Star Tears

[SethMeth]

Am venit si eu cu un nou fic, este cu vampiri. yaa, I know! Apar multe in ultimul timp dar am lucrat mult la el si sunt sigur ca va lasa o impresie buna. Well, nu foarte excelenta, dar una mult mai buna decat celelalte facute in graba.
Fara alte indicatii, Lectura placuta!

Star Tears

Capter I - O calatorie lunga incepe cu un singur pas!


O seara linistita, parfumata si plina de miresme cunoscute doar vara, inconjura un mic oras falnic din Romania. Luna, cunoscuta si sub numele de astrul noptii, isi arunca absenta grandioasele raze argintii. La marginea orasului, pe un deal neglijat, un grup de cinci persoane pandeau in intuneric, insa destinul avea sa-si spuna curand cuvantul.
Grupul acela avea misterul lui, dar cel ce atragea cea mai multa atentie era Ayumu Susumo. Un emigrant din japonia, jumatate roman jumatate japonez, in varsta de saptesprezece ani. Parul ii era brunet, standu-i rebel; iar ochii de o culoare verde ca de jad exprimau doar impulsivitate. Dar tot aceiasi ochi, cand erau calmi, aveau o vraja aparte ce te facea sa te pierzi in ei.
Era pentru prima data cand venise in acest oras, fiind in vizita la rudele mamei lui despre care i se vorbise inca de mic. Limba nu ii era straina, mama lui insistand sa o invete pentru a-si cunoaste originile. Sa-si faca prieteni nu fusese decat o joaca, multi ii considerau accentul ca fiind adorabil iar cunostintele pe care le poseda starneau doar exclamatii de uimire. Acum, singurii prieteni pe care si dorea pe langa el erau cei patru, in grup fiind si o fata pe care o admira in tacere. Numele acesteia era Ruxio Cristina si avea aceiasi vrasta ca a lui Ayumu. Parul ii era roscat iar ochii de un maro asemanator cu scoarta unui copac. Era o persoana energica, vesela si intotdeauna reusea sa ridice moralul.
Acestea fiind spuse, sa revenim la acea noapte ce reprezenta inceputul calatoriei lui Ayumu.
Fiind o seara placuta, cu un cer plin de o infinitate de stele, cei cinci doreau sa se bucure si sa profite din plin de aceasta, hotarand sa petreaca o noapte cu cortul pe deal. Corturile fiind instalate de ceva vreme, fiecare isi cauta ceva de lucru pentru a face acea seara cat mai distractiva. La fel facand si Cristina, desi nu era foarte rusinoasa in acea zi a dovedit ca este contrariul. Dintr-un motiv necunoscut, dorea intimidate, asa ca le spusese ca va merge dupa lemne. Brunetul se oferi sa o insoteasca, dar aceasta spuse ca nu e nevoie, voia sa mearga singura. Dar Ayumu, vrand sa fie sigur ca aceasta este bine, o urmari indeaproape ca nu cumva roscata sa pateasca ceva. In timp ce o urmarea, Ayumu simtii si o alta prezenta, o existenta ce nu o putea recunoaste, dar stia ca este primejdioasa. Credea ca acea fiinta ascunsa o urmarea pe roscata, cu gandul de ai face rau, dar pentru ca nu stia daca banuiala lui e adevarata, prefera sa nu actioneze. Voia sa urmareasca totul din umbra, asemeni necunoscutului. Dar ce nu stia Ayumu, era ca demonul din umbra nu numai ca era primejdios, dar si ca tinta acestuia nu era fata, ci el.
Entitatea aceea o ataca pe fata, infingandu-si ghearele in stomac acesteia apoi trantind-o de un copac. Cristina scoase un urlet scurt, fiindu-i imposibil sa strige dupa ajutor. Cu ultimele puteri se stradui sa scape din mainile acelui demon. Acesta se enerva si o lua de par, ii duse gatul la gura si o musca secand-o de sange, apoi o arunca nepasator pe jos. Demonul, intorcandu-se catre Ayumu, isi linse unul dintre degetele patate cu sange. Brunetul se uita la Cristina ce ramase fara viata pe pamant. Scena fusese asa rapida incat el nici nu o putu urmari. Dintr-un motiv necunoscut, la vederea sangelui, Ayumu simti o dorinta obsesiva de al gusta, dar isi aminti de roscata pe care o iubea cu atata aspiratie iar imediat dupa, tot ce simti se transforma in ura si dispret. Fiind controlat de furie, dar si inconstient de puterea pe care o poseda, se arunca asupra vampirului inarmat cu un lemn. Lovi orbeste cu lemnul pana cand, in nestire, reusi sa-l loveasca. Deschise ochii nedumerit. In fata lui, la doar douazeci de centimetri, vampirul zambindu-i sadic. Se uita la capatul batului, ce era lipit de bratul demonului. Ayumu era constient de forta cu care lovise, dar totusi nu putea intelege cum de nu l-a ranit nici un pic. Incerca sa-l mai loveasca o data, dar vampirul ii lua batul fluent si il arunca. Brunetul se indeparta, vazand ca nu are nici o sansa in fata acestuia. Un diavol in carne si oase ii statea in fata, zambindu-i sadic si avand niste ganduri ce doar el insusi le cunostea.
- Susumo! Tu esti unul dintre cei cinci alesi care ii va reprezenta pe muritori la jocul Gladiatorii Lumilor.
- Ce…. ce este asta, un fel de joc? Nu stiu ce vrei, si nu inteleg ce treaba aveai cu ea. Cine esti tu? Urla baiatul aproape sarind din nou la demon.
- Eu, dragul si pretiosul meu semi vampir, sunt un vampir rasa pura si am fost trimis aici ca mesager. Dar trebuia sa-ti atrag atentia cumva, nu?
- Dar de ce ea? Tipa indurerat Ayumu.
- Pentru ca ura iti va dezvalui adevarata ta putere de care nu esti constient . Iti voi raspunde acum si la celelalte intrebari. Gladiatorii lumilor este un joc cat se poate de adevarat, ba chiar este o lupta pe viata si pe moarte care va decide soarta lumi magice si a omenirii. Ii spuse vampirul cu un calm precis.
- E absurd, nu cred in asa ceva. Tu esti doar un psihopat, un ucigas de rand!
- Imi va face o placere deosebita sa-ti dovedesc, dar acum trebuie sa plecam, sau tu vei fi considerat complice la uciderea acestei muritoare.
Fara nici un advertisment, vampirul il apuca pe brunet si disparura in negura nopti. Viata lui Ayumu avea sa se schimbe radical, intalnind existente care aveau sa-l socheze si dobandind cunostinte despre familia lui despre care nici nu banuia.

