Just me and my sweet life...

[Akane :3]

Mda...Deeeci:D... ficul asta este facut din perspectiva lui Aiko - un personaj din ficul lui Ariku ` [A different world( magic and love)] - daca l'ati citit:D...si o sa fie ficuri diferite, mai putin partile in care Aiko si Akemi se vor intalni, adica mai mult la scoala :)...si folosim aceleasi personaje si cateva intamplari comune pentru ca ne'am gandit impreuna la cateva actiuni pe care vrem sa le folosim amandoua, dar nu ne'am inteles si cu sfarsitul fic'ului......deci pe parcurs povestea va fi la fel cand fetele vor fi impreuna, dar va fi diferita cand sunt despartite si sfarsitul va si total diferit:D... mda... sper sa va placa:D...


Capitolul 1


Statea ca in fiecare dimineata, pranz si seara cu paharul de whiscky intr-o mana si cu o tigara aprinsa in cealalta. Hainele si parul ii erau imbacsite, duhnea a fum si a bautura de la o posta, iar mainile ii tremurau din cauza alcoolului.
- Aiko! ma striga cu vocea ei groasa si ragusita de pe fotoliu.
- Da, mama! Stiam ca urama din nou o discutie stupida si fara sens, menita doar sa ma faca sa pierd timpul.
- Unde te duci? ma intreaba ironic cu un ton arogant si superior, pe buze aparandu-i un zambet rautacios si pervers.
- Poftim? La scoala! tip eu cand am inteles dublul sens al cuvintelor sale.
- Nu ma minti ! striga in timp ce se chinuie sa se ridice in picioare.
Paharul ii scapa din mana si se sparse in mii de bucati cu un sunet puternic, iar bautura din el se intindea rapid pe covorul murdar si plin de mucuri de tigara. Se balangani pe drum spre mine si apoi cazu, impiedicandu-se in propriile picioare stangi. Ma uitam la ea scarbita cum radea isteric exact ca o nebuna. Imi era sila de ea si de tot ce devenise. Imi era rusine ca era mama mea. De cand tata a murit si ne-a lasat noua toata averea pe care o agonisise o viata intreaga, mama a inceput sa dea banii pe tot felul de prostii si mai ales pe bautura si tigari. Uneori...imi doresc ca Dumnezeu sa o fi luat pe ea, nu pe tata. El ma iubea cu adevarat si isi facea griji pentru mine, in timp ce pe mama nu o interesaeaza catusi de putin de soarta mea, insa nu ma plang, prea mult. Sunt libera ca o pasare.
Am lasat-o singura pe jos, razand ca un copil fara minte si am iesit afara. Imi era mila de ea, dar eram indeajuns de rautaciosa incat sa nu o ridic de pe jos si sa o las sa zaca in prostia ei.
M-am indreptat cu pasi marunti spre statia de autobuz si am asteptat 5-10 minute. Intr-un final m-am hotarat sa ma uit la ceas si am vazut ca mai aveam doar 15 minute sa ajung la scoala. Nu am mai stat dupa autobuz si am luat-o la goana pe jos. Dupa cateva minute am ajuns in curtea scolii. Era pustie, in afara de cei ce pierdeau vremea in loc sa intre la ore. Am alergat pana la clasa si am intrat val-vartej fara sa mai bat la usa.
- Am ajuns !!! spun e gafaind.
Toti colegii mei ma priveau, insa nu era nimic nou.
- Domnisoara Aiko, ca de obicei... spune profu' de mate cu o voce plictisita.
- Pot sa explic! N-o sa va vina sa credeti: se facea ca...
- Ia loc, domnisoara. Spuse profu' intrerupandu-ma.
Nu am mai spus nimic, indreptandu-ma spre locul meu, fericita ca am scapat si de data asta. Mi-am aruncat ghiozdanul incarcat de insigne de tot felul pe banca si apoi m-am asezat pe scaun, privindu-mi entuziasmata noua colega, despre care ne vorbise diriga', care se pare ca alesese sa stea cu mine.
