuget prea bine la vorbele lui deoarece doua braţe puternice m-au imobilizat la pat.Adrenalina o data cu firica mi se plimbau prin corp aşa de rapid încât şi inima a început să-mi bată ,parcă să-mi sară din piept.El era deasupra mea . Avea acelşi zâmbet ciudat şi totuşi atrăgător. Părul de abanos acum era una cu întunericul , iar ochii lui semanau cu ai mei , însă parcă îmi trimiteau fiori de gheaţă. Erau reci. Fără nici o caldură , lipsiţi de vreo urmă de umanitate.
- Ce vrei de la mine? Am zbierat eu disperată. De ce nu vrei să mă laşi în pace ? am continuat aproape fără glas când s-a apropiat de mine atingându-mi cu buzele gâtul sărutându-l . Nu ştiam ce vrea să facă dar acea senzaţie mă topea.” Nu trebuie să intru în jocul lui ce intenţionez este să scap de el.” Am încercat să-l lovesc cu punii şi picioarele , dar îmi erau ţintuite la pat cu o banda de metal la fiecare membru bine înfiptă în asternuturi. El însă nu părea să-i pese de disperarea mea. Când mi-am deschis gura pentru a striga să-mi dea drumul am fost orpita de buzele lui. Am fost ameţită de gustul lui , toate simţurile mele au fost trezite prin acel sărut. Nu ştiam cum m-a vrăjit , dar vroiam să continuie. Cred că mi-a simţit brusca schimbare a sentimentelor deoarece i-am auzit glasul jucăuş şi dulce.
-Nu-ţi face griji ! Toate se vor întâmpla la timpul lor! Doar fi fetiţă cuminte şi supunete mie !
- Pe dracu supunere ! vorbele lui parcă m-au trezit din farmecele la care mă supuse înainte.
- Of , of Layla câte probleme îmi faci tu mie . Uite ceva care să-ţi aducă viu aminte de mine şi în viaţa reală până te voi găsi. Sentimentele ce acum cateva minute au fost ingropate , sentimentele acelea minunate s-au trezit din nou în mine când l-am auzit rostindu-mi numele. Nu ştiam ce avea să-mi dea , mai târziu mi-am dat seama ca nici nu vroiam să ştiu. A scos un pumnal ce stralucea ameninţător. În momentul acesta mă întreb „Dacă mori în vis mori şi în viaţa reală?” Nu vroiam să aflu .Am urlat şi m-am zbătut . El parcă nici nu parea să observe cât de speriată eram . Mi-a înfipt pumnalul în mână de două ori . Nu ştiu dacă era adânc tot ce ştiu era că durerea nu-mi dadea pace . Era insuportabil. În timp ce eu plângeam disperată , el s-a aplecat din nou înspre mine sărutându-mă uşor. După aceea totul a dispărut ca un miraj . M-am gasit din nou în camera mea. Aveam dureri peste tot . Nu ştiam dacă rana care mi-o făcuse în vis prindea contur şi în realitate. Dar nu am apucat să aflu deoarece soneria m-a făcut să-mi pierd acest gând. Am alergat repede spre uşă cu gândul la Sonia.

S is for the simplety
E is for the extazy
X is just a mark to spot
'Cause that's the one you really want!



That's what i'm talking about! : :X:X:X

[Imagine: 190109.jpg]

To be passionate about yaoi is not a crime !


#3
'ello. Ficul e foarte interesant, ideea e originala, imi place. Actiunea e putin cam incurcata, insa e buna. Mi-e prea lene sa corectez acum greselile, dar o sa revin cu un edit.
Astept next-ul.
~Love isn't that simple; you can't say is outloud, you have to feel it~
~There is no endless torture for a human than his own thoughts~

http://janyne-feaver.livejournal.com/
http://noisyboisy.wordpress.com

#4
Helau !
Imi place :chuu: ! Ideea e originala .
Descrii bine . Atat fizic cat si sentimental . :yes:
Vocabular este foarte frumos , nota 10 .
Aspecctul este frumos , textul e bine asezat in pagina . ;)

Adune nextu` !

Tai tai ! :bye:
[center][Imagine: 17d10516.gif]
Listen true music xD

Smoke the life ,
Cuz` life smoke you. xD[/center]

#5
Chiar imi place. Povestea e interesanta, si nu am prea inteles la inceput dar acum este clar.

