Love the feeling of joy-An demon and an angel!

[Ɖʋℓcικ`Иɛвʋиικ]

Este primul meu fic :d.Sper sa va placa.:x.Vreau comentari dure chiar foarye dure pentru perfectionare :study:.V-am pupat.
Spor la citit.(daca aveti ce :)))
Capitolul I
Trrr!Trrr!
Tocmai se sunase anuntand terminarea orelor.Copii repezi fug pe unde pot fiindca tare bucurosi erau ca si niste infractori evadand din inchisoarea acea care se poate descrie in mii de cuvinte.Fara sa ma uit intr-o parte si in alta trec pe strada.Vad la stanga o masina rosie foarte traznet...dar asta conteaza?Nu!Credeam ca asta mi-e sfarsitul vietii.Credeam ca voi muri la o varsta la care nu ma-m bucurat de nimic,la 20 de ani.Masina nu se putea opri.Timpul se scurgea ca niste picaturi varsate in rauri de catre nori.Nu puteam sa ma misc.Cineva se baga in fata mea oprind masina...cu mana?!Doamne este total imposibil.Era un baiat..cel nou venit.Multumesc Domnului.De data asta am avut cel mai mare noroc din lume.
-Trebuia sa ai mai mare grija!imi spuse acesta.
-Mda...ma rog...multumesc foarte mult,dar trebuie sa plec.Iti raman datoare pe veci.spunand acestea l-am pupat pe obrazul care din pacate era cam rece si i-am zambit dragastos.
-Numele meu este Daisuke.imi spuse acesta zambind.
-Al meu este AylinMolly,dar lumea imi spune Ayli!Incantata de cunostinta.spun eu la fel ca el,un zambet larg care exprima multa iubire.
-Fiindca profa nu ne-a dat de scris...Nu ai vrea sa vi in parc.Am aparatul foto.imi spuse acesta dand din spancene.
Ma miras sa aiba tocmai acum un aparat foto,dar nu am nimic de pirdut daca ma duc.Mai ales sa-l cunosc mai bine find elevul nou,iar eu stiind pe toti elevi in parte cu toate ale lor ma refer la:calitati,comportament de care nu as vrea sa discut si alte chesti (etc.)
-Ok.Sa mergem.ii spun eu.
In timp ce ne plimbam pana ajungeam la parc acesta nu a scos niciun cuvant.Dar eu am spart ghiata:
-Si cum ai oprit masina?Ma refer cum de ai oprit-o cu o mana.Nici unul de la wrestling nu ar putea asa ceva.ii spun eu cu o urma de mirare in glas
Acesta nu a spus nimic decat a privit inainte.Bine...mai bine l-as lasa umpis in pace.Deja incepeam cu intrebarile mele de care uni spun ca-s patetice si ca as vorbi prea mult.Mai bine nu zic nimic.Uite cum s-a scurs si timpul ca am ajuns in parc.Eu alergam pana la tufa unui trandafir rosu sa-l miros.Era asa parfumat.Mirosea foarte,foarte bine.Dai imi dadu niste trandafiri:rosu,roz,alb,galben si cateva flori.
-Chiar ca esti super.Mersi foarte mult.
In timp ce invarteam trandafirul rosu lasandu-i pe ceilalti in cealalta mana si uitandu-ma intr-o alta parte simteam doua lacrimi sarate curgand pe obraji mei catifelati.O lacrima curgand pe trandafir cand ma uit vad trandafirul rosu transformat in negru iar lacrima in diamant.Ma uit speriata la el.Dai nu stia ce sa spuna se uita la mine ca la OZN-uri sau extrateresti.NU stiam ce sa zic.Am luat acel diamant,dupa parerea mea asa cred ca era,ma-m uitat la el l-am stans in palma,un lucru ce nu stiu adica corpul nu mai era controlat de mine.Cand ma uit in palma...Dumnezeule...vad acel "diamant" facut "pudra".
-Daisuke....ii spun eu cu o urma de tristete si mirare mare in glas.
-D-d-d-a..Da?imi spuse el
-Ce se-n-tampla?ii spun eu neavand o alta intrebare mai buna.
-N-n-n-u s-s-s-t-i-u.imi spuse el la fel de speriat dar mai mult surprins.
-Doar nu esti...imi spuse el fara a mai continua ce mai era de spus..
Va urma...
Sper ca v-a placut :x:x:x!Bye!
AylinMolly(Ayli) (dati pana jos de tot,pana la fundal acea fata care tine un urs in mana,iar Daisuke(Dai)cel tinut in lanturi)[/i][/b][/size]

