12-07-2011, 08:44 PM
Hello lume.Yep, acesta este al doilea sezon din Angel without soul, primul meu fic yaoi postat pe animezup. Cred ca deja am cam intarziat cu el, dar dupa cum am promis, l-am facut. Am scris cateva capitole din al doilea sezon, iar pentru cei ce nu stiu despre ce e vorba am scris ca un fel de rezumat din primul sezon ^^
( primul sezon = http://animezup.com/forum/showthread.php...pid=173449 )
Varsta minima: +18
Gen:
romantic ( ••••○ )
drama ( •••○○ )
Limba: romana
Observatii cu privire la continut: -
Tipul de comentariu solicitat: Critica avansata
Personaje :
Matsuro
Inaru
Kiru
~Capitolul 1 Luand-o spre un alt drum~
(Matsuro)
Am sters particulele mici de praf ce s-au strans pe fereastra rotunda a geamului. Totul parea mult mai clar acum, oricum, nu puteam vedea nimic altceva decat cerul senin si norii ce imblanzeau atmosfera.
Nu mai calatorisem cu avionul niciodata si, sincer sa fiu, am avut cateva emotii inainte sa urc intr-unul. Mi se parea gigantic, poate cu mult peste asteptarile mele. Era complet alb, doar pe aripa stanga avea niste litere pe care nu le-am putut citi din cauza senzatiei de frica.
Acum era mult mai bine. Eu impreuna cu fratele meu eram in acest obiect zburator de aproximativ patru ore si deja devenise plictisitor. Ne-am jucat carti, am ascultat muzica, am vorbit vrute si nevrute insa, ne simteam atat de extenuati dupa asta, probabil ca ne-am trezit prea devreme.
Mi-am privit ceasul de la telefon ce arata ora 11:54. Am oftat adanc cand, cu coada ochiului i-am putut surprinde chipul blondului ce statea pe scaunul de langa mine, adormit, cu o expresie tare amuzanta.
In sinea mea am chicotit si m-am abtinut din rasputeri sa nu ma napustesc asupra lui si sa il sarut, sigur lumea s-ar fi uitat ciudat la noi. Lui nu ii pasa chiar atat de mult ce credeau ceilalti, insa eu ma intimidam foarte repede. Parca el mi-a zis ca m-am schimbat ...
Trecu mai multa vreme pana ce isi desprinse ochii si se trezi din acel somn profund. Pentru o clipa expresia lui nu arata nimic altceva decat un copil inocent dupa o perioada lunga de somn, insa imediat chipul lui afisa un zambet caracteristic lui. Buzele i se arcuira, formand acea expresie sireata.
-M-ai privit tot timpul? intreba cand ma vazu ca ma uitam intr-una la el.
-Poate, am zis strengareste, scotandu-i limba.
In tot acest timp am asteptat ca zilele sa treaca si sa putem pleca amandoi in Franta la verisorul meu care avea sa isi faca nunta. Impreuna cu cateva bagaje in care ne tineam hainele si lucrurile mai importante am luat un avion si am plecat spre orasul dragostei, Parisul.
Auzisem de mult ca peisajele si obiectivele turistice sunt miraculoase, dar eu nu aveam de gand sa cred pe nimeni pana cand nu vedeam cu ochii mei. Ä‚sta era genul meu.
-Ai dormit macar putin?
-Sincer, nu , am privit mereu pe fereastra in speranta ca voi mai vedea si altceva decat nori, am zis morocanos, punandu-mi cotul pe partea de lemn a scaunului specifica pentru a ma sprijini in ea, apoi mi-am asezat obrazul in palma dreapta.
-Pari cam obosit. Macar de ai inchide ochii... Te anunt eu daca se petrece ceva...
Nu l-am lasat sa continue si am dat negativ din cap, spunandu-i ca auzisem in boxele micute ce erau agatate de tavan ca mai era exact o ora pana sa coboram, deci nu ar fi trebuit sa adorm.
Ora aceea ne-am facut poze cu aparatul de fotografiat, am mancat pizza si ne-am povestit fiecare ce am visat in acea noapte.
-Eu nu am dormit deloc, am spus necajit.
-Serios? La mine se facea ca eram amandoi intr-un pat goi, incepu el, afisand un zambet gratios pe fata. Gemeai de placere sub atingerile mele fine, cereai mai mult, iar eu ti-am dat tot ce ai vrut. Imi ofereai sarutari si ma implorai atat de mult sa iti arat ca te iubesc. Erai foarte nerabdator si...