-Esti noua, nu-i asa? o intreb fericita. Eu sunt Aiko ! Cred ca o sa na intelegem de minune, o sa iti arat scoala, o sa iti prezint pe toata lumea si apoi...
Batranul asta stafidit ma intrerupe nepoliticos:
- Domnisoara Aiko, inteleg ca esti entuziasmata de venirea noii voastre colegi, dar puteti vorbi in pauza. Dupa ce a spus asta a luat o carte in mana si a inceput sa scrie un exercitiu pe tabla.
- Nu-l lua in seama, asa spune mereu, putem vorbi cat vrem. Cum spuneam o sa iti arat tooot. Sper ca si tu vrei asta nu, nu, nu?
- Pai, sigur... imi spuse privindu-ma putin ciudat.
Mi se parea destul de draguta si probabil era de treaba, insa nu vorbea prea mult... cel putin acum, la inceput. Pe buze avea un zambet discret si am inceput din nou sa vorbesc, aproape 10 minute, dupa care mosneagul ala nesuferit ma intrerupse din nou.
- Domnisoara Aiko, daca chiar ai chef de vorba te rog sa vii sa ne spui cum se rezolva exercitiul, macar iti folosesti vocea incantatoare pe ceva util.
Cee? Nenorocitul asta ma scoate din sarite. M-am ridicat din banca si m-am indreptat spre tabla. Am luat un marker negru in mana si m-am uitat la exercitiul imens si mult prea complicat pentru mine. Uram matematica. Dupa cateva secunde m-am intors spre clasa, sperand ca cineva sa imi sopteasca ceva, dar toti pareau la fel de nedumeriti ca si mine. M-am uitat din nou la tabla si stiam ca mosneagul asta ar fi fost in stare sa imi dea o nota mica daca ar fi trebuit, iar eu nu mai aveam nevoie si de altele. Deja ma panicasem si nu stiam ce sa fac. M-am mai uitat odata spre clasa si am vazut-o pe Akemi ridicand nesigura mana si i-a spus profului:
- Imi pare rau, a fost vina mea, eu am tinut-o de vorba, o sa rezolv eu exercitiul... zise cu vocea tremuranda.
Wow ! Abia ne-am cunoscut si deja ma salveaza din ghearele matematicii. Chiar nu ma asteptam la asta, insa ma bucur ca a facut-o. Am mers spre banca, trecand pe langa ea cu un zambet usurat pe buze, multumindu-i din priviri. Nu a stat mult la tabla, scriind cursiv si fiind sigura pe ea, reusind sa termine cu bine exercitiul chinuitor pentru mine. A venit spre banca noastra si s-a sunat de indata ce s-a asezat.
- Oh, Doamne ! Multumesc, m-ai salvat! Am strigat la ea peste zgomotul din pauza.
Ne-am ridicat amandoua din banca si am iesit afara din clasa.
- Deci acum o sa iti prezint o gramada de persoane! am spus in timp ce am luat-o de mana tragand-o dupa mine spre un loc in care eu si prietenii mei ne petreceam timpul in pauze.
- Heeei !!! Am srtigat pana in capatul celalalt al culoarului cand i-am vazut. Deci nu-mi pasa despre ce vorbiti sau ce faceti, vreau sa vi-o prezint pe Akemi. O tipa foarte de treaba, putin cam timida dar o rezolvam noi. Le spun eu entuziasmata imediat ce am ajuns langa ei.
Au chicotit toti cand m-au auzit, analizand-o din cap pana in picioare.
- Ei sunt Hiro...Karina, Amaya, Ari, si el este Akimo.
Vedeam zambetul discret si bland al lui Akemi, iar Hiro si-a dat cateva suvite aurii de pe fata pentru a putea sa o priveasca mai bine, dupa care a facut cativa pasi spre ea.
- Akemi, ha?
- Da...a raspuns timid, lasand capul in jos.