[Ɖʋℓcικ`Иɛвʋиικ]

Capitolul 2
P.O.V Ayli:
-Cine sa fiu?il intreb oarecum surprinsa si infricosata.
-Vino cu mine...ca sa afli.imi spuse tragandu-ma dupa el.
Nu am mai spus nimic tot drumul,bine nici nu stiam ce sa mai fac si unde naiba mergem de a inceput de a alerga.O ploaie rece se abatu.Frunzele copacilor bateau in adierea vantului.Dupa mult mers am ajuns in fata casei lui uda leoarca ca si el.Nu am dat atentie hainelor mele ci l-am intrebat ca o disperat iesita din spitalul de nebuni:
-Ce facem aici?Adica ce caut eu aici?Puteai sa imi spui cine dracu' sunt si gata.spun eu cu tonul ridicat.
-Unu nu mai tipa asa ca mi-ai spart timpanele.Doi..nu,nu puteam fiindca stiam ca va veni ploaia si de-aia am vrut sa vi la mine acasa fiindca as vrea sa-ti povestesc un lucru.Si trei...stai pe canapea fate comoda.imi spuse el cu o voce mai blanda la ultima propozitie.
-Dar sunt uda..si nu-mi place sa "curete" cineva dupa mine...ii spun eu oarecum rusinata.
-Stai...mi-a venit o idee...inainte sa spuna ceva i-am zis eu.
-Adica ti sa aprins beculetul.spun eu si rad in sinea mea iar aici,in realitate,ma bufnea cat de cat.
-Corect.Mama are niste haine pentru tine,adica o sa-ti stea foarte bine.imi zambi si se duse sus lasandu-ma singura,unde fulgere trazneau.Simt cum cineva imi pune mana la gat si stinge lumina.Ma simt foarte rau si tip ca lumea:
-Cine naiba esti si ce vrei?ii spun eu.
Deodata se auzi o voce masculina cunoscuta,familiara...era aceasi voce ca si in visul acela...de ieri...
......................
Visez...am intrat intr-o lume frumoasa fara griji...doar flori,o campie de flori,copaci cu flori imiresmate,soare arzator cu acele raze aurii...totul era frumos era ca intr-un basm...
Deodata...BUFFF...
Totul disparu-se,florile se ofilise,copaci erau foarte batrani si "putreziti",soarele nu mai era,pasarelele disparu-se si ele.Vad norii de ploaie,crani si cruci.Un baiat palid cu ochi rosii canta la o chitara,un cantec trist,langa un copac.Acesta cand ma vazu se repezi sa ma muste de gat.Simt coltii aceia in gatul meu firav si pielea catifelata.
-NUUUUUU!strig cat ma tin plamani..dar mam sculat.Stateam pe pat si ma uitam pe fereastra vazand luna iar apoi....un baiat trecand repede pe langa acea luna...O lacrima de argint nu intarzia sa apara iar in sinea mea ma intrebam:"De ce eu?Ce am facut?De ce acel frumos vis s-a transformat rapid intr-un cosmar?"