[BloodyInnocence]

deci este primul fic cu vampiri care este construit cum trebuie. adica ai paragrafe(slava Domnului) ai descriere, dialog, actiune, naratiune. Pentru un prim capitol este foarte bine. avand in vedere ca este cu vampiri scade putin din originalitatea povestii, dar faza cu Gladiatorii Lumi imi aduce aminte de Mortal Combat. Ai vazut Mortal Combat nu? Raiden, Scorpion, Liu Kang, Sonia. Jonny Kage... Ma rog... Este destul de originala ideea. Observ ca povestesti la pers a 3a si iti spun ca iti va fi greu sa povestesti, pentru ca pers a3a presupune obiectivitate si ca autorul sa fie omniscient si omniprezent. Pentru un prim capitol este destul de bine, dar iti sugerez sa descri mai mult sentimentele si impresiile personajelor. Ca autor ai puterea aceasta:P

[bastard_in_love]

Hello... am zis să trec pe aici şi las un comm. Am cam întârziat, dar asta e... mai bine mai târziu decât niciodată:D

Soo...
"Parul ii era brunet, standu-i rebel"-> poate "stându-i" nu sună chiar bine. Puteai pune pur şi simplu virgulă.
"Sa-si faca prietenii nu fusese decat o joaca"-> prieteni.
"Dar tot aceiasi ochii"-> ochi.
"multi ii considerau accentual ca fiind adorabil"-> accentul.
"fiecare isi cauta ceva de lucru pentru a facea acea seara cat mai distractive"-> pentru a face ... distractivă.
"ca nu cuva roscata sa pateasca ceva."-> cumva.