- Deci, cum ti se pare...totul?
- Pai...baieti sunt destul de draguti.
Dupa raspunsul asta toti am inceput sa chicotim incet.
- Ma refeream la liceu. A spus Hiro putin amuzat.
- Trebuie sa plec...a spus incet si parca vedeam cum se face mica de rusine. Mai vorbim... a facut usor din mana si apoi a intrat in baia baietilor.
Voiam sa ma duc dupa ea sa ii spun ca nu a nimerit unde trebuia, insa l-am vazut pe Hiro indreptandu-se intr-acolo si mi-am zis ca el se descurca. Dupa ceva timp Akemi a iesit in fuga si a intrat in baia fetelor lovind cu putere usa de perete. Apoi a iesit si Hiro si s-a uitat nedumerit spre noi, apoi a intrat usor in baia fetelor. Am auzit-o pe Akemi tipand, apoi pe Hiro si am vrut sa merg sa vad ce se intampla, insa Emma, actuala lui iubita, infumurata si nu prea inteligenta, privea deja scena din interior aproape socata, asa ca am devenit si mai curioasa. Am intrat si...chiar mi-a placut ce am vazut. Hiro o saruta tandru pe Akemi, iar Emma ii privea arzand ce gelozie in pragul usii. Niciodata nu am suportat-o pe tipa asta, deci ma bucuram cand era invidioasa.
- Deja? am spus chicotind si batand din palme de incantare.
- Ar fi fost mai bine daca nu apareai tu... imi spune Hiro privindu-ma incruntat.
. - Pai ma gandeam ca ai vrea sa sti ca iubitica ta, Emma, va priveste. Ii spun avand un zambet rautacios pe buze.
S-a uitat cateva secunde la mine, apoi a plecat indiferent din baie, probabil spre clasa lui, fara sa ii pese de Emma. Ea a fugit cu ochii aproape in lacrimi spre Hiro, aruncandu-i o privire plina de ura si invidie lui Akemi.
Intr-un final s-a sunat de pauza, iar eu si noua mea prietena ne-am indreptat spre clasa. Eram sigura ca Hiro nu intra la ora aceasta, incercand sa o faca pe isterica de Emma sa se calmeze... chiar nu stiu ce a vazut la creatura asta... Ultima ora de religie a trecut repede si a fost fooarte plitisitoare. Akemi nu a facut altceva decat sa priveasca pe fereastra. Nu imi dadeam seama daca era suparata sau melancolica...sau poate doar plictisita. Dupa ce s-a sunat am iesit, coborand alene scarile. Akemi a plecat acasa cu masina cu mama ei, iar eu am luat-o cu autobuzul cu Karina si Amaya.

Aiko : http://i669.photobucket.com/albums/vv51/...ushart.jpg
Akemi : http://i31.photobucket.com/albums/c356/h...612103.jpg
Hiro : http://i254.photobucket.com/albums/hh106...ommale.png
Emma : http://media.photobucket.com/image/anime....jpg?o=135

[Akane :3]

Heei :D...am venit cu capitolul 2...sper sa va placa...daca nu spune'ti'mi :D ^^



Capitolul 2

Am ajuns acasa. Yuhuu! Chiar nu aveam chef ca mama sa se ia din nou de mine, inventand niste motive stupide. Asa ca am intrat si am trecut repede prin sufragerie, ajungand la scari, insa vocea ei ma facu sa ma opresc. La naiba!
- Aiko, scumpa mea, nu ii dai un pupic mamei tale?
Statea pe canapea, vizionand un film vechi care nu era pe placul meu. Se pare ca o daduse pe bere acum. M-am idreptat spre ea cu pasi marunti si m-am aplecat deasupra ei sa o sarut pe obraz. Doamne! Putea groaznic de tare a alcool, iar mirosul fumului de tigara imi facea ochii sa lacrimeze.