.......................
Deodata acel baiat ma trezi din visare.
-Stiu ca te gandesti la acel vis sau mai degraba "Cosmarul Vietii Tale" si stai linistita nu o sa doara.
-Ce sa...nu am mai putut zice nimic decat un "Au" patetic din partea mea.Acela si-a infipt coltii in pielea mea "sensibila".
Lacrimile curgeau formand un lac.Deodata se opreste si imi spune:
-Nu vreau sa te omor acum.Am sa te las in viata...Sangele tau trebuie sa il impartim cu mai multi ca astefel nu stiu ce mi-ar face.Ne mai vedem papusa.si cu acestea spuse,place lasandu-ma intr-o balta de sange,iar uniforma mea era distrusa.Stateam intr-o pozitie cidata,uitandu-ma buimaca in jos cu niste ochii ce te infricosau.

P.O.V Dai:
Cauta si iar caut hainele potrivite.Le-am gasit.Deodata un gand ma strafulgera.Era Ayli.Simteam miros de sange si gandurile ei erau negative.Acele ganduri era cam asa "De ce eu?Acum as prefera sa mor ucisa de cineva...De ce eu?Moartea asa imi va fi?Mor "distrusa" de VAMPIRI!!!De ce m-am nascut?De ce?"Aceste intrebari fu puse in mintea ei,in gandurile ei.Vad diferite imagini.Tristete,bucurie,necaz si succesuri.In mai putin de o secunda am ajuns in sufragerie.Lumina era stinsa.O aprind si raman masca cand o vad pe Ayli pe jos statand intr-o balta de sange si ochi ei dadeau senzatia de tristete si infricosare.Niciodata nu am mai vazut asemenea ochi.Se uita pret de 2 minute la mine iar apoi se scula.Cum de putea?Aaa..stiu este acea faptura...
-Ucide-ma...ucide-ma...UCIDE-MA!!!striga ea cu o voce de speriat.Nici eu nu puteam face ca ea,da fiindca ea e diferita fata de ceilalti.
-De ce nu ma ucizi?De ce?Doar esti un monstru ce lumea o baga in morminte?De ce?De ce eu?imi spuse ea,iar eu nu stiu ce sa mai zic eram distrus si cred ca asta a fost mana lui Hiroshi,fratele meu mai mic fara creier,fratele meu ce moartea?Am sa va povestesc despre cum am devenit noi vampiri.Mama Yakina a nascut doi frati si o sora.Noi am ramas,noi doi,fara sora fiindca a fost ucisa de vampiri.Cum de nu stiti sora noastra Akira a fost ucisa de o familie e vampiri.Clanul Sakoryu.Clanul cel mai puternic de vampiri.Akira,sora noastra,a fost ucisa de catre mama pe nume Sawako(mama lui Yoshio,copilul,baiatul acelei famili) si tatal familiei de vampiri Shou la ucis pe tatal nostru,Fumio.Am ramas doar eu,fratele meu si mama nostra.Revenind la Ayli aceasta statea in fata mea uitandu-se in ochi mei.Nu..nu pot s-o privesc.Este...este..fata ce o s-o omor dupa traditie.
-Si..spune-mi..cine dracu sunt ca sa dispar odata pentru totdeauna de aici.Spune-mi sa nu mor proasta.imi spuse uitandu-se in ochi mei cu mai multa ura si dispret.
-Am sa-ti povestesc dar mai intai imi pare rau pentru..sti tu ce.ii spun iar apoi ma duc sa iau o carte veche neagra si cu cateva desene pe ea.O cruce,morminte,sange adica era rosu de parea sange bla bla bla.O deschid si ii spun in continuare:
-Pe vremea acea de secole,exista un clan al vampirilor,Clanul Kioko.Clanul meu si al mamei.Atunci exista o fiica a Ingerilor,Ingeri Nopti,cei care vanu soaie de vampiri.Traditia noastra este sa vanam Ingeri Nopti si sa-i ucidem in seara de sarbatoare a Festivalului.Trebuie sa dispara ca noi sa traim pe veci.Aceasta inseamna ca daca o sa bem sangele Ingerilor vom trai pe veci.Chiar daca ne ucid noi ne vom "scula" din nou si din nou.A mai ramas decat doi Ingeri.Acestia pot transforma lacrimile de tristete in diamante pretioase iar trandafiri in negru.Pot zbura cu aripile lor numai daca se gandesc la vampiri si la ucisul acestora.Noi trebuie sa ii vanam pana in acea seara a Festivalului..si daca nu bem sangele urmasilor nu putem trai asa de mult,pe veci.
-Deci oricum voi muri...Ha,ha,ha..degeaba am mai dus acest chin al vieti.Familia ucisa de voi binenteles,iubitul dus si numai ghinion.Ha,ha,ha mai bine m-ati fi ucis acum mii de secole sau asa ceva...spuse ea parand fericita dar eu fiind trist fiindca mam cam atasat de ea....
-Si...imi dai hainele ca deja cred ca am racit si daca nu plec asa ca oricum mai am 5 zile de trait.imi spuse drezindu-ma din visare,visare a lucrurilor frumoase.
-Bine,du-te sus pe scari mergi drept inainte si cand vezi o usa albastra unde scrie "NU INTRATI" intri acolo si vezi hainele pe pat.