Vreau sa vad ce urmeaza :3.
[Imagine: theDizzyfile.png]

#6
heya guyz ;))... intr-un sfarsit am reusit sa postez nextul :P... >.< umm l-am us asatarziu pentru ca mi-au aparut multe pe cap .. plus ca am mers si in tabara deci ..sry ..sper sa va placa :d



~CAPITOLUL III~
It’s real

~ Ding –dong~
Trezită la realitate dintr-un coşmar ce cu siguranţă va continua de fiecare dată când voi păşi departe în lumea viselor , pornesc repede pentru ai deschide uşa prietenei mele Sonia. Înainte să retrăiesc întâlnirea cu tipul misterios prietena mea m-a informat că avea să doarmă la mine în această seară.Aprind luminile deoarece întunericul se făcea simţit, iar după încă câteva insistări disperate de bătăi în uşă deschid .Sonia stătea în pragul uşii abia ţinându-se pe picioare. Părea ameţită.
- Cât trebuie să bat la afurista asta de uşă ca să mă deschizi? spune ea pe un ton amuzant, deformat de la bautură.
- Iar ai baut? Nu te înveţi minte niciodată? o întreb eu exasperată uitându-mă la faţa ei palidă. Arăta aşa distrusă . Nu mă mir dacă în clipa aceasta aflu că s-a şi drogat.
În loc de raspus Sonia păşeşte înăuntru aproape prăbuşindu-se şi se târăşte ţinându-se de pereţi pentru a ajunge în camera mea. Eu o privesc amuzată şi totuşi cu milă văzând că o persoană poate ajunge într-un asemenea hal. Încet , încet ajunge în cameră şi se trânteşte pe pat.
Totuşi , în ciuda amuzamentului meu , un val de durere am simţit plimbându-mise prin corp , reuşind să-mi şteargă de pe faţă orice zâmbet. Din instinct mi-am îndreptat privirea către umăr. Acolo am descoperit cauza acestei dureri chinuitoare. Dintr-o pată de sânge vişinie am zărit curgându-mi pe pielea catifelată siroaie de picături trandafirii. Acestea mi se prelingeau pe braţ în jos murdărindu-mi covorul holului de culoare albă. Speriată , am fugit în baie dând drumu la apă rece pentru a-mi curaţa lichidul vital aproape închegat. Apa , parcă de gheaţă, îmi lovea puternic rana, datorită persiunii mari ce o avea , făcându-mă să tresar. „ Nu se poate !” am gândit eu speriată. După ce mi-am curăţat sângele am descoperit forma rănii. O cruce – deajuns pentru a-mi înfige în braţ două lovituri adânci de pumnal. „ La naiba ! Nu pot să cred că de data aceasta rana e reală! E imposibil!” Mă dezinfectez repede , agitată, si îmi pun peste rană un pansament pentru a nu o lăsa să se infecteze. Deşi încă mă durea speram că mă voi obişnui cu acest sentiment încet , încet. Îngrijorată pentru Sonia m-am îndreptat în camera mea cu paşi repezi.
- Sonia? Cum te... am împietrit. Cuvintele nu-mi mai puteau ieşi pe gură. Ochii mei albaştrii mari erau aţintiţi pe patul meu. Sonia zăcea acolo într-o baltă roşiatică. M-am apropiat. Corpul nu mi se mai putea opri din tremurat. Am înaintat câţiva paşi pentru ca apoi să mă opresc paralizată. Vedeam prea detaliat această oroare. Capul Soniei era desprins de corp. Avea faţa mai palidă decât deobicei, semănând cu varul. Ochii ei ciocolatii priveau în gol lăsândsă-i să curgă pe obraji lacrimi proaspete ,cristaline. Expresia chipului ei îmi sfâşia inima, era plină de regret ,era chinuită. De la şoc probabil că toate lacrimile mi-au secat deoarece nu mai pot lăsa nici măcar o umbră de-a lor sa-mi inunde faţa. În ciuda caracterului ei câte o dată stricat din cauza prostiilor care-i vin în minte şi pe care le aplică de nota 10 , Sonia pentru mine este ca o soră.M-am dat câţiva paşi în spate tulburată de ce-mi vedeau ochii. Inima a început să-mi bată cu putere când o mână puternică de bărbat ma prins de gură. În ceafă am simţit respiraţia caldă si sacadată a lui. Era el din nou.