- Mami, o ti asa de azi de dimineata? Nu am primit niciun raspuns. Mami, de ce nu te opresti? Nu vezi ca iti faci rau? Nu vezi ca ai ajuns o betiva si ca nici macar nu te mai poti tine pe picioare?
- Cum poti sa vorbesti asa cu mama ta? ma intreaba ridicand tonul.
- Vorbesc asa fiindca imi e rusine cu tine! Imi e rusine sa spun ca esti mama mea! am tipat si eu la randul meu.
- Sa-ti fie rusine cu mine? Poftim? Dar esti fiica mea, suntem...aproape la fel...
- NU! am tipat cat m-au tinut plamanii. Nu suntem deloc la fel, nu vom fi niciodata si nici nu vreau sa fim! Nu imi doresc sa fi mama mea! Imi doresc sa fie tata aici cu mine si nu o betiva ordinara, asa cum esti tu ! Tu NU esti mama mea !
Am strigat cat de tare am putut, in timp ce ochii imi erau intepati de lacrimi. Mama s-a ridicat de pe canapea si mi-a ars o palma zdravana. Obrazul mi s-a inrosit si lacrimile mi-au invadat fata, fara sa le pot opri. Am intors capul spre mama si am vazut ca si ea plangea. A aruncat sticla de bere pe care o tinea in mana, apoi a venit spre mine si m-a luat in brate. Am strans-o si eu si mi-am lasat lacrimle sa ii ude bluza imbacsita de fum si am inceput sa plang si mai tare. Ma durea, ma durea al naibii de rau! Si cred, sper ca si pe ea o durea si probabil ca, chiar si asa beata, realiza ca aproape m-a pierdut si ca a ratat o gramada de timp din cei 16 ani ai mei. Plageam amandoua, imbratisate. O iubeam, chiar daca as fi vrut sa nu. Am rupt imbratisarea si m-am dus spre scari. M-am intors si am vazut-o cum statea acolo, inca in picioare cu mainile intinse si indoite ca si cum ar fi asteptat sa ma intorc, plangand aproape in hohote. Mi se rupea sufletul si voiam sa ma intorc, sa o strang la piept si sa ii spun cat de mult o iubesc si ca imi pare rau pentru ce i-am spus, insa ma continuat sa urc, abia tarandu-mi picioarele pe scarile ce mi se pareau mult prea lungi acum. Voiam sa scap odata de durerea asta chinuitoare, sa ajung in camera mea, unde puteam sa fiu singura, sa pot sa ma calmez.
Am intrat si am trantit tare usa in urma mea. M-am sprijinit de ea si am alunecat incet in jos. Inca plangeam usor si o auzeam pe mama de jos cum spargea probabil sticlele de bere aruncate la intamplare prin casa. Am stat cateva secunde pana m-am calmat, apoi m-am ridicat si am mers spre fereastra. Am stat prea mult in mirosul patrunzator al alcoolului si simteam nevoia sa iau o gura de aer proaspat. Am deshis fereastra si a fost ca o binecuvantare briza de aer caldut ce venea din spre mare. Am tras adanc in piept. Am mai pierdut cateva minute privind cerul si palmierii mandrii ce umbreau strada ziua, apoi am hotarat sa fac un dus. Aveam nevoie ca picaturile calde sa imi relaxeze corpul si mintea. Nu a durat mult si am iesit, m-am imbracat repede in pijamalele si apoi m-am bagat in pat, asteptand cu nerabdare sa adorm, sa evadez in lumea viselor.