P.O.V Ayli:
Si cum a zis am gasit usa aceia.Ma imbrac in hainele acelea traznet si plec din incapere.Ma duc jos pasind,tocurile mele faceau zgomot cam mare.Si eu care credeam ca vampiri locuiesc intr-o casa de groaza.Cu sicrie si morminte bla,bla,bla.Cand ajung il vad pe Daisuke si fratesu certandu-se de se cutremura pamantul,dar deodata tip la ei de se sperie:
-FRATILOR!!!Hello,mai e si cineva aici stiati?Aveti vecini?Da binenteles acum mai taceti ca ma ingroziti.Si tu,baiatu,cum a fost sangele meu?A fost bun,nu?Mai ai 5 zile si gata poti sa ma ucizi sau ce vrei tu,dar eu pana atunci imi traiesc viata si in alea 5 zile.Pace lume!!Si Dai!Mai vorbim,poate!Bye!
Baieti se uita la mine curgandu-le bale...Bleeakh dar in acelasi timp ramanand masca,surprinsi,uitandu-se unul la altul ca la masini staine.Eee si ce am facut si eu o scena de drama..Ha,ha,ha...am plecat din casa iar cand am ajuns la poarta mam mai uitat la casa inca odata si am iesit.Am luat telefonul si am sunat-o pe Sayuri,prietena mea de o viata,si eu si ea am planificat sa mergem in club fiindca daca tot e seara sa mergem sa ne distram.Mergeam acasa cu hainele date de Dai si cu cele ude in mana.Cand am ajuns in fata blocului am intrat si...
Va urma...
Sper ca v-a placu :x!Please COMENTARII!!!Bye!!

[Ɖʋℓcικ`Иɛвʋиικ]