- Nu te speria! Dacă vei fi fetiţă cuminte nu vei ajunge şi tu aşa! am auzit aceste vorbe şoptite de el , de parcă ar fi fost nu ştiu ce declaraţie de dragoste. Furioasă din cale afară am vrut să-i spun vreo două dar cuvintele mi-au rămas pe limbă din cauza unui cuţit , destul de ascuţit îndreptat spre gâtul meu . Am înghiţit în sec. Puteam să mi-l imaginez cu un zâmbet ,caracteristic lui, satisfăcut de întreaga situaţie. După ce acesta a dispărut lăsând în urma lui doar atingerea pieptului său pe spatele meu , am simţit cum picioarele mi se înmoaie şi fiind slăbită am căzut lovindu-mă de podea.
După câteva încercări eşuate de a-mi deschide pleoapele am resuşit treptat să mă acomodez cu lumina becului. Simt cum durerea îmi străbate corpul dintr-o dată.Parcă din mine orice fărămă de vitalitate vroia să se scurgă afară , lsăndu-mă slăbită . În acest moment mă întreb dacă îl voi mai vedea, daca acesta este iar un joc de-al lui gata să-mi provoace fiori şi să-mi strapungă inima cu violenţă. Când mintea mi se opreşte la el inima începe să o ia razna. „ Imi este oare chiar aşa frică de el?” Sunt mirată de mine însumi deoarece am simţit gustul fricii de multe ori însă spre deosebire de acum nu am mai avut nici o data o dorinţă aşa arzătoare de a da faţă în faţă cu pericolul , de a fi aproape de teroare , de a-i simţii fiecare atingere cuprinsă de umbră îmbrăţişându-mă. Îmi scutur capul şi odată cu acest gest îmi alung orice gând în care să fie şi el. M-am ridicat în capul oaselor şi mi-am învârtit privirea prin cameră ca să desluşesc locul în care sunt , şi anume baia mea. În acel moment din instinct mi-am îndreptat din nou privirea asupra ranii sperând că a dispărut şi că tot ce am simţit până atunci a fost doar o iluzie, însă aceasta era acoperită cu o bucată albă de pânză , lasând să se vadă doar o pată roşie îmbibată în aceasta. În acest moment memoria nu prea mă ajuta să-mi amintesc tot ce s-a întâmplat în această seară , parcă anumite lucruri îmi erau în ceaţă , dar după câteva minute amintirile mi s-au revarsat în mine făcându-mă să tresar.Gândurile mi s-au îndreptat spre o singură persoana- Sonia. Am sărit în picioare, grăbindu-mă în camera mea . M-am îndreptat spre pat cu inima galopând aşteptând să găsesc în patul meu acea scenă terifiantă. Spre fericirea mea Sonia dormea liniştită. „ Presupun că am leşinat din cauza şocului şi am intrat din nou în jocu lui prostesc , deşi mi se pare foarte ciudat - niciodată nu mă vizita de două ori în douăzeci şi patru de ore.” Nu pot să descriu prin cuvinte fericirea care m-a lovit caând am vazuto pe prietena mea teafară.
M-am întins lângă ea, iar lacrimi transparente , de bucurie au inceput să-mi izvorască din ochii de culoarea cerului. Zâmbeam în sinea mea , urmărindu-i somnul dulce.
La un moment dat şi-a deschis ochii , privindu-mă insistent fără să înţeleagă sau măcar să ştie prin ce am trecut. Şi-a întins mâna catifelată , atingându-mi orbrazul.Inima a început sâ-mi bată tare dar nu de frică. Aveam doar un sentiment ciudat pe care nu puteam să-l înţeleg –nu încă. M-a luat prin surprindere atingându-mi fin buzele mele de ale ei printr-un sărut scurt , dar totuşi plin de dragoste- o dragoste nefirească. Un val de căldură mi-a inundat corpul. Inima continuă să-mi bată nebuneşte , gata să-mi sară din piept. Apoi, am făcut un lucru ciudat – fără să mă gândesc m-am lăsat condusă de dorinţă deoarece raţiunea îmi era scufundată în plăcere.Când i-am simţit buzele moi sărutându-mi gâtul şi respiraţia caldă alintându-l am simţit fiori de pasiune ce îmi faceau corpul să tremure.
„ Ce este această dorinţă nebună? Această pasiune pătimaşă? Este doar în mintea mea?”
Deşi habar n-am cum am gasit o fărâmă de raţiune, cu acea bucăţică am stins focul din înăuntrul meu. Am căzut pradă gândurilor mele şi nu mi-am dat seama că şi eu şi Sonia eram goale . Am simţit scânteia dintre noi. Atingerea corpurilor noastre m-a facut să tresar. Ştiam că dacă nu mă opresc acum atunci voi ceda. Am dat-o jos de pe mine pe Sonia îndemnând-o să se culce:
-Dormi! Beţia ţi s-a urcat la cap! Am spus eu cu un glas tremurat. „ Da asta trebuie să fie ! La naiba ! Nu o voi mai lasa să bea!”Spre surprinderea mea ea chiar m-a ascultat. Şi-a pus capul pe pernă , trăgând plapuma peste ea. Nici nu vroiam să ştiu cum de am ajuns dezbrăcată şi m-am grăbit să-mi trag pe mine rochia neagră cu bretele din dantelă care zăcea pe covorul camerei mele. Ridicăndu-mă şi caătându-mi telefenul pentru a vedea ora am rămas surprinsă de cât de repede a trecut timpul – era ora 5:30.
Pentru că eram prea şocată de tot ce s-a întâmplat mai devreme şi pentru că după atâta spaimă somnul nu mă mai întâmpina am decis să urmez ritualul pe care mi-l facea mama biologică când îmi era prea frică să adorm. „ Mama! Doamne, ce dor îmi e de ea!” gândurile mi se învârteau în jurul acelei persoane aproape necunoscută mie . Am început să simt melancolie şi regret. Nu-mi mai aminteam nimic de mama mea adevărată de când am înplinit cinci ani. Tot ce ştiu este că a disparut brusc din viaţa mea într-o zi. Tata şi-a refăcut viaţa cu cea căreia îi spun acum „mamă”. Nici o dată nu am avut curajul să-l întreb ce s-a întâmplat cu adevărat sau de ce ea m-a părăsit. Deşi încă mă chinuie că nu ştiu adevărul , am învăţat să trăiesc fiind conştientă că persoanele care chiar mă iubesc sunt alături de mine. Într-un sfârşit am ajuns la concluzia că „ adevarata mamă” este cea care m-a îngrijit de-a lungul a multor ani , care m-a învăţat ce e bine şi ce e rau şi care ştiu sigur că nu m-ar abandona. Simţind cum inima începe să-mi fie străpunsă de durere m-am îndreptat spre bucătărie , hotărâtă să-mi urmez planul.
Mi-am preparat o cana de cacao cu lapte şi m-am îndreptat în sufragerie, luând telecomanda de pe masuţa mică ,transparentă , brodată pe colţuri cu un semn vechi ce aparţinea familiei mele de secole – o cruce imbrăţişată de doi trandafiri roşii- şi am început să butonez. Într-un sfârşit am dat de ceea ce căutam- desene cu Tom şi Jerry. Poate părea un pic ciudat ca o tipă de douăzeci şi unu de ani să stea noaptea cu cacao în mână şi să se uite la desene, dar cam asta e tot ce-mi amintesc că făcem împreună cu mama biologică.
După câteva serii de lovituri între cei doi mascărici şi o porţie de râsete din patea mea am auzit urme de paşi. Era să-mi scap paharul cu cacao din mână când am vazut-o pe Sonia doar in costumul Evei oprindu-se în dreptul meu şi blocându-mi privirea spre TV. Nu cred că-şi dadea seama ca este complet dezbrăcată.
- Bună ! Nici tu nu ai somn? mă întreabă ea , zâmbindu-mi. Eu nu ştiam ce să-i răspund. Stăteam şi o priveam nedumerită.
- Hei! De ce te uiţi aşa la mine de parcă ai fi vazut vreo fantomă? Sau am ceva pe faţă? a început Sonia să se agite şi văzând că din nou nu am raspuns s-a îndreptat în fugă spre baie. Nu am putut să mă abţin să nu rând. Nu ştiam exact ce mi se părea mai amuzant : faptul că nu ştia ce s-a întâmplat sau reacţia ei. În cele din urmă m-am dus după ea şi am încercat să-i ofer cel mai cald zâmbet posibil.
- îţi mai aminteşti ceva de aseară? am întrebat-o eu încă zâmbind.Sonia a dat din cap în semn negativ.
- Ştiu doar că am venit la tine , apoi nu-mi mai amintesc nimic. Dar de ce, pentru numele lui Dumnezeu , sunt dezbrăcată?
- Erai prea beată şi ai început delirezi. am raspuns sec căutând să nu-i dau mai multe detalii despre ce s-a întmplat cu adevărat. Spre fericirea mea ea nu a mai întrebat nimic şi şi-a îndreptat privirea către ceas- 7:30 .
- La naiba ! a început ea . O să întârziem la facultate dacă nu ne grăbim!