-Gata, ajunge, l-am interupt, simtind cum devenisem rosu pana in varful nasului.
Nu mi-am putut da seama daca chiar asta visase, insa cert era ca ma inrosisem mai rau ca un rac. Se apropie de buzele mele rapid si imi dadu un sarut fugitiv, caci stewardesa venea din ce in ce mai aproape de noi si probabil si-a dat seama ca m-as fi enervat.
Am intors capul in partea ei cand femeia slabuta se apropie de noi, intrebandu-ne daca mai vrem ceva de mancare. Purta o fusta mini neagra si o camasa alba, bufanta, impreuna cu un papion negru si o insigna unde scria numele si functia ce o ocupa. M-am uitat spre ea cu coada ochiului, cerand apoi amandoi cate o sticla de apa. Dupa ce disparu, am inceput sa ii arat fratelui meu cat de revoltat eram.
-De ce ai facut asta? Daca ne vedea si incepea sa rada? Ti-am mai zis sa nu...
Gura lui mi-o cuprinse pe a mea, inchizandu-si ochii si oferindu-mi unul dintre cele mai dulci saruturi de pana atunci. Mainile sale ajunsera rapid in suvitele mele lungi de par, strangand usor de ele si intensificand sarutul. Limba lui cerceta cu lacomie lacasul meu umed si cald pana cand am ramas amandoi fara aer, fiind nevoiti sa il oprim, insa eu nu m-am saturat cu atat. Ramase intr-un fel surprins cand mi-am dus o mana la ceafa lui si am reusit sa ii apropi capul din nou de buzele mele, oferindu-i dulceata mea la fel cum facuse si el.
Pentru un moment am avut impresia ca toti pasagerii sunt stransi in jurul nostru si ne privesc cu uimire, dar cand am terminat sarutul si am privit in jur, nimeni nu observase nimic.
-Nebunaticule, chicoti Kiru, apoi imi facu scurt cu ochiul si imi inmana sticla cu apa pe care o comandasem.
Am deschis dopul si mi-am lipit cu rapiditate buzele de marginea materialului din plastic, inghitind mai mult de jumatate din sticla cu apa. Am inchis-o si am asezat-o la locul ei, apoi mi-am intins mai mult scaunul in spate. Cu cat priveam mai mult pe fereastra, cu atat senzatiile de emotie reveneau, de data asta din ce in ce mai puternice ca de dimineata.
Peisajele incepeau sa se distinga din nori, de aici de sus. Campiile verzi, dealurile pline cu flori si iarba ieseau la iveala de dupa norii pufosi si albi. Ochii mi s-au marit involuntar cand am privit mai atent pe fereastra, reusind sa vad pista de aterizare destul de aproape de noi.
Centurile ni s-au pus automat, auzind vocea ragusita din boxe ce ne avertiza ca in cateva minute aveam sa aterizam.
-Haide, spune-mi ce ai patit, se auzi vocea clara a blondului din dreapta mea. Ceva nu e in regula, asa e?
Am aprobat din cap, privind in continuare pe fereastra.
-Am emotii.
-Te cred, si eu am, recunoscu el, apoi imi atinse usor umarul cu mana sa pentru a ma calma. Cred ca deja incepusem sa tremur, gandindu-ma doar la clipa in care imi voi revedea verisorul si viitoarea lui sotie. Sincer, mi se facuse foarte dor de el. De abia asteptam sa vorbim din nou, sa aflu ce a mai facut, mai ales acum ca se schimbase asa mult si eu la fel... cred.
( primul sezon = http://animezup.com/forum/showthread.php...pid=173449 )
Varsta minima: +18
Gen:
romantic ( ••••○ )
drama ( •••○○ )
Limba: romana
Observatii cu privire la continut: -
Tipul de comentariu solicitat: Critica avansata
Personaje :
Matsuro
Inaru
Kiru
Prefata.
Dupa ce micutul Matsuro si-a gasit fratele, Kiru, acesta a avut de facut o alegere grea si importanta pentru binele sau. In ciuda violurilor lui Inaru, verisorul sau, satenul inca il iubea, dar tarziu si-a dat seama ca dragostea pentru fratele sau vitreg era cu mult mai puternica, poate chiar mai puternica decat si-ar fi putut imagina.
Clipele petrecute alaturi de Kiru l-au facut sa inteleaga ce este adevarata dragoste. Chiar daca parea ciudat, a acceptat repede ideea ca sunt ambii baieti si pe deasupra si frati vitregi.