Capitolul 3
Am intrat in bloc si am intrat pe usa fiindca stateam la parter.Ma-m dezbracat de hainele date de Daisuke si m-am imbracat intr-o rochie foarte traznet.M-am machiat,mi-am luat gentuta si am asteptat putin sa ma sune Sayuri sa vina sa ma ia cu masina ei cea tare.Am asteptat cam mult.Am auzit soneria si m-am dus val-vartej la usa.Am deschis usa si am vazut-o pe Sayuri cu un baiat de mana.Era tare dragut si sunt..cam geloasa pe ea.Eu merg singura ca prosta stiti?Fara partener si chesti.
-Mergem?ma intreaba Sayu.
-Ok.
-Frumoselor am un mic cadou pentru voi..spuse iubitul Sayurei.
Din buzunar scoase doua cutiute mici rosii si o cutie mai maricica roz.
-Acesta este pentru tine ingeras.Iar acesta este pentru tine frumoaso.
Ne-a pus pe deget la fiecare,cate un inel cu diamant si un lantic din aur foarte pretios.
-Norocoaso.ii spun eu punand botic.
Am inceput sa radem.De mult nu am mai ras cu cineva drag mie.
-Acum sa plecam. spuse Sayu.
Plecam din bloc,dar parca simt ca cineva ne urmareste.Nu stiu cum sau de ce dar zic niste cuvinte asa in prostie "Ingerii Noptii adumi puterea Luni",iar deodata vad lucrurile cele mai marunte vad o veverita printre frunze cea ce ma cutremura si vad si un baiat iar acela este..Daisuke!?Si cum am spus vraja nimeni nu ma auzit.Ma scutur putin iar apoi zic tot asa fara sa stiu "Incheie Vraja Luni" si asa nu am mai putut vedea nimic decat pe Sayu si...Ryo?! de unde stiu asta?Am auzit un gand al lui Daisuke:
"Vad ca isi foloseste vrajile...Vad ca si-a adus aminte cine a fost acum un secol"Cine dracu am fost?Da stiu un Inger si acestia au vraji sau sunt eu tampita?Nu..nu stiu dar ar trebui sa intru in masina si asa am facut fara sa-i mai zic nimic celor doi.Acestia erau foarte speriati si ingrijorati pentru mine.Fara sa mai zica nimic nici ei intra in masina.Ryo condu-se foarte repede nefiind nicio masina...Norocul lui.In sfarsit a ajuns dupa o lunga "plimbare" sau "calatorie".Am coborat din masina inaintea lor si le-am spus sa mergem.Acestia au dat din cap afirmativ si am mers pana la intrare unde erau niste oameni sau care ne cereau banii sau bilet sau cam asa ceva.Am vrut sa scot banii dar mi-a spus:
-Domnisoara Aylin,puteti intra pe gratis.Ma-m inteles foarte bine cu tatal dumneavostra.Semanati mult.Era un afacerist foarte cunoscut si bogat.Va rog..intrati.
Am stat pret de 2 minute surprinsa si putin infricosata,fiindca nu stiam nimic de tata..aduca afacerist cunoscut si bogat?!Asta da poveste.Mama a murit cand eu aveam 10 ani si tata..nimic nu am stiu nimic de fiecare data cand intrebam de el imi spunea ca daca mai zic sau mai intreb de tata..sunt ca si moarta.Ma rog...daca tot insista intru.
-Wow...spun eu surprinsa de tot ce vad aici.Lumini,muzica,fetele si baieti imbracati ca si bogatii...nu pot sa cred,acum stiu ce am pierdut atata timp..am plan ca proasta in loc sa ma distrez si eu,ma chiar o zi.Oricum nu mai are importanta fiindca peste 5 zile:Bye lume!
-Sayu ma duc sa iau o bautura,vrei si tu?o intreb dar din pacate o vad dansand si sarutandu-se cu Ryo.Imi dau ochi peste cap si ma duc sa comand.I-am zis ca vreau o bautura,un suc de cirese si vanilie,putina frisca si nu in cele din urma o cireasa in varf.Acea bautura se numea :"Candy Cane Sweet".Ma duc pe canapeaua unde stateau niste fete.
-Hey,buna!Ce mai faceti?le spun eu cu un zambet dragalas pe fata.
-He..a venit si fetita rasfatata aici?imi spuse o fata cu par rosu si ochi verzi foarte draguti.
-Da asa-i...Ce pana' mea cauti tu aici si ce-s astea,hainele le-ai luat din ghena de gunoi?Nu erai tu aia bogata?imi spuse o alta fata blonda cu parul scurt iar o suvita par era pus a pe unul din ochi albastru,fiindca asa era acela lasat "liber".
Plec plangand spre baie.Vad alte fete uitandu-se la mine cu greata si acelea plecand cu nasul pe sus.
-Ce am facu?Ce?De ce toata lumea ma uraste?Si ce-i cu "fetita rasfatata"?
Ma ridic sus si rostesc "Dragonul Rosu trimitemi puterea Ta,Trandafir Al Mortii vino si adum-i pe Daisuke,acea bestie" si acestea fiind spuse Daisuke este adus in fata mea.
-Ce mai faci,papusel?il intreb eu.
-Sa nu spui ca "Vrajitoarea Neagra Wendy" a pus stapanire pe tine.