În rest povestea începe bine. Un pic cam prea pripită întâlnirea celor doi, dar presupun că în centrul atenţiei va fi continuarea şi locul unde ajunge Susumo, nu?
Eh... mie mi-a plăcut şi cu excepţia micilor greşeli eu zic că e scris foarte bine. Aştept continuarea!:)

[Elina]

Interesant trebuie sa recunosc...chiar mia atras atentia ficul asta
ai o idee mai originala decat alte ficuri de pe aici... cel putin nu o sa fie banal
nu vreau sa te laud prea mult la primul capitol...ca ti se urca la cap si pe al doilea il faci varza
ce as fi vrut ...ar fi sa adugi mai multe sentimente..adik tipa pe care o iubesti zace moarta ... si pe u te doare undeva...
si as fi vrut mai multa descriere cand a omorato... imi place sa imi fac o imagine in cap in amanunt... chiar dak e putin sadic:)))eh...asa sunt eu
mia placut vampirul...misterios, puternic cu un zambet sadic foarte dragut...ce mai tipu e chiar dragut
am spus ca nu te laud si asa fac:)) asa ca acum ma opresc... o sa comentez mai in amanunt la capitolul viitor

[SethMeth]

buna tuturor uite ca revin cu capitolul numarul 2 . Hmmm sunt foarte socat si stupefiat ca va placut primul capitol atat de mult si in acelasi timp sunt si fericit , simt ca acest fic al meu nu se va opri al capitolu 2 .
P.S.: Nu va mai retin uitati ce asteptati de ceva timp capitolu 2 care eu spun ca este foarte lung fata de celalalt.
Spor la citit!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Star Tears

Capter II – Ce este aceasta lume?

Cam asta este tot ceea ce imi amintesc de la inceputul calatoriei mele. Am pierdut o persoana draga dar am gasit ceva si mai de pret, putere!
Nu voi uita niciodata senzatia cand am intalnit pentru prima data un vampir. Inafara faptului ca nici nu credeam in astfel de fiinte, nici nu putem fi convins de exista lor, am mai fost martor si la capacitatile lor incontrolabile. Eram atat de speriat, frustrat si gelos pe forta lui incat nici nu stiam ce sa fac, dar aveam si o ura pe care nu o puteam caracteriza deoarece a luat pe cineva drag de langa mine.
Uneori, sentimentele mele sunt greu intelese, trecand de la o stare la alta, avand o personalitate schimbatoare, i-am dezorientat mereu pe cei apropiati. Mi se intampla de multe ori sa-mi doresc ceva, apoi sa consider acel lucru inutil. E o fire a mea, desi multi mi-au spus sa renunt la ea, nu am putut.
Dar iata-ma acum in semi finala jocului Gladiatorii lumilor, luptandu-ma impotriva unei gasti formate in mare parte din varcolaci si condusi de nimeni altul decat legendarul Colt alb. De fapt, numele lui adevarat este Zenfir, dar fiind singurul varcolac alb si avand o putere aparte fata de ceilalti varcolaci a primit aceasta porecla. Parului ii este de un argintiu spre alb, iar privirea este asemenea unui ghetar. Hainele ii sunt negre, transmitandu-mi o stare vaga de imprecizie.