Dupa trei ani in care Inaru nu a mai dat niciun semn de viata, s-a intors in tara doar pentru a le oferi celor doi o invitatie la nunta acestuia. Bucurosi si sperand ca totul va fi bine, au acceptat amandoi, insa nimeni nu stie defapt cate se vor mai petrece pe platourile altei tari.
In ciuda faptului ca Matsuro il are pe Kiru ca protector, multi altii incearca sa ii fure ceea ce ii apartine blondului.
Dupa ce micutul Matsuro si-a gasit fratele, Kiru, acesta a avut de facut o alegere grea si importanta pentru binele sau. In ciuda violurilor lui Inaru, verisorul sau, satenul inca il iubea, dar tarziu si-a dat seama ca dragostea pentru fratele sau vitreg era cu mult mai puternica, poate chiar mai puternica decat si-ar fi putut imagina.
Clipele petrecute alaturi de Kiru l-au facut sa inteleaga ce este adevarata dragoste. Chiar daca parea ciudat, a acceptat repede ideea ca sunt ambii baieti si pe deasupra si frati vitregi.
Dupa trei ani in care Inaru nu a mai dat niciun semn de viata, s-a intors in tara doar pentru a le oferi celor doi o invitatie la nunta acestuia. Bucurosi si sperand ca totul va fi bine, au acceptat amandoi, insa nimeni nu stie defapt cate se vor mai petrece pe platourile altei tari.
In ciuda faptului ca Matsuro il are pe Kiru ca protector, multi altii incearca sa ii fure ceea ce ii apartine blondului.
~Capitolul 1 Luand-o spre un alt drum~
(Matsuro)
Am sters particulele mici de praf ce s-au strans pe fereastra rotunda a geamului. Totul parea mult mai clar acum, oricum, nu puteam vedea nimic altceva decat cerul senin si norii ce imblanzeau atmosfera.
Nu mai calatorisem cu avionul niciodata si, sincer sa fiu, am avut cateva emotii inainte sa urc intr-unul. Mi se parea gigantic, poate cu mult peste asteptarile mele. Era complet alb, doar pe aripa stanga avea niste litere pe care nu le-am putut citi din cauza senzatiei de frica.
Acum era mult mai bine. Eu impreuna cu fratele meu eram in acest obiect zburator de aproximativ patru ore si deja devenise plictisitor. Ne-am jucat carti, am ascultat muzica, am vorbit vrute si nevrute insa, ne simteam atat de extenuati dupa asta, probabil ca ne-am trezit prea devreme.
Mi-am privit ceasul de la telefon ce arata ora 11:54. Am oftat adanc cand, cu coada ochiului i-am putut surprinde chipul blondului ce statea pe scaunul de langa mine, adormit, cu o expresie tare amuzanta.
In sinea mea am chicotit si m-am abtinut din rasputeri sa nu ma napustesc asupra lui si sa il sarut, sigur lumea s-ar fi uitat ciudat la noi. Lui nu ii pasa chiar atat de mult ce credeau ceilalti, insa eu ma intimidam foarte repede. Parca el mi-a zis ca m-am schimbat ...
Trecu mai multa vreme pana ce isi desprinse ochii si se trezi din acel somn profund. Pentru o clipa expresia lui nu arata nimic altceva decat un copil inocent dupa o perioada lunga de somn, insa imediat chipul lui afisa un zambet caracteristic lui. Buzele i se arcuira, formand acea expresie sireata.
-M-ai privit tot timpul? intreba cand ma vazu ca ma uitam intr-una la el.
-Poate, am zis strengareste, scotandu-i limba.
In tot acest timp am asteptat ca zilele sa treaca si sa putem pleca amandoi in Franta la verisorul meu care avea sa isi faca nunta. Impreuna cu cateva bagaje in care ne tineam hainele si lucrurile mai importante am luat un avion si am plecat spre orasul dragostei, Parisul.
Auzisem de mult ca peisajele si obiectivele turistice sunt miraculoase, dar eu nu aveam de gand sa cred pe nimeni pana cand nu vedeam cu ochii mei. Ä‚sta era genul meu.
-Ai dormit macar putin?
-Sincer, nu , am privit mereu pe fereastra in speranta ca voi mai vedea si altceva decat nori, am zis morocanos, punandu-mi cotul pe partea de lemn a scaunului specifica pentru a ma sprijini in ea, apoi mi-am asezat obrazul in palma dreapta.