P.O.V Daisuke:
Off..frate!Wendy Yanomy a pus stapanire iar pe Ayli...Off..acum iar trebuie sa lupt cu(,) curva aia.Aiaiai.Rostesc niste cuvinte cu voce tare:
-Teritoriul Yamokiu,Teritoriul MORTII!!!spun eu sau mai bine strig eu.
-Ne revedem din nou,bestie!
-Da asa-i.Sabia Fulgerului.spun eu iar sabia aparand.
-Ooo..vad ca nu a ruginit...Ha,ha,ha crezi ca ma poti invinge,baietas?Eu sunt "Regina" aceste-i lumi,adica voi deveni!
-Maine.Petalele Otravitoare ale Trandafirului Negru!
Petalele zburau catre Wendy dar ea a strigat cat s-a putut de repede:
-Scutul Protector al Zeilor!
Off..Doamne...am inceput sa dau cu sabia in scut dar ea a spus:
-Nu o sa poti nici peste un secol.
A inceput sa creeze cu mainile niste bile cu ajutorul puteri spirituale.
Acestea veni spre mine lovindu-ma atat de rapid incat nu le-am putut zari.
-Auuu!!strig eu cat se poate de tare.
-Ai vazut?Nu ma poti invinge asa de usor..adica pe cine pacalesc?Nu ma poti invinge nici peste un mileniu.Ha,ha,ha..
Aceasta spuse:"Floarea Tepilor Dureri!" iar o floare mare cat caru sau si mai mare se repezi sa ma manance.Au..doare nu ma pot misca.Cred ca acesta mi-e sfarsitul,acesta cred ca mi-e destinul,sa mor ucis de catre dusmanul meu de moarte,Wendy.Inchi ochi asteptand durerea sau moarte dar aud un strigat familiar:
-Scutul Rozalindelor!
Nu nu se poate este chiar...Aylin?!
-Cum...
-Nu pune intrebari ci doar indeparteaza-te.
-O-o-o-k.ii spun eu foarte surprins.
Dintr-o miscare a luat din aer un cutit de aur cu maner de argint si l-a bagat in corpul lui Wendy,adica al ei.Da va intrebati cum arata acum?Are un corp "imprumutat" de fata.Si revenind Wendy cade jos odata cu Aylin.
-Inchiderea Teritoriului.rostind acele cuvinte ajung direct in baie cu Aylin pe jos in fata mea.O iau in brate si sar pe geam ducand-o acasa la mine.O dezbrac de hainele acele si raman masca cand ii vad corpul de invidiat,frata!Sani aceia mari ma atrageau vrand sa..La ce dracu ma gandesc?O imbrac repede si stau pe un scaun langa ea,asteptand sa isi revine...E asa frumos,este ca un inger...Deodata..
Va urma!Sper ca v-a placut!Ne vedem atunci cand o sa mai scriu!Bye!Bye!

[Ɖʋℓcικ`Иɛвʋиικ]