***
Hmm, cu siguranta v-am lasat in ceata. Stiu deoarece pana aici e o cale lunga. Am sarit de la muritorul Ayumu care era un tanar plin de sentimente la indiferentul, ingamfatul si obsedatul de putere semi vampir, Seth.
Cum spuneam, in acea noapte, la inceputul calatoriei mele , vampirul care m-a atacat mi-a devenit ghid si m-a dus intr-o lume care la prima vedere parea medievala. Eram dezorientat si intrebarile mele nu-si gaseau istov. Tot ce ma inconjura imi dadea impresia ca ma aflu intr-un vis, poate chiar cosmar. Incercam sa gasesc o iesire a acelei lumi, dar deziluzia ce ma coplesea intelegand ca nu exista scaparea era mult prea greu de indurat. Cu greu m-am calmat, hotarat sa studiez si sa inteleg locul in care ma aflam. Imediat ce am analizat lucrurile, intrand cu desavarsire in inima acelei lumi, am vazut ca aparentele ca de obicei inseala. Lumea ce ma inconjura era mai moderna decat cea pe care am cunoscut-o, in ciuda arhitecturi gotice. Arta cu care fusesera confectionate erau comparabile cu cele mai mari creatii ale geniului uman, poate chiar mai bine. Atat micile obiecte intalnite pe strazi cat si cladirile pareau greoaie, masive si intunecate, datorita ferestrelor putine si inguste. Imi ridic capul si privesc mareata luna, numai aceasta era la fel ca si cea din lumea mea. Avand aceiasi stralucire intensa ce-ti dadea impresia ca te protejeaza. Neobisnuit, dar acea lume ma fascina in toata splendoarea ei si ma facea sa-mi doresc din ce in ce mai mult sa traiesc vesnic in ea. Dar fiintele care o dominau, sincer, nici acum nu m-am obisnuit cu ele. Asta se datoreaza faptului ca majoritatea sunt vampiri, varcolaci, troli, goblini, gnomi, elfi si multe altele.