Am facut ochi mari mirată să aud aşa ceva din partea ei. De doi ani , de când am început să fim colege la facutatea de psihologie, nu am auzit-o vreodată să spună că vrea cu adevarat să meargă la şcoală. Am privit-o nedumerită în continuare aşteptând vre-un răspuns din partea ei. Ea părea foarte satisfăcută- zâmbea. Era ca un copil , părea mândră că ştie un secret pe care nimeni altcineva nu il ştia şi era entuziasmată de al transmite şi celorlalţi.
- Avem un nou prfesor ! mi-a spus ea facându-mi cu ochiul. Şi am auzit că e unul tânăr şi drăguţ! părea farte încântata de aceasta nouă ştire mai ales ca aproape pe toată suprafaţa creierului ei stă scris cu litere mari „ Băieţi!”
- Hai ! îmbracăte! Îmi spuse ea în timp ce se îndrepta în camera mea . Ah ,pot să-mi împrumuţi nişte haine ? Ale mele miros a alcool ! Mi-am dat ochii peste cap exasperată şi i-am zâmbit ştregăreşte dând din cap în semn afirmativ.
După ce mi-am luat un tricou negru cu un scris mare alb „ Sex , drugs and rock ‚n roll!” şi o pereche de blugi de culoare închisă m-am îndreptat spre baie pentru a mă spăla pe dinţi şi pentru a mă machia la fel de gothic ca deobicei.
Eu nu puneam mare preţ pe îmbrăcămintea „sexy” sau „la modă” , însă Sonia era dferită şi hainele mele toate în culori subre nu a împiedicat-o să-şi gasească o ţinută provocatoare – o pereche de pantaloni scurti de blugi si un maieu negru ce ii scotea pieptu în evidenţă. După ce s-a aranjat şi prietena mea ne-am îndreptat în bucătărie pentru a mânca însă timpul nu ne permitea . „ La maiba ! Iar nu a timp să mânânc! „ Indignată de acest lucru mi-am luat repede geanta neagră pe un umar şi m-am încălţat cu o pereche de converşi de culoare albă. În câteva minute am fost gata de plecare.
Drumul până la facultate mi s-a parut foarte lung datorită faptului că între mine si Sonia sa lăsat o linişte apăsătoare. Când am ajuns în faţa clădirii mare mi-a fost mirarea să constat că nici un student nu se afla prin curte. Era o linişte sumbră , care mă neliniştea.Fără să fac niciun comentariu am urmat-o pe Sonia înauntru. Sala în care se desfaşurau orele de curs era la parter a treia uşă pe stânga. Când am auzit voci stridente şi râsetepe coridor am reuşit să ma relaxez.”Se pare că până la urmă nu a dat moartea şi pe aici.” Spre norocul nostru , când am ajuns în sală profesorul nu era înăuntru şi considerând că avea să apară în orice minut am ocupat repede două locuri apropiate care au mai rămas libere. Şi chiar în acel minut s-a întâmplat ceva cu adevărat bizar. În acea zi coşmarurile mele au devenit realitate.
În încăpere a întrat un barbat. Era înalt , graţios , subţire. Avea trăsături bine conturate de fumuseţe.Părul brunet de abanos era dezmierdat de razele soarelui ce treceau cu uşurinţă pprin sticla transparentă a geamului. Ochii aceia albaştrii atât de familiari se opreau la fiecare persoană în parte , parcă căutând pe cineva anume, iar când aceştia s-au îndreptat spre mine , am avut impresia că cerul avea să cadă peste mine. Însă în loc de sete de sânge , ochii lui , transmiteau, mai degrabă tristeţe , dezamăgire. Mă întrebam dacă nu cumva mi s-a părut ceea ce tocmai am văzut deoarece acea expresie a fost alungată de un zâmbet. Un zâmbet... Ei bine nu mai aveam de gând să-i admir chipul . Acest fapt se datora şi din cauză că frica m-a cuprins , dar şi din cauză că poate voi ceda nervos şi voi sari la gâtul lui după toate ce s-au întâmplat , după tot ce m-a făcut să îndur.
- Bună! Eu sunt Cristian Swing . vocea lui , acum blândă a reuşit să readucă tacerea pe buzele colegilor mei – ceea ce credeţi-mă se întâmpla foarte rar- şi toate capetele s-au îndreptat spre el. Eu însă , simţind cum şiroaie de lacrimi dau să-mi izvorască din ochi , o iau la fugă pe lăngă el închizând uşa zgomotos în urma mea.