Capitolul 4
Deodata...aud glasul fratemiu:
-Ce s-a mai intamplat acum?intreaba el oarecum plictisit.
-Wendy!ii spun eu strigand la el.
-Ho,frate am auzit...Stai..Wendy?ma intreaba el.
Imi dau ochi peste cap si ii spun:
-Da,iar a pus stapanire pe Ayli.ii spun si eu plictisit.
-Mda..si sti ca e 00:00,nu?Nu tebuia sa o duci acasa?
-Nu stiu...spun eu rusinat.Acesta chicoteste si pleaca lasandu-ma singur.Ma uit la Ayli si se uita cam confuza la mine si la tot ce e in jur.
-Cine esti si unde ma aflu?ma intreaba ea cu o voce ragusita.Sa nu spui ca nu mai stie cine e...acum ce ma fac?
-Ha,ha,ha...Daisuke pacaleala.
Rasuflu usurat fiindca daca nu mai stia nimic trebuia sa stiu eu,sa-i aduc aminte ori la doctor chesti diferite.Aceasta se ridica fara nicio problema si se pune in fata mea.O lacrima curge pe obrazul ei,eu vrand sa o indepartez aceasta ma opreste.Lasa lacrima sa curga si ajunge in mana ei.O strange tare rostind :"Transformare:Lacrima Zeilor" si acea lacrima se transformase intr-un diamant in forma de lacrima.Aparu ca prin magie si o ata firava de argint iar acea "lacrima" fu pusa pe ea,el ma rog..si il puse la gatul meu.Puse mana pe el iar apoi pe obrazul meu mangaindu-l.
-Sper sa o pastrezi pe veci.
-O voi pastra.
Ma duc sa-i aduc niste haine formate din:o bluza roz cu mult sclipici un craniu in mijloc si un decolteu bogat,o fusta de blugi si niste sandale.
-Nu crezi ca-i cam..stiu eu...DE VARA?!striga ea la mine.
-Stai ca-ti dau alceva.
Iau ceva mai gros:o bluza de lana si o jacheta mai groasa niste pantaloni grosuti,niste cizmulite negre de piele si o caciula facut-a de bunica roz groasa.Da..haine ca la Polul Nord.
-DAISUKE esti nebun sau ce frate?Imi dai subtiri ca la mare si apoi groase ca la Polul Nord.Ce moartea?Las ca ma duc asa si nu insista!
-Ok.spun eu plictisit si bonsuflat.
-Ma duc sa-ti aduc ceva de mancare.
Vad ce mai e...nimic..gol golut da imi aduc aminte ca noi nu suntem muritori asa ca de ce sa mai umplem frigiderul de "mancare omeneasca" nu are nicio logica.Ma duc la magazin val-vartej si ii iau o ciocolata,pufuleti,o sticla de 2 litri de Cola sau cam asa ceva si plec asa cum am venit.Iar vad un gand al lui Ayli:"Off...de ce eu?De ce trebuia sa ma iubesc un nemuritor?
Va urma...
Scuzele mele ca-i asa de scurt dar am scris mult azi.BYE!!:X:X:X

[Candy_Girl_Love.]

Hei.! Am aterizat şi eu cam confuză. Povestea ta m-a indus puţintel în eroare. Ai locuri în care te exprimi total greşit şi nu se prea întelege. De exemplu: 'De ce trebuia sa ma iubesc un nemuritor?'. Vroiai cumva sa spun 'De ce trebuia sa iubesc un nemuritor?' Sau? Sincer, asta nu am înţeles deloc.
Aşa, trecând mai departe..ai locuri în care pur şi simplu, în loc să explici frumos, scrii: 'bla bla..', asta m-a deranjat foarte mult. La fel de mult mă deranjează când văd 'Hahaha'. E greu de scris: 'spuse acesta/aceasta, râzănd.' ? Sună mult mai bine, e mult mai estetic şi sincer, interjectiile nu prea se potrivesc într-o poveste, doar dacă nu-i povesteşti unui copil de la grădiniţă.
Ai unele greşeli de tastare şi grăbeşti acţiunea. Au fost locuri în care nu am înteles ceea ce doreai să spui, dar au fost şi locuri în care ai reuşit să descrii destul de frumos.
Ei bine, per total, e destul de ok la primul fic..sper că nu te-ai supărat pe mine sau ceva de genu'. Ştiu că nu e plăcut să primeşti astfel de critici, dar eu am fost luată mult mai dur de atât la primul meu fic. În caz de te-am jignit cu ceva fără să observ şi evident, fără să vreau, poţi să-mi spui liniştită că nu mă supăr.
Aştept să văd o mică evoluţie. Nu mă aştept sa radieze de corectitudine următorul tău next, deoarece e cam imposibil şi e normal. :]

[Nya.]

Mutat la Proză.