***
Fabian, vampirul meu calauzitor, se oprise in fata unui hangar. Ochii sai priveau un punct anodin al usi. Parea ca mintea lui se intorsese cu mult in trecut, un trecut care il ranea dar nu putea scapa de el. Mi-as fi dorit sa stiu la ce se gandeste, ce amintire ii provoca atata durere, da nu voiam sa-I rasucesc si mai mult cutitul in rana. Il priveam incapabil de ai spune ceva, de al trezi la realitate. Am asteptat linistit langa el, asteptand sa-si revina singur. Fara sa astept prea mult il vad cum isi intoarce capul in partea opusa, ca si cum nu voia sa ma priveasca, si-mi spuse.
- Acum esti pe cont propriu, iar impreuna cu echipa ta de muritori slabi si infecti veti duce aceasta soarta la bun sfarsit. Ma intreb ce vor mai aduce de data asta…
- La ce te referi cand spui ~ce vor mai adus de data asta~? Intreb eu cu un ton arogant?
- Vei intelege de indata ce iti vei vedea echipa.
Imi intorc capul catre usa hangarului si privesc cateva secunde, cand ma intorc inapoi catre Fabian acesta disparu. Privesc in jurul meu dar acesta pleca cu mult inainte ca eu sa-l mai pot zari. Un sentiment de furie se trezeste in mine imediat ce devin constient de faptul ca m-a abandonat fara sa-mi spuna un cuvant. Arunc o injuratura la adresa lui apoi deschid usa hangarului si intru in incaperea usor luminata de razele soarelui. Raman socat observand ca intrasem intr-o alta lume. Era asemanatoare cu cea de dinainte, dar aici erau persoane umane, asemenea mie. Un zambet imi apare pe buze. Nu inteleg prea bine de ce, dar sunt incantat sa stiu ca mai sunt persoane asemenea mie.
De sub o masinarie ciudata iese un tip cu un trabuc in gura si o fata zambitoare. Nu avea mai mult de douazeci si patru de ani dar expresia lui parea copilaroasa. Poarta un tricou negru cu un model de culoare albastru fosforescent si o pereche de blugi taiati. Ma priveste o clipa apoi arunca trabucul si-mi zambeste larg.
- Yoo ! Se pare ca a mai aparut unul. Spune acesta spre mine razand. Cel pe care il asteptam e un pusti? Baiete, sigur nu ai gresit destinatia? Intreba el pe un ton ironic.
- Sincer, nici eu nu am habar unde ma aflu. Dar cel care m-a adus aici mi-a spus ca sunt parte din echipa ce va fi dincolo de aceasta usa metalica imensa.
Barbatul ma privi putin suspicios, renuntand de mult la zambetul acela prietenos. Nu stiam cum sa-I explic, sau macar ce sa-I explic. Fusesem adus aici cu forta si nici nu mi se oferisera prea multe explicatii. Acum realizam ca tot ce-mi spusese Fabian erau cunostintele de baza pe care eu trebuia sa le cunosc, dar fara sa aibe vreo legatura prea mare cu ce trebuia eu sa indeplinesc. Halal vampir indrumator!
- Hm, se pare ca nu e o greseala. Continua acesta serios. Daca tu esti al saselea membru din echipa de luptatori Omega atunci ar trebui sa te pun la curent cu lucrurile cu adevarat importante.
- Sunt foarte nerabdator sa aud ceea ce ai de zis. Spun eu aproape entuziasmat.
Barbatul zambi si lua o carpa pentru a se sterge pe mani. Hainele lui erau murdare de fel si fel de substante, una avand o culoare diferita de cealalta. Parul ii era roscat, incalcit si murdar dar totusi cu un aspect aparte iar ochii ii erau negri asemeni carbunelui. Acesta se aseza la intamplare pe un obiect metalic destul de solid si imi facu semn sa vin langa el. Cu pasi nesiguri m-am indreptat spre el si incep sa studiez obiectul pe care urma sa ma asez. Renunt vazand ca nu-mi pot da seama si ignor orice sentiment de indoiala, asezandu-ma cu incredere.
- Ma numesc Aghito Maramusa iar aceste jucari sunt copilasi mei. Spune acesta aratand cu mana niste masinarii mai ciudate decat obiectul pe care ne-am asezat. Calitatea mea ca al cincilea membru al echipei, inafara de cea de rezerva, este ca sunt un foarte bun mecanic. Cel de care echipa de pe Pamant nu poate duce lipsa.
Facu o mica pauza pentru a scoate un pachet de tigari. Mi-l intinse dar ii fac semn ca nu vreau, facandu-l sa inteleaga ca nu fumez. Ridica indiferent din umeri si-si aprinse el una. Scoase fumul afara apoi ridica capul in sus, uitandu-se la cer.
- Dupa cum ai observat, in acest joc Gladiatorii lumilor sunt numai monstri. Iar ca noi sa le putem face cat de cat fata, trebuie sa ne folosim de tehnologia de ultima ora.
Deci pustiule, calitatea ta care e? Uitandu-ma la tine nu pari un luptator, nici macar un practicant de vreun sport.
Ultima lui afirmatie m-a cam deranja dar am preferat sa tac. Adevarat ca nu practicam nici un sport, dar fizicul meu era destul de antrenat si nu cred ca cineva l-ar putea comenta. Fara sa ma vada ma uit la pieptul lui. Pectorali bine antrenati si lucrati se puteau observa prin tricou, iar bratele aveai impresia ca pot ridica orice. Categoric pe langa el muschii mei nu insemnau nimic, nu-I de mirare ca facuse acea observatie.