Dimineata m-am sculat cu mult inainte ca ceasul sa-mi sune. Am deschis incet ochii, m-am ridicat in fund privind buimaca la razele slabe de lumina ce intrau prin draperi. Am cascat si m-am intins lenesa. Dormisem bine si nu voiam sa ma mai scol. M-am intins la loc si am mai lenevit cateva minute, apoi m-am ridicat si m-am dus la baie. Mi-am facut toaleta fara pic de chef, apoi m-am imbracat cu o pereche de blugi stramti, gri si cu un tricou galben cu Bugs Bunny si mi-am pieptanat parul, apoi am coborat la parter. Mama inca dormea asa ca am mancat un bol cu cereale, singura. M-am uitat la ceas si am vazut ca este inca devreme, dar nu mai aveam ce sa fac acasa. Am urcat la mine in camera, mi-am facut ghiozdanul si am plecat. Pentru ca era inca devreme am hotarat sa o iau pe jos. Mergeam atat de incet incat si un melc m-ar fi intrecut. Dupa jumatate de ora am ajuns si eu la scoala. In curte nu era nimeni, asa ca m-am dus la intrare. Apas usor pe maner si observ ca usa era inchisa. Cee? Eram sigura ca azi voi ajunge la timp. Am stat cateva secunde pe loc, apoi mi-am adus aminte ca azi intram mai devreme. Bun! Inca o absenta...
Dupa cateva minute de plictiseala m-am dus in spatele scolii, la unul din geamurile clasei mele. Aveau ora de desen si Akemi statea azi la fereastra. Am vazut ca nu prea o interesa ce se chinuia profa' sa explice si era plictisita. M-am apropiat de geam si am batut usor. Si-a intors capul spre mine si i-am facut cu mana zambindu-i. A deschis geamul si mi-a soptit incet:
- Aiko, ce naibii cauti aici? imi spune ranjind.
- Pai am uitat ca azi intram mai devreme si am intarziat. I-am raspuns avand pe fata un zambet de copil nevinovat.
In timpul asta profa' desena ceva complicat si stupid la tabla.
- Va rog sa incercati sa faceti desenele sa semene cat de cat cu al meu, bine?
In clasa era liniste. Akemi se uita la mine si am inceput sa ma stramb la ea. A inceput sa rada si a zis cu voce tare :
- Esti nebuna? Ce tot faci acolo? ma intreaba razand.
In momentul ala profa' s-a oprit din desenat si s-a intors cu fata spre clasa. Akemi incremenise, iar eu abia ma mai abtineam sa nu bufnesc in ras. Profa' se indrepta spre ea nervoasa si chiar atunci s-a trantit usa.
- Buna dimineata! striga Ryo la profa' avand pe fata zambetul lui fermecator care imi placea atat de mult...Aah !
- Buna dimineata, Ryo! Cu ce te putem ajuta? intreaba profa putin enervata ca a fost intrerupta.
- Am nevoie de un merker negru, daca sunteti amabili sa imi dati! spune el uitandu-se prin clasa.
- Itsuki, fi dragut si oferai colegului tau ce doreste.
Tipul se ridica si ii da marker-ul lui Ryo. Acesta multumi si mai arunca o privire peste colegii mei. Eu m-am ridicat putin mai sus pe o piatra, i-am facut cu mana si i-am scos limba razand. M-a vazut si a zambit si el. Aah era asa de frumooos... Si-a dus doua degete la gura, a pupat si apoi a suflat sarutul spre mine. M-am facut ca il prind, mi-am atins buzele si am inceput sa rad. A ras si el odata cu mine, dupa care a iesit din clasa.
In restul orei am stat la geam si am vorbit cu Akemi in soapta despre diverse chestii neimportante. Abia asteptam sa se sune, era chiar plictisitor sa stau acolo si sa fac...nimic. Dupa cateva minute groaznice de asteptare, clopotelul si-a spus cuvantul si am zbughit-o spre intrare. Am asteptat sa se deschida usile si am mers in clasa. M-am indreptat spre banca in care statea Akemi, mi-am lasat ghiozdanul jos si m-am asezat pe scaun.
- Ah! Credeam ca nu se mai suna odata!