-Pari cam obosit. Macar de ai inchide ochii... Te anunt eu daca se petrece ceva...
Nu l-am lasat sa continue si am dat negativ din cap, spunandu-i ca auzisem in boxele micute ce erau agatate de tavan ca mai era exact o ora pana sa coboram, deci nu ar fi trebuit sa adorm.
Ora aceea ne-am facut poze cu aparatul de fotografiat, am mancat pizza si ne-am povestit fiecare ce am visat in acea noapte.
-Eu nu am dormit deloc, am spus necajit.
-Serios? La mine se facea ca eram amandoi intr-un pat goi, incepu el, afisand un zambet gratios pe fata. Gemeai de placere sub atingerile mele fine, cereai mai mult, iar eu ti-am dat tot ce ai vrut. Imi ofereai sarutari si ma implorai atat de mult sa iti arat ca te iubesc. Erai foarte nerabdator si...
-Gata, ajunge, l-am interupt, simtind cum devenisem rosu pana in varful nasului.
Nu mi-am putut da seama daca chiar asta visase, insa cert era ca ma inrosisem mai rau ca un rac. Se apropie de buzele mele rapid si imi dadu un sarut fugitiv, caci stewardesa venea din ce in ce mai aproape de noi si probabil si-a dat seama ca m-as fi enervat.
Am intors capul in partea ei cand femeia slabuta se apropie de noi, intrebandu-ne daca mai vrem ceva de mancare. Purta o fusta mini neagra si o camasa alba, bufanta, impreuna cu un papion negru si o insigna unde scria numele si functia ce o ocupa. M-am uitat spre ea cu coada ochiului, cerand apoi amandoi cate o sticla de apa. Dupa ce disparu, am inceput sa ii arat fratelui meu cat de revoltat eram.
-De ce ai facut asta? Daca ne vedea si incepea sa rada? Ti-am mai zis sa nu...
Gura lui mi-o cuprinse pe a mea, inchizandu-si ochii si oferindu-mi unul dintre cele mai dulci saruturi de pana atunci. Mainile sale ajunsera rapid in suvitele mele lungi de par, strangand usor de ele si intensificand sarutul. Limba lui cerceta cu lacomie lacasul meu umed si cald pana cand am ramas amandoi fara aer, fiind nevoiti sa il oprim, insa eu nu m-am saturat cu atat. Ramase intr-un fel surprins cand mi-am dus o mana la ceafa lui si am reusit sa ii apropi capul din nou de buzele mele, oferindu-i dulceata mea la fel cum facuse si el.
Pentru un moment am avut impresia ca toti pasagerii sunt stransi in jurul nostru si ne privesc cu uimire, dar cand am terminat sarutul si am privit in jur, nimeni nu observase nimic.
-Nebunaticule, chicoti Kiru, apoi imi facu scurt cu ochiul si imi inmana sticla cu apa pe care o comandasem.
Am deschis dopul si mi-am lipit cu rapiditate buzele de marginea materialului din plastic, inghitind mai mult de jumatate din sticla cu apa. Am inchis-o si am asezat-o la locul ei, apoi mi-am intins mai mult scaunul in spate. Cu cat priveam mai mult pe fereastra, cu atat senzatiile de emotie reveneau, de data asta din ce in ce mai puternice ca de dimineata.
Peisajele incepeau sa se distinga din nori, de aici de sus. Campiile verzi, dealurile pline cu flori si iarba ieseau la iveala de dupa norii pufosi si albi. Ochii mi s-au marit involuntar cand am privit mai atent pe fereastra, reusind sa vad pista de aterizare destul de aproape de noi.
Centurile ni s-au pus automat, auzind vocea ragusita din boxe ce ne avertiza ca in cateva minute aveam sa aterizam.
-Haide, spune-mi ce ai patit, se auzi vocea clara a blondului din dreapta mea. Ceva nu e in regula, asa e?
Am aprobat din cap, privind in continuare pe fereastra.
-Am emotii.
-Te cred, si eu am, recunoscu el, apoi imi atinse usor umarul cu mana sa pentru a ma calma. Cred ca deja incepusem sa tremur, gandindu-ma doar la clipa in care imi voi revedea verisorul si viitoarea lui sotie. Sincer, mi se facuse foarte dor de el. De abia asteptam sa vorbim din nou, sa aflu ce a mai facut, mai ales acum ca se schimbase asa mult si eu la fel... cred.