- Intr-adevar, nu am nici o calitate de lupta. Forta mea fizica fiind una foarte mica, dar…
- Dar ce?
- Nu mai crede daca ti-as spune.
- Nu cred ca e ceva mai hilar decat aceasta lume. Crede-ma, dupa ce am vazut acest pamant nimic nu ma mai surprinde.
Raman un moment pe ganduri. Nu stiu ce ar crede daca i-as povesti si nici sa se faca glume pe tema aceasta nu as putea tolera. Practic, puterea pe care eu o detin ar trebui sa fie ascunsa, nimeni sa nu stie de ea. Ma intreb daca e bine sa ma incred in aceasta persoana.
- Bine, am sa-ti povestesc! Calitatea mea este neobisnuita, practic este legata de furie. Atunci cand ma infurii, simt o sete de neoprit iar forta mea capata un sens demonic. Condus de acea furie si de setea de sange devin incontrolabil. De fapt, sunt la granita dintre constient si inconstient.
Ma opresc, ramanand eu insumi pe ganduri. Imi analizam propriile vorbe, parca fiindu-mi spuse de altcineva, nu pentru ca le-as fi spus chiar eu. Era ciudat cum acele vorbe imi erau straine, poate pentru ca nu le-am dat niciodata libertatea de a fi cunoscute. Sunt trezit la realitate de catre Aghito.
- Baiete, tu ai o calitate aparte care sigur ne va ajuta, nu-I de mirare ca te-a ales Fabian. Nerabdarea de a-ti cunoaste puterea ma arde pe dinauntru, dar pana atunci, ce spui sa-ti cunosti echipa?
Aghito se ridica in picioare si se indrepta spre o masinarie ce avea nenumarate butoane. Apasa un buton rosu iar un zgomot infernal incepu sa rasune ca si cum ar fi o alarma de incendiu. Raman surprins la precizia cu care apasase acel buton, intrebandu-ma daca stie exact care e scopul fiecarui buton. Dar nu am avut timp de prea multe intrebari pentru ca in jurul nostru aparura patru persoane. Fiecare era special in felul lui, dar eu eram interesat de puterile lor. Imi doream sa-I cunosc cat mai curand posibil, voiam sa stiu totul despre ei, dar acum ma puteam multumi doar sa astept ca ei sa se prezinte. Prima la care mi s-au oprit ochii a fost la gagica focoasa ce avea in jur de 19 ani , cu forme bine definite si par blond si cu niste ochi albastri in adancul carora te pierdeai.
- Aceasta este echipa ta tinere! Exclama Aghito. Baieti, prezentativa tanarului!
- Ma numesc Joe si am 25 de ani. Sunt un soldat american, de fapt cel mai bun soldat american. Piticanie, cu tine ce e aici?
Nu i-am raspuns, doar m-am intors catre cea de a doua persoana dandu-I de inteles ca poate sa se prezinte. Aceasta fiind blonda la care mi-ar ramas ochii de cum am vazut-o.
- Dragutule, numele meu de cod este Anita si sunt cel mai bun spion care exista deocamdata pe pamant. Spuse aceasta facandu-mi cu ochiul.
I-am zambit si m-am uitat la a treia persoana. Acesta se intoarse cu spatele ignorandu-ma. Era tot imbracat in negru, cu un aer misterios si cu o personalitate greu de copiat. Vazandu-l atat de ferit, de dezinteresat fata de tot ce-l inconjoara, m-am gandit ca nici mecanicul nu stia ceva despre el. Acesta parea a fi un un ninja remarcabil, afland mai incolo ca numele sau de cod este Zero iar costumul lui de lupta este asemanator cu al meu.
Al patrulea coechipier al meu este un tip inalt cam de 2 metri cu un par roscat tepos, ochi foarte patrunzatori si reci de un caprui nedescris. Dupa spusele mecanicului, acesta era un scotian in varsta de 30 de ani. Cel mai batran din echipa aceasta, iar istoria familiei lui spune ca tatal sau a fost ucis in acest joc. Mi-am dat foarte usor seama ca ce cauta el era de fapt razbunare.
Desigur ca dupa ce toti sau prezentat a venit si randul meu sa ma prezint, dar din pacate nu am avut timp deoarece prima lupta era pe cale sa inceapa.

[Takashi]

Uof :D interesant fict amice :D:D sincer cel mai kalumea de pana acuma din cate am citit eu [ mda .. nu prea am citit multe da din cauza astuia am devenit un fan de-al tau :D \m/]
pai ejti foarte talentat in primu rand scri frumos , descrii frumos :D dar unele faze nu miau prea placut cum ar fi asta : "la care mi s-au oprit ochii a fost la gagica focoasa" dale incolo de exprimari de genu .. daca ziceai un pur si simolu "mi s-au oprit ochii la cea dea doua membra a echipei de care nu-mi mai puteam dezlipi ochi " sau ceva in genu :D asa ar fi fost mult mai bine :P parerea mea :D
"Piticania cu tine ce e aici?" ... hmmm nam prea inteles din prima da cred ca acum miam dat seama ce vroiai sa zici : " Piticanie, cu tine ce e aici? " banuiesc ca asta ai fi vrut sati fie exprimarea banuiesc eu :D

cam atata am avut de zis .. superb oricum fictul mia placut enorm si sper sa continui ca scri minunat [ nu ca teaj lauda :)) ] dar imi place foarte mult cum scri si sper ca pe viitor sa ai grija la exprimare si lasa deoparte gagicile focoase :)))