Ea nu mi-a raspuns, doar a chicotit usor. Ora urmatoare aveam muzica. Inca cincizeci de minute pierdute degeaba. Pauza nu a mai durat mult asa ca m-am pregatit pentru plictiseala. Mi-am scos MP4-ul din buzunar si am inceput sa ascult melodiile mele preferate. Profu' a intrat in clasa si am salutat odata cu ceilalti colegi, apoi m-am asezat confortabil pe scaun si am asteptat sa aud sunetul minunatului clopotel. Dupa câteva minute, Akemi se trage cu scaunul mai aproape de mine, apoi îmi spune în soapta:
- Deeci...cine era tipul ala dragut care a intrat mai devreme în clasa la ora de desen? Am observat ca îl fixai cu privirea si nu era orice privire! În plus, am vazut sarutul
acela pe care ti l-a trimis, iar tu te-ai prefacut ca îl prinzi ! Cine e? E ceva între voi? îmi spune aproape pe nerasuflate.
- Aaa...trebuie sa cantam asta? o întreb plictisita aratându-i un cântec din carte, scotându-mi o casca din urechi si prefacându-ma ca nu am auzit-o.
- Chiar nu ai auzit nimic din ce am spus? îmi spune dezamagita.
- Aam...nu chiar. Ii raspund scurt si îmi pun casca la loc, însa Akemi ma prinde de mâna si im spune din nou:
- Am întrebat cine era tipul care a intrat la ora de desen si ti-am spus ca am vazut faza cu pupicul. Imi repeta din nou.
- Aaa...
Mi-am luat privirea de la ea si m-am uitat iar peste cântec. Am mai tacut câteva secunde, apoi trage nervoasa firul de la casca pe care voiam sa mi-o poun din nou in ureche si imi întoarce fata spre ea.
- Chiar nu vrei sa imi spui nimic? ma intreaba enervata.
- Aaam...ce sa iti spun? o intreb la randul meu.
- Aaah ! Renunt! imi spune si se intoarce cu fata spre geam.
Niciuna nu a mai spus nimic si am incercat sa nu ii intalnesc privirea, apoi nu am mai putut sa suport tacerea asta si m-am intors sprea ea:
- Da, ai drepate...e prietenul meu.
- Pe bune? ma intreaba privindu-ma aproape uimita.
- Normal! De ce as minti? Ce ti se pare ca e prea bun pentru mine sau ce? am spus putin ironica.
- Ce? Nu...nu asta am vrut sa spun...puteam simti putina ingrijorare si parere de rau in glasul ei.
- Stai linistita, nu vorbeam serios!
- Scuze, dar arata chiar foate bine!
Am privit-o putin superioara, fiind mandra ca este al meu.
- Stiu, ma mir ca am reusit sa il tin langa mine pana acum...
- A vrut sa va desp...Stiam ce voia sa spuna si am intrerupt-o:
- Nu, dar sti, liceul e plin de fete dornice oricand de o noua aventura, care se pare ca il vaneaza la fiecare pas.
- Si pe tine nu te deranjeaza lucrul asta?
- Pai, nu prea. Defapt mai mult ma amuz vazandu-le cum ma privesc geloase cand ne tinem de mana si mergem impreuna prin socoala sau atunci cand ne sarutam... Doamne! Mai au putin si se fac verzi de indivie! Am spus putin amuzata.
Nu a mai spus nimic. Doar a schitat un zambet micut, apoi am asteptat in liniste sa vina pauza gandindu-ma la Ryo. Ma uitam pe geam si imi aminteam ochii lui ciocolatii si patrunzatori, de toate clipele frumoase pe care le-am petrecut impreuna si speram la mult mai multe. Chiar il iubeam pe baiatul asta. Il iubeam cu nu am mai iubit pe nimeni pana acum si eram dispusa sa lupt pentru el. Nu o sa renunt foarte usor la dragostea lui si nu o sa las nicio fufa nici macar sa incerce sa se bage pe sub pielea lui. Doar daca...vrea el asta. Insa imi place sa cred ca si el ma iubeste si ca relatia noasta va fi la fel de puternica si in viitor...


Ryo : http://media.photobucket.com/image/anime....jpg?o=153