S is for the simplety
E is for the extazy
X is just a mark to spot
'Cause that's the one you really want!



That's what i'm talking about! : :X:X:X

[Imagine: 190109.jpg]

To be passionate about yaoi is not a crime !


#7
Insfarsit, chiar am asteptat mult cap3.
Lasand la oparte cateva greseli gramaticale/ortografice mi se pare foarte reusita. :D

Am doar niste mici remarci, poate e doar parerea mea, dar mi se pare ca te axezi foarte mult pe descriere. Descrierea e foarte importanta dar cred ca o detaliezi prea mult.. Nu stiu doar o parere.
Si inca o mica remarca, ai repetat prea mult faptul ca personajul principal are ochii albastrii. Desigur ai folosit diferite metode de a scoate asta in evidenta, dar in fiecare capitol ai pomenit prea mult de acest lucru.
Doar mici pareri. :D

Btw, tricou negru.. "Sex, Drugs and Rock 'N' Roll" imi aminteste de ceva... "Hudaaa friendssss <3"
[Imagine: theDizzyfile.png]

#8
Hi:*
Uite ca am trecut si pe aici;))...si DA, imi place ce gasesc!!
Ficul tau e unul foarte bun dupa parerea mea! Astept nextul!! Asa ca da tot ce poti:P
A..sa nu uit...greseli am mai gasit...nu multe(nu m-am oprit sa le observ pe toate)..dar , cu toate astea imi place modul in care scrii:*
Multa inspiratie;)):*
Ja ne:D
[Imagine: sam-dean-2.gif]




Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Angel without soul ( sezonul 2 ) Rain 49 36.033 03-06-2012, 01:33 AM
Ultimul răspuns: Erion.
  Pain and tears Roses.on.fire 10 6.357 04-08-2011, 12:47 PM
Ultimul răspuns: ^Ciresica^
  Pain and tears Roses.on.fire 1 2.150 08-07-2011, 03:18 PM
Ultimul răspuns: Miranda.
  Love the feeling of joy-An demon and an angel! Ɖʋℓcικ`Иɛвʋиικ 5 3.683 01-07-2011, 10:41 PM
Ultimul răspuns: Nya.
  Rain Tears BaByBlue 4 3.780 31-03-2011, 03:59 PM
Ultimul răspuns: Monica Wksv
  How to love an angel A'Svear 46 30.225 15-02-2011, 08:16 PM
Ultimul răspuns: Nixu
  Sweet Tears Icsdeee. 6 4.588 09-01-2011, 03:15 PM
Ultimul răspuns: Icsdeee.
  why is he a fallen angel? angelickiller 8 5.221 18-11-2010, 11:15 PM
Ultimul răspuns: angelickiller
  Star Tears SethMeth 5 4.198 04-05-2010, 07:28 PM
Ultimul răspuns: Takashi
  Tears and Love of an Angell What's my NaMe?? 1 2.335 14-04-2010, 03:27 PM
Ultimul răspuns: What's my NaMe